ICCJ. Decizia nr. 4257/2011. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4257/2011

Dosar nr. 7977/86/2009

Şedinţa publică din 14 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 17/P/2009 din data de 02 decembrie 2009, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi în conformitate cu prevederile art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus:

1. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: 1. G.G., cetăţean român, studii medii şi şcoala de poliţie, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, agent de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Broşteni, judeţul Suceava, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de: - fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că, la data de 22 noiembrie 2008, agentul de poliţie - funcţionar public în accepţiunea Codului penal -, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice a menţionat date nereale cu privire la autoturismele implicate în evenimentul rutier şi cu privire la conducătorii auto în declaraţiile acestora şi în procesul-verbal de constatare a unei contravenţii privind regimul circulaţiei pe drumurile publice;- uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că la aceeaşi dată, acelaşi funcţionar public a folosit înscrisurile primare ce conţineau date nereale în emiterea autorizaţiilor de reparaţie şi a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări şi - abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că prin exercitarea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu, prin falsurile pe care le-a întocmit şi prin înlăturarea răspunderii penale a conducătorului auto implicat în accident, învinuitul C.P., care a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat şi a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, a compromis în mod grav încrederea cetăţenilor în instituţia pe care o reprezintă, generând o stare de insecuritate publică şi accentuând neîncrederea cetăţenilor în instituţiile statului, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al organului de urmărire penală din care făcea parte, atitudine infracţională ce a avut drept consecinţă nesancţionarea penală a numitului C.P., ceea ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, lucrătorul de poliţie lezând şi relaţiile sociale ocrotite prin mijloace de drept penal prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.P., cetăţenie română, studii 10 clase, administrator, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi modificată, faptă constând în aceea că, la data de 22 noiembrie 2008, a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autoturism marca „X"; de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu, producând un accident de circulaţie pe raza oraşului Broşteni, judeţul Suceava; - părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi modificată, faptă constând în aceea că, după ce a produs un accident de circulaţie, cu un autovehicul neînmatriculat în circulaţie, infracţiune în accepţiunea prevederilor penale, a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, care trebuiau să efectueze cercetarea locului faptei şi - participaţie improprie la fals în declaraţii prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faptă constând în aceea că pentru a se sustrage răspunderii penale, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, l-a determinat pe făptuitorul C.C. să declare în faţa organelor de poliţie că el este cel care a produs accidentul rutier, indicând şi un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

III. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii: - R.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi

- C.C. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul G.G. îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Suceava, ca lucrător de poliţie judiciară la Poliţia oraşului Broşteni şi are gradul profesional de agent şef de poliţie.

La data de 22 noiembrie 2008, într-o zi de sâmbătă, inculpatul C.P. a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice autoturismul marca „X"; de culoare albastră, cu 8 locuri, cu numărul de înmatriculare provizoriu, intenţionând să transporte muncitorii G.D., C.M., M.V. şi M.M. de la punctul de lucru Dârmoxa în localitatea lor de domiciliu, comuna Borca, judeţul Neamţ.

În jurul orelor 20,00 autoturismul sus menţionat condus de către inculpat, având în interior pe cei patru martori a ajuns pe raza localităţii Lungeni, oraş Broşteni şi, din motive necunoscute, pe un carosabil acoperit cu polei, conducătorul auto a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă, ieşind parţial pe acostament şi a lovit puternic autoturismul marca „Y"; de culoare galbenă, parcat regulamentar în dreptul cabinetului stomatologic - doctor C.M. În urma impactului violent, autoturismul Y a fost împins în gardul imobilului în care este situat cabinetul stomatologic, oprindu-se în curtea acestuia. Deşi puternic avariat, autoturismul „X";, condus de către învinuit, a rămas în funcţiune, astfel că a fost posibilă deplasarea acestuia de la locul impactului pe o uliţă, la cea. câteva sute de metri, în loc nevizibil. Cei patru martori aflaţi în interiorul autoturismului „X"; au plecat cu mijloace de ocazie la domiciliile lor din comuna Borca, judeţul Neamţ. În urma impactului nimeni nu a suferit leziuni corporale. Alertaţi de zgomotul produs de impact, pacienţii aflaţi în cabinetul stomatologic au ieşit în exteriorul imobilului şi chiar medicul C.M. i-a spus făptuitorului R.V. că i-a fost lovită maşina precizându-i, totodată, că celălalt autovehicul implicat este al unui tip C.P. şi că transporta muncitori de la lucru spre casă.

În faţa acestei situaţii prejudiciabile pentru el, făptuitorul, la orele 20:29:39, de pe numărul de telefon ................ a apelat SNAUU 112, sesizând tamponarea. Dispeceratul serviciului de urgenţă l-a îndrumat la locul indicat de apelant pe agentul şef G. din cadrul Poliţiei oraşului Broşteni, care s-a deplasat la faţa locului cu auto, acesta raportând sancţionarea contravenţională a numitului C.C., iar ca timp de intervenţie 5 minute şi timp de soluţionare 60 minute. Activitatea desfăşurată de agentul de poliţie la faţa locului: Ca o certitudine izvorâtă din probele administrate în cauză a fost prezentat faptul că agentul de poliţie G.G. a ajuns în timp operativ la locul accidentului cu autoturismul din dotare, cu sublinierea că toţi martorii audiaţi în acest sens au confirmat că sus-numitul a fost interesat doar de autoturismul marca „Y"; pentru a-l scoate din curtea imobilului în care fusese împins, neefectuând nici o activitate vizibilă de identificare a conducătorilor autovehiculelor implicate în accident sau de identificare şi cercetare a celui de-al doilea autovehicul. După scoaterea autovehiculului marca „Y"; din zona de pericol, agentul de poliţie l-a invitat pe făptuitorul R.V. la sediul Poliţiei oraşului Broşteni, timpul de intervenţie raportat de agentul constatator pentru această activitate fiind de 5 minute. La faţa locului agentul constatator nu a efectuat măsurători, nu a efectuat schiţa locului accidentului, nu a efectuat fotografii judiciare şi nu a identificat martorii prezenţi sau martorii oculari care ar fi putut furniza date de interes operativ, context în care organul de urmărire penală a şi subliniat că astfel de activităţi nu se impuneau, întrucât accidentul era fără victime, doar cu pagube materiale. La sediul postului de poliţie s-au prezentat făptuitorul R.V. şi făptuitorul C.C., însoţit de membrii familiei C., acesta declarând că el a fost conducătorul auto din culpa căruia s-a produs evenimentul rutier, susţinere acceptată fără rezerve de către agentul constatator, ceea ce a format bănuiala legitimă organului de urmărire penală că agentul de poliţie a încercat să protejeze activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.P. Activitatea desfăşurată de celelalte părţi implicate în evenimentul de trafic rutier:

În baza propriilor declaraţii ale inculpatului C.P., considerate a se corobora cu activităţile pe care le-a desfăşurat, organul de urmărire penală a stabilit că, imediat după producerea accidentului rutier, motivat de faptul că autovehiculul pe care l-a pus în circulaţie şi l-a condus este neînmatriculat, deşi avea obligaţia legală de a rămâne la locul accidentului, s-a deplasat cu autoturismul implicat în accident marca „X"; de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu şi l-a parcat „pe o uliţă în apropiere, unde nu era vizibil.

S-a adus în atenţie că, deşi inculpatul a susţinut că imediat după accident la locul impactului a ajuns şi „microbuzul Z de culoare maro al firmei fratelui meu, C.D., condus de C.C.";, nici unul dintre mijloacele de probă, respectiv probele testimoniale, nu confirmă prezenţa în acel loc al acestui autovehicul, însă cu certitudine la sediul postului de poliţie a fost făptuitorul C.C., care, determinat de către inculpatul C.P., a declarat că el a condus autovehiculul implicat în accident. Inculpatul a declarat în mod constant şi continuu că la faţa locului nu a discutat cu nici un lucrător de poliţie şi că l-a văzut la locul accidentului pe „poliţistul G.G. de la Poliţia oraşului Broşteni, însă nu am vorbit cu el şi nici acesta nu m-a căutat";.

Faptul că agentul de poliţie nu a fost preocupat de identificarea celui de-al doilea conducător auto şi de stabilirea autovehiculului implicat în accident, este confirmat şi de declaraţia făptuitorului R.V., care precizează că pe toată perioada cât s-a efectuat cercetarea la faţa locului, organul constatator nu a întrebat nimic despre celălalt autovehicul implicat în accident şi că la locul faptei nu l-a văzut nici pe C.C. şi nici pe C.P., el întâlnindu-i prima dată la sediul Poliţiei oraşului Broşteni, unde cei doi au ajuns la cca. 15 - 20 minute după momentul prezentării lui în faţa organului constatator.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a stabilit organul de urmărire penală faptul că, în mod indubitabil, imediat după producerea impactului, învinuitul C.P. a modificat locul accidentului prin deplasarea autovehiculului implicat în accidentul rutier pe o uliţă, în loc nevizibil, precum şi că agentul constatator G.G. nu a identificat şi examinat cu ocazia cercetării la faţa locului autovehiculul condus de C.P. şi nici nu a fost interesat de locul unde a fost parcat acesta.

Făcându-se vorbire despre făptuitorul C.C., s-a menţionat în rechizitoriu că, deşi acesta a susţinut că a ajuns imediat la locul incidentului cu autoturismul „Z"; de culoare maro, aspect ce nu este confirmat de nici o probă testimonială, a furnizat date cu totul nereale cu privire la momentul accidentului, orele 18,00 - 19,00 ceea ce confirmă faptul că acesta nu a condus în acel moment nici un autovehicul prin zonă, el intervenind doar la solicitarea familiei C. de a prelua o implicare într-un accident rutier pe care nu o avea. Neconcordanţele grave pe aspecte esenţiale a derulării faptelor dintre declaraţiile lui şi declaraţiile martorilor interesaţi în cauză, precum C.D., a format convingerea certă organului de urmărire penală că făptuitorul nu a fost la locul accidentului, el fiind transportat la sediul Poliţiei oraşului Broşteni de către membrii familiei C. pentru a înlătura răspunderea penală şi contravenţională a învinuitului C.P., prin preluarea culpei sale în producerea evenimentului de trafic rutier în care a fost implicat un autovehicul neînmatriculat în circulaţie.

Organul de urmărire penală a concluzionat că:- multiplele neconcordanţe dintre declaraţiile inculpatului C.P., ale făptuitorului C.C. şi ale martorului C.D. confirmă faptul că cei trei au încercat să se „coreleze"; în susţinerile lor, în sensul de a confirma o stare de fapt ce nu a avut loc, precum prezenţa la faţa locului a autoturismului „Z"; de culoare maro condus de făptuitorul C.C.; - probele testimoniale coroborate cu probele tehnico-ştiinţifice - examinări criminalistice şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză confirmă faptul că: autoturismul implicat în accident a fost „X"; de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu şi că a fost condus de către inculpatul C.P.; agentul constatator, învinuitul G.G. nu l-a identificat la locul accidentului pe conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, respectiv inculpatul C.P. şi nici nu a identificat şi examinat autovehiculul condus de către acesta şi care a fost implicat în evenimentul de trafic rutier;

Activităţi ce s-au desfăşurat la sediul poliţiei oraşului Broşteni. La sediul Poliţiei oraşului Broşteni, după cca. 15 - 20 minute după ce a ajuns organul constatator şi făptuitorul R.V. transportat de fiul său, au ajuns şi inculpatul C.P. şi făptuitorul C.C., ultimul declarând că el este cel care a condus autovehiculul implicat în accidentul rutier, prezentând şi documentele de înmatriculare ale autovehiculului „Z"; de culoare maro, cu 8 locuri, care la acea dată avea dreptul legal de a fi pus în circulaţie, proprietatea SC P.E. SRL Borca.

Fără nici o „opoziţie";, agentul de poliţie, învinuitul G.G. a acceptat susţinerile făptuitorului C.C. şi a permis implicarea în întocmirea actelor legale constatatoare ale inculpatului C.P., care aparent nu avea nici un interes în cauză, întrucât făptuitorul şi autovehiculul indicat ca fiind implicat în accident aparţineau firmei fratelui său, C.D.

Inculpatul G.G. a acceptat, fără nici o rezervă susţinerile celor doi conducători auto, în sensul că autoturismele lor sau cele pe care le-au condus au fost implicate în accidentul rutier, personal menţionând în declaraţiile tip ce se întocmesc în cadrul investigaţiilor unor astfel de evenimente datele de identificare ale celor două autovehicule şi completând rubrica din antet al acestor formulare cu privire la avariile produse.

După depăşirea acestei prime faze scriptice de investigaţii, inculpatul G.G. a întocmit procesul-verbal prin care l-a sancţionat cu „avertisment"; pe numitul C.C. pentru săvârşirea unei contravenţii prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 şi a eliberat autorizaţii de reparaţie pentru autoturismele „Y"; şi „Z"; de culoare maro.

Inculpatul G.G.: Activităţi faptice.

Inculpatul, în calitate de funcţionar public cu statut special şi de agent constatator, în momentul în care a intervenit ca urmare a apelului SNAUU 112 la locul producerii accidentului, ar fi trebuit conform atribuţiunilor de serviciu şi fişei postului să identifice conducătorii autovehiculelor implicate în accident şi să examineze autovehiculele avariate, activitate pe care a desfăşurat-o defectuos, ceea ce formează bănuiala legitimă că în momentul în care a ajuns la locul accidentului ştia că în eveniment a fost implicat învinuitul C.P. şi un autovehicul neînmatriculat, întrucât: - nu a fost interesat şi nu a efectuat nici o activitate vizibilă de identificare a conducătorului auto care a provocat accidentul rutier; - nu a efectuat nici o minimă verificare pentru a identifica şi examina autovehiculul care a produs accidentul rutier; - nu a identificat martori şi nu a discutat cu nici o persoană care i-ar fi putut furniza date privind identitatea conducătorului auto sau să-l ajute la identificarea autovehiculului;

- a efectuat doar verificări sumare pe care le-a finalizat într-un timp foarte scurt - 5 minute - conform propriului său raport transmis la dispeceratul 112. Activităţi scriptice. - a completat declaraţia pe formular tipizat datată 22 noiembrie 2008, pe numele C.C., cu privire la datele de identificare ale conducătorului auto şi ale autoturismului implicat în accident şi cu privire la avariile existente şi procesul-verbal de sancţionare contravenţională, conţinut ce este complet nereal, întrucât nici conducătorul auto şi nici autovehiculul menţionat în înscrisul tipizat nu au fost parte la producerea accidentului rutier; - a completat procesul-verbal de sancţionare contravenţională pe numele C.C. din 22 noiembrie 2008, în care a menţionat în mod nereal că acesta este conducătorul auto care a provocat accidentul rutier; - a eliberat autorizaţie de reparaţie din 22 noiembrie 2008 pentru autoturismul Z maro, deşi ştia că acest autovehicul nu a fost implicat în accident şi nu a suferit nici o avarie.

A conchis organul de urmărire penală că pe baza probelor administrate în cauză, a rezultat că menţiunile făcute de agentul constatator cu privire la implicarea în accidentul rutier a făptuitorului C.C. şi a autovehiculului „Z"; de culoare maro, sunt nereale şi au fost efectuate cu intenţia vădită de a-l favoriza de învinuitul C.P., care a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat şi a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Inculpatul C.P.: - a pus în circulaţie la data de 22 noiembrie 2008 un autovehicul neînmatriculat marca „X"; de culoare albastră; - a condus pe drumurile publice la data de 22 noiembrie 2008 autovehiculul neînmatriculat pe care l-a pus în circulaţie, provocând un incident de trafic rutier pe raza oraşului Broşteni, judeţul Suceava; - inculpatul, după ce a produs un accident de circulaţie, cu un autovehicul neînmatriculat în circulaţie, infracţiune în accepţiunea prevederilor penale, a părăsit locul accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, care trebuiau să efectueze cercetarea locului faptei; - l-a determinat pe făptuitorul C.C. să declare în mod nereal, în faţa unui organ public că el este conducătorul auto care a provocat accidentul rutier şi că în eveniment a fost implicat un alt autovehicul, respectiv „Z"; de culoare maro.

Mijloacele de probă care susţin activitatea infracţională a celor doi învinuiţi: Activităţi faptice:

Identificarea autovehiculului menţionat că ar fi implicat în accidentul rutier în înscrisurile întocmite de agentul constatator, învinuitul G.G.

La data de 06 februarie 2009, echipa operativă condusă de procuror a identificat în prezenţa învinuitul C.P. şi a martorului C.D. la domiciliul ultimului din satul Mădei, comuna Borca, judeţul Neamţ autoturismul „Z"; de culoare maro, care examinat criminalistic s-a constatat că „nu prezintă urme de ştergere, deformare, înfundare la nivelul caroseriei, vopseaua se prezintă în condiţii bune având depuneri de noroi superficiale";. Martorul C.D., administrator al SC P.E. SRL Borca, proprietara autovehiculului, a declarat cu ocazia cercetării la faţa locului şi a examinării criminalistice că „că de la intrarea în posesie a acestui autoturism nu a efectuat lucrări de reparaţie la caroseria maşinii.

S-a concluzionat că, în mod cert autoturismul „Z"; de culoare maro nu a fost implicat în accidentul rutier produs la 22 noiembrie 2008 pe raza oraşului Broşteni, judeţul Suceava. Identificarea autoturismului aparţinând lui R.V. implicat în accidentul rutier produs la 22 noiembrie 2008 pe raza oraşului Broşteni, judeţul Suceava. La data de 02 februarie 2009 echipa operativă condusă de procuror a identificat la sediul IATSA SRL Bicaz din oraşul Bicaz, în service-ul unităţii, autoturismul marca „X"; de culoarea galbenă, proprietatea lui R.V. din comuna Ceahlău, judeţul Neamţ.

Autovehiculul a fost examinat criminalistic, avariile fiind menţionate în procesul-verbal de examinare, constatându-se că pe caroseria deformată au fost identificate urme de ştergere de culoare albastră, prezentând aspecte dinamice, lungimile acestora fiind cuprinse între 0,6 - 18 cm. Au fost identificate depuneri de vopsea de culoare albastră pe mai multe elemente de caroserie deformate, toate fiind menţionate în procesul-verbal de examinare, care constituie mijloc material de probă. Au fost ridicate ca mijloace materiale de probă porţiunea decupată din aripa stânga spate a autoturismului „Y"; pe care sunt evidenţiate proeminent urme de vopsea de culoare albastră (coletul nr. 4) şi prin răzuire au fost recoltate pelicule de vopsea de culoare albastră identificate pe caroseria autovehiculului (plicul 1 - 3,). Pe baza celor constatate cu ocazia examinării autovehiculului marca X s-a constatat că celălalt autovehicul implicat în coliziune a fost de culoare albastră. Identificarea autoturismului aparţinând învinuitului C.P., care în fapt a fost implicat în accidentul rutier produs la data de 22 noiembrie 2008, pe raza oraşului Broşteni, judeţul Suceava.

La data de 06 februarie 2009 echipa operativă a identificat pe raza satului Mădei, comuna Borca, pe o uliţă, în apropierea cursului râului Bistriţa, în poziţie de staţionare, un autovehicul din categoria autoturismelor, de culoare albastră, cu sigla .... având aplicată la partea din spate o tăbliţă cu număr de înmatriculare ............., iar la partea din faţă o tăbliţă cu acelaşi număr de înmatriculare, dislocată şi aşezată pe bara de protecţie faţă. Partea din faţă a autoturismului era înlocuită parţial cu elemente de caroserie de culoare roşie, care au fost menţionate în procesul-verbal de examinare criminalistică. Au fost ridicate mijloace materiale de probă, respectiv pelicule de vopsea de culoare albastră (plicurile 1 - 3), prin răzuire de pe caroseria autoturismului identificat, precum şi o bucată de tablă de culoare albastră ridicată de pe partea exterioară a colţului gardului unui ţarc în care au fost identificate mai multe subansamble auto de culoare albastră (plicul nr. 4).

Făptuitorul R.V. a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală un fragment de spoiler auto din material plastic de culoare neagră, acoperit la partea exterioară cu peliculă de vopsea de culoare galbenă, pe suprafaţa căruia au fost identificate, mânjituri şi urme dinamice de ştergere cu vopsea de culoare albastră.

Pentru a stabili cu certitudine dacă autoturismul implicat în accident este „X"; de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice fizico-chimică, Institutul de Criminalistică Bucureşti concluzionând că „urmele dinamice de culoare albastru deschis evidenţiate în proba 2B - recoltate de pe aripa autoturismului Y - prezintă aceleaşi caracteristici fizico-chimice cu stratul de vopsea de culoare albastru deschis al peliculelor de vopsea din proba 1 - recoltate de la autoturismul marca X. A arătat organul de urmărire penală că pe baza probelor sus-menţionate se poate concluziona că autovehiculul implicat în accident care a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea făptuitorului R.V. este X de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu.

În consecinţă, organul de urmărire penală a constatat că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, G.G. şi C.P., astfel cum a fost reţinută şi descrisă anterior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus-menţionate pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală prin rechizitoriu.

Totodată, faţă de inculpatul G.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune prev. de ari. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întrucât făptuitorul R.V., proprietarul autoturismului avariat în accidentul rutier, beneficiar al unei poliţe de asigurare tip CASCO, nu a acţionat cu intenţia penală de a induce în eroare firma de asigurare când a solicitat despăgubirea, solicitare ce a fost respinsă motivat de BT AN, el fiind despăgubit de persoana vinovată de producerea accidentului rutier.

Cercetările nu au evidenţiat faptul că inculpatul ar fi acţionat cu intenţia de a-l ajuta pe făptuitor să inducă în eroare societatea de asigurare, el urmărind doar înlăturarea răspunderii penale pentru învinuitul C.P. pentru infracţiunile privind circulaţia pe drumurile publice.

Cu privire la făptuitorul R.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), neputându-se reţine în sarcina sa că prin solicitarea despăgubirii de la firma de asigurare a urmărit producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul acesteia, el fiind interesat doar de recuperarea pagubei pe care a suferit-o în urma accidentului rutier produs din culpa învinuitului C.P.

Făptuitorul s-a adresat în mod legitim firmei de asigurări, care motivat i-a respins solicitarea de despăgubire, întrucât prejudiciul trebuia recuperat de persoana vinovată de producerea accidentului rutier. Datorită situaţiei în care se afla făptuitorul, imediat după producerea accidentului rutier, nu se poate reţine în sarcina sa că a acţionat cu intenţia de a face afirmaţii nereale în fata organelor de poliţie cu privire la cealaltă parte implicată în accident, fiind derutat de apariţia membrilor familiei C. şi de atitudinea foarte permisivă a organelor de constatare. Aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus şi faţă de făptuitorul C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât el a săvârşit fapta fără vinovăţie, fiind determinat să declare necorespunzător adevărul în faţa unui organ public de către învinuitul C.P., el aflându-se în imposibilitatea de a refuza solicitarea învinuitului, întrucât este cumnat cu acesta este angajat la firma fratelui învinuitului şi din punct de vedere financiar şi economic depinde de aceştia. Cercetările au evidenţiat faptul că C.C. nu a acţionat cu intenţia de a leza relaţiile sociale ocrotite prin mijloace de drept penal, el făcând afirmaţii nereale la insistenţele învinuitului şi în situaţia în care organele de poliţie erau în complicitate cu cel implicat în accident. Actul de sesizare a instanţei, s -a întemeiat pe: procesul-verbal de sesizare din oficiu; înscrisuri; procesele-verbale de efectuare de investigaţii; constatările tehnico-ştiinţifice; raportul de expertiză fizico-chimică; procesul-verbal de audiere de martori şi înscrisuri; procesele-verbale de examinare criminalistică şi planşele foto; procesul-verbal de efectuare de acte premergătoare; înscrisuri originale; mijloace materiale de probă: colet nr. 1 - fragment de spoiler auto pus la dispoziţie de făptuitorul R.V., colet nr. 2 - plicurile 1 - 3 - pelicule de vopsea de culoare albastră recoltate de pe autoturismul Y; plicurile 1 - 3 conţinând pelicule de vopsea de culoare albastră recoltate de pe autovehiculul X, colet nr. 3 - plicul cu o bucată de tablă de culoare albastră ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului, colet nr. 4 - mijloace materiale de probă ridicate de la locul unde a fost identificat autoturismul „Y"; din atelierul de reparaţii; declaraţiile martorilor C.D., M.V., G.D., C.M., M.M.; declaraţiile făptuitorilor R.V. şi C.C.; raport, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale învinuitului C.P. şi ale învinuitului G.G. şi celelalte acte aflate la dosar.

Prin Sentinţa nr. 225 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, s-a dispus:

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.G. sub aspectul infracţiunilor de:

- „fals intelectual";, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- „uz de fals"; prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi

- „abuz în serviciu contra intereselor publice";, prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen., prima instanţă a desfiinţat, în totalitate, prin anulare, înscrisurile falsificate, respectiv:

- declaraţiile tipizate pe numele R.V. şi C.C., datate 22 noiembrie 2008 şi înregistrate la Poliţia oraşului Broşteni;

- toate cele trei exemplare ale procesului-verbal întocmit la Poliţia oraşului Broşteni şi

- ambele exemplare ale autorizaţiei de reparaţie din 22 noiembrie 2008, eliberată de Poliţia oraşului Broşteni.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul C.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat";, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare şi

- „participaţie improprie la fals în declaraţii";, prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului C.P. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi 5 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 82 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului C.P. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi executarea pedepsei în regim penitenciar, în cazul în care, în cursul termenului de încercare, inculpatul va săvârşi din nou, o infracţiune cu intenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie";, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi modificată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În primul rând, reţinerea de către organul de urmărire penală a faptului că declaraţiile conducătorilor auto implicaţi în evenimentul rutier, ar întruni calitatea de înscris oficial este greşită. Nu inculpatul este cel care a dat aceste declaraţii, ci conducătorii auto, astfel că nu poate fi acuzat acesta de falsificarea lor.

Dacă aceste declaraţii atestă fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, atunci acest lucru se datorează nu inculpatului G.G. care, în calitatea pe care o avea, aceea de agent de poliţie nu întocmeşte astfel de declaraţii.

Cei care au dat astfel de declaraţii ar fi putut fi acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de fals şi nu inculpatul.

Calitatea de înscris oficial în cauza de faţă o are doar procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de inculpatul G.G. Acest înscris a avut la bază declaraţiile pe care le-au dat conducătorii auto.

Reţine prima instanţă că, definitoriu pentru existenţa acestei infracţiuni este necesitatea ca activitatea de atestare a datelor sau împrejurărilor nereale să fie săvârşită cu intenţie (directă sau indirectă), fiind exclusă forma culpei, indiferent de modalitatea acesteia. Aceasta înseamnă că inculpatul trebuia să fi ştiut că ceea ce consemnează în procesul-verbal nu corespunde adevărului, însă nu s-a făcut dovada că inculpatul G.G. ar fi ştiut despre înţelegerea dintre R.V., C.P. şi C.C.. Suspiciunea sau bănuiala pe care ar fi avut-o organul de urmărire penală fără să fi fost însoţită de probe concrete şi concludente în acest sens, nu poate constitui temei pentru dovedirea intenţiei inculpatului în vederea comiterii acestei infracţiuni, ştiut fiind că bănuiala, oricare ar fi ea, profită făptuitorului.

Tocmai pentru că lipseşte un element esenţial pentru această infracţiune - intenţia - instanţa va dispune achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual.

Cea de-a doua infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.G. este strâns legată de prima faptă. Astfel, în aceeaşi zi de 22 noiembrie 2008, inculpatul a folosit înscrisurile primare ce conţineau date nereale în emiterea autorizaţiilor de reparaţie şi a documentelor necesare despăgubirilor civile, către societatea de asigurări şi, astfel, în opinia Parchetului ar fi săvârşit infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit acestui text de lege, infracţiunea constă în folosirea unui înscris oficial, ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În cauza de faţă, s-a dovedit într-adevăr că înscrisurile nu conţineau date reale, dar, mai reţine tribunalul, era necesară şi îndeplinirea unei condiţii cerute de lege şi anume cunoaşterea de către cel care le foloseşte că înscrisurile sunt false. Inculpatul G.G. trebuia să fi cunoscut că foloseşte înscrisurile care erau apte să producă consecinţe juridice, deşi sunt false. Ori acest aspect presupune existenţa intenţiei directe, intenţie care nu a fost probată şi nu rezultă de nicăieri. Deşi Parchetul a menţionat în rechizitoriu că este vădită intenţia inculpatului, a motivat că această intenţie privea favorizarea inculpatului C.P. şi nu a explicat cum s-a ajuns la presupunerea existenţei acestei intenţii.

De altfel, subiect al acestei infracţiuni este cel care foloseşte înscrisul fals, ori inculpatul nu a folosit înscrisurile din cauză, altele fiind persoanele care au uzat de ele.

Nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii, inculpatul a fost achitat şi pentru această infracţiune, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A treia faptă reţinută în sarcina inculpatului G.G., cea prev. de art. 248 C. pen.

A reţinut prima instanţă, că una din condiţiile cerute a fi îndeplinite pentru existenţa infracţiunii este aceea ca funcţionarul public să fi comis această faptă conştient, adică cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

În speţa de faţă, tribunalul a reţinut că nu s-a dovedit faptul că inculpatul G.G. avea o astfel de poziţie subiectivă şi cunoştea deci că împrejurările care le consemnează în înscrisuri nu corespund adevărului. În momentul întocmirii înscrisurilor acesta avea credinţa că îndeplineşte în mod corect actele iar faptul că ulterior s-a dovedit că nu toate împrejurările relatate de conducătorii auto s-au petrecut întocmai nu are nici o relevanţă sub aspectul reţinerii naturii infracţionale a activităţii inculpatului.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice presupune şi existenţa unei urmări imediate, cu două rezultate, o pagubă patrimonială sau o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat la care se referă art. 145 C. pen.

Nici unul din aceste rezultate nu s-a produs şi nu se poate accepta susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia atitudinea inculpatului a avut drept consecinţă nesancţionarea penală a numitului C.P., ceea ce ar echivala cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. O astfel de interpretare este greşită, organul de urmărire penală fără să indice în concret în ce constă avantajul, lasă loc de interpretări, care nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză.

S-a mai arătat de prima instanţă că, un alt aspect care nu a fost probat în cauză se referă la tulburarea însemnată a bunului mers al organului de urmărire penală şi că nu ne aflăm în prezenţa unei împiedicări, stânjeniri, îngreunări sau întârzieri în desfăşurarea vreunei activităţi care să se circumscrie textului de lege de mai sus. Nu a fost dovedit în concret în ce mod a fost afectată grav activitatea postului de poliţie din care face parte inculpatul.

Percepţia pe care Parchetul o prezintă ca fiind urmarea activităţii inculpatului, respectiv compromiterea în mod grav a încrederii cetăţenilor în instituţia pe care o reprezintă nu poate fi acceptată decât ca atare, fiind o simplă percepţie ce nu poate constitui un element al infracţiunii. Încrederea cetăţenilor în instituţiile statului este un barometru şi nimic mai mult, iar a motiva generic că aceasta a scăzut urmare a activităţii inculpatului, fără a se indica cum s-a constatat acest lucru, excede cadrului procesual de faţă.

Faţă de aceste considerente reţinute, tribunalul l-a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 republicată.

Referitor la faptele reţinute în sarcina celuilalt inculpat C.P., prima instanţă a constatat următoarele:

La data de 22 noiembrie 2008, acesta a pus în circulaţie şi a condus pe raza localităţii Broşteni, judeţul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X"; de culoare albastră. Deşi iniţial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, valabilitatea numerelor a expirat la data de 11 martie 2008.

La aceeaşi dată, 22 noiembrie 2008, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiaşi localităţi Broşteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în faţa organelor de poliţie că el este cel care a produs accidentul, indicând şi un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Aceste două fapte fiind pe deplin dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), texte de lege în baza cărora urmează să se aplice inculpatului câte o pedeapsă în limitele speciale prevăzute de lege. La stabilirea şi individualizarea pedepselor se vor avea în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, ţinând cont de conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunilor, se vor reţine prevederile art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) şi e), cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special, astfel: pentru prima infracţiune inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar pentru cea de-a doua infracţiune (art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Infracţiunile fiind săvârşite în concurs, tribunalul a dispus ca pedepsele aplicate să fie contopite şi, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care presupune şi modalitatea ei de executare, ţinând seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării ei la condiţiile socioetice impuse de societate.

În cauză, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, întrucât condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. sunt îndeplinite, atât în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată care este de 6 luni închisoare, cât şi referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele.

A treia infracţiune reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpatului, cea prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată nu există în opinia Tribunalului pentru următoarele motive: Părăsirea locului accidentului de către un conducător auto implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, este considerată infracţiune doar dacă s-a făcut fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului faptei.

Reţine prima instanţă că, nici una din aceste condiţii nu este dată în speţa de faţă, întrucât, în urma incidentului rutier nu a existat nici o parte vătămată şi nu s-a adus nici o vătămare integrităţii sau sănătăţii vreunei persoane.

În opinia tribunalului, a doua condiţie esenţială cerută de textul de lege - aceea ca accidentul să se fi produs ca urmare a unei infracţiuni - nu este nici ea îndeplinită. Accidentul s-a produs nu ca urmare a faptului că autovehiculul era neînmatriculat ci datorită neadaptării de către inculpat a vitezei la condiţiile de drum, care a dat dovadă de neatenţie şi a ignorat condiţiile meteo care au influenţat starea carosabilă.

Astfel se poate constata indubitabil că accidentul s-a produs ca urmare a săvârşirii unei contravenţii şi nu a unei infracţiuni. Este de presupus că şi dacă era înmatriculat autovehiculul, accidentul s-ar fi putut produce, deci nu se poate reţine existenţa unei legături de cauzalitate între incidentul rutier şi infracţiunea prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G.nr. 195/2002 republicată.

Mai mult, tribunalul a mai constatat că, nu poate fi reţinută împrejurarea că inculpatul nu ar fi avut încuviinţarea poliţiei şi totuşi a părăsit locul accidentului. O serie de martori au relatat că inculpatul s-a aflat tot timpul la locul incidentului, atât timp cât a durat cercetarea efectuată de organele de poliţie.

Faţă de aceste considerente tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a considerat că fapta nu există, achitându-l pe inculpatul C.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Având în vedere că declaraţiile numiţilor R.V. şi C.C. din data de 22 noiembrie 2008 înregistrate la Poliţia Broşteni, precum şi procesul-verbal întocmit urmare a acestor declaraţii şi a constatărilor de către Poliţia Broşteni şi autorizaţia din aceeaşi dată s-au dovedit a nu corespunde adevărului, acestea au fost anulate potrivit art. 348 C. proc. pen.

Împotriva sentinţei tribunalului, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul C.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate fiind reiterate şi cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, fiind consemnate pe larg în partea introductivă a deciziei de faţă.

Examinând apelurile, atât prin prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea a constatat a fi întemeiat apelul declarat de parchet, din următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului menţionate mai sus, a rezultat, aşa cum în mod temeinic s-a reţinut şi în actul de sesizare că, inculpatul G.G. a completat declaraţiile tipizate cu privire la identitatea conducătorului auto şi autovehiculul implicat în accident şi rubricile „avarii existente"; şi celelalte menţiuni obligatorii, în care a făcut menţiuni total nereale, procesul-verbal de sancţionare şi autorizaţia de reparaţie în care a menţionat în mod nereal că cel de-al doilea autovehicul implicat în accident este autoturismul Z de culoare maro, condus de către făptuitorul C.C., deşi din probele testimoniale şi tehnico-ştiinţifice rezulta indubitabil că accidentul a fost produs cu autoturismul X de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu condus de către învinuitul C.P.

Dacă inculpatul ar fi examinat ambele autovehicule implicate în accident, în mod obiectiv ar fi trebuit să constate că:

Autovehiculul X era de culoare albastră, diferenţele de culoare şi deosebirile numerelor de înmatriculare dintre autovehicul menţionat în înscrisuri şi cel menţionat de fapt în accident fiind atât de evidente încât organul constatator nu putea fi în eroare.

De asemenea, examinând autovehiculul X ar fi trebuit să constate că acesta are mult mai multe avarii, grave şi vizibile, decât cele menţionate în declaraţia tipizată, completată de agentul constatator la rubrica „avarii existente"; - agentul constatator a menţionat drept avarii: bară faţă, far dreapta faţă, bară dreapta faţă - în condiţiile în care cu ocazia examinării autovehiculului identificat pe parcursul urmăririi penale, s-a constatat că acesta prezenta următoarele avarii: aripă faţă, far dreapta faţă, scară de urcare dreapta faţă, podul dreapta faţă, aripă dreapta faţă, portieră dreapta faţă, portieră glisantă dreapta şi masca şinei de glisare, aripă dreapta faţă deasupra roţii, stâlp lateral dreapta faţă;

Totodată, inculpatul a făcut menţiuni nereale în documentele de soluţionare a evenimentului rutier, cu intenţia de a-l favoriza pe inculpatul C.P. care a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat, activitate infracţională susţinută de următoarele:

Relevant sub aspectul lipsei de sinceritate a făptuitorului şi a martorului C.D. sunt următoarele afirmaţii ale celor doi date pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu susţinerile învinuitului C.P.: Inculpatul C.P. - în chiar acel moment în locul impactului a ajuns şi microbuzul „Z"; de culoare maro al firmei fratelui meu, C.D., condus de C.C. ... pe care l-am rugat să mă ajute, în sensul de a lua totul pe el şi a declara că în accident a fost implicat autovehiculul pe care îl conducea ... precizând că la locul accidentului nu reţine să-l fi văzut pe fratele său, C.D. Făptuitorul C.C. -„am circulat singur în microbuz şi când am ajuns în oraşul Broşteni, în jurul orelor 18,00 - 19,00 am sesizat că „X"; de culoare albastră condus de cumnatul meu, C.P. provocase un accident chiar în dreptul locuinţei unui medic, declarând că nu a văzut autoturismul X de culoare albastră al cumnatului său C.P., în acel loc găsindu-l doar pe C.P., continuând şi precizând că în acel loc nu mai erau alte persoane, deşi probele susţin indubitabil că după impactul auditiv, la locul incidentului s-au adunat mai mulţi martori, printre care şi persoanele ce se aflau la cabinetul stomatologic, în dreptul căruia s-a produs impactul, precum şi faptul că pe numitul C.D. nu l-a văzut în acea seară, deşi cu certitudine, după producerea accidentului, a ajuns la faţa locului, coordonând activitatea de scoatere a autoturismului Y din curtea imobilului în care fusese împins după impact.

Martorul C.D. - a declarat că nu îşi aminteşte dacă în momentul în care a ajuns la locul accidentului a văzut autoturismul „X"; de culoare albastră despre care avusese informaţii că fusese implicat în accident, însă l-a văzut pe C.P., deşi acesta nu confirmă acest lucru şi că împreună cu muncitorii ce erau transportaţi cu „Z"; de culoare maro şi cu muncitorii de la firma fratelui său s-a deplasat la un local public din zonă unde le-a făcut cinste, deşi nici una dintre persoanele ce se aflau în autoutilitara implicată în accident nu confirmă acest lucru, iar făptuitorul C.C. a declarat în mod constant că era singur în autovehiculul pe care l-ar fi condus.

Martorii M.V., G.D., C.M. şi M.M. au declarat că se aflau în microbuzul „X"; de culoare albastră, care nu era înmatriculat în România condus de învinuitul C.P., care a fost implicat în accidentul rutier de pe raza oraşului Broşteni şi că imediat după accident au plecat cu maşini de ocazie spre domiciliu, declarând că imediat după ce au coborât din microbuzul avariat, învinuitul a deplasat autoutilitara pe o uliţă şi că pe durata de timp cât au rămas în zonă, cca. 5 minute, nu au văzut la faţa locului nici un poliţist sau vreun autovehicul cu însemnele poliţiei.

Modul în care au fost completate aceste înscrisuri, în special declaraţia tip confirmă fără nici un dubiu că agentul constatator a avut intenţia de a-l favoriza pe celălalt învinuit prin inserarea unor menţiuni false, întrucât nu a completat în mod constant rubricile declaraţiei, aşteptând ca părţile să ajungă la o înţelegere, care să-i permită sustragerea de la răspunderea penală a învinuitului C.P., care pusese în circulaţie şi condusese pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat.

De asemenea, faptul că agentul de poliţie nu a fost preocupat de identificarea celui de-al doilea conducător auto şi de stabilirea autovehiculului implicat în accident, este confirmat şi de declaraţia făptuitorului R.V., care a precizat că pe toată perioada cât s-a efectuat cercetarea la faţa locului, organul constatator nu a întrebat nimic despre celălalt autovehicul implicat în accident şi că la locul faptei nu l-a văzut nici pe C.C. şi nici pe C.P., el întâlnindu-i prima dată la sediul Poliţiei oraşului Broşteni, unde cei doi au ajuns la cca. 15 - 20 minute după momentul prezentării lui în faţa organului constatator.

Totodată, s-a arătat că făptuitorul R.V., după ce a sesizat auditiv impactul şi a realizat că autoturismul său este grav avariat, a anunţat SNAUU prin telefon, a aşteptat intervenţia organelor de poliţie, el declarând că a fost surprins când acestea, din chiar primul moment au început să-i reproşeze că a lăsat autovehiculul parcat neregulamentar, ignorând apărarea sa în sensul că autoturismul era parcat în afara părţii carosabile, fiind nevoit să invoce numele unor şefi din cadrul IPJ Suceava, care coordonau Politia rutieră.

Deşi făptuitorul a declarat că organul constatator a efectuat şi fotografii judiciare, din probele administrate în cauză nu a rezultat acest lucru, organul de poliţie neputând pune la dispoziţia organelor de urmărire penale astfel de mijloace de probă.

Făptuitorul în discuţie a precizat că nu a văzut ca agentul de poliţie sau şeful său (comisarul şef B.I.), care ajunsese şi el la locul accidentului să fi examinat şi microbuzul care a produs accidentul, el axându-se doar pe verificarea autoturismului marca „Y";.

La sediul postului de poliţie, deşi făptuitorul a sesizat că nici una dintre persoanele care s-au prezentat, C.P. şi C.C., nu fuseseră văzute la locul accidentului, nu a reacţionat şi nu i-a întrebat nici pe ei şi nici pe organele de poliţie de ce susţin o altă situaţie de fapt, deoarece era derutat de modul în care se face investigaţia şi nu ştia cum să reacţioneze, el urmărind de fapt recuperarea pagubei.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 71576 din 19 iunie 2009 a conchis că, întreaga declaraţie tipizată a făptuitorului R.V. a fost completată cu acelaşi instrument scriptural, pe când declaraţia tipizată a făptuitorului C.C. a fost completă cu două instrumente scripturale, diferenţele apărând la rubricile privind avariile existente, datele de identificare ale autovehiculului şi identitatea conducătorului auto";.

Faptul că agentul constatator a completat în două etape declaraţia tipizată ce viza cel de-al doilea autovehicul implicat în accident şi conducătorul său auto şi a permis o perioadă îndelungată de timp unor părţi, aparent neimplicate în accident, să negocieze cu terţul păgubit R.V., a demonstrat vinovăţia inculpatul G.G., care cu intenţie directă, ca formă de vinovăţie, a întocmit în fals două înscrisuri oficiale, respectiv: procesul-verbal din 22 noiembrie 2008, în care a atestat în mod nereal identitatea unui conducător auto şi datele de identificare ale unui autovehicul pe care îl conducea şi care a fost implicat într-un eveniment de trafic rutier şi autorizaţia de reparaţie din 22 noiembrie 2008 eliberată pentru autoturismul de culoare maro care nu fusese implicat în accident.

S-a arătat că, chiar dacă s-ar accepta ideea că inculpatul a examinat ambele autovehicule implicate în accident, înscrisurile întocmite de el rămân tot false, întrucât menţiunile sunt total diferite faţă de situaţia stabilită pe baza probelor administrate în cauză şi care susţin faptul că autovehiculul X implicat în accident nu a fost identificat de inculpat la locul accidentului.

În drept, faptele inculpatului G.G., de a întocmi în fals cele două acte oficiale arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cât priveşte susţinerile apărătorului inculpatului referitor la această infracţiune, s-a apreciat că, parte din acestea sunt întemeiate, respectiv, faptul că cele două declaraţii date de conducătorii auto, declaraţii în cuprinsul cărora şi inculpatul G.G. a făcut însemnări necorespunzătoare adevărului, nu au caracterul unor înscrisuri oficiale, dar pentru motivul că nu emană de la una din instituţiile prevăzute la art. 145 C. pen. nu şi pentru faptul că nu ar fi produs consecinţe juridice, întrucât, această condiţie nu este cerută la infracţiunea de fals intelectual ci de infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi de infracţiunea de uz de fals.

Curtea a mai reţinut că inculpatul G.G. se face vinovat şi de infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că la aceeaşi dată, acelaşi funcţionar public a folosit procesul-verbal menţionat mai sus, ce conţinea date nereale, în emiterea autorizaţiilor de reparaţie şi a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări.

Nu a putut fi primită apărarea formulată de avocatul inculpatului, cum că nu poate exista infracţiunea de uz de fals, motivând că una dintre autorizaţii nu cuprinde date false, iar cealaltă nu a produs consecinţe juridice pentru că nu a fost prezentată pentru reparaţie, autoturismul maro nefiind avariat, din următoarele considerente:

Uzul de fals este o infracţiune instantanee şi, pe cale de consecinţă, se consumă în momentul când înscrisul fals, oficial sau sub semnătură privată, este folosit, adică este depus, prezentat sau invocat ca dovadă a conţinutului său. De asemenea, nu interesează dacă s-au produs sau nu consecinţele juridice avute în vedere de făptuitor. Dacă acesta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, foloseşte, la diferite intervale de timp, un acelaşi înscris fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, uzul de fals se prezintă sub forma unei infracţiuni continuate, care se epuizează în momentul săvârşirii ultimei acţiuni de folosire a acestui înscris.

În speţă, infracţiunea de uz de fals săvârşită de inculpat, în formă continuată, s-a consumat în momentul în care acesta a folosit respectivul proces-verbal falsificat, înscris oficial în baza căruia a emis cele două autorizaţii pentru reparaţii şi s-a epuizat în momentul celei de-a doua acţiuni de folosire a procesului-verbal la întocmirea celei dea doua autorizaţie de reparaţii.

În ce priveşte autorizaţia de reparaţie care nu conţine elemente false, respectiv, conţine avariile suferite în realitate de terţul păgubit, chiar şi aşa, atâta timp cât ea s-a emis în baza unui înscris oficial falsificat, atrage după sine elementul material al infracţiunii de uz de fals, încât se poate reţine, fără teama de a greşi, că această infracţiune cuprinde două acţiuni de folosire a documentului primar falsificat, fiind dată astfel forma continuată a infracţiunii respective.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracţiune pentru care, de asemenea, s-a cerut tragerea la răspundere penală a inculpatului G.G., curtea retine următoarele:

Constituie această infracţiune, fapta unui funcţionar public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Incriminarea în art. 248 C. pen., asigură apărarea relaţiilor sociale privitoare la realizarea sarcinilor de serviciu în instituţiile de stat sau alte instituţii prevăzute la art. 145 C. pen., în acest sens cerându-li-se funcţionarilor, iar în anumite situaţii şi altor salariaţi, să-şi îndeplinească cu corectitudine atribuţiile.

În ce priveşte urmarea faptei, aceasta este individualizată de lege în forma tulburării însemnate bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Prin „tulburare însemnată";, se înţelege o afectare importantă a relaţiilor de serviciu al unui organ, ori din instituţia sau unitatea respectivă, în acest caz, activitatea resimţindu-se în mod serios în urma săvârşirii faptei. Caracterul însemnat al tulburării sau lezarea patrimoniului unităţii se apreciază suveran de către instanţa de judecată.

În speţă, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nici unul din aceste rezultate nu s-a produs, însă, prima instanţă a greşit când a dispus achitarea sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, soluţia corectă fiind aceea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicare art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Ori, în speţă, inculpatul G.G., prin acţiunile sale ilicite, l-a favorizat pe inculpatul C.P. pentru a nu fi tras la răspundere penală pentru cele două infracţiuni de care este acuzat, respectiv, de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi de părăsire a locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art. 89 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Cu privire la acest inculpat, instanţa a constatat că apelul parchetului este, de asemenea, întemeiat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani";.

S-a reţinut că pentru existenţa infracţiunii de părăsire a locului accidentului în forma prevăzută la teza a II-a al textului de lege mai sus citat, nu este necesară existenţa unei legături de cauzalitate între această faptă şi infracţiunea premisă, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

În acest caz, accidentul nu se integrează în latura obiectivă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului, alcătuind prin elementele sale un element constitutiv al acesteia, ci este extraneu al unei infracţiuni preexistente, dar o consecinţă nu neapărat necesară a ei, aşa cum precizează în doctrină unii autori. Nu interesează felul infracţiunii anterioare, fiind suficient ca în antecedenţa cauzală a accidentului să existe o infracţiune săvârşită de una din persoanele ce au contribuit la producerea acestuia.

Pe de altă parte, nu s-a putut face abstracţie de scopul infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, scop care constă tocmai în împiedicarea organelor de poliţie să sesizeze săvârşirea vreunei fapte penale de către conducătorul auto.

Nu a putut fi primită apărarea inculpatului C.P. că acesta s-a aflat tot timpul la locul accidentului, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultând, fără nici un dubiu, că inculpatul nu a fost la locul accidentului la momentul producerii accidentului, după cum nici maşina pe care a condus-o şi pe care a implicat-o în accident.

Astfel, potrivit martorului R.V., la locul accidentului acesta nu l-a văzut nici pe inculpat şi nici pe numitul C.C., acesta întâlnindu-i pentru prima dată la sediul poliţiei.

Chiar dacă unii martori (rude şi angajaţi ai inculpatului sau ai fratelui său), au arătat că l-ar fi văzut tangenţial pe inculpat la locul accidentului, acest lucru nu înseamnă că inculpatul nu ar fi putut părăsi ulterior zona. De asemenea, chiar şi inculpatul G.G. a arătat că nu l-a văzut pe inculpatul C.P. în zonă, la locul accidentului fiind C.D. Pe de altă parte, era şi logic ca inculpatul să nu mai stea la locul accidentului, din moment ce îl determinase pe cumnatul său, C.C. să ia asupra sa răspunderea pentru accidentul produs.

De altfel, faptul că a părăsit locului accidentului este recunoscut chiar de inculpat, în faţa procurorului la data de 13 februarie 2009, încât, nu poate fi reţinută susţinerea inculpatului în faţa instanţei de apel, că doar a tras maşina pe dreapta, în realitate ea fiind ascunsă la o distanţă mai mare şi la întuneric, pentru a nu putea fi observată.

În ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.P., prin care a criticat soluţia de condamnare a sa pentru infracţiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa l-a constatat neîntemeiat, din următoarele considerente:

„Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani";

În speţă, aşa cum a reţinut în mod temeinic şi legal şi prima instanţă, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul C.P. a pus în circulaţie şi a condus pe raza localităţii Broşteni, judeţul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X"; de culoare albastră. Deşi iniţial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, valabilitatea numerelor a expirat la data de 11 martie 2008, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.

Nu a putut fi primită apărarea inculpatului că ar fi achitat RCA-ul până la sfârşitul anului 2008, operaţiune pe care n-ar fi putut-o efectua pentru un autovehicul care n-ar fi fost înmatriculat în România, întrucât, pe de o parte, nu a făcut dovada acestei afirmaţii, la dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte că la data accidentului era achitat RCA-ul, iar, pe de altă parte, prin reducere la absurd, chiar şi aşa dacă ar fi, plata unei astfel de poliţe de asigurare nu ar echivala cu o înmatriculare a autovehiculului în cauză.

De asemenea, nu a putut fi reţinută nici apărarea că inculpatul C.P. ar fi fost doar deţinătorul autovehiculului implicat în accident şi neînmatriculat, din ansamblul probator administrat în cauză şi care a fost menţionat mai sus, rezultând, fără putinţă de tăgadă că inculpatul a condus şi era şi proprietarul acelui autovehicul.

În fine, şi infracţiunea de participaţie improprie la fals în declaraţii, prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), a fost în mod temeinic şi legal reţinută de prima instanţă, din aceleaşi probe care au fost analizate mai sus, rezultând faptul că inculpatul, la aceeaşi dată, 22 noiembrie 2008, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiaşi localităţi Broşteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în faţa organelor de poliţie că el este cel care a produs accidentul, indicând şi un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi a desfiinţat, în parte sentinţa tribunalului, în sensul că i-a condamnat pe cei doi inculpaţi pentru infracţiunile reţinute de curte în sarcina fiecăruia şi menţionate mai sus.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în conformitate cu care, la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speţă, instanţa a reţinut, pe lângă împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, modalitatea comiterii acestora, faptul că inculpaţii nu au recunoscut nici una din aceste infracţiuni, şi persoana acestora, care au avut anterior comiterii acestora o conduită bună în societate şi familie, că nu au antecedente penale.

Totodată, instanţa a apreciat că în favoarea acestor inculpaţi pot fi reţinute şi circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., din considerentele personale arătate mai sus, încât, pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate au fost coborâte sub minimul special prevăzut de fiecare text de lege, în mod corespunzător, în conformitate cu art. 76 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, curtea a decis condamnarea inculpatului G.G.:

Pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

Pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare.

Pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000,, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

Întrucât infracţiunile de mai sus au fost comise de inculpat în condiţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.

Totodată, instanţa i-a aplicat inculpatului şi pedepsele accesorii prevăzute de lege, făcând aplicarea art. 71 alin. (1) şi (2), 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Faţă de criteriile de individualizare a pedepselor menţionate mai sus, instanţa a apreciat că scopul acestora poate fi îndeplinit fără ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de penitenciar, încât, în baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepselor principale şi accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

De asemenea, i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., care prevăd că, în caz de comitere a unei alte infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit mai sus, inculpatului îi va fi revocat acest beneficiu, urmând să execute această pedeapsă cumulată aritmetic cu aceea ce va fi pronunţată de instanţă pentru infracţiunea ulterioară.

În ce îl priveşte pe inculpatul C.P., din considerentele arătate mai sus, curtea a decis condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

Întrucât şi această infracţiune este concurentă cu celelalte două pentru care a fost condamnat de prima instanţă, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa apelată cu pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin decizia de faţă, în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute această pedeapsă, în condiţiile stabilite de prima instanţă.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului suma de câte 1.800 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare de la fond.

Întrucât celelalte dispoziţii ale instanţei care privesc condamnarea inculpatului C.P. pentru cele două infracţiuni menţionate, în condiţiile şi cu consecinţele arătate în sentinţa apelată, precum şi dispoziţiile referitoare la anularea actelor falsificate s-a apreciat că sunt legale şi temeinice, curtea le-a menţinut.

Totodată, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa a respins apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat, din considerentele arătate mai sus.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., curtea a obligat pe inculpatul C.P. să plătească statului, suma de 375 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din apel, din care, suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu, se va vira în contul Baroului de Avocaţi Suceava, din fondurile avansate de Ministerul Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., inclusiv onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 75 RON pentru inculpatul intimat G.G., ce va fi virat, de asemenea, în contul Baroului de Avocaţi Suceava, din fondurile avansate de Ministerul Justiţiei.

Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.G. şi C.P., criticând decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 17² şi 18, primul inculpat şi secundul prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18.

Apărătorul inculpatului G.G. a solicitat în esenţă admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Apărătorul inculpatului C.P. a solicitat în esenţă admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat, arătând că din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârşit faptele, existând un dubiu care profită inculpatului.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului G.G. este fondat în parte, iar recursul inculpatului C.P., este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În recursul inculpatului G.G., Înalta Curte, reţine că situaţia de fapt a fost corespunzător reţinută de instanţa de apel, vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

Astfel, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane";.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni, este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului său juridic, evitând astfel să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

Cu privire la latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se reţine că fapta se comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care agentul era îndreptăţit să procedeze. Elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune, în sensul că, autorul nu îndeplineşte actul de serviciu atunci când trebuia să facă acest lucru, ori, dimpotrivă, îl realizează, dar într-un mod necorespunzător.

Urmarea infracţiunii constă, în principal, în atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea subiectul activ. Această urmare este condiţionată însă de apariţia unei vătămări aduse intereselor legale ale unei persoane, interese care constau în drepturile acesteia regăsite direct sau indirect în lege şi în alte acte normative, statute ori regulamente. Subiectul pasiv imediat poate suferi un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial, după cum este posibilă apariţia ambelor genuri de urmări.

Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuţiilor de serviciu de către autor, dar şi relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost, nemijlocit, o vătămare a dreptului unei persoane.

În fine, consumarea infracţiunii are loc numai atunci când s-a produs lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al subiectului pasiv adiacent. Acest lucru este posibil atunci când acţiunea sau inacţiunea funcţionarului public au devenit apte de a produce un asemenea efect.

În speţă, prin fapta inculpatului G.G., care a întocmit, în baza procesului-verbal falsificat, autorizaţia de reparare a autoturismului terţului păgubit, care, la rândul său, a prezentat acea autorizaţie asigurătorului CASCO, în vederea acordării de despăgubiri, asigurătorul a fost lezat, chiar dacă nu patrimonial (datorită vigilenţei de care acesta a dat dovadă), cel puţin sub aspect nepatrimonial, lezare care constă în timpul şi energia pierdute de asigurător în acţiunile pe care le-a întreprins şi care au avut drept rezultat descoperirea activităţii infracţionale a inculpatului G.G. dar şi a inculpatului C.P., cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

De asemenea, în sarcina inculpatului G.G. în mod corect s-au reţinut şi dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000, care prevăd că, „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, Înalta Curte, reţine că agentul constatator a completat în două etape declaraţia tipizată ce viza cel de-al doilea autovehicul implicat în accident şi conducătorul său auto şi a permis o perioadă îndelungată de timp unor părţi, aparent neimplicate în accident, să negocieze cu terţul păgubit R.V., a demonstrat vinovăţia inculpatul G.G., care cu intenţie directă, ca formă de vinovăţie, a întocmit în fals două înscrisuri oficiale, respectiv: procesul-verbal din 22 noiembrie 2008, în care a atestat în mod nereal identitatea unui conducător auto şi datele de identificare ale unui autovehicul pe care îl conducea şi care a fost implicat într-un eveniment de trafic rutier şi autorizaţia de reparaţie din 22 noiembrie 2008 eliberată pentru autoturismul de culoare maro care nu fusese implicat în accident.

Instanţa de apel, în mod greşit a reţinut că inculpatul G.G. se face vinovat şi de infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că la aceeaşi dată, acelaşi funcţionar public a folosit procesul-verbal menţionat mai sus, ce conţinea date nereale, în emiterea autorizaţiilor de reparaţie şi a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări, întrucât nu inculpatul G.G. a uzat de înscrisurile false, ci o terţă persoană.

Astfel, în practica judiciară, s-a decis că funcţionarul public, care săvârşeşte infracţiunea de fals intelectual, la aceeaşi dată, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu poate săvârşi în acelaşi timp şi infracţiunea de uz de fals.

Aşadar, fapta agentului de poliţie G.G., care la data de 22 noiembrie 2008 a folosit procesul-verbal menţionat mai sus, ce conţinea date nereale, în emiterea autorizaţiilor de reparaţie şi a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări, realizează conţinutul infracţiunii de fals intelectual în formă continuată şi nu al infracţiunii de uz de fals, împrejurare faţă de care, instanţa de recurs, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la recursul inculpatului, C.P., instanţa reţine că acesta este nefondat, neexistând nici un dubiu că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.

Astfel, instanţa reţine că, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul C.P. a pus în circulaţie şi a condus pe raza localităţii Broşteni, judeţul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X"; de culoare albastră. Deşi iniţial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.

Apărările inculpatului că ar fi achitat RCA-ul până la sfârşitul anului 2008, nu a putut fi primită, întrucât, pe de o parte, nu a făcut dovada acestei afirmaţii, la dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte că la data accidentului era achitat RCA-ul, iar, pe de altă parte, chiar şi aşa dacă ar fi, plata unei astfel de poliţe de asigurare nu ar echivala cu o înmatriculare a autovehiculului în cauză.

În fine, şi infracţiunea de participaţie improprie la fals în declaraţii, prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), a fost în mod temeinic şi legal reţinută de prima instanţă, din aceleaşi probe care au fost analizate mai sus, rezultând faptul că inculpatul, la aceeaşi dată, 22 noiembrie 2008, a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiaşi localităţi Broşteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în faţa organelor de poliţie că el este cel care a produs accidentul, indicând şi un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Faţă de aceste considerente, se va admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 225 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi respectiv individualizarea judiciară a pedepsei şi rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi repune în individualitatea lor pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracţiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiaşi decizii.

Va obliga recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului G.G. în sumă de 150 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 225 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi respectiv individualizarea judiciară a pedepsei şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi repune în individualitatea lor pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracţiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului G.G. în sumă de 150 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4259/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 4254/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4257/2011. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4257/2011. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Recurs