ICCJ. Decizia nr. 4254/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4254/2011
Dosar nr. 10643/107/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 186 din 02 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a resping cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei şi a fost condamnat inculpatul P.V. cetăţean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. d), 176 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 28 septembrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.V.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bâtei - corp delict aparţinând inculpatului şi cu care a fost comisă fapta.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către aparţinătorii victimei S.S. a unei pălării şi a unei coase metalice cu coadă din lemn ce au aparţinut victimei, bunuri care în prezent se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.V., în condiţiile prev. de art. 7 alin. (1) din lege şi în baza art. 5 alin. (5) a fost informat inculpatul că probele prelevate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
S-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul P.V. la plata sumei de 50.000 RON, daune morale către partea civilă S.V., suma de 50.000 RON daune morale, către partea civilă S.L.M. şi plata sumei de 55.000 RON, din care 50.000 RON daune morale şi 5.000 RON daune materiale, către partea civilă Ş.A.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 2.000 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 27 septembrie 2010, victima S.S. a venit din satul Faţa Pietrii, comuna Stremţ, unde domicilia, în satul Vlădeşti, comuna Râmeţ pentru a efectua unele lucrări agricole pe un teren ce-i aparţinea. În timp ce se afla pe acel teren, victima a fost văzută de inculpatul P.V. care şi-a amintit că avea de primit de la victimă şi alţi doi localnici câte 500 RON despăgubiri pentru un incident petrecut în 2009.
Atât datorită firii sale violente cât şi datorită faptului că în momentul respectiv se afla sub influenţa alcoolului, inculpatul a intrat pe terenul victimei şi, în loc să poarte o discuţie cu aceasta referitor la datoria respectivă, a început să-i aplice lovituri repetate cu o bâtă, trântind-o la pământ şi neţinând cont că avea de a face cu o persoană de vârstă înaintată - 74 de ani.
Violenţele exercitate de inculpat asupra victimei au fost văzute de soţii B.C. şi O. aflaţi în grădina învecinată şi care au început să strige la inculpat cerându-i să înceteze, însă în momentul în care l-au văzut pe inculpat îndreptându-se spre ei, cei doi martori s-au retras spre casa lor, iar inculpatul a reînceput să o lovească cu aceeaşi bâtă pe victimă, deşi aceasta era la pământ, incapabilă să opună rezistenţă şi să se apere.
După ce incidentul a luat sfârşit iar inculpatul a părăsit locul faptei, martorul B.C. a venit la victimă pentru a-i acorda ajutor dar a constatat că era deja decedată.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. d), 176 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond a respins cererea inculpatul prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei în omor prev. de art. 174 C. pen., deoarece inculpatul a suprimat viaţa victimei în condiţiile prev. de art. 175 lit. d) C. pen., dată fiind vârsta înaintată a acesteia, Constituţia astenică şi disproporţia între forţa sa şi forţa fizică a inculpatului; de asemenea, fapta a fost săvârşită şi în condiţiile prev. de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât a aplicat cu bestialitate cel puţin 16 lovituri de bâtă unei persoane de 74 de ani, în două „reprize"; deşi încă de la primele lovituri victima a fost trântită la pământ şi a o supune pe aceasta la suferinţe intense datorită leziunilor ce i-au fost cauzate, se circumscrie termenului de „cruzimi"; în accepţiunea legii penale.
Prima instanţă nu a admis nici apărarea inculpatului în sensul că ar fi fost provocat de victimă care l-ar fi tăiat cu coasa, deoarece probele nu confirmă cu certitudine această variantă.
Reţinând vinovăţia inculpatului în baza textelor de lege indicate, prima instanţă i-a aplicat pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: limitele legale de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al faptei şi persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală şi are o fire violentă.
În ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., precum şi probele administrate cauzei.
B. împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen inculpatul P.V.
În motivele scrise depuse la dosar, precum şi în susţinerea orală a apelului, inculpatul personal şi prin apărătorul ales a solicitat, în principal, reducerea pedepsei aplicate în procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen. raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar prima instanţă nu i-a pus în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen., deşi avea această obligaţie; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante, raportat la atitudinea de recunoaştere a faptei de către inculpat şi la faptul că inculpatul a comis fapta în condiţiile provocării din partea victimei.
La termenul de judecată din 18 august 2011, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. d), art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din 18 august 2011.
Prin Decizia penală nr. 109/A din 19 august 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menţinându-se starea de arest a acestuia.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele încadrării juridice date faptei şi individualizării pedepsei, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. şi reducerea pedepsei ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este întemeiat.
1. Astfel, în ceea ce priveşte criticile aduse încadrării juridice dată faptei, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate în sensul că omorul nu a fost comis prin cruzimi, nefiind incidenţă modalitatea omorului deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a) C. pen., pentru următoarele considerente:
Noţiunea de „cruzime"; avută în vedere în cuprinsul art. 176 lit. a) C. pen. are în vedere exercitarea asupra corpului victimei sau psihicului acesteia, în timpul cât aceasta este conştientă, a unor suferinţe în plus decât cele generate în mod obişnuit de acţiunea de ucidere a unei persoane; caracteristica omorului comis prin cruzimi constă în aceea că autorul infracţiunii întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei, ceea ce în speţa de faţă nu se relevă. Totodată, sub aspect subiectiv, circumstanţa prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. relevă din partea făptuitorului o perversitate maximă, ceea ce l-a determinat pe legiuitor să includă în latura subiectivă a infracţiunii nu numai intenţia directă sau indirectă de comitere a omorului, dar şi intenţia de a supune victima la chinuri, altele decât cele care aparţin în mod firesc omorului, suferinţe suplimentare care pot fi depistate detaşat de chinurile inerente omorului şi care pot fi desprinse din materialitatea faptei, pentru că sunt cauzate de acte distincte de cele specifice omorului.
Actele de cruzime se comit pentru a chinui victima înainte de a o ucide, fie pentru a-i prelungi suferinţele înainte de a înceta din viaţă, fie pentru săvârşirea omorului. Nu se pune problema existenţei distincte a două feluri de acte, acelea prin care se comite omorul propriu-zis şi acelea prin care se chinuie victima, cu atât mai mult cu cât prin „cruzimi"; în sensul legii se înţelege şi aspectul de ferocitate, ieşit din comun, cu care făptuitorul săvârşeşte omorul. în speţă, nu s-a dovedit ca victimei să-i fi fost provocate suferinţe inutile, de mare intensitate, prelungite în timp, întrucât loviturile repetate aplicate victimei peste cap, trunchi şi membre cu un băţ (bâtă), în 2 reprize, la un interval scurt de timp, ce au condus la pierderea cunoştinţei, cu agonia de scurtă durată şi în final la deces, nu pot fi apreciate ca acte de cruzime, din care să se desprindă intenţia inculpatului de a supune victima la chinuri.
Prin urmare, prin specificul şi obiectul folosit, repetarea loviturilor nu exprimă decât modalitatea de a realiza uciderea, iar suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere săvârşite de inculpat, nefiind provocate în vederea cauzării unei dureri deosebite, prelungite în timp, care sunt de esenţa agravantei prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen.
În plus, actele dosarului nu relevă sentimentul de oroare şi groază ce ar fi fost inspirat persoanelor care au luat cunoştinţă de uciderea victimei, respectiv de metodele utilizate de inculpat.
Referitor la reţinerea formei omorului calificat prev. de art. 175 lit. d) C. pen., constând în uciderea unei persoane profitând de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi cea de apel au procedat corect, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv victima să se afle în stare de neputinţă de a se apăra şi făptuitorul să profite de această stare a victimei; or, în raport de vârsta victimei - 74 ani şi starea sa fizică - constituţia astenică ce denotă o forţa fizică vizibil inferioară celei a inculpatului -, este evident că inculpatul a profitat de starea victimei, mai ales când după primele lovituri aceasta a căzut la pământ.
În consecinţă, pentru aceste considerente, urmare admiterii recursului inculpatului, instanţa va proceda, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen.
2. În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a împrejurării că, la termenul de soluţionare a recursului, a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., apelând la recunoaşterea vinovăţiei şi judecata în procedură simplificată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Având în vedere şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., constatându-se că dispoziţiile art. 3201 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport şi de poziţia inculpatului care la termenul de soluţionare a recursului a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., apelând la recunoaşterea vinovăţiei şi judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile limite (între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni închisoare), ţinând seama de modul de operare, contextul derulării faptei şi mobilul acesteia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, aşa cum au fost ele relevate de raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov dar şi de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare şi concluzia la care a ajuns instanţa de apel sub acest aspect, apreciind totodată că, doar în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpatului, dar şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul încadrării juridice dată faptei şi a individualizării pedepsei, modificând decizia atacată în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, va reduce cuantumului pedepsei de la 20 la 14 ani închisoare, inclusiv ca efect a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 19 august 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 186 din 2 mai 2011 a Tribunalului Alba numai cu privire încadrarea juridică a faptei şi respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (1) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., de la 20 de ani la 14 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.V., durata arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la 14 decembrie 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4257/2011. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Penal → |
|---|
