ICCJ. Decizia nr. 747/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Sentinţa nr. 747/2011
Dosar nr. 2488/1/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin Rezoluţia nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus soluţia de neurmărire penală faţă de magistrat S.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fundamentată pe prevederile art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen. Pentru a se dispune astfel, s-a apreciat de către procuror că procesul verbal de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., datat 13 mai 2004, a fost întocmit în fals de către procuror, pentru corectarea unei erori, în condiţiile în care Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare la 29 februarie 2003, iar faptele au fost săvârşite în ianuarie 2003, fapta de fals existând în materialitatea ei, împlinindu-se, însă, în raport de infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), termenul de prescripţie a răspunderii penale şi fiind incidente prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen. S-a precizat că relevante în sensul existenţei faptei sunt actele emise 1a 13 mai 2004 cu privire la inc. P.C. (ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, ordonanţa de reţinere şi mandatul de arestare preventivă) în care a fost reţinută ca şi încadrare juridică infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003. S-a stabilit, totodată, de către procuror că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. în raport de infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precizându-se că:
- în ceea ce priveşte modificarea datei plângerii formulate de D.E. din 29 ianuarie 2003 în 29 februarie 2003 se poate observa corectarea datei în sensul celor menţionate, erorile evidente din cuprinsul actelor procesuale fiind îndreptate de însuşi organul de urmărire penală care a întocmit actul; declaraţia olografa a lui D.E. a fost dată în faţa unui lucrător de poliţie, care nu a întocmit proces-verbal menţiunile privind îndreptarea erorii, şi nu în faţa procurorului S.M.;
- în cauza instrumentată de procuror S.M. au fost aplicabile prevederile privind conexitatea, iar disjungerile au fost efectuate în interesul bunei înfăptuiri a justiţiei;
- cu privire la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice în baza Legii nr. 51/1991, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, conform cărora „actul de autorizare se emite, la cererea organului cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, de către procurori anume desemnaţi de procurorul general";;
- transcrierile convorbirilor interceptate în baza mandatului indicat au fost supuse dezbaterii judecătoreşti;
- susţinerile persoanei vătămate P.C. privind existenţa unei înţelegeri între D.E. şi procuror S.M. privind inculparea sa, precum şi în legătură cu exercitarea de presiuni în scopul furnizării unor informaţii compromiţătoare despre anumite persoane sunt lipsite de suport probator;
- vinovăţia lui P.C. a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.
II. Împotriva acestei rezoluţii a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a declarat plângere intimatul procuror S.M. întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi care a fost înregistrată la data de 16 martie 2011 la Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ulterior la data de 22 martie 2011 la Secţia Penală a acestei instanţe.
Prin Adresa nr. 1279/P/2009 din 16 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a comunicat că prin rezoluţia nr. 1527/559/11-2/2011 din 21 martie 2011 a Procurorului Şef Secţie de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis plângerile formulate de numiţii P.C. şi S.M., s-a infirmat rezoluţia nr. l279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 şi s-au reluat cercetările în cauză.
Ca atare, dosarul menţionat (nr. 1279/P/2009) se află în lucru la procuror, neputând fi comunicat la acest moment procesual, ci doar copia rezoluţiei nr. 1527/559/11-2/2011 din 21 martie 2011.
Având în vedere cele mai sus expuse prin adresa indicată a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte are în vedere că în cauză petiţionarul procuror S.M. a exercitat plângerea de faţă prin înfrângerea dispoziţiilor exprese ale art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., adică mai înainte de respingerea plângerii de către procurorul şef ierarhic superior celui ce a dispus soluţia de netrimitere în judecată.
Astfel, dispoziţiile procedurale evocate statuează expres şi imperativ că „după respingerea plângerii … împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale … date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare … la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa de a judeca cauza în primă instanţă”.
Aşa fiind, rezultă fără echivoc pe calea unui silogism logico-juridic şi formal, că plângerea de faţă a fost înregistrată la instanţa de judecată mai înainte de data de 21 martie 2011 când prin Rezoluţia nr. 1527/559/II/2/2011 a Procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis plângerea petiţionarului S.M. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 şi s-a dispus şi reluarea cercetărilor în cauză şi în consecinţă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza II C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluţiei nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 745/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
