ICCJ. Decizia nr. 789/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 789/2011
Dosar nr.384/42/2010
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Persoana vătămată F.P. a formulat în cursul anului 2008 mai multe plângeri (21) împotriva numiţilor P.M. – secretar al Consiliului Judeţean Prahova; P.V. – fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova; C.M. – preşedintele Consiliului Judeţean Prahova; H.C. – fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova; S.I. – fost arhitect şef al Consiliului Judeţean Prahova; I.S. – fost primar al comunei Păuleşti, judeţul Prahova; V.F. – secretar al comunei Păuleşti; D.D. – fost primar al comunei Păuleşti; D.I. – primar al comunei Păuleşti; şeful de post al comunei Păuleşti; şeful Poliţiei Comunitare Păuleşti; poliţiştii comunitari ai comunei Păuleşti; poliţiştii din cadrul Postului de Poliţie Păuleşti; reprezentanţii fiscali din cadrul Primăriei Păuleşti; B.N. – directorul Camerei de Conturi Prahova; inspectorii de urbanism din cadrul Primăriei Păuleşti; G.I. – şeful Poliţiei Rurale Ploieşti; G.L. – administrator al SC U.C.P.G. SRL; SC U.C.P.G. SRL, SC E.S. SRL, consilierii locali ai comunei Păuleşti; reprezentanţii Consiliului Judeţean Prahova, dar şi împotriva altor reprezentanţi ai mai multor societăţi comerciale, fără a-i nominaliza, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 165 C. pen., art. 170 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C. pen., art. 219 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 250 C. pen., art. 257 C. pen., art. 258 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 274 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 321 C. pen., art. 323 C. pen., art. 324 C. pen. şi art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Din conţinutul plângerilor rezultă că persoana vătămată F.P. solicită a fi efectuate cercetări împotriva făptuitorilor, întrucât aceştia au format un grup infracţional organizat, care a preluat conducerea societăţii în judeţul Prahova, subordonându-şi toate instituţiile publice şi prin această manieră au produs un prejudiciu estimat la mai multe milioane Euro.
La data de 22 septembrie 2008, persoana vătămată F.P. a fost audiată de procuror pentru stabilirea cadrului procesual, acesta arătând că, începând cu anul 1992, a început preluarea complexului de alimentaţie publică Păuleşti – preluare care s-a finalizat în anul 1998 – făcând o descriere amănunţită a clădirilor, respectiv a lucrărilor de construcţie executate în decursul timpului. Persoana vătămată a arătat că este nemulţumită de faptul că reprezentanţii Primăriei Păuleşti, cu sprijinul Consiliului Judeţean Prahova, Prefectura Prahova dar şi alte instituţii ale statului i-au demolat clădirile al căror proprietar era, au întocmit acte false de proprietate în scopul obţinerii unor sume de bani de către Consiliul Local şi Primăria Păuleşti.
Prin ordonanţa din 16 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru efectuarea de cercetări faţă de avocaţii G.A. şi I.G. din cadrul Baroului Prahova, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de avocaţi ai Primăriei şi Consiliului Local Păuleşti i-au ajutat să întocmească documente false cu ajutorul cărora ceilalţi făptuitori au distrus SC P. SRL.
În cadrul actelor premergătoare, reţine procurorul că prin H.C.M. nr. 1490/1970 s-a aprobat scoaterea din fondul forestier a terenurilor în suprafaţă de 46.000 mp, situate în judeţul Prahova, Ocolul Silvic Ploieşti, unitatea de producţie V. Păuleşti, unităţile amenajistice 53b, 54c, 61a şi transmiterea lor în administrarea operativă a Inspectoratului silvic Prahova, în folosinţa Uniunii judeţene a Cooperativelor de Consum Prahova. Prin aceeaşi hotărâre s-a aprobat defrişarea pădurii în suprafaţă de 300 mp.
Unitatea turistică a fost construită de Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum Prahova şi a funcţionat ca unitate de alimentaţie publică (Restaurant – Hanul Prahova, Complex Păuleşti).
La data de 25 iulie 1994, U.J.C.C. Prahova – F.C.P. a organizat o licitaţie în cadrul căreia au fost scoase la vânzare 14 obiective, aflate în proprietatea sa, din componenţa Complexului Păuleşti. Obiectivele au fost adjudecate pentru suma totală de 135.000.000 ROL, fără T.V.A., de către SC P. SRL Ploieşti, societate administrată de persoana vătămată F.P.
În procesul-verbal de licitaţie se menţionează: „... câştigătorului licitaţiei i se cedează, totodată, de către F.C.P. Prahova terenul aferent construcţiilor licitate ... urmând ca acesta să intre în posesia terenului amintit conform legislaţiei în vigoare, sau ulterioare”.
Tot în cuprinsul procesului-verbal de licitaţie se mai precizează: „ ... F.C.P. Prahova reţine din suprafaţa totală de 46.000 mp, atribuită prin H.C.M. nr. 1490/1970 suprafaţa de 13.710 mp care, conform documentaţiei înaintate de Ministerul Mediului, Apelor şi al Pădurilor, se va ceda acestui minister în compensare ca alte suprafeţe atribuite F.C.P., precum şi suprafaţa de 4.473 mp pe care este amplasată unitatea de alimentaţie Hanul Prahova ...”.
La data de 12 martie 1997, între F.C.P. Prahova şi Cooperativa de Consum Păuleşti, în calitate de vânzători şi SC P. SRL Ploieşti, administrată de persoana vătămată F.P., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunurilor (mijloace fixe) câştigate în baza procesului-verbal de adjudecare a licitaţiei, desfăşurată la data de 25 iunie 1994, înregistrat la F.C.P. Prahova sub nr. 1800.
În contractul de vânzare-cumpărare se stipulează că „ ... terenul pe care sunt amplasate obiectivele ce se vând este proprietate de stat, atribuit Cooperativei de Consum în folosinţă, fără termen şi fără plată, prin H.C.M. nr. 1490 din 22 octombrie 1970, cu destinaţie pentru construcţie obiective turistice. Conform art. 187 alin. (2) din Legea nr. 109/1996 regimul juridic al terenului va fi reglementat prin contract civil între noul proprietar al obiectivelor şi proprietarul terenului pe o suprafaţă de 27.819 mp pentru construcţii de unităţi turistice, iar diferenţa de 4.473 mp rămâne în folosinţa Cooperativei Păuleşti, aferentă hanului care este proprietatea Cooperativei de Consum Păuleşti”.
În finalul contractului este stipulat că: „Subsemnatul F.P. – patronul firmei cumpărătoare SC P. SRL, legitimat cu delegaţia nr. 10 şi B.I. seria GN, nr. 322581 emis de Poliţia Ploieşti, declar că am cumpărat şi primit obiectivele descrise în prezentul contract şi am luat cunoştinţă de situaţia juridică a terenului pe aria 27.819 mp şi accept această situaţie, în acest sens mă oblig să suport taxele de transcriere la Registrul de Transcripţiuni de pe lângă Judecătoria Ploieşti”.
Întrucât dreptul de proprietate asupra construcţiilor s-a transmis de la cooperaţie către SC P. SRL, administratorul societăţii – persoana vătămată F.P. – ar fi trebuit să iniţieze demersurile juridice necesare în vederea reglementării situaţiei juridice a terenului aferent clădirilor, cu proprietarul de drept al terenului, lucru care nu s-a întâmplat.
În anul 1995, prin Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păuleşti s-a aprobat executarea de către F.C.P. a lucrărilor de modernizare a Hanului Păuleşti Prahova, care se afla încă în proprietatea F.C.P. – U.J.C.C. Prahova şi transformarea zonei într-un parc de distracţii şi agrement.
Urmare faptului că SC P. SRL a demarat lucrări de construcţie fără autorizaţie, după mai multe notificări, în data de 29 ianuarie 1996 Primăria Păuleşti s-a adresat instanţei de judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie şi de a aduce terenul în starea iniţială.
Prin sentinţa civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1069 din 06 iunie 1997 a Tribunalului Prahova şi Decizia civilă nr. 3423 din 09 februarie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti), Judecătoria Ploieşti a admis acţiunea formulată de Primăria Păuleşti – prin primarul S.I. – împotriva pârâtei SC P. SRL Ploieşti, a obligat societatea să desfiinţeze pe cheltuiala sa şi fără nici o despăgubire lucrările executate fără autorizaţie pe terenul făcând parte din domeniul public al statului, situat în comuna Păuleşti, punct Pădurea Păuleşti. Termenul limită pentru executarea de către pârâtă a măsurilor dispuse şi readucerea în stare iniţială a terenului a fost de 4 luni.
După expirarea termenului limită acordat de instanţă, dat fiind faptul că SC P. SRL nu s-a conformat, Primăria Păuleşti, cu sprijinul Consiliului Judeţean Prahova, Poliţiei Municipiului Ploieşti, RENEL Ploieşti şi SC C. SA Ploieşti a demolat construcţiile prevăzute în sentinţa civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996.
În baza H.C.L. Păuleşti nr. 30 din 24 august 1999, publicată în M.Of. nr. 128 bis din 18 februarie 2002, a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi a prevederilor H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului terenurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi a judeţelor, terenul în cauză a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei Păuleşti.
Prin H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public în judeţul Prahova, anexa nr. 69, s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Păuleşti.
Ulterior, prin H.C.L. Păuleşti nr. 52/2007, s-a aprobat concesionarea suprafeţei de 32.300 mp teren situat în punctul Parc Pădure Păuleşti, suprafaţă ce face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Păuleşti.
În urma licitaţiei din data de 25 ianuarie 2008, suprafaţa de 20.313 mp teren situat în punctul Parc Pădure Păuleşti a fost concesionată către SC U.C.P.G. SRL, fiind încheiat contractul de concesiune nr. 933 din 01 februarie 2008, iar la data de 05 martie 2008 a avut loc licitaţia pentru concesionarea suprafeţei de 9.821 mp, câştigătoare fiind aceeaşi societate comercială.
Faţă de cele prezentate, procurorul de caz concluzionează că persoana vătămată F.P. – administrator al diferitelor societăţi comerciale care au deţinut succesiv Complexul P. – nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, revendicările sale întemeindu-se pe raporturile juridice care decurg din dreptul de proprietate dobândit asupra construcţiilor existente la momentul adjudecării licitaţiei (25 iulie 1994 ).
Referitor la primul punct, ca argument adus de petent în susţinerea nelegalităţii soluţiei dispusă de procuror şi anume acela că abuzurile săvârşite ar fi avut drept consecinţă vătămarea intereselor sale şi prejudicierea sa, se arată că această susţinere este nefondată şi netemeinică, întrucât, în cauză nu poate fi vorba nici despre existenţa unui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau prin îngrădirea unor drepturi, aşa cum sunt reglementate aceste infracţiuni prin art. 246 şi art. 247 C. pen., întrucât F.P. nu ar fi fost niciodată proprietar al terenului situat în comuna Păuleşti, punctul Parc Pădure, nu a suferit nici un prejudiciu legat de drepturile privitoare la acest teren, drepturi care, neexistând nu se poate aprecia că au fost îngrădite.
Cel de-al doilea punct invocat de petent pentru infirmarea soluţiei dispusă de procuror şi solicitarea continuării cercetărilor de către Structura Centrală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, bazat pe faptul că procurorul de caz nu ar fi manifestat deontologie profesională şi obiectivitate, nu poate fi primit câtă vreme soluţia dispusă de procuror a avut în vedere verificări procedurale, iar concluziile reţinute au avut la bază o corectă interpretare a materialului probator.
Celelalte susţineri ale petentului la adresa procurorului de caz reprezintă interpretări personale şi aprecieri cu privire la o soluţie argumentată în fapt şi în drept.
În măsura în care petentul consideră că procurorul de caz, cu intenţie, a favorizat o anumită persoană cercetată în cauza instrumentată, are posibilitatea să se adreseze organelor abilitate şi nu să se folosească de supoziţii şi presupuneri în argumentarea unor motive de nelegalitate ale unei soluţii dispuse care, în mod evident, nu au legătură cu realitatea.
Susţinerea petentului cu privire la refuzul procurorului de a efectua confruntări este lipsită de temeinicie câtă vreme acest mijloc procedural este lăsat a fi apreciat la latitudinea procurorului într-un cadru procesual determinat şi nu într-o fază preliminară a cercetărilor.
Pe de altă parte, petentul – pe toată perioada verificărilor – a avut posibilitatea, adusă la cunoştinţă de organul de cercetare penală, de a depune înscrisuri doveditoare în susţinerea afirmaţiilor sale, fapt ce s-a întâmplat la datele de 26 ianuarie 2009, 12 februarie 2009, 19 februarie 2009, 26 februarie 2009, 26 martie 2009, 13 aprilie 2009, 22 aprilie 2009 şi 11 mai 2009.
Petentului F.P. i s-a pus la dispoziţie dosarul, pentru studiu, la data de 19 februarie 2009, dată la care a făcut şi o completare a declaraţiei sale din 22 septembrie 2008, solicitând ridicarea de documente şi înscrisuri de la Primăria Păuleşti şi O.C.P.I. Prahova, pentru „a le examina şi compara cu cele obţinute şi deţinute de mine”.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păuleşti, aceasta se află depusă la dosar, în copie şi atestă faptul că la acea dată s-a aprobat executarea de către F.C.P. – U.J.C.C. Prahova a lucrărilor de modernizare a Hanului Prahova şi transformarea zonei într-un parc de distracţii şi agrement, astfel că şi aceste susţineri ale petentului nu au suport în realitate.
Referitor la probele susţinute a nu fi fost avute în vedere de către procuror în dispunerea soluţiei atacate, s-au arătat următoarele:
Prin rezoluţia nr. 3077/II/2/2005 din 19 august 2005 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 778/P/2002 al aceleiaşi unităţi de parchet formulată de petentul F.P.
În esenţă, petentul solicitase efectuarea de cercetări faţă de S.I. – primar al comunei Păuleşti la acel moment, întrucât nu respectă dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti prin care i s-a recunoscut dreptul de folosinţă asupra unui teren considerat de petent ca abuziv înregistrat de unitatea administrativ – teritorială ca făcând parte din domeniul public.
Motivaţia reţinută de conducătorul unităţii de parchet este concludentă şi urmează a fi avută în vedere şi în prezentul act de dispoziţie.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 26/1998 Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 5914/1997 a admis acţiunea reclamanţilor SC F.R.F. şi SC P.P. SRL în contradictoriu cu Primăria Comunei Păuleşti şi Consiliul Judeţean Prahova şi i-a obligat pe aceştia din urmă să elibereze avizul de principiu şi certificatul de urbanism pentru obiectivul „Modernizarea Complexului Turistic Păuleşti” etapele 1 şi 2.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că SC F.R.F. SRL deţine în folosinţă suprafaţa de 29.700 mp, iar S.C. Păuleşti Hanul Prahova S.R.L. deţine 2.600 mp în intravilanul comunei Păuleşti.
Prin H.G. nr. 1359/2001 s-a dispus includerea în domeniul public a suprafeţei de 32.300 mp teren, în care este inclusă şi suprafaţa de teren deţinută în folosinţă de cele două societăţi”.
Este evident că, prin trecerea terenului în domeniul public nu a fost exclus dreptul de folosinţă asupra sa, eliberarea însă a certificatului de urbanism şi a avizelor de principiu fiind supusă nu unei decizii judecătoreşti, ci acelor condiţii prevăzute de lege care trebuiau îndeplinite de beneficiar pentru emiterea acestor documente.
Certificatul de urbanism emis în 1996 de către Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, invocat ca probă de petent, evidenţiază regimul juridic al terenului în suprafaţă de 32.300 mp, ca fiind proprietate publică a statului, fiind transmis în folosinţă F.C.P., prin H.C.M. nr. 1490 din 22 octombrie 1970.
Înscrisul a fost eliberat pentru desfiinţarea construcţiilor executate de SC P. SRL în Parcul Păuleşti fără obţinerea prealabilă a autorizaţiei de construire pe terenul altuia.
Certificatul de urbanism menţionat şi autorizaţia de desfiinţare nr. 2 din 15 martie 1996 au avut la bază dispozitivul sentinţei civile nr. 3364 din 01 aprilie 1996, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Şerban Ion – în calitate de primar al comunei Păuleşti, SC P. SRL fiind obligată să desfiinţeze, pe cheltuiala sa şi fără nici o despăgubire, lucrările executate de aceasta fără autorizaţie pe terenul făcând parte din domeniul public al statului, identificat în hotărâre prin vecinătăţi.
În atare condiţii, procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen. şi art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, respectiv disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de cercetare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru continuarea cercetărilor faţă de făptuitori sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C. pen., art. 219 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 250 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 321 C. pen.
Prin rezoluţia din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 57/II/2/2010 de procurorul şef serviciu din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s –a dispus respingerea plângerilor formulate de petiţionarul F.P., ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarii F.P., SC T.C. SRL şi SC M.C. SRL au formulat, conform art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţă, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând plângerile, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., constată că acestea sunt tardive pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În alin. (2) al aceluiaşi text, se arată că „în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”.
Din actele cauzei rezultă că persoana vătămată a formulat plângere la procurorul ierarhic superior la data de 18 februarie 2010 (fila 18 dosar urmărire penală) – termenul înăuntrul căruia trebuia soluţionată plângerea expirând la 11 martie 2010 – acesta pronunţând rezoluţia în data de 25 martie 2010, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut în dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În atare condiţii, în speţă, au devenit incidente prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., termenul de 20 de zile curgând de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În cauză petiţionarul a formulat plângere la instanţă în data de 16 aprilie 2011 (fila 3 dosar nr. 384/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti), cu depăşirea termenului legal, ceea ce atrage tardivitatea căii de atac.
Termenele prevăzute de art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere şi nu de recomandare, depăşirea lor fiind sancţionată de lege.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge plângerile formulate de petiţionarii F.P., SC T.C. SRL şi SC M.C. SRL împotriva ordonanţei nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, ca fiind tardivă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardive, plângerile formulate de petiţionarii F.P., SC T.C. SRL şi SC M.C. SRL împotriva ordonanţei nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti.
Obligă petiţionarii F.P., SC T.C. SRL şi SC M.C. SRL la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
