ICCJ. Decizia nr. 908/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 908/2011

Dosar nr. 132/1/2011

Şedinţa publică din 22 iunie 2011

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.1. Prin rezoluţia nr. 105/P/2008 din 10 noiembrie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, în baza dispoziţiilor art. 249 C. proc. pen. , art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 lit. b), c) şi d) C. pen., art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), d) şi g) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

a). Scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor:

- P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;

- G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni

b). încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul:

- G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită informă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât a intervenit decesul învinuitului;

c). Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:

- P.M., M.G., P.G., P.S., G.P. şi G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;

- P.C. şi M.V., foşti ofiţeri S.R.I., pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât în urma cercetărilor efectuate nu s-a dovedit existenţa infracţiunii şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- B.D., R.M. şi P.C., foşti ofiţeri S.R.I. şi A.B. - fost preşedinte al Tribunalului Dâmboviţa, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- P.C., fost ofiţer S.R.I. şi M.A. - fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu au fost dovedite şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- G.I., pentru săvârşirea a două infracţiuni de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu s-a dovedit existenţa faptelor şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- P.M., M.G., P.G., P.S., G.P., P.C. şi M.V., pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- B.D., fost ofiţer S.R.I., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu s-a dovedit comiterea infracţiunii şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- A.R. şi S.S., foşti ofiţeri S.R.I., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a dovedit existenţa faptelor şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- R.M., ofiţer S.R.I., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a dovedit existenţa faptei şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- E.M., P.E.M., P.C. şi T.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- M.V., pentru comiterea unei infracţiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a unei infracţiuni de luare de mită în formă simplă, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, nu s-a dovedit comiterea infracţiunii de luare de mită în formă simplă şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru ambele fapte;

- A.G., fost director general al SC H.C. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

d) Neînceperea urmăririi penale cu privire la:

- infracţiunile prev. de art. 254, art. 255 şi art. 257 C. pen., sesizate în denunţurile formulate de P.C., întrucât acestea nu au fost dovedite şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- infracţiunile prev. de art. 254 şi art. 248 C. pen. şi art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), sesizate în denunţurile formulate de B.D., întrucât acestea nu au fost dovedite şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

- infracţiunile prev. de art. 254 C. pen., sesizate în denunţul formulat de S.L., întrucât acestea nu au fost dovedite şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

2. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:

a). Prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006 al Departamentului Naţional Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor de corupţie Săvârşite de Militari s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C. pentru comiterea a două infracţiuni de luare de mită, delapidare şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni, B.D. pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită, complicitate la delapidare, complicitate la luare de mită şi asociere pentru săvârşirea de acţiuni şi N.O. pentru delapidare şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de mai multe persoane pentru o serie de fapte detaliate în dispozitivul respectivului act de inculpare.

b). În urma disjungerii, s-a format dosarul nr. 13/P/2006 în care s-au efectuat cercetări de către procurorii din cadrul Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.

Ulterior, în dosarul susmenţionat s-au dispus noi măsuri de disjungere, formându-se alte trei dosare, respectiv dosarele nr. 91/P/2006, 92/P/2006 şi 93/P/2006.

Două dintre acestea, dosarele nr. 91/P/2006 şi 93/P/2006 s-au finalizat cu trimiteri în judecată, iar în dosarul nr. 92/P/2006 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare, acesta fiind instrumentat în continuare de Serviciul Teritorial Ploieşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin ordonanţa nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008 a Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Declinarea competenţei a fost determinată de emiterea Deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (2) şi (3) teza I din Legea nr. 356/2006, stabilindu-se că şi în cauzele penale aflate pe rolul parchetelor militare la data intrării în vigoare a legii menţionate şi în care se efectuează cercetări faţă de un grup de persoane compus din militari şi civili, competenţa revine procurorilor civili.

În cuprinsul ordonanţei de declinare a fost delimitat în mod clar obiectul cercetărilor din prezenta cauză, respectiv persoanele pentru care s-a dispus declinarea, calitatea acestora şi infracţiunile pentru care sunt cercetate.

Cu privire la situaţia de fapt din conţinutul ordonanţei de declinare nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008 a Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale, rezultă următoarele:

În perioada 1991 - 2001, învinuitul P.C. a îndeplinit funcţia de şef al S.I.J. Prahova, funcţie în care avea următoarele obligaţii legale: să organizeze şi să coordoneze culegerea informaţiilor cu privire la faptele ce ar putea aduce atingere siguranţei naţionale a României; să dispună implementarea informaţiilor respective în baza de date a serviciului secret şi să facă demersurile necesare pentru ca aceste informaţii să ajungă în final la organele abilitate să efectueze cercetări potrivit dispoziţiilor Legii nr. 51/1991.

Din datele aflate la dosar reiese că învinuitul P.C. şi-a încălcat obligaţiile legale amintite prin aceea că a favorizat activităţile economice ilegale desfăşurate de anumiţi cetăţeni italieni, în schimbul unor foloase de natură materială pe care le-ar fi obţinut de la aceştia.

S-a arătat că, prin intermediul numitului M.V., învinuitul P.C. a fost acceptat într-un „grup"; de afacerişti de cetăţenie italiană pe care i-a sprijinit în activităţile economice derulate pe teritoriul României, obţinând în schimb bani şi bunuri materiale de la respectivii.

S-a stabilit că principala afacere desfăşurată de cetăţenii italieni pe teritoriul României a fost înfiinţarea unei fabrici de producere a unor autovehicule blindate destinate transportului de valori bancare.

În ordonanţa de declinare s-a mai arătat că învinuitul P.C. şi fostul director al S.R.I., V.M.V., i-ar fi ajutat pe afaceriştii italieni să acceadă la nivelul conducerii mai multor bănci din România şi să încheie cu băncile respective contracte de vânzare-cumpărare pentru maşinile blindate produse de societatea comercială administrată de aceştia, SC B. România SRL. Totodată, cetăţenilor italieni Ie-a fost facilitat accesul în România prin „relaţii"; la vamă, cu ajutorul cărora au eludat cel puţin în parte formalităţile vamale privind intrarea în ţară, Ie-a fost asigurat transportul cu avioane particulare şi cazarea în locaţii de protocol. în schimbul acestor favoruri, atât M.V. cât şi P.C., ar fi primit gratuit autoturisme de lux aduse din Italia.

În ordonanţa de declinare s-a mai arătat că, în perioada 1996-1998, între asociaţii SC B. România SRL au intervenit o serie de neînţelegeri în urma cărora s-au derulat mai multe procese comerciale judecate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială, iar învinuitul P.C. ar fi intervenit în favoarea uneia dintre părţile implicate în acele litigii comerciale, în sensul că prin intermediul subordonaţilor săi, ofiţerii S.R.L B.D. şi R.M., i-a aranjat învinuitului G.I. o „audienţă"; la preşedintele Tribunalului Dâmboviţa, B.A.

S-a precizat că se impun cercetări şi faţă de numitul G.N., socrul numitului B.D., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită, constând în aceea că, în perioada 1998-2000, l-ar fi ajutat pe acesta din urmă să primească de la numitul M.F. bunuri şi bani pentru construcţia unei vile în comuna Măgurele, judeţul Prahova, cu menţiunea că, pentru această infracţiune de luare de mită, B.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.

În prezenta cauză, numitul B.D. este cercetat pentru o altă infracţiune de luare de mită, constând în aceea că ar fi primit trei autoturisme „cadou"; de la denunţătorul M.F., infracţiune pentru care s-a dispus disjungerea prin acelaşi rechizitoriu.

Numiţii R.M. şi A.R. sunt cercetaţi pentru acte de corupţie constând în aceea că, potrivit afirmaţiilor numitului V.P. care a formulat o plângere în acest sens, i-ar fi cerut „taxă de protecţie"; pentru afacerile derulate, profitând de informaţiile pe care le obţinuseră în virtutea funcţiilor deţinute.

Făptuitorii E.M., P.E.M., C.P. şi T.D. sunt cercetaţi pentru aceea că, în calitate de salariaţi ai rafinăriei Astra Română, ar fi întocmit în fals acte de recepţie şi primire în gestiune a unor cantităţi de benzină provenite de la SC P.B. SA, deşi produsele respective fuseseră în realitate oferite ca mită învinuitului P.C. de către fostul director al Rafinăriei SC A. Română, N.O., fapte pentru care aceştia din urmă au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în prezenta cauză atât P.C., cât şi B.D. au formulat denunţuri împotriva mai multor persoane pentru comiterea unor fapte de corupţie, aceste denunţuri făcând de asemenea obiectul cercetărilor în dosarul declinat.

c). Prin ordonanţa nr. 105/P/2008 din 05 februarie 2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus în baza art. 249 C. proc. pen. rap. la art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. rap. la art. 11. pct. 1 lit. c) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), d), g) C. proc. pen.:

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi G.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. alin. (1), (2) C. pen.;

- încetarea urmăririi penale faţă de înv. G.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 C. pen. cu aplic. art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); E.M., P.E.M., C.P. şi T.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.; R.M., S.S. şi A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de luare mită prevăzută de art. 254 C. pen.; B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. şi înv. G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. şi pentru săvârşirea unei infracţiuni simple de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.;

- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. şi art. 257 C. pen. precizate în denunţuri de P.C.;

- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 11 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) sesizate prin denunţuri de către B.D.;

- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., relatate de S.P.L.

Pentru a dispune respectivele soluţii, procurorii de caz au apreciat că o parte dintre infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze nu sunt susţinute de probe temeinice, în cazul altor infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar unele fapte pentru care s-au efectuat cercetări nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina celor cercetaţi în dosar.

d). împotriva acestei soluţii s-a formulat plângere de către reprezentantul legal al SC B. ROMÂNIA SRL, numitul P.M., soluţia fiind considerată de acesta nelegală şi netemeinică.

Prin rezoluţia nr. 173/11-2/2009 din 09 aprilie 2009, procurorul şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei a dispus, în baza art. 278 alin. (3)¹ C. proc. pen. , admiterea plângerii formulate de numitul P.M., infirmarea ordonanţei procurorilor de caz din 05 februarie 2009 şi reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 105/P/2008, urmând a se administra următoarele probe suplimentare:

- audierea martorilor P.G.V., P.N.D. şi a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmboviţa;

- stabilirea condiţiilor în care autoblindata aparţinând SC B. România SRL Târgovişte a intrat în posesia înv. P.C., înv. G.I. şi făptuitorului S.P.;

- audierea reprezentanţilor SC B. România SRL şi a martorului P.M. pentru a indica în mod concret, conform dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. mijloacele de probă care susţin faptele de corupţie semnalate;

- studierea dosarului nr. 421/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili în ce mod aceasta are legătură cu dosarul cauzei.

e). Faţă de dispoziţiile din rezoluţia de infirmare, s-a procedat la administrarea probelor indicate în vederea completării materialului probator.

Astfel, dosarul nr. 421/P/2004 a fost soluţionat prin rezoluţia cu acelaşi număr din 17 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, o copie a soluţiei menţionate fiind ataşată la dosar.

Prin rezoluţia nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 s-a dispus în baza art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de U.A., P.P.F. şi N.V., judecători în cadrul Curţii de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Cu privire la situaţia de fapt din cuprinsul rezoluţiei menţionate, s-au reţinut următoarele:

La data de 18 iulie 2002, numitul P.M., reprezentantul legal al SC B.R.C.B.E.I. SRL, a sesizat Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie cu privire la faptul că, începând din anul 1996, patrimoniul societăţii pe care o reprezintă a fost înstrăinat în mod abuziv prin mijloace frauduloase, acţiune la care au conlucrat oameni de afaceri, magistraţi, lucrători de poliţie, notari publici ş.a.

Sesizarea respectivă a fost înregistrată sub nr. 450/P/2002 iar prin rezoluţia din 07 octombrie 2002 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea fostului Parchet Naţional Anticorupţie pentru soluţionarea faptelor de corupţie invocate în cuprinsul plângerii formulate de P.M.

Prin ordonanţa nr. 336/P/2003 din 23 iunie 2004 a Parchetului Naţional Anticorupţie s-a dispus în baza art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de A.U., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, N.V., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, A.C., fost comandant al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa şi M.A., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen.

Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus declinarea competenţei cu privire la celelalte aspecte invocate în plângerea numitului P.M. în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În soluţia dispusă, procurorul din cadrul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că între P.M., ca reprezentant al SC B. SRL şi reprezentanţii SC H.C.I. SRL s-au derulat mai multe procese civile şi s-au formulat o serie de plângeri penale soluţionate cu neînceperea urmăririi penale, plângerile împotriva soluţiilor pronunţate fiind respinse.

De asemenea, s-a arătat că în sesizarea făcută de SC B. SRL, prin reprezentantul său legal P.M., sunt învederate aspecte ce au constituit obiectul altor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de diferite alte unităţi de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Prin rezoluţia nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005, procurorul s-a pronunţat doar cu privire la aspectele ce nu au fost soluţionate de către alte unităţi de parchet, respectiv cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni de care sunt acuzaţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Ploieşti: U.A., P.P.F. şi N.V.

Potrivit susţinerilor semnatarului plângerii, infracţiunile susmenţionate ar consta în pronunţarea de către judecători a unor hotărâri nelegale, abuzive şi motivate de interese financiare. Analizând hotărârile respective şi contextul în care acestea au fost pronunţate, procurorul de caz a constatat că având în vedere documentele pe care judecătorii le-au avut la dispoziţie, hotărârile pronunţate sunt legale, iar reţinerea unor situaţii de fapt diferite faţă de cele prezentate de părţile aflate în litigiu şi o interpretare diferită a probelor de către magistraţi, chiar dacă este de natură să nemulţumească o parte din proces, nu constituie o încălcare a atribuţiilor de serviciu sau a legii.

De asemenea, procurorul de caz a apreciat că reţinerea unei situaţii de fapt diferite de cea susţinută de una dintre părţi nu constituie o „inserare de date nereale"; în sensul prevederilor art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Procurorul a mai constatat că pentru faptele de corupţie sesizate s-a pronunţat deja o soluţie de către organul competent, respectiv fostul Parchet Naţional Anticorupţie şi că, referitor la favorizarea infractorului şi la asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, autorul sesizării nu a fost în măsură să dovedească cele susţinute în plângere.

S-a procedat la audierea numiţilor P.G.V., P.N.D. şi a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, potrivit indicaţiilor din cuprinsul rezoluţiei de infirmare în vederea completării materialului probator.

Numitul P.M. nu s-a prezentat în vederea audierii, mandatându-l pe numitul P.G.V., să reprezinte interesele SC B. România SRL.

P.G.V., la solicitarea organelor de anchetă de a preciza în mod detaliat faptele de corupţie pentru care solicită efectuarea de cercetări, a prezentat o serie de aspecte care nu intră în sfera infracţiunilor de corupţie aflate în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, făcând referire tangenţial şi la câteva infracţiuni concrete de corupţie aflate în competenţa acestei unităţi de parchet, dar pentru care nu a fost în măsură sa propună probe.

Astfel, numitul P.G.V., în calitate de mandatar al numitului P.M., având printre alte atribuţii şi pe aceea de a reprezenta legal SC B.R.C.B.E.I. SRL, a susţinut că S.P. şi G.I. - acţionar la SC H. SRL, societate care deţinea 1% din SC B. SRL, ar fi hotărât să preia întreaga fabrică aparţinând investitorului italian P.M.. în acest scop, s-ar fi întocmit o factură falsă din conţinutul căreia reieşea că SC B. SRL datorează SC H. SRL suma de 2,7 miliarde lei pentru comisioane; în acelaşi scop, s-ar fi falsificat o procură prin care S.P., acţionar majoritar la SC H. SRL, a căpătat dreptul de a reprezenta SC B. SRL şi a întocmit împreună cu G.I. un proces-verbal de compensare a datoriei de 2,7 miliarde lei cu întregul patrimoniu aparţinând SC B. SRL, respectiv fabrica în totalitatea ei.

P.G.V. a mai afirmat că, la înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului SC B. SRL către SC H. SRL, au concurat magistraţi şi ofiţeri din cadrul S.R.L.

Astfel, judecătorul B.A., preşedintele Tribunalului Dâmboviţa l-ar fi primit pe G.I. în audienţă în urma intervenţiilor efectuate de P.C., şeful S.R.L Prahova, iar în aceeaşi zi magistratul S.A. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa a pronunţat o ordonanţă prezidenţială în baza căreia a fost transferat patrimoniul SC B. SRL către SC H. SRL.

P.G.V. a mai făcut referire şi la alţi ofiţeri S.R.I, actuali sau foşti, respectiv R.M., şeful S.R.I Dâmboviţa, B.D., adjunct S.R.I. Prahova şi M.V., fost şef al S.R.I, care ar fi contribuit la înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului SC B. SRL prin sprijinirea activităţilor ilegale ale numiţilor S.P. şi G.I., încălcându-şi atribuţiile de serviciu ce constau în asigurarea protecţiei legale a acestei societăţi comerciale care desfăşura o activitate de interes naţional şi anume fabricarea autoblindatelor.

Semnatarul declaraţiei a mai afirmat că, la baza sprijinirii acestor acţiuni ilegale de către ofiţerii S.R.I., au stat interese materiale, afirmând că P.C. a primit un autoturism de teren marca Mitsubishi Pajero şi un autoturism marca Mercedes, iar M.V. ar fi primit un ceas de mână marca Audemars Piquet.

P.G.V. a mai arătat că, la începutul anului 1997, G.I. şi B.D., sub conducerea lui P.C. au sustras prin efracţie o autoblindată aparţinând SC B. SRL.

În aceeaşi declaraţie se aduc acuzaţii cu privire la intervenţiile ce ar fi fost făcute pentru ca G.I. să nu fie arestat, P.G.V. declarând că ofiţerul de poliţie C.M. din cadrul I.P.J. Dâmboviţa l-ar fi prezentat pe acesta la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa cu propunere de arestare, iar ca urmare a intervenţiilor efectuate, propunerea ar fi fost respinsă. Astfel, P.G.V. arată: „Cu mijloace personale, am aflat că ofiţerul P.C. a intervenit la procurorul B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care la rândul său i-a dat telefon prim-procurorului A.M. de la PT Dâmboviţa, cerându-i să nu ia măsura arestării preventive a lui G.I. Nu divulg mijloacele personale prin care am obţinut informaţiile relatate mai sus.";

Analizând în ansamblu declaraţia numitului P.G.V., procurorul a apreciat că majoritatea faptelor prezentate nu constituie infracţiuni de corupţie, iar cele care ar putea constitui astfel de infracţiuni sunt expuse lapidar, fără a se furniza suficiente date pentru efectuarea de cercetări în privinţa acestora şi fără a se indica mijloace de probă în susţinerea lor, în esenţă acuzaţiile formulate în această privinţă bazându-se pe speculaţiile autorului declaraţiei.

Fiind audiat, P.N.D. a declarat că, în perioada 19 septembrie 1997 - decembrie 2002, a îndeplinit funcţia de director general la SC M. SA Ulmi, jud. Dâmboviţa. Susnumitul a arătat că SC M. SA a avut un contract de asociere cu SC B. România SRL, în perioada 1994 -1996, perioadă în care director la SC M. SA era numitul N.N. care, în baza contractului de asociere, se ocupa de aprovizionare atât pentru societatea pe care o conducea, cât şi pentru SC B. România SRL.

Pe parcursul acestei activităţi de aprovizionare, au fost situaţii când SC B. România SRL primea materiale de la SC M. SA, fără documente justificative şi fără a se achita contravaloarea acestora. Aceste transferuri de bunuri erau făcute de către N.N. care primea în schimb anumite sume de bani de la P.G. sau M.G., pe care şi le însuşea.

Pentru aceste fapte, începând din anul 1998, numitul P.N.D. a formulat mai multe plângeri penale împotriva SC B. România SRL şi a numitului N.N. la I.P.J. Dâmboviţa, la parchetul de pe lângă judecătorie şi la cel de pe lângă tribunal, la Garda Financiară şi la Direcţia Finanţelor Publice.

Referitor la P.C., fostul şef al S.R.I. Prahova, numitul P.N.D. a arătat că acesta împreună cu G.I. şi S.P. ar fi comis fapte de corupţie.

P.N.D. a susţinut că ofiţerul S.R.I. P.C., în virtutea funcţiei deţinute, făcea intervenţii în favoarea SC H. pentru a vinde autoblindate la diferite bănci la suprapreţ, primind în schimb de la G.A., iar după decesul acestuia de la G.I. sau S.P. bani, bunuri sau alte valori.

Cu privire la aceste acuzaţii, numitul P.N.D. nu a fost în măsură să propună probe, afirmând: „nu cunosc în mod concret cum s-a procedat";.

Martorul a mai afirmat că P.C. nu era singurul beneficiar al acestor sume de bani, bunuri şi valori, „ci şi alţi ofiţeri SRI pe care nu-i cunosc şi nici în ce mod au intrat în posesia acestora";.

Aspectul că numitul P.G. a scos din bancă suma de 1.000.000 dolari SUA pentru a plăti răscumpărarea fiului său M.G. care fusese sechestrat pentru o datorie la cazinou, l-a făcut pe P.N.D. să presupună că S.R.I. ar fi într-un fel implicat în acea operaţiune dubioasă, deoarece suma de bani menţionată nu ar fi putut fi scoasă din bancă fără ştirea S.R.I, fiind vorba de bani primiţi ca avans pentru livrarea autoblindatelor. Şi această afirmaţie a fost apreciată o pură speculaţie, întrucât în sprijinul ei nu a fost invocată nici o probă.

P.N.D. a mai afirmat că, în urma intervenţiilor ofiţerului S.R.I. P.C., ar fi fost cercetat penal şi chiar reţinut fără vreun temei legal, aceasta fiind doar o răzbunare determinată de indisponibilizarea unei autoblindate din vânzarea căreia ofiţerul S.R.I. ar fi urmat să câştige bani.

De asemenea, martorul a susţinut că tot din vina numitului P.C., împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri penale la I.P.J. Dâmboviţa, la Poliţia Municipiului Târgovişte şi la Parchetul de pe lângă la Tribunalul Dâmboviţa, plângeri soluţionate cu neînceperea urmăririi penale şi cu scoatere de sub urmărire penală.

Martorul C.M.I., ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Dâmboviţa - Serviciul de Investigare a Fraudelor a declarat că din cursul anului 1999 s-a ocupat de efectuarea cercetărilor în dosarele penale întocmite ca urmare a plângerilor formulate de numiţii P.G.V., administrator al SC B. România SRL, P.N.D., fost director general al SC M. SA şi N.N. care a fost pentru o perioadă director la SC M. SA.

Martorul a arătat că au fost constituite aproximativ 10 dosare penale ca urmare a plângerilor formulate de susnumiţii, până în cursul anului 2002, când au epuizat motivele de sesizare a organelor de urmărire penală, revenind apoi din cursul anului 2005 cu sesizarea aceloraşi fapte, dar schimbând încadrarea juridică în infracţiuni mai grave pentru a beneficia de un termen mai lung de prescripţie.

În total, dosarele penale formate au fost, potrivit spuselor martorului, în număr de aproximativ 30-40, iar în mare parte dintre aceste dosare s-au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele sesizate.

Numitul C.M.I. a precizat motivele ce au stat baza formulării numeroaselor plângeri penale de către numiţii P.G.V., P.N.D. şi N.N., respectiv neînţelegerile intervenite în legătură cu împărţirea patrimoniului SC R. şi dispariţia unor bunuri aparţinând SC B. România SRL care au fost depozitate într-un spaţiu pus la dispoziţie de SC M. SA.

O altă sursă a litigiilor succesive apărute între susnumiţii a fost dispariţia unei autoblindate aparţinând SC B. România SRL despre care P.G.V., în calitate de reprezentant al societăţii comerciale, a susţinut că ar fi fost sustrasă de G.I. şi dusă într-un depozit al SC H.C. SRL Ploieşti.

Martorul C.M.I. a declarat că nu cunoaşte nimic despre o posibilă implicare a unor ofiţeri din cadrul S.R.I. Prahova în comercializarea autoblindatelor produse de SC B. România SRL, că nu-i cunoaşte pe P.C. şi B.D. şi nici pe cetăţenii italieni S.P. şi P.M.

În legătură cu dispariţia a două autoblindate aparţinând SC B. România SRL, dispariţie sesizată de P.G.V., numitul C.M.I. a arătat că a efectuat cercetări, stabilind că una dintre acestea a fost găsită în depozitul SC H.C. SRL de unde a ridicat-o şi a dus-o la Biroul Vamal Târgovişte la solicitarea acestora, ca urmare a unor taxe vamale neachitate de SC B. România SRL, iar cea de-a doua a fost luată chiar de către autorul sesizării, P.G.V. şi dusă la Biroul Vamal Târgovişte din acelaşi motiv.

Martorul a mai declarat că nu l-a prezentat niciodată pe G.I. la procuror cu propunere de arestare preventivă şi că acesta din urmă a fost la parchet doar pentru audieri, fiind citat în această calitate.

De asemenea, martorul a precizat că, pe parcursul cercetărilor pe care Ie-a efectuat în dosarele penale formulate ca urmare a plângerilor numiţilor P.G.V., P.N.D. şi N.N., nu s-au făcut presiuni asupra sa şi nici intervenţii pentru soluţionarea cauzelor într-un anumit mod, precum şi că nu are cunoştinţă să se fi efectuat astfel de intervenţii la procurorii de caz.

Examinând probele suplimentare administrate în cauză pe baza dispoziţiilor din rezoluţia de infirmare a soluţiei, probe al căror conţinut a fost prezentat în mod detaliat anterior, procurorul a constatat că acestea nu sunt de natură să modifice situaţia de fapt reţinută în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 105/P/2008 din 05 februarie 2009 şi nici nu susţin în mod temeinic acuzaţiile formulate de P.G.V.

Soluţia dispusă de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 421/P/2004 prin rezoluţia din 17 noiembrie 2005 are un obiect diferit de cel al prezentei cauze, referindu-se la alte fapte şi la alte persoane.

Este adevărat că o parte dintre aspectele sesizate de reprezentanţii legali ai SC B. România SRL se regăsesc atât în dosarul nr. 421/P/2004, cât şi în prezentul dosar, dar faptele respective au făcut obiectul unor alte dosare şi au fost deja soluţionate de organele competente, după cum se precizează şi în rezoluţia Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Declaraţiile numiţilor P.G.V., P.N.D. şi C.M. nu aduc dovezi în susţinerea acuzaţiilor ce fac obiectul prezentei cauze şi confirmă, încă odată, caracterul speculativ al acestor acuzaţii şi lipsa lor de fundament juridic şi faptic, precum şi imposibilitatea de a dovedi afirmaţiile reluate succesiv în numeroasele plângeri penale formulate de SC B. România SRL, prin reprezentanţi legali, la diferite structuri de parchet, fără a ţine cont de competenţa materială strict determinată de lege a acestor structuri şi fără a accepta soluţiile dispuse de organele de urmărire, reformulând la nesfârşit plângeri cu acelaşi obiect.

Reprezentanţii SC B. România SRL au acuzat toate structurile de poliţie şi de parchet pentru soluţiile dispuse, apreciind că acestea sunt nelegale şi lipsite de temeinicie şi, mai mult decât atât, că ar dovedi în mod clar corupţia din justiţie, afirmaţii care au fost apreciate ca reprezentând pure speculaţii, fără nici o susţinere probatorie, asemenea celor din cuprinsul nenumăratelor plângeri formulate.

Numeroasele litigii dintre reprezentanţii SC B. România SRL, SC H.C. SA şi SC M. SA au fost soluţionate succesiv de către instanţele civile, iar plângerile penale formulate au stat la baza a numeroase dosare penale în care s-au efectuat cercetări şi s-au dispus soluţii de către organele competente.

Toate nemulţumirile părţilor în legătură cu soluţiile dispuse în procesele civile sau în dosarele penale au fost contestate şi soluţionate de către organele superioare ierarhic, fiind greu de presupus că toţi lucrătorii de poliţie şi toţi magistraţii de la toate structurile au constituit o mare „conspiraţie"; împreună cu ofiţerii din cadrul S.R.I. şi cu cetăţenii italieni implicaţi în afaceri în România pentru a nedreptăţi SC B. România SRL.

Prin ordonanţa nr. 77/P/2009 din 17 decembrie 2009 Secţia Parchetelor Militare din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a dispus în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. , cu aplic. art. 122 lit. d) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţeri din conducerea S.R.I. Dâmboviţa (fapte comise în 2001) pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 259, art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

În fapt, s-a reţinut că numitul P.N.D. a formulat o plângere împotriva unor ofiţeri neindividualizaţi din cadrul S.R.I. Prahova şi Dâmboviţa pe care i-a acuzat de implicarea în sustragerea a 91 de autovehicule blindate în perioada asocierii SC M. SA cu SC B. România SRL, în utilizarea nelegală a unor mari sume de bani şi colaborarea cu structuri de crimă organizată pentru valorificarea autovehiculelor blindate.

În aceeaşi plângere, susnumitul a arătat că a fost cercetat în mod abuziv în dosarul nr. 358/P/2001, format în urma sesizării S.R.I., solicitând tragerea la răspundere a celor vinovaţi.

Procurorul militar a constatat că, în privinţa infracţiunilor prev. de art. 259, art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale sub acest aspect, după cum s-a menţionat anterior.

Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Secţiei de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub aspectul comiterii de către numitul P.C. şi alţii a infracţiunilor prev. de art. 254, art. 255 şi art. 257 C. pen., comise cu ocazia încheierii şi executării contractelor dintre SC M. SA şi SC B. România SRL, fapte cu privire la care se arată în cuprinsul ordonanţei că ar fi aceleaşi cu cele ce fac obiectul dosarului nr. 105/P/2008.

Procurorul a apreciat că, în mod eronat, se face referire la comiterea de către P.C. a infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. deoarece, din examinarea situaţiei de fapt prezentate în plângere, nu se regăseşte nici o faptă care să poată primi o astfel de încadrare juridică.

Având în vedere că plângerea ce face obiectul dosarului trimis de Secţia Parchetelor Militare din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se referă la aceleaşi fapte şi persoane ce se regăsesc în dosarul nr. 105/P/2008, s-a dispus conexarea celor două dosare. Prin rezoluţia nr. 5/P/2004 din 05 septembrie 2005 a Secţiei de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie săvârşite de Militari din cadrul fostului Parchet Naţional Anticorupţie s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul (colonel în rezervă) P.C., fost şef al S.I.J. Prahova sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2).

În fapt, s-a reţinut că, în perioada 1994-2001, învinuitul a fost implicat în mod direct, împreună cu alţi colegi şi şefi din cadrul Secţiei de Informaţii a judeţului Prahova, în susţinerea intereselor economice ale unor oameni de afaceri de cetăţenie italiană, din grupul acestora fiind menţionaţi numiţii: S.P., G.P., P.M. şi G.A.

Cu privire la cetăţenii italieni, s-a arătat că aceştia şi-au dezvoltat mai multe afaceri în România unde ar fi fost aduşi de numitul G.A. (în prezent decedat). De asemenea, s-a precizat că respectivii ar fi cunoscuţi de organele judiciare ca făcând parte din mafia italiană, unii fiind chiar condamnaţi în Italia.

Cu privire la învinuitul P.C., s-a arătat că ar fi primit de la afaceriştii italieni mai multe autoturisme de lux, excursii în străinătate şi alte avantaje materiale. O parte din respectivele autoturisme au circulat fără a fi înmatriculate în România, având montate plăcuţe cu numere de acoperire dintre cele repartizate Secţiei de Informaţii a judeţului Prahova.

Una dintre firmele cetăţenilor italieni din acest grup era SC B.R. Târgovişte, unde administrator era P.M., obiectul de activitate al societăţii fiind blindarea de furgonete IVECO ce erau ulterior vândute unor unităţi bancare româneşti. Această societate comercială ar fi beneficiat în perioada 1995-1996 de pază asigurată de cadre active ale Brigăzii de luptă antiteroriste din cadrul S.R.I., unul dintre ofiţerii care au asigurat paza fiind repartizat ca şofer personal al numitului G.A. De asemenea, aceeaşi societate ar fi „sponsorizat"; Brigada de luptă antiteroristă cu o maşină blindată pentru folosirea acesteia la misiuni.

În urma cercetărilor efectuate în cauză faţă de învinuitul P.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită în formă continuată descrisă anterior, au rezultat următoarele:

G.A. (în prezent decedat) a fost director general al SC H.C. SRL, ocupându-se printre altele cu aducerea investitorilor italieni pe piaţa românească. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că susnumitul ar fi avut relaţii apropiate cu ofiţerii S.R.I. P.C. V.M.

SC H.C. SRL deţinea un procent de 1% din capitalul social al SC B. România SRL, restul de 99% aparţinând numitului P.M., investitor italian. în baza acestei asocieri, SC H.C. SRL se ocupa de vânzarea autovehiculelor blindate produse la Târgovişte de SC B. România SRL, contra unui comision stabilit de comun acord.

Prin intermediul numitului G.A., ofiţerul S.R.I. P.C. i-a cunoscut pe investitorii italieni P.M., M.G. şi P.S., implicaţi în mod direct în activitatea comercială a societăţilor susmenţionate, precum şi pe numitul G.I., director executiv la SC H.C. SRL.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 1994, au fost aduse din Italia mai multe autoturisme pentru folosinţa SC H.C. SRL şi SC B. România SRL iar o parte dintre acestea au fost ulterior date spre folosinţă ofiţerilor S.R.I. din cadrul Serviciului de Informaţii Prahova, unele fiind utilizate personal de şeful acestei unităţi, învinuitul P.C.

Colonelul în rezervă P.C. este acuzat că ar fi sprijinit afacerile derulate de grupul de investitori italieni şi de G.A., în schimbul unor avantaje de ordin patrimonial, respectiv utilizarea autoturismelor de lux din Italia puse la dispoziţie de aceştia, precum şi primirea de bani şi bunuri.

Martorii audiaţi au confirmat relaţiile prieteneşti pe care învinuitul P.C. le avea cu aceşti oameni de afaceri consideraţi a fi „dubioşi";, precum şi avantajele materiale de care s-ar fi bucurat ofiţerul S.R.I. în perioada existenţei acelor relaţii.

Afirmaţiile martorilor au un caracter general şi nu sunt confirmate de probe concrete, bazându-se mai mult pe aprecieri subiective, speculaţii şi comentarii auzite de la alţii, motiv pentru care nu s-a putut stabili cu certitudine dacă învinuitul a beneficiat de foloase materiale necuvenite cuantificabile.

Astfel, martorii au declarat că, începând din 1994, în curtea sediului Serviciului de Informaţii a judeţului Prahova au apărut mai multe autoturisme de lux a căror provenienţă nu era clară şi că unele dintre acestea au fost folosite şi de P.C. personal. De asemenea, au afirmat că P.C. ar fi primit bunuri de valoare de la investitorii italieni, exemplificându-se cu telefoane mobile, calculatoare, camere video ceea ce ar rezulta din comentariile unor colegi de serviciu. În acelaşi context, unii martori au susţinut că învinuitul P.C. primea prin intermediari diferite plicuri, în care nimeni nu ştia ce se află dar unii presupuneau că ar fi bani, apreciindu-se chiar că era vorba de bani mulţi deoarece teancurile erau groase. învinuitul P.C. a fost acuzat de faptul că ar fi obţinut aceste avantaje de ordin patrimonial în schimbul încălcării atribuţiilor sale de serviciu, respectiv ascunderea informaţiilor de care ar fi luat cunoştinţă în virtutea atribuţiilor sale de serviciu în legătură cu activităţile ilicite desfăşurate de investitorii italieni.

Dincolo de faptul că nu există dovezi concrete cu privire la aceste avantaje patrimoniale obţinute de învinuit, din cercetările efectuate nu a rezultat că investitorii italieni P.M., M.G., P.G., P.S. şi G.P. şi reprezentanţii SC H.C. SRL, G.A. şi G.I. ar fi fost implicaţi în activităţi ilicite despre care P.C. să fi luat cunoştinţă pe parcursul exercitării atribuţiilor de serviciu şi să nu le fi prelucrat potrivit obligaţiilor sale profesionale.

Unii ofiţeri S.R.I. ce au făcut parte din aceeaşi structură cu învinuitul au arătat că anumite informaţii cu privire la investitorii italieni nu ar fi fost promovate din vina colonelului în rezervă P.C., în sensul că acesta ar fi solicitat verificări suplimentare, ceea ce a dus la tergiversarea în mod nejustificat a cazului. Nu s-a precizat însă despre ce tip de informaţii este vorba, nu există o certitudine cu privire la faptul că acele informaţii ar fi privit acţiuni ilicite şi nu se poate stabili în mod indubitabil că verificările suplimentare cerute de învinuit în calitate de şef ar fi avut un caracter inutil şi ar fi tergiversat nejustificat cercetările, în această privinţă aprecierile martorilor putând avea un caracter subiectiv, luând în considerare faptul că este vorba de propria activitate profesională care, din punctul lor de vedere, nu a fost apreciată şi exploatată la adevărata valoare de către şeful superior ierarhic.

Faţă de cele arătate, procurorul a reţinut că, chiar dacă s-ar dovedi cu certitudine că ofiţerul S.R.I. P.C. a avut relaţii de prietenie cu respectivii, că Ie-a favorizat accesul la diferite structuri ale statului pentru a-şi derula afacerile în bune condiţii şi că a primit diferite cadouri de la aceştia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că învinuitul şi-a încălcat în vreun mod atribuţiile de serviciu şi că între respectiva încălcare şi încasarea de bani sau alte foloase există o legătură de cauzalitate.

Avându-se în vedere motivaţia prezentată, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a fostului ofiţer S.R.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, constând în aceea că ar fi primit bani şi alte avantaje de natură patrimonială de la reprezentanţii SC H.C. SRL şi de la investitorii italieni pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul că nu a utilizat informaţiile primite cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de aceştia.

Luând în considerare aceeaşi motivaţie, procurorul a constat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii corelative de dare de mită în formă continuată comisă de numiţii P.M., M.G., P.G., P.S. şi G.P. şi reprezentanţii SC H.C. SRL, G.A. şi G.I., faţă de care a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect.

P.C. şi V.M. au fost suspectaţi în prezenta cauză şi cu privire la faptul că, în virtutea relaţiilor apropriate cu reprezentanţii SC H.C. SRL şi SC B. România SRL, ar fi intervenit la diferite bănci pentru a facilita încheierea contractelor privind achiziţionarea de autovehicule blindate. Comiterea unor astfel de fapte ar constitui infracţiunea de trafic de influenţă care însă nu au fost dovedite şi, în plus, a intervenit prescripţia răspunderii penale, deoarece se afirmă că faptele respective au fost comise în perioada 1994-2000, astfel că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. proc. pen., neintervenind nici un caz de întrerupere a cursului prescripţiei.

În prezenta cauză s-au efectuat cercetări şi sub aspectul comiterii acţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că investitorii italieni P.M., M.G., P.G., P.S. şi G.P. şi reprezentanţii SC H.C. SRL, G.A. şi G.I. ar fi comis infracţiuni pe parcursul derulării afacerilor sub protecţia şi cu ajutorul ofiţerilor S.R.I. P.C. şi V.M., care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu în sensul că nu au implementat informaţiile privind activitatea ilicită a respectivilor în schimbul unor avantaje materiale obţinute în mod repetat de la aceştia.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie şi a interpretărilor din teoria şi practica judiciară pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de asociere, pentru săvârşirea de infracţiuni trebuie dovedit că persoanele care constituie asocierea sunt organizate şi între ele există o anumită ierarhie ce implică desemnarea unuia sau a mai multor lideri, că organizaţia constituită are un program bine stabilit, urmăreşte scopuri clare şi are un regulament agreat de membrii săi, ce include anumite norme comportamentale.

Din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut dovedi cu certitudine că investitorii italieni, afaceriştii români şi ofiţerii S.R.I. susmenţionaţi au comis această infracţiune, nefiind realizate cerinţele la care s-a făcut referire anterior, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect, cu precizarea că a intervenit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.

 Prin rezoluţia nr. 5/P/2004 din 13 septembrie 2005 a Secţiei de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari din cadrul fostului Parchet Naţional Anticorupţie s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul G.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. În fapt, s-a arătat că, în perioada 1995-2001, învinuitul a făcut parte dintr-o grupare infracţională în care au fost implicaţi atât cetăţeni români cât şi străini, iar dintre cetăţenii români ce au fost identificaţi ca fiind părţi ale acestei grupări infracţionale, unii au avut în perioada respectivă calitatea de ofiţeri activi ai Serviciului Român de Informaţii.

De asemenea, s-a reţinut că învinuitul G.I. a participat singur sau împreună cu alte persoane în toată această perioadă la oferirea de bani, autoturisme de lux sau alte foloase ofiţerilor S.R.I. implicaţi, toate aceste cadouri constituind o veritabilă „taxă de protecţie"; oferită acestora în schimbul protejării de către ofiţeri a activităţilor ilegale desfăşurate de membrii grupării respective.

Având în vedere motivaţia prezentată anterior cu privire la coautorii acestei infracţiuni, numiţii P.M., M.G., P.G., P.S., P.G. şi G.A., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.I.

Prin rezoluţia nr. 5/P/2004 din 31 mai 2005 a Secţiei de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari din cadrul fostului Parchet Naţional Anticorupţie s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul G.N., socrul numitului B.D. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1999-2002, l-a ajutat pe ginerele său B.D. să primească mită, încasând în calitate de intermediar şi remiţându-i acestuia sume de bani de la denunţătorul M.F., administrator al S.C. SPM S.R.L. Ploieşti.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a început urmărirea penală faţă de înv. B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1999-2002, având funcţia de şef adjunct al Secţiei S.R.I. Prahova a pretins suma de aproximativ 7 miliarde lei mită la denunţătorul M.F., administrator al S.C. SPM S.R.L. Ploieşti pentru a-i asigura protecţie în derularea afacerilor cu produse petroliere şi a primit atât de la denunţător, cât şi de la angajatul denunţătorului S.L.A. sume de bani direct sau indirect prin intermediul socrului sau G.N.

Pentru comiterea acestei infracţiuni, B.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006 al Departamentului Naţional Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Săvârşite de Militari, iar faţă de învinuitul G.N. în prezenta cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită, având în vedere că a intervenit decesul acestuia, după cum rezultă din certificatul de deces DS 523717/2008 emis pe Consiliul Local Ploieşti.

Numitul B.D., fost şef adjunct al S.I.J. Prahova a fost cercetat în prezenta cauză pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea ar fi primit cadou de la omul de afaceri M.F., administrator al SC. SPM S.R.L. Ploieşti, două autoturisme marca Opel Vectra şi un autoturism marca Ford, aceste foloase materiale fiind primite de ofiţerul S.R.I. în legătură cu atribuţiile sale de serviciu deoarece, după cum arată denunţătorul M.F., făptuitorul i-ar fi spus în mod repetat că deţine informaţii despre el şi că, dacă nu se comportă „corespunzător"; din punct de vedere financiar, ar putea contribui la declanşarea unor cercetări (privind activităţile sale cu produse petroliere, ceea ce a fost de natură să-l alarmeze.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, nu s-a dovedit comiterea acestei infracţiuni de către numitul B.D. Astfel, în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 23 iunie 2008, denunţătorul M.F. a revenit asupra afirmaţiilor făcute în denunţ, afirmând că nu mai poate preciza dacă a participat la achiziţionarea a trei autoturisme de către B.D. În cursul anului 2000, dar că îşi aminteşte că acesta şi-a luat trei autoturisme mărcile Ford şi Opel şi că l-a ajutat cu anumite sume de bani al căror cuantum nu şi-l aminteşte. De asemenea, denunţătorul a declarat că i-a dat banii numitului B.D. sub formă de ajutor în ideea că poate va avea vreodată nevoie ca acesta să-l ajute cu ceva la rândul său, dar că nu i-a solicitat niciodată sprijinul în vreo problemă legată de atribuţiile de serviciu ale ofiţerului S.R.I. Cu privire la remiterea banilor, denunţătorul a precizat că nu a întocmit acte doveditoare şi nu au fost de faţă persoane care să confirme acest fapt.

Fiind audiat, numitul B.D. a declarat referitor la acuzaţiile denunţătorului M.F. că fratele său B.C. deţine două autoturisme marca Ford, un Ford Fiesta şi un Ford Escort pe care Ie-a cumpărat în anul 1996 de la un cetăţean bulgar cu toate documentele ale necesare înscrierii în circulaţie, ataşând la dosar documentele de provenienţă ale celor două autoturisme.

Cu privire la autoturismul marca Opel, B.D. a declarat că acesta are anul de fabricaţie 1997 şi a fost cumpărat tot de fratele său B.C. second-hand. B.D. a arătat că fratele său i-a dat suma de 240 milioane lei, bani pe care la rândul său i-a dat numitului M.F., rugându-l să se deplaseze la parcul auto din Otopeni pentru a lua autoturismul. La dosar s-au ataşat şi documentele privind acest autoturism.

B.D. a declarat că denunţătorul M.F. nu i-a dat bani pentru respectivele autoturisme.

Faţă de cele arătate, procurorul a constatat că nu s-a dovedit cu certitudine comiterea de către numitul B.D. a infracţiunii de luare de mită, constând în achiziţionarea a trei autoturisme plătite de omul de afaceri M.F., pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, respectiv pentru a nu promova informaţiile pe care le-ar fi deţinut cu privire la unele „afaceri dubioase"; ale acestuia din urmă. În plus, având în vedere data comiterii presupusei infracţiuni de luare de mită, în cursul anului 2000, potrivit dispoziţiilor art. 122 lit. b) C. proc. pen., a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În prezenta cauză s-au efectuat cercetări şi faţă de R.M. (colonel), A.R. (maior în rezervă) şi S.S. (maior în rezervă), actuali şi foşti ofiţeri în cadrul S.I.J. Prahova pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Numitul V.P., aflat în Penitenciarul Ploieşti pentru executarea unei pedepse cu închisoarea de 12 ani a formulat mai multe denunţuri, referindu-se printre altele şi la ofiţerii S.R.I. R.M. şi A.R. care, potrivit afirmaţiilor sale, i-ar fi solicitat „taxă de protecţie"; pentru afacerile pe care le desfăşura, profitând de faptul că deţineau informaţii cu privire la activitatea sa comercială.

V.P. a declarat că, în perioada 1994-1995, prin societatea pe care o administra, a livrat către mai mulţi beneficiari produse petroliere ridicate de la rafinării, printre beneficiari fiind şi un cetăţean sârb iugoslav G. căruia i-a trimis marfa cu două autocisterne în zona Orşova. Marfa nefiind preluată la timp, în sarcina cetăţeanului sârb s-au cumulat datorii în cuantum de 20.000 mărci germane.

V.P. a afirmat că, în cursul anului 1996, ar fi fost contactat de către colonelul S.R.I. A.R. care i-ar fi solicitat să plătească pierderile financiare suferite de cetăţeanul sârb, urmând să-şi recupereze ulterior banii din alte afaceri patronate de ofiţerul S.R.I.

Denunţătorul a mai arătat că nu a fost de acord să deruleze afaceri cu ofiţerul S.R.I. dar a achitat 10.000 mărci germane pentru cetăţeanul sârb iar, în perioada 1998-1999, A.R. i-a cerut 10.000 dolari SUA ca „taxă de protecţie"; pentru afacerile pe care le desfăşoară.

Referitor la lt. col. R.M., V.P. a declarat că acesta a susţinut că ar deţine informaţii cu privire la anumite reclamaţii în legătură cu activităţile comerciale pe care le desfăşura, pentru a-l intimida.

Fiind audiat, A.R. a declarat că, în cursul anului 1996, a primit ordin de la comandantul S.I.J. Prahova să-l contacteze pe omul de afaceri V.P.S. pentru a-l convinge să achite o datorie către o societate comercială din Serbia în vederea prevenirii unor comentarii negative la nivel diplomatic.

Conform ordinului primit, ofiţerul S.R.I. A.R. a luat legătura cu denunţătorul, încercând să-l convingă să achite respectiva datorie dar, potrivit afirmaţiilor sale, nu i-a cerut niciodată bani acestuia în nume propriu sau în interes personal.

R.M. a declarat că îl cunoaşte pe denunţătorul V.P.S. din facultate (1979-1983), iar în perioada 1994-1995 a avut o întâlnire cu acesta, ordonată de conducerea S.R.I., ocazie cu care denunţătorul i-a spus că este implicat într-o afacere privind transportul produselor petroliere în zona Dunării, informaţie pe care a raportat-o conducerii Secţiei de Informaţii a judeţului Prahova.

R.M. a arătat că, în cursul anului 1996, după ce a fost promovat la S.I.J. Dâmboviţa, a fost vizitat de P.V.S. care i-a spus că este oarecum forţat de ofiţerul S.R.I. A.R. să-i achite unui cetăţean sârb suma de 30.000 mărci germane şi că respectivul ofiţer S.R.I. i-ar fi promis o eventuală colaborare şi protecţie.

În perioada 1998-1999, omul de afaceri V.P.S. era monitorizat de S.R.I. şi i-ar fi oferit numitului R.M., potrivit afirmaţiilor acestuia din urmă, suma de 40.000.000 lei pentru a-l ajuta într-un proces cu un om de afaceri din Piteşti iar acesta a refuzat.

R.M. a considerat că acest refuz a stat la baza denunţului formulat de V.P.S. împotriva sa, aspect pe care i l-a reproşat ulterior, acesta replicând că a făcut denunţul fiind sfătuit în acest sens de alte persoane.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine comiterea infracţiunilor, respectiv pretinderea de către ofiţerul S.R.I A.R. a sumei de 10.000 dolari SUA de la omul de afaceri V.P., în schimbul protejării afacerilor dubioase ale acestuia, cu complicitatea ofiţerului S.R.I. R.M. care, pentru a-l determina pe omul de afaceri să plătească „taxă de protecţie";, i-ar fi spus că deţine informaţii cu privire la anumite probleme existente în afacerile sale.

Având în vedere că afirmaţiile numitului V.P.S. nu se coroborează cu alte probe, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii S.R.I. A.R. şi R.M. pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită şi respectiv complicitate la luare de mită, întrucât în urma cercetărilor efectuate nu s-a dovedit existenţa faptelor, cu precizarea că s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.

Faţă de numitul S.S. s-au efectuat cercetări în prezenta cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1998-1999, când îndeplinea funcţia de ofiţer la S.R.I. Prahova a cerut şi a primit permisiunea de la şeful său P.C. să ia şi să aducă în unitate, în mod repetat, benzină de la o benzinărie din zona Câmpina, contravaloarea acesteia fiind plătită de un informator. în perioada 1994-2000, numitul S.S. a utilizat în interes de serviciu la misiuni operative autoturisme care nu erau proprietatea S.R.I. şi la care uneori combustibilul era achitat de anumite persoane „de sprijin";.

Având în vedere data comiterii faptelor, în perioada 1994-2000, procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.

Făptuitorii E.M., P.E.M., C.P. şi T.D. au fost cercetaţi în prezenta cauză pentru aceea că, în calitate de economişti la rafinăria Astra Română, ar fi întocmit în fals acte de recepţie şi primire în gestiune a unor cantităţi de benzină provenite de la SC P.B. SA, deşi produsele respective fuseseră în realitate oferite ca mită învinuitului P.C. de către fostul director al Rafinăriei SC A.R., N.O., fapte pentru care aceştia din urmă au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006. Faptele comise de cei susmenţionaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au avut loc în perioada 1999-2000, astfel că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d), nefiind posibilă continuarea cercetărilor sub acest aspect.

În perioada 1996-1998 între SC B. România SRL, reprezentată de P.G.V. (mandatat de P.M.) şi SC H.C. SRL reprezentată de G.A. (în prezent decedat) şi de G.I., au intervenit o serie de neînţelegeri în urma cărora s-au derulat mai multe procese comerciale judecate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că G.I., director executiv la SC H.C. SRL, a fost trimis de P.C. la B.D., şef serviciu în cadrul S.R.L Prahova, iar acesta la rândul său l-a trimis la R.M., şeful S.R.I Dâmboviţa, pentru „a-i face intrarea"; la preşedintele Tribunalului Dâmboviţa, B.A.. R.M. s-a prezentat cu G.I. la B.A., preşedintele Tribunalului Dâmboviţa cu care s-a discutat în legătură cu litigiul civil intervenit între SC B. România SRL şi SC H.C. SRL, acesta spunând că este o speţă de natură comercială de care se va ocupa şeful secţiei comerciale.

Din probele administrate în cauză sub acest aspect a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, nefiind realizată latura obiectivă deoarece nu s-a stabilit că P.C., B.D., R.M. sau B.A. ar fi cerut bani sau alte foloase de natură materială pentru efectuarea unei intervenţii la judecătorii respectivelor litigii comerciale. Mai mult decât atât, nu s-a stabilit că B.A.,

În virtutea funcţiei deţinute de preşedinte al Tribunalului Dâmboviţa ar fi făcut vreo promisiune în sensul intervenirii la vreunul dintre judecătorii desemnaţi cu judecarea respectivelor procese comerciale pentru a-i determina să pronunţe o soluţie favorabilă pentru SC H.C. SRL.

În plus, având în vedere că faptele au fost comise în cursul anului 1997, a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. pen., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.C., B.D., R.M. şi B.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum şi faţă de numitul G.I. pentru comiterea infracţiunii corelative de cumpărare de influentă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În prezenta cauză s-au mai efectuat cercetări faţă de numitul V.M., fost director S.R.I., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în perioada 1994-1995 ar fi primit un aparat de bronzat şi un autoturism marca Mercedes CE 200, acestea fiindu-i făcute cadou de G.A., reprezentantul legal al SC H.C. SRL pentru „menţinerea bunelor relaţii";.

Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă bunurile respective au fost sau nu plătite de V.M. şi nici dacă în cazul primirii acestora cu titlu gratuit, fostul ofiţer S.R.I. a îndeplinit vreun act în legătură cu atribuţiile de serviciu în favoarea SC H.C. SRL sau a numitului G.A. personal în schimbul bunurilor materiale primite. Faţă de cele arătate, procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, nefiind realizată latura obiectivă; în plus, faţă de data comiterii faptelor, în perioada 1994-1995, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.

În cursul anului 2006, învinuitul P.C. a formulat mai multe denunţuri.

Cu ocazia audierii sale din 01 septembrie 2008, învinuitul P.C. a retractat în mare parte acele denunţuri, declarând că Ie-a formulat în perioada în care se afla în stare de arest preventiv şi că acestea au reprezentat de fapt nişte informaţii cu caracter neoficial şi pe care nu le verificase, provenind din afirmaţii ale diferitelor persoane, unele date fiind culese chiar din media. Învinuitul a mai menţionat că nu deţine probe pentru a confirma afirmaţiile pe care Ie-a făcut în cuprinsul denunţurilor.

În denunţurile formulate la datele de 05 ianuarie 2006 şi 06 ianuarie 2006, învinuitul P.C. s-a referit în special la o serie de întâlniri pe care Ie-a avut cu unele persoane publice şi la solicitări pe care acele persoane i le-ar fi adresat la respectivele întâlniri. Din conţinutul acestor nu reies date sau indicii privind comiterea unor infracţiuni de corupţie dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000 şi nici în legătură cu aceste infracţiuni. în denunţuri, învinuitul P.C. a făcut afirmaţii pe care ulterior nu Ie-a putut dovedi şi nici detalia, bazându-se în general pe speculaţii şi aprecieri cu caracter subiectiv. În plus, chiar dacă din denunţurile acestuia ar rezulta indicii privind comiterea unor infracţiuni de corupţie, s-a împlinit deja termenul de prescripţie a răspunderii penale datorită vechimii faptelor, fiind vorba de fapte comise anterior anului 2006 când a fost formulat denunţul.

La data de 13 iunie 2005, numitul B.D. a formulat un denunţ în legătură cu săvârşirea în perioada 1993-1997 a unor infracţiuni de corupţie şi abuz în serviciu împotriva intereselor publice pe parcursul privatizării SC R.F.C. SA. Acuzaţiile ce fac obiectul acestui denunţ au un caracter general şi mai mult speculativ, iar în legătură cu faptele sesizate nu se mai pot efectua cercetări, având în vedere că a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

La data de 04 ianuarie 2006, B.D. a formulat un denunţ cu privire la fapte de evaziune fiscală comise în perioada 1998-2000, fapte pentru care nu se mai pot efectua cercetări deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, fiind vorba de fapte ce se încadrau în prevederile Legii nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală, aflată în vigoare în acea perioadă.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. 5/P/2004 numitul S.P.L. a formulat un denunţ cu privire la comiterea de către ofiţerul S.R.I. P.C. a unor infracţiuni de corupţie în perioada 1993-1997, fapte pentru care nu pot fi continuate cercetările deoarece a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Fiind audiat la data de 07 octombrie 2009, P.G.V. a afirmat că, în cursul lunii martie 2000, ofiţerul S.R.I. P.C. ar fi intervenit la prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, M.A. care, la rândul său, ar fi intervenit la procurorul B.G. pentru a respinge propunerea de arestare a numitului G.I., formulată de ofiţerul de poliţie C.M. din cadrul I.P.J. Dâmboviţa.

P.G.V. a declarat că a aflat „cu mijloace personale"; despre comiterea faptelor sesizate şi că nu divulgă „mijloacele personale"; prin care a obţinut aceste informaţii. Având în vedere că acuzaţiile formulate de susnumit nu se coroborează cu nici o probă, iar acesta nu este dispus să furnizeze detalii în această privinţă, s-a apreciat că afirmaţiile pe care le face rămân la nivelul de presupuneri cu caracter personal. în plus, luând în considerare timpul scurs de la data comiterii faptelor sesizate, dovedirea acestora ar fi aproape imposibilă faţă de specificul infracţiunilor de corupţie iar termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. pen. s-a împlinit.

Cu privire la celelalte infracţiuni sesizate de P.M., P.G.V. şi P.N.D. care nu sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv falsificarea procurii întocmite de P.M. pentru S.P., preluarea în mod abuziv de către SC H.C. SRL a patrimoniului SC B. România SRL, sustragerea de către B.D. a mai multor bunuri aparţinând SC B. România SRL, interzicerea de către N.N. a accesului reprezentanţilor SC B. România SRL în spaţiul pe care-l deţineau în mod legal, mutarea, sustragerea şi distrugerea unor bunuri din acel spaţiu tot de către N.N. şi oamenii acestuia, sustragerea de către G.I. şi B.D., cu complicitatea lui P.C. a unei autoblindate aparţinând SC B. România SRL, încasarea în mod nelegal de către directorul general al SC M. SA a unor sume de bani aparţinând de drept SC B. România SRL sub formă de investiţie făcută de M.G., etc., acestea au constituit obiectele unor alte dosare penale întocmite si instrumentate de unităţile de poliţie şi parchet competente, astfel că nu se impune disjungerea şi declinarea competenţei materiale sub acest aspect.

3. Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr.715/11-2/2010 din 9 decembrie 2010 dată de procurorul şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

4. în plângerea adresată instanţei la data de 27 decembrie 2010, petenta, prin reprezentant legal, a atacat rezoluţiile menţionate, considerând că prin modul de soluţionare a plângerilor penale i-a fost adusă o gravă vătămare a drepturilor sale, în primul rând prin nesoluţionarea judicioasă şi laborioasă a laturii civile. De asemenea, cercetarea penală s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare, prin neadministrarea tuturor probelor într-un mod competent, precum şi prin tergiversarea soluţionării până la prescrierea răspunderii penale, încălcându-se dreptul european în ceea ce priveşte termenul rezonabil.

S-a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cu indicarea împrejurărilor şi mijloacelor de probă cerute de petent în vederea justei soluţionări a plângerii penale.

Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, ÎNALTA CURTE constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:

În raport de actele de urmărire penale efectuate în cauză, procurorul de caz a apreciat, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate şi că, în plus, pentru majoritatea dintre acestea s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, deşi s-a procedat la audierea numiţilor P.G.V., P.N.D. şi a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, procurorul de caz conformându-se indicaţiilor procurorului ierarhic cuprinse în rezoluţia de infirmare, în vederea completării materialului probator, declaraţiile acestora nu au fost în măsură să aducă dovezi în susţinerea acuzaţiilor ce au făcut, în mod repetat, obiectul plângerilor penale formulate de SC B.R. SRL, prin reprezentanţi legali, la diferite unităţi de parchet.

În concret, numitul P.G.V. nu a oferit prin declaraţia sa suficiente date pentru efectuarea de cercetări în privinţa infracţiunilor reclamate şi nici nu a indicat mijloace de probă în susţinerea lor, astfel că acuzaţiile au rămas la stadiul de simple speculaţii.

Totodată, martorul C.M.I. nu a confirmat vreo posibilă implicare a unor ofiţeri din cadrul S.R.I. Prahova în comercializarea autoblindatelor produse de SC B. România SRL, iar referitor la dispariţia a două autoblindate aparţinând SC B. România SRL - dispariţie sesizată de P.G.V. -, a oferit detalii ce infirmă plângerea, respectiv împrejurarea că una dintre autoblindate a fost găsită în depozitul SC H.C. SRL, de unde a ridicat-o cu ocazia cercetărilor şi a dus-o la Biroul Vamal Târgovişte la solicitarea acestora, ca urmare a unor taxe vamale neachitate de SC B. România SRL, iar cea de-a doua a fost luată chiar de către autorul sesizării, P.G.V. şi dusă la Biroul Vamal Târgovişte din acelaşi motiv. De asemenea, martorul a atestat că nu l-a prezentat niciodată pe G.I. la procuror cu propunere de arestare preventivă şi că acesta din urmă a fost la parchet doar pentru audieri, fiind citat în această calitate.

Sub un alt aspect, pe baza aprecierii coroborate a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată, în baza propriei examinări, că scoaterea de sub urmărire penală a fostului ofiţer S.R.I. P.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită - ce constă în aceea că ar fi primit bani şi alte avantaje de natură patrimonială de la reprezentanţii SC H.C. SRL şi de la investitorii italieni pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul că nu a utilizat informaţiile primite cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de aceştia - este justificată de împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă învinuitul şi-a încălcat în vreun mod atribuţiile de serviciu şi dacă între respectiva încălcare şi încasarea de bani sau alte foloase există o legătură de cauzalitate.

Corelativ, în mod corect, procurorul a constat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii corelative de dare de mită în formă continuată comisă de numiţii P.M., M.G., P.G., P.S. şi G.P. şi reprezentanţii SC H.C. SRL, G.A. şi G.I., dispunând pe cale de consecinţă neînceperea urmăririi penale.

De asemenea, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., CURTEA apreciază ca fiind justificate soluţiile de scoatere de sub urmărire penală faţă de G.I. şi, respectiv, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii P.M., M.G., P.G., P.S., G.P. şi G.A., având în vedere că nu s-a dovedit existenţa unei grupări infracţionale constituită în scopul comiterii de infracţiuni.

Distinct de aceste soluţii, unde procurorul a apreciat asupra existenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor menţionate, în condiţiile arătate, în cauză s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată faţă de împrejurarea că doi dintre făptuitori - G.N. şi A.G. - au decedat caz în care soluţia cerută de reprezentanţii petentei, de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, nu mai este posibilă.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul celorlalţi făptuitori faţă de care s-a dispus neînceperea urmăriri penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele reclamate, distinct sau alături de motivaţia pe fond în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive sau că nu s-a dovedit existenţa faptelor. Or, prescripţia răspunderii penale este o cauză care paralizează procesul penal, făcând imposibilă începerea urmăririi penale, care ar fi nelegală în aceste condiţii.

Fără a relua motivele expuse pe larg în cuprinsul rezoluţiei contestate, CURTEA concluzionează că, inclusiv pentru faptele şi făptuitorii faţă de care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sau că nu s-a dovedit existenţa faptelor, alături de aspectul procedural al intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, acuzaţiile formulate de reprezentanţii petiţionarei sau denunţurile formulate în diferite conjuncturi de unii dintre făptuitori - denunţuri care, de astfel, au şi fost retractate - , nu se coroborează cu nicio probă, rămânând la nivelul de simple supoziţii a căror dovedire este imposibilă faţă de specificul infracţiunilor de corupţie (în general dificil de dovedit prin declaraţii de martori), la care se adaugă timpul îndelungat scurs de la data comiterii faptelor sesizate.

Pentru toate aceste considerente, constatând că soluţia procurorului este legală şi temeinică, văzând şi prevederile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiţionarei SC B.R. SRL şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţia atacată, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara să fie obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC B.R. SRL împotriva rezoluţiei din 10 noiembrie 2010 dată în dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 909/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 900/2011. Penal. Abuz în serviciu contra... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 896/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 897/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 898/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 900/2011. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 909/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 925/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 927/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond