ICCJ. Decizia nr. 1114/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1114/2012

Dosar nr.2552/104/2011

Şedinţa publică din 11 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

A. Prin sentinţa penală nr. 121 din data de 13 septembrie 2011, Tribunalul Olt în baza art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. pen.p. i-a condamnat pe inculpaţii R.I.A., cu antecedente penale, G.C.N., fără ocupaţie, fără antecedente penale, B.D.I., fără ocupaţie, fără antecedente penale, deţinuţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la câte 12 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile art. 57 C. pen. - pedepse principale şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. -pedepse complementare - pe o durată de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepselor li s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedepse reţinerea şi arestarea preventivă a inculpaţilor începând cu data de 31 ianuarie 2011 iar în baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii R.I.A. şi G.C.N. a celor două cuţite corp delict şi de la G.C.N. a băncii de la căruţă.

S-a constatat că Spitalul Orăşenesc Corabia nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-au admis cererile şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la câte 5.000 RON către părţile civile C.M. şi L.G. cu titlu de despăgubiri civile şi la câte 50.000 RON daune morale către aceleaşi părţi civile.

Au fost obligaţi inculpaţii B.D.I. şi G.C.N. la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatul R.I.A. la 1.800 RON cu acelaşi titlu, din care 300 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 166 RON cheltuieli judiciare către părţile civile C.M. şi L.G.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul nr. 195/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor R.I.A., B.D.I., G.C.N., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.V.M., cercetat pentru aceeaşi infracţiune, reţinându-se că fapta nu a fost săvârşită de acesta.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Victima C.M. a locuit împreună cu părinţii C.M.A. şi M.C. în acelaşi imobil situat pe raza Comunei U. jud.Olt, dar în camere separate.

Până la data incidentului din noaptea de 29 din 30 ianuarie 2011, raporturile dintre victimă şi inculpaţi au fost absolut normale, învinuitul L.V.M., fiind chiar vecin, iar inculpatul G.C.N., fiind din aceeaşi localitate. Cu celălalt inculpat, respectiv R.I.A., victima lucrase împreună în oraşul Timişoara, astfel că, singura persoană pe care nu o cunoştea victima, era inculpatul B.D.I., care împreună cu inculpatul R.I.A., locuiau efectiv în comuna vecină O.

În după amiaza zilei de 29 ianuarie 2011, inculpatul B.D.I. a mers la locuinţa inculpatului R.I.A., cu care este prieten şi unde a rămas până la ora 16:00, cu precizarea că au consumat un bidon de 2,5 I de bere. În acest interval, acesta din urmă, a fost sunat de către inculpatul G.C.N., care este moşul copilului său şi, urmare acestui telefon, inculpatul R.I.A. şi B.D.I. au mers în comuna vecină U. la locuinţa lui Ş.V., unchiul inculpatului G.C.N., deplasare pe care au efectuat-o cu calul inculpatului R.I.A.

La locuinţa lui Ş.V., cei trei inculpaţi au consumat în continuare băuturi alcoolice, respectiv bere şi vin, până în jurul orelor 19:00, când au mers la locuinţa inculpatului G.C.N. Au pus calul inculpatului R.I.A. la atelajul inculpatului G.C.N. şi toţi trei au mers apoi la domiciliul inculpatului L.V.M., cu care se cunoşteau.

Pentru că era ziua de naştere a acestuia din urmă, s-au deplasat împreună la barul administrat de către numita I.I. unde au ajuns în jurul orelor 22:00, au ocupat toţi patru poziţie la aceeaşi masă şi au consumat băuturi alcoolice.

În după amiaza aceleiaşi zile, victima C.M. a mers pe raza comunei pentru a lua trei saci cu orz. A revenit în domiciliu după orele 19:00, iar mai târziu, în jur de ora 21:00, a mers la acelaşi local în care au apărut apoi în jurul orelor 22:00 şi inculpaţii. A comandat bere şi a stat la aceeaşi masă cu numiţii B.F., P.N. şi L.G.

La un moment dat, victima a fost invitată la masa inculpaţilor unde au consumat împreună băuturi alcoolice, până în jurul orelor 23:00, fără ca între victimă şi inculpaţi să aibă loc vreun incident.

Primele persoane care au părăsit localul au fost P.N., B.F. şi L.G.

Din afara localului, P.N. a sunat victima, sugerându-i să meargă acasă împreună, ceea ce aceasta a şi făcut, despărţindu-se la intersecţia care duce către locuinţa victimei.

Au plecat apoi din local numitul L.V.M. şi inculpaţii R.I.A. şi B.D.I. şi, pentru că mai cumpăraseră două bidoane cu bere, au hotărât să le consume la locuinţa lui L.V.M., unde au rămas până la ora 01:00 când inculpaţii R.I.A., G.C.N. şi B.D.I. au hotărât să plece. Ajunşi la poarta locuinţei lui L.V.M., unde lăsaseră căruţa, au constatat că lipseşte căpiciul de la cal şi, considerând că, probabil, C.M. a făcut o glumă, au mers toţi patru la locuinţa acestuia, situată în apropiere. După ce victima a fost strigată de către inculpatul G.C.N., a ieşit la poartă mama acestuia, căreia autorii i-au reproşat faptul că fiul ei a sustras căpiciul de la cal. În aceeaşi împrejurare, mama victimei a fost trasă de păr de către inculpatul B.D.I., iar inculpatul R.I.A. a scos din balamale poarta de acces pe care a aruncat-o în zăpadă, după care, cei patru autori, au plecat către atelajul aflat la poarta locuinţei lui L.V.M.

Acesta a fost momentul în care victima a ieşit la stradă şi, după ce mama acesteia i-a relatat cele întâmplate, a mers în curtea imobilului unui vecin unde avea depozitaţi mai mulţi stupi, considerând probabil că agresorii i-au sustras, iar când a revenit în stradă a fost lovit de către inculpatul G.C.N. cu banca de la căruţă, în mai multe rânduri, peste cap şi corp, lovituri în urma cărora a căzut jos, pe suprafaţa acoperită cu zăpadă. Căzută fiind, victima a fost lovită în continuare de către ceilalţi inculpaţi, cu picioarele şi cu două cuţite de către inculpaţii R.I.A. şi G.C.N.

Incidentul a fost de scurtă durată şi a încetat la intervenţia verbală a mamei victimei, în prezenţa căreia s-a derulat agresiunea, după care inculpaţii R.I.A., B.D.I. şi G.C.N. au mers la locuinţa acestuia din urmă, unde inculpatul B.D.I. a abandonat pantoful stâng sport, pentru că, pe cel drept, îl pierduse la locul faptei, ca urmare a loviturilor aplicate cu piciorul victimei, pantof care a fost identificat cu ocazia cercetării la faţa locului. în continuare, inculpaţii din comuna O., respectiv R.I.A. şi B.D.I., şi-au continuat deplasarea către locuinţele lor, despre decesul victimei aflând abia a doua zi.

După incident, victima a fost ajutată să se ridice de către părinţii ei şi a fost condusă în camera din locuinţa în care dormea efectiv. Pentru că acuza dureri şi prezenta multiple leziuni traumatice pe cap şi corp, mama victimei a anunţat pe un vecin, respectiv, M.A. care, împreună cu fiul său M.I.A., au anunţat maşina salvării şi organele de poliţie.

În afara acestor persoane, leziunile şi plăgile tăiate prezentate de către victimă au fost remarcate până la sosirea salvării şi de către paznicii de la primărie, C.V. şi C.P.. Tuturor acestor persoane, victima Ie-a relatat că a fost agresată de către G.C.N., L.V.M. şi doi băieţi din comuna O.

După sosirea ambulanţei, victima a fost transportată la Spitalul din Corabia, iar după acordarea primelor îngrijiri medicale a fost trimisă la Spitalul din Slatina, cu menţiunea că, pe raza municipiului Caracal, a survenit decesul.

Raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 17 martie 2011, avizat sub nr. 44/E din 06 aprilie 2011, de către Institutul de Medicină Legală Craiova, a concluzionat că, moartea numitului C.M. de 34 ani, din comuna U., sat S., jud. Olt, a fost violentă, ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecinţă a unui politraumatism cu echimoze, hematoame, plăgi contuze, plăgi tăiate înţepate, dintre care unele penetrante toracic cu hemopneumotorax bilateral, fracturi costale, hemopericard şi hematom perirenal. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri contondente şi lovire cu corpuri tăietoare înţepătoare, în condiţiile unei agresiuni colective. între leziunile traumatice şi moartea numitului C.M., există legătură de cauzalitate de tip direct şi necondiţionat. în sângele recoltat de la cadavru s-a evidenţiat prezenţa a 1,20 gr 0/00 alcool etilic.

Pe parcursul anchetei derulate în cauză, au fost identificate şi ridicate cele două cuţite corp delict, folosite de către inculpaţii G.C.N. şi R.I.A. în exercitarea actelor de violenţă fizică îndreptate împotriva victimei, obiecte ce poartă urme de sânge provenit de la victimă.

În cursul anchetei, toţi inculpaţii au avut un comportament procesual corespunzător, în sensul că au recunoscut faptul că au agresat victima, precizând că, au procedat de o asemenea manieră pentru că victima avea asupra sa un băţ cu care ar fi lovit iniţial pe L.V.M. Aceeaşi precizare a făcut-o în cursul anchetei şi L.V.M., care a menţionat că a fost lovit fără motiv de victimă, cu o bâtă în zona umărului stâng, după ce aceasta a ieşit din curtea vecinului B., unde avea depozitaţi stupii. Acest făptuitor nu a prezentat leziuni traumatice vizibile şi nici nu a prezentat acte medico-legale în acest sens.

S-a menţionat că, despre L.V.M., în cursul anchetei, inculpaţii au făcut precizarea că acest inculpat nu a lovit în nici un fel victima.

În actul de trimitere în judecată s-a concluzionat că lovirea victimei C.M., în mai multe rânduri, de către inculpaţii G.C.N., R.I.A. şi B.D.I. cu pumnii, picioare, banca de la căruţă şi două cuţite peste cap şi corp, fiindu-i provocate leziunile traumatice descrise în actul medico-legal şi care au condus la decesul acesteia, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor, poziţia subiectivă a inculpaţilor caracterizându-se prin intenţia de a ucide.

Audiaţi de instanţa de judecată, cei trei inculpaţi au declarat că recunosc în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare al instanţei şi nu au solicitat administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le-au depus la dosar, iar judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc.

În consecinţă, inculpaţii au solicitat ca în cauză să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) – (7) C. pen., aşa cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

În această situaţie, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor G.C.N., R.I.A. şi B.D.I. săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic art. 75 lit. a) C. pen., infracţiune care a fost dovedită cu sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de constatare medico-legală şi aviz I.M.L., declaraţii martori şi declaraţii inculpaţi, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală şi, în consecinţă, să se dispună condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a suprimat viaţa unei persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, precum şi circumstanţele personale ale acestora, respectiv faptul că sunt tineri, nu au antecedente penale, au copii în întreţinere, iar pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii au avut o comportare sinceră, contribuind la stabilirea adevărului.

Totodată, la individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. pen., potrivit cărora inculpaţii beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere aceste elemente, prima instanţă a apreciat că, în speţă, condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, al căror cuantum să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, este de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor şi să conducă la îndreptarea acestora.

Întrucât în speţă s-a dispus condamnarea celor trei inculpaţi la pedepse cu închisoarea, li s-a aplicat acestora şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar pe durata executării pedepselor li s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii R.I.A. şi G.C.N. a celor două cuţite corp delict şi de la G.C.N. a băncii de la căruţă.

Întrucât cu adresa din 29 iulie 2011, Spitalul orăşenesc Corabia a comunicat că nu s-a constituit parte civilă în cauză ca urmare a tratamentului aplicat victimei C.M., deoarece aceasta nu a fost internată s-a constat că Spitalul Orăşenesc Corabia nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Referitor la cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, din probele administrate în cauză a rezultat că acestea au fost suportate de tatăl său C.M. şi sora sa L.G. care, printr-o procură specială, l-a împuternicit pe tatăl său să o reprezinte în Dosarul nr. 2552/104/2011, menţionându-se că se va putea constitui parte civilă în cauză faţă de inculpaţii R.I.A., B.D.I. şi G.C.N. Numitul C.M., tatăl victimei, fiind audiat în cauză, a învederat că cei trei inculpaţi l-au omorât pe fiul său, iar cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei au fost suportate de acesta şi de fiica sa L.G. pe care o reprezintă în baza unei procuri autentificate.

Numitul C.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000.000 RON vechi, fiecare suportând câte 50.000.000 RON vechi.

Totodată, acesta a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză şi cu câte 500.000.000 RON vechi daune morale.

Cu ocazia audierii de către instanţă, cei trei inculpaţi au arătat că sunt de acord să ie despăgubească pe părţile civile cu sumele solicitate de acestea.

În consecinţă, s-au admis cererile şi s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la câte 5.000 RON către părţile civile C.M. şi L.G. cu titlu de despăgubiri civile şi la câte 50.000 RON daune morale către aceleaşi părţi civile.

Inculpaţii B.D.I. şi G.C.N. au fost obligaţi la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul R.I.A. la 1.800 RON cu acelaşi titlu, din care 300 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt potrivit dispoz. art. 191 C. pen.

B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii R.I.A., B.D.I., G.C.N. şi partea civilă C.M.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost bine individualizate fiind stabilit aceiaşi cuantum al pedepsei pentru fiecare dintre inculpaţi.

În acest sens, s-a argumentat că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere pentru fiecare inculpat contribuţia la săvârşirea faptei şi circumstanţele personale.

Referitor la inculpatul R.I.M., s-a arătat că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 3221 din 30 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timişoara tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă, respectiv vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., ceea ce impunea aplicarea unui tratament mai sever acestui inculpat.

De asemenea, inculpaţii G.C.N. şi R.I.A. au lovit victima cu cuţitul, iar inculpatul B.D.I. cu pumnii şi picioarele.

S-a subliniat şi rezonanţa faptei comise ce rezultă din faptul că atât inculpaţii cât şi victima infracţiunii erau tineri iar săvârşirea faptei analizate are rezonante deosebite în comunitatea în care aceasta s-a produs şi imprimă faptei un caracter ridicat de pericol social.

În raport de aceste circumstanţe, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici iar prima instanţă nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat.

Prin motivele de apel formulate de inculpatul G.C.N. s-a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi reindividuaiizarea pedepsei aplicate inculpatului, cu reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 74, 76 C. pen. Motivat de faptul că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, la momentul comiterii faptei atât inculpatul cât şi victima se aflau în stare de ebrietate şi a fost de acord să achite despăgubirile civile şi daunele morale în solidar cu ceilalţi inculpaţi.

S-a argumentat şi că pedeapsa aplicată de prima instanţă este mult prea mare astfel că, deşi aceasta a reţinut aplicarea art. 320¹ C. pen., totuşi nu a făcut aplicarea efectivă a acestor dispoziţii legale care să determine reducerea limitelor de pedeapsă.

Prin motivele de apel formulate pentru apelantul inculpat B.D.I. s-a argumentat că inculpatul B.D.I. a avut o participare mult mai redusă faţă de ceilalţi doi inculpaţi la săvârşirea faptei, lovind victima doar o singură dată cu piciorul după ce inculpatul G.C.N. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bancă de lemn. Mai mult, acest inculpat nu a continuat să mai lovească victima după ce inculpaţii R.I.A. şi G.C.N. i-au aplicat lovituri de cuţit. Ca atare, actul material săvârşit de acest inculpat nu este de natură a produce moartea victimei, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat în infracţiunea prev. de art. 180 C. pen. sau art. 183 C. pen.

S-a mai invocat şi faptul că inculpatul B.D.I., la momentul săvârşirii faptei, se afla într-o stare avansată de ebrietate care conduce la ideea că nu a avut o intenţie directă de a provoca moartea victimei, fiind greu de crezut că în această situaţie inculpatul avea energia necesară să aplice victimei lovituri puternice cu pumnii şi picioarele.

S-a mai susţinut şi că, deşi actele medico-legale reţinute în cauză nu arată în mod concret dacă decesul a fost produs în urma plăgilor cauzate prin lovituri cu cuţitul, această interpretare favorabilă inculpatului trebuie reţinută. De asemenea, nu au fost administrate suficiente probe care să excludă posibila culpă a cadrelor medicale în agravarea stării de sănătate a victimei după agresiune şi nu se cunoaşte cu certitudine posibilitatea menţinerii în viaţă a victimei.

În consecinţă, s-a solicitat într-o teză principală achitarea inculpatului B.D.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar într-o teză subsidiară reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul acordării unei eficiente maxime dispoziţiilor art. 320¹ C. pen. şi coborârea pedepsei aplicate sub minimul special rezultat prin reducerea cu o treime a pedepsei şi reţinerea în favoare inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 74, 76 C. pen.

În sensul aplicării de circumstanţe atenuante judiciare s-a invocat atitudinea sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, faptul că acesta nu are antecedente penale, este tânăr, are în întreţinere un copil minor.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că valoarea despăgubirilor stabilite de prima instanţă este exagerată, astfel că se impune diminuarea lor.

Prin motivele de apel formulate pentru inculpatul R.I.A., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, argumentându-se că în raport de circumstanţele faptei pedeapsa aplicată este mult prea mare. S-a subliniat şi că inculpatul a înţeles gravitatea faptei iar prin aplicarea unei pedepse către minimul special, scopul acesteia poate fi realizat.

Apelul formulat de partea civilă nu a fost motivat în scris.

În apel au fost ascultaţi inculpaţii potrivit disp. art. 378 alin. (1¹) C. pen.p.

Prin Decizia penală nr. 17 din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei penale nr. 121 din data de 13 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 2552/104/2011 şi s-au respins apelurile inculpaţilor şi al părţii civile.

S-a desfiinţat sentinţa pe latură penală cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor G.C.N. şi R.I.A. şi s-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor G.C.N. şi R.I.A. de la câte 12 ani închisoare la câte 13 ani închisoare fiecare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaţilor detenţia preventivă de la 13 septembrie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.C.N., R.I.A. şi B.D.I.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a dat relevanţă modului în care s-a desfăşurat agresiunea ce a condus la moartea victimei, respectiv prin folosirea de către inculpaţii G.C.N. şi R.I.A. şi a unor cuţite cu care ambii au provocat plăgi tăiate - înţepate victimei, ceea ce demonstrează şi mai pregnant determinarea acestor inculpaţi de a suprima viaţa victimei şi accentuează pericolul social al faptei lor, astfel că se impune aplicarea unor pedepse sporite acestor inculpaţi faţă de inculpatul B.D.I., ce a agresat victima cu pumnii şi picioarele. Corelativ, pedepsele aplicate inculpaţilor de prima instanţă nu se impun a fi reduse şi, cu atât mai mult, nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante împrejurările ce caracterizează favorabil persoana inculpaţilor, acestea fiind corespunzător apreciate de prima instanţă în cadrul limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

A mai reţinut că faptului că inculpatul R.I.A. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare în condiţiile 86¹ şi art. 86² C. pen. pe durata de 2 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. prin sentinţa penală din 30 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timişoara, nu i se poate acorda relevanţă sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestui inculpat, deoarece această pedeapsă este reabilitată de drept potrivit art. 86⁶ C. pen.

Celelalte critici au fost apreciate ca nefondate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.D.I. şi G.C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice date faptei şi a individualizării pedepsei.

Inculpatul B.D.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., reiterând susţinerile din fond şi apel, precum şi stabilirea unei pedepse proporţionale cu contribuţia sa la săvârşirea faptei. A mai arătat că daunele civile stabilite de prima instanţă sunt exagerate, solicitând reducerea acestora.

Inculpatul G.C.N. a solicitat doar reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel, în raport de circumstanţele sale personale şi atitudinea sinceră manifestată pe parcursul întregului proces penal.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17, 17² şi 14 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată următoarele:

1. în ceea ce priveşte critica inculpatului B.D.I. vizând greşita încadrare juridică dată faptei, Înalta Curte constată că ambele instanţe - de fond şi apel -, pe baza situaţiei de fapt recunoscută, de altfel, de inculpat, au apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., iar nu cele ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere criterii obiective precum: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea şi numărul loviturilor, regiunea corpului vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecinţele cauzate şi raporturile dintre autor şi victimă.

În cauză, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, inculpatul a uzitat de judecarea cauzei în procedura simplificată, în condiţiile prev. de art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., ceea ce presupune ca inculpatul să recunoască faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei [art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen.]; or, inculpatul B.D.I. a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum a fost descrisă prin actul de sesizare al instanţei, din care reiese că decesul victimei s-a produs ca urmare a acţiunii conjugate a tuturor inculpaţilor care au agresat-o astfel: iniţial, inculpatul G.C.N., cu banca de la căruţă, în mai multe rânduri, peste cap şi corp, lovituri în urma cărora victima a căzut jos, iar în continuare de către ceilalţi inculpaţi, cu picioarele şi cu două cuţite de către inculpaţii R.I.A. şi G.C.N.. Această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, coroborate cu cele ale martorilor, precum şi cu concluziile raportului de constatare medico-legală (autopsie) efectuat în cauză care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecinţă a unui politraumatism cu echimoze, hematoame, plăgi contuze, plăgi tăiate - înţepate, fracturi costale hemopericard şi hematom perineal urmare a unei agresiuni colective, între leziunile traumatice şi moartea victimei existând legătură de cauzalitate de tip direct şi necondiţionat.

Aşadar, inclusiv loviturile aplicate de inculpatul B.D.I. cu picioarele în zona toracică au fost apte să producă decesul victimei, cu atât mai mult cu cât acestea au fost de o intensitate sporită, dedusă din împrejurarea că unul dintre pantofii sport cu care era încălţat inculpatul i-a sărit din picior, fiind abandonat la locul faptei,

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că latura subiectivă rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, acesta lovind victima cu pumnii şi picioarele într-o zonă vitală a corpului (toraco - abdominală), alături de ceilalţi doi inculpaţi, părăsind apoi locul faptei, fără a fi interesaţi de starea victimei; coroborând aceste aspecte cu starea de ebrietate în care a acţionat inculpatul, rezultă că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a prevăzut acest rezultat, acceptând posibilitatea producerii lui, acţionând astfel cu intenţie indirectă, specifică infracţiunii de omor.

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, ce se caracterizează prin aceea că lovirea sau vătămarea corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă - moartea victimei - se produce din culpa făptuitorului, altfel spus făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.

În speţă, intenţia de a ucide cu care a acţionat inculpatul rezultă în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, respectiv: regiunea vizată, numărul şi intensitatea loviturilor, atitudinea inculpatului după producerea faptei, astfel cum au fost relevate mai sus, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul, prin modul în care acţionat, a prevăzut moartea victimei şi a acceptat producerea lui.

Ca atare, recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat, încadrarea juridică fiind corectă.

Critica aceluiaşi inculpat referitoare la cuantumul exagerat al daunelor morale este neîntemeiată, ambele instanţe apreciind în mod corect că în cauză operează principiul disponibilităţii părţilor. Cum inculpatul a fost de acord în faţa instanţei de fond să despăgubească părţile civile cu sumele solicitate, iar instanţa de fond s-a conformat, stabilind obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumelor solicitate, cu care inculpaţii au fost de acord, orice revenire sau critică ulterioară este nejustifică şi nu poate fi luată în considerare.

Referitor la critica formulată de ambii inculpaţi, ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea acestora de a se reduce pedepsele aplicate nu se justifică.

Instanţa de apel a aplicat pedepse diferenţiate în raport cu participaţia fiecărui inculpat, astfel că nu este pertinentă susţinerea inculpatului B.D.I. privind lipsa de proporţionalitate a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu loviturile aplicate efectiv de către acesta victimei.

Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale şi celelalte date personale invocate de către inculpaţi în justificarea reducerii pedepselor, nu sunt de natură a atrage această consecinţă întrucât, în ansamblul criteriilor indicate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala faţă de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa de fond ori cea de apel, faţă de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, de gravitatea deosebită a acesteia, de periculozitatea de care au dat dovadă inculpaţii, criterii în raport de care instanţa de fond, respectiv cea de apel, au dozat corespunzător atât cuantumul cât şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate, inculpaţii neprezentând garanţiile unei conduite care să permite instanţei să dea dovadă de clemenţă.

În consecinţă, apreciind că prin cuantumul şi modalitatea de executare, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt apte să asigure reeducarea acestora, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii, Înalta Curte va respinge recursurile sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi, ca nefondate, constatând că aceştia au săvârşit cu vinovăţie faptele pentru care au fost condamnaţi iar pedepsele aplicate sunt bine dozate şi nu se justifică reducerea acestora.

Conform dispoziţiilor art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.D.I. şi G.C.N. împotriva deciziei penale nr. 17 din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor B.D.I. şi G.C.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2011 la 11 aprilie 2012.

Obligă recurentul inculpat B.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.C.N. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1124/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1060/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1053/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1055/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1059/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1060/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1124/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1132/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1135/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1140/2012. Penal