ICCJ. Decizia nr. 1135/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1135/2012
Dosar nr.10480/99/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 553 din data de 30 noiembrie 2011 Tribunalului laşi, a hotărât:
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175, lit. i) C. pen. şi art. 176, lit. c) C. pen. cu aplicarea. art. 73, lit. b) C. pen. şi art. 76, alin. (2) C. pen. condamna pe inculpatul I.A. la pedeapsa principala de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64, lit. a).teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestului preventiv de la 15 mai 2011 la zi.
Respinge ca neîntemeiata cererea părţii civile I.G. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, obligă pe inculpat la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean laşi a sumei de 501 RON cu titlu de despăgubiri civile şi către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N. Oblu laşi a sumei de 5.585,72 RON cu titlu de despăgubiri civile
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în seara de 14 mai 2011 partea vătămată I.G. se afla pe terasa barului A.F.P. din satul S. împreuna cu martorii L.P. şi M.C. şi consumau băuturi alcoolice. La un moment dat a venit la bar şi inculpatul I.A., care, pe fondul unor conflicte mai vechi şi al consumului de alcool, a aplicat, in mod spontan şi neaşteptat o lovitura cu pumnul părţii vătămate I.G.
Acesta din urmă a reacţionat în mod disproporţionat, aplicând, la rândul sau, mai multe lovituri inculpatului, atât cu pumnii, cât şi cu picioarele până când inculpatul a căzut la pământ. În această altercaţie a dispărut telefonul mobil al inculpatului I.A., acesta fiind convins ca i-a fost sustras de partea vătămată I.G.
Inculpatul a fost abandonat pe terasa barului în vreme ce partea vătămată s-a deplasat către „staţie" împreuna cu martorul M.C., unde a continuat să consume băuturi alcoolice, în ciuda faptului că locaţia se afla peste drum de locuinţa inculpatului I.A.
În acest context, constatând şi lipsa telefonului mobil, inculpatul I.A. a hotărât sa se răzbune, sens în care a mers la locuinţa în care locuia împreună cu tatăl său, s-a înarmat cu un par şi a ieşit în drum unde a început sa îl agreseze pe I.G., aplicându-i mai multe lovituri în zona capului şi continuând să-l agreseze şi după ce acesta a căzut la pământ.
Conform certificatului medico-legal din 30 mai 2011, partea vătămată I.G. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractura cominutivă temporală stângă, hematom extradural temporo-arietal stâng care a necesitat craniectomie cu toaleta fracturii şi evacuarea hematomului, fractura occipitală stângă, plăgi contuze, excoriaţii, echimoze cu coma cerebrală de gradul II, leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanţă a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând şi urmărind suprimarea vieţii părţii vătămate câtă vreme a lovit în mod repetat victima, intr-o zonă vitală (regiunea capului), cu un obiect contondent, respectiv un par, provocându-i leziuni de natură să pună in primejdie viata, decesul neintervenind ca urmare a intervenţiei autorităţilor sanitare.
Tribunalul a reţinut că inculpatul nu a acţionat în stare de legitimă apărare deoarece a agresat pe partea vătămată după încheierea conflictului iniţial de pe terasa barului, în scop de răzbunare şi nu pentru a se apăra.
Totodată, Tribunalul a apreciat că atitudinea părţii vătămate care a aplicat inculpatului multiple lovituri cauzându-i leziuni care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, după care s-a deplasat în faţa locuinţei inculpatului unde a continuat să consume băuturi alcoolice constituie o provocare produsă prin violenţă, în sensul art. 73, lit. b) C. pen., inculpatul reacţionând sub stăpânirea unei puternice tulburări şi sub impulsul dorinţei de răzbunare, împrejurare ce a fost avută în vedere la individualizarea judiciara a pedepsei.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul I.A., arătând că pedeapsa aplicată este prea severă raportat la persoana făptuitorului care a avut o conduită sinceră de recunoaştere şi regret, precum şi la împrejurările în care a fost săvârşită fapta, starea în care se afla inculpatul în acele momente, lovit şi plin de sânge, partea vătămată fiind cea care a iniţiat conflictul.
Prin Decizia penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat că prima instanţă a administrat legal şi a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte şi la persoana inculpatului I.A., stabilind corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175, lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen.
Astfel, din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate I.G. cu declaraţiile martorilor L.P., P.G., Irimia T. Aurel, Irimia Florin şi Marişcu Constantin, concluziile certificatului medico-legal nr. 1054 din 30 mai 2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală laşi, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, rezultă că în noaptea de 14 din 15 mai 2011, inculpatul I.A., pe fondul consumului de băututri alcoolice şi al unui conflict anterior cu partea vătămată I.G., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului cu un par de lemn, provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.
Aceste împrejurări rezultă şi din declaraţiile inculpatului, care, de altfel, a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Fiind dovedită, astfel, vinovăţia inculpatului, corect s-a hotărât condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175, lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen.
Pentru această infracţiune prima instanţă a aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu criteriile prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere chiar circumstanţele invocate în apel, anume poziţia procesuală corespunzătoare şi faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală. Lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei sunt elemente cărora prima instanţă Ie-a dat eficienţă atunci când s-a orientat în aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Însă, poziţia procesuală sinceră nu justifică aplicarea unei pedepse atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârşite şi, în plus, aplicarea unei pedepse care să îşi atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor şi care are prioritate faţă de circumstanţele personale ale inculpatului.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a acţionat, gradul de pericol social şi urmarea produsă, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare este necesară pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală şi nu constituie în nici un caz, aşa cum susţine inculpatul în apel, un tratament sancţionator aspru.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.A., invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la data de 14 din 15 mai 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict anterior cu partea vătămată I.G. (care i-a aplicat inculpatului multiple lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale), acesta a lovit cu pumnul victima, iar apoi a mai aplicat acesteia mai multe lovituri puternice cu un par în zona capului, producându-i leziuni grave (fractură craniană, hematom extradural şi contuzie cerebrală gravă) care i-au pus viaţa în primejdie.
În favoarea inculpatului a fost reţinută scuza provocării, ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, ceea ce a determinat coborârea pedepsei sub minimul rezultat din aplicarea art. 21 C. pen.
În acelaşi timp, Curtea constată că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind alte trei condamnări inclusiv pentru o faptă similară cu cea dedusă judecăţii în prezenta cauză, fapt ce a determinat de altfel şi încadrarea juridică a faptei sale în art. 176 lit. c) C. pen.
În aceste condiţii, pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită în cauza dedusă judecăţii, este rezultatul evaluării corecte a criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin urmare corespunde necesităţilor de constrângere şi reeducare a inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni.
În privinţa aplicării art. 3201 C. proc. pen., Curtea reţine că fapta a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă inculpatul nu poate beneficia de dispoziţia legală sus-amintită, în condiţiile în care, în raport de apărările pe care inculpatul şi Ie-a făcut, instanţa de fond a readministrat probatoriile din cursul urmăririi penale, judecata neavând aşadar loc într-o procedură simplificată.
În consecinţă, clemenţa solicitată de inculpat instanţei de recurs este nejustificată, sens în care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. calea sa de atac va fi respinsă ca nefondată, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata prevenţiei de la 15 mai 2011 la 12 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1132/2012. Penal → |
|---|
