ICCJ. Decizia nr. 1576/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1576/2012
Dosar nr. 7392/121/2011/a9
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 03 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7392/121/2011, au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpaţii N.A., T.I., V.G.G., H.M. şi L.M.E..
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea/ţara formulate de inculpaţii S.F. şi S.N..
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpaţii C.T., N.M., S.R.Ş., L.A. şi G.M.E..
În baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că este legală şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor: N.A., T.I, L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E. şi S.R.Ş. .
Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la măsura arestării preventive a inculpaţilor N.A., T.I., L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E. şi S.R.Ş., Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul cu nr. 206/D/P/ din 15 I.e 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galaţi, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv inculpaţii.
- N.A., pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă cu produse din tutun prev. de art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- T.I., L.A. şi G.M.E., pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din nr. Legea nr. 39/2003, contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi art. 274 din nr. Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- V.G.G., pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- H.M., pentru comiterea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); S.F., S.N., C.T., N.M. şi L.M.E., pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001;
- S.R.Ş., pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că în cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaţilor mai sus menţionaţi măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reţinându-se că sunt indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, că unele dintre aceste infracţiuni sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 139 din 09 martie 2012, Tribunalul Galaţi i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunile deduse judecăţii la diferite pedepse cu închisoare, cu executare efectivă.
S-a stabilit că, deşi această hotărâre nu este definitivă, fiind atacată cu apel atât de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, cât şi de inculpaţi, ea statuează asupra vinovăţiei inculpaţilor nu doar în baza unor „indicii temeinice", ci în urma analizării, interpretării şi coroborării de către instanţă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Prin urmare, s-a constatat că nu se poate pune la îndoială faptul că sunt în continuare îndeplinite cerinţele art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că unele dintre infracţiunile pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea şi împrejurările în care se reţine că au fost săvârşite (în formă continuată, prin participarea unui mare număr de persoane, constituite în grup infracţional), prejudiciul important ce se reţine că a fost cauzat bugetului de stat şi, nu în ultimul rând, rezonanţa socială negativă pe care ar avea-o lipsa unei reacţii ferme a organelor judiciare faţă de persoanele care comit astfel de fapte, toate acestea sunt elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a apreciat că menţinerea măsurii arestării preventive este justificată şi din perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a-i împiedica pe inculpaţi să se sustragă judecăţii sau executării pedepsei.
Astfel, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au dispărut şi nu s-au schimbat, s-a apreciat că se impune în continuare privarea acestora de libertate.
Reţinându-se şi împrejurarea că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 139 C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, şi cererile de revocare şi, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi.
Împotriva încheierii anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.M., solicitând prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, pe baza lucrărilor şi a materialului din Dosarul cauzei, va examina recursul declarat de inculpatul N.M. numai sub aspectul dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care instanţa de apel - în speţă Curtea de Apel Galaţi - a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac.
Astfel, examinând recursul declarat în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de fond, de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 03 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7392/121/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1575/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1646/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
