ICCJ. Decizia nr. 1671/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1671/2012

Dosar nr. 29233.02/3/2008

Şedinţa publică din 22 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 324/F din 14 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse aplicate, în final, inculpatul Y.M. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului Y.M. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului Y.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M. reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Y.M.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul T.I. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului T.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 ianuarie 2008 la 27 februarie 2008.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.S. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul O.S. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului O.S. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului O.S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.S. reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 ianuarie 2008 la 27 februarie 2008.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 79.212,2 gr. heroină şi ambalajele cu urme de droguri depuse la Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă conform dovezii din 25 ianuarie 2008, în vederea distrugerii potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea celor trei telefoane mobile mărcile N1, N2 şi N3 ridicate de inculpatul T.I., celor două telefoane mobile mărcile S.E.1 şi N4 ridicate de la inculpatul O.S. şi celor două telefoane mobile mărcile N5 şi S1 ridicate de inculpatul Y.M. ce au fost depuse la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Călăraşi şi la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpaţilor Y.M. şi O.S. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 12.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din data de 29 iulie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Y.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., şi fals privind identitatea, prevăzut de art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului T.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi a inculpatului O.S., faţă de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esenţă, în aceea că inculpatul Y.M. împreună cu inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în acelaşi mod, împreună cu aceleaşi persoane şi la încercarea de scoatere din tară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliţie pe raza Municipiului Bucureşti, şi-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare.

Prin sentinţa penală nr. 712/F din data de 7 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 29233.01/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a s-a dispus:

I. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2008 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

II. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

III. În baza art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.S. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 79.212,2 gr. de heroină şi a ambalajelor cu urme de droguri, depuse la Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii din 25 ianuarie 2008, în vederea distrugerii acestora, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea celor trei telefoane mobile (mărcile N1, N2 şi N3), ridicate de inculpatul T.I., celor două telefoane mobile (mărcile S.E.1 şi N4), ridicate de la inculpatul O.S. şi celor două telefoane mobile (mărcile N5 şi S1), ridicate de la inculpatul Y.M., depuse la Inspectoratul Judeţean al Poliţie de Frontieră Călăraşi.

În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului Y.M. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul Y.M. la plata sumei de 10.700 RON şi pe inculpaţii O.S. şi T.I. la plata sumei de câte 10.400 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (la data de 13 iulie 2009) şi inculpaţii Y.M. (la data de 21 iulie 2009), T.I. (la data de 13 iulie 2009) şi O.S. (la data de 14 iulie 2009), cel dintâi personal, iar ultimii doi prin avocaţii lor aleşi.

În motivele scrise de apel, expediate la data de 04 august 2009, Parchetul a criticat sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub două aspecte:

1. omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 117 C. pen., privind expulzarea, în cazul inculpatului O.S.;

2. greşita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, fără a se da eficienţă tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi respectiv dispoziţiilor art. 52 C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 2 noiembrie 2009, reprezentantul Parchetului a susţinut oral şi un alt motiv de apel, invocând lipsa de procedură cu inculpatul O.S. la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de fond, motiv în raport cu care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu privire la toţi cei trei inculpaţi, întrucât faptele reţinute în sarcina acestora se află în indivizibilitate.

Inculpaţii Y.M., T.I. şi O.S. nu şi-au motivat în scris apelurile declarate în cauză, iar cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 2 noiembrie 2009, au solicitat să se dispună achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în plus ultimul inculpat susţinând, prin apărătorul său ales, şi motivul de apel invocat oral de către reprezentantul Parchetului.

Prin decizia penală nr. 231/A din 2 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii Y.M., T.I. şi O.S. împotriva sentinţei penale nr. 712/F din data de 7 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 29233.01/3/2008, s-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la toţi inculpaţii, la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Bucureşti, menţinându-se măsura arestării preventive a inculpatului Y.M.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că judecarea în fond a cauzei s-a făcut fără citarea inculpatului O.S., care şi-a pierdut termenul în cunoştinţă ca urmare a schimbării completului de judecată, prin încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 291 alin. (1) C. proc. pen., fapt ce i-a cauzat acestuia o vătămare gravă, privându-l de un proces echitabil, în condiţiile în care s-a dispus condamnarea sa fără a fi fost ascultat vreodată de către instanţa de judecată, iar vătămarea respectivă nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinţei astfel pronunţate, potrivit art. 197 alin. (1) şi alin. (4) teza finală C. proc. pen., o asemenea soluţie fiind impusă de necesitatea de a asigura o justă soluţionare a cauzei în ceea ce îl priveşte.

De asemenea, a arătat că faptele reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului O.S. se află în indivizibilitate, conform art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu faptele de care sunt acuzaţi, prin acelaşi act de sesizare, ceilalţi doi inculpaţi (Y.M. şi T.I.), dovadă fiind însăşi împrejurarea aplicării dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. în privinţa acestora, în cazul infracţiunilor de trafic (intern şi internaţional) de droguri de mare risc, situaţie în care disjungerea cauzei cu privire la ultimii doi inculpaţi, potrivit art. 38 C. proc. pen., nu doar că nu ar fi în interesul unei bune judecăţi, ci chiar ar fi de natură să afecteze justa soluţionare a cauzei şi corecta stabilire a încadrării juridice.

Procedând la rejudecarea cauzei conform indicaţiilor instanţei de control judiciar, instanţa de fond a dispus citarea inculpatului O.S. la adresa indicata în dosar, la care a fost citat de altfel şi de instanţa de apel, fără ca inculpatul să se prezinte însă şi fiind reprezentat în continuare de aceiaşi apărători aleşi, dovadă că nu a avut nici un moment intenţia de a se prezenta în faţa instanţei pentru a fi audiat şi, eventual, pentru a pune întrebări personal martorilor din acte, în exercitarea dreptului său la apărare, şi nu a urmărit decât tergiversarea soluţionării cauzei, neprezentarea sa la niciunul din termenele de judecată ulterior încetării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara nedovedind decât scopul său de a se sustrage de la judecată şi de la executarea pedepsei, motiv pentru care a şi fost arestat preventiv, în lipsă.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că inculpatul Y.M. împreună cu inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de martorul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de martorul C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în acelaşi mod, împreună cu aceleaşi persoane, şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliţie pe raza Municipiului Bucureşti, şi-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare.

Astfel, la data de 23 ianuarie 2008 a fost depistat inculpatul T.I. care încerca să scoată, de pe teritoriul României prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac cantitatea totală de aproximativ 80 kg. heroină, disimulată în structura metalică a remorcii, ce era ataşată autotractorului marca R., condus de martorul C.C.

În urma controlului efectuat, s-a constatat existenţa unui perete metalic fals în interiorul semiremorcii, în partea frontală a acesteia, constituit din mai multe panouri, dispuse pe un cadru metalic iar după demontarea acestui perete fals a fost descoperită o căptuşeală din plumb, care, de asemenea, era confecţionată artizanal, ce era aplicată atât pe partea frontală a remorcii, cât şi pe panourile ce constituiau peretele fals menţionat mai sus, în spaţiul astfel creat fiind descoperite 160 (o sută şaizeci) de pachete paralelipipedice ambalate în bandă adezivă, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare brună.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a rezultat că pachetele descoperite în condiţiile arătate mai sus conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, cu o concentraţie de 46,95% + 2%.

Din declaraţiile martorului C.C. reiese că l-a cunoscut pe numitul O.F. în anul 2007 şi a efectuat mai multe transporturi cu un TIR despre care a aflat ulterior că îi aparţinea inculpatului T.I. A precizat martorul că prima oară când a vorbit cu O.F. acesta l-a întrebat dacă vrea să facă bani, martorul răspunzându-i că face orice, dar nu vrea să se implice în afaceri cu droguri, bănuind că la acest aspect se referă O.F.

Cu ocazia celui de-al doilea transport efectuat de martorul C.C. în Turcia cu autotrenul marca R. şi semiremorca, la Istanbul, acesta s-a întâlnit la Istanbul la data de 28 decembrie 2007 cu numitul O.F. şi cu un prieten al acestuia, respectiv cu inculpatul Y.M., aceştia permiţându-i să se întoarcă în România pentru a petrece Revelionul alături de familie, solicitându-i să revină în Turcia la începutul lunii ianuarie 2008 pentru a transporta din nou fructe până în România, autocamionul rămânând în Turcia, iar cheile fiind predate lui O.F.

La data de 8 decembrie 2007, la ora 19:59, O.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.S., fiul său, care se afla în Turcia, ocazie cu care au discutat despre descărcarea mărfii din autotren, despre deplasarea autotrenului într-un loc unde urma a fi amenajat în interiorul semiremorcii lăcaşul în care intenţionau să ascundă drogurile.

Astfel, inculpatul O.S. l-a întreabat pe tatăl său cum vor proceda cu „termopanul”, dacă după descărcare vor duce autotrenul acolo, răspunsul acestuia fiind afirmativ, O.F. corectându-l pe fiul său, precizând că nu se numeşte „termopan”, ci „termoking”, exact acesta fiind locul în care s-a amenajat spaţiul în care s-au descoperit drogurile, această convorbire evidenţiind împrejurarea că inculpatul O.S. cunoştea exact locul de amplasare a ascunzătorii heroinei, respectiv partea din faţă a semiremorcii mai exact locul în care este situată instalaţia de climatizare cunoscută sub numele „termoking”.

S-a mai reţinut că în mod evident, discuţia dintre cei doi este lapidară, aceştia fiind precauţi în cazul în care convorbirea era interceptată, însă din conţinutul acesteia rezultă clar că se referă la amenajarea spaţiului pentru depozitarea drogurilor, neputând fi astfel negată implicarea inculpatului O.S.

La data de 2 ianuarie 2008 martorul C.C. a fost sunat de O.F. care i-a solicitat să meargă urgent în Turcia că autocamionul este încărcat, acesta ajungând cu avionul la Istanbul la data de 4 ianuarie 2008, unde a fost aşteptat de O.F., care i-a comunicat că trebuie să plece la Izmir, unde se afla autocamionul, acolo urmând a se întâlni cu inculpatul Y.M. Ajuns la Izmir, inculpatul a stat câteva zile până a fost încărcat autocamionul cu citrice, dormind în autocamion împreună cu numitul „V.”, un prieten al lui O.F., ziua petrecându-şi-o cu inculpatul Y.M., după care a pornit spre România, cheile autocamionului fiindu i predate de către inculpatul Y.M.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi pe care a precizat în faţa instanţei că şi-o menţine, martorul C.C. a arătat că înainte de prelua încărcătura de citrice pe care trebuia să o transporte în România a constatat cu surprindere că semiremorca fusese spălată extrem de bine în interior.

La data de 11 ianuarie 2008 martorul C.C. a intrat în România prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Giurgiu unde, întrucât în urma investigaţiilor efectuate rezultase că în acest autotren era ascunsă o mare cantitate de heroină, s-a procedat la efectuarea unui control asupra autocamionului menţionat mai sus în vederea descoperirii acestor droguri, însă datorită modului ingenios de ascundere a drogurilor, acestea nu au fost găsite.

S-a mai reţinut că din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice a rezultat că acest control a generat o stare de panică în rândul celor trei inculpaţi.

Astfel, la data de 13 ianuarie 2008, la ora 12:45, inculpatul T.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul Y.M. şi i-a cerut numărul de telefon al numitului O.F. pentru a-i transmite că în seara anterioară autotrenul condus de C.C. a fost controlat, dar acesta nu i-a dat numărul de telefon, inculpatul T.I. spunându-i totodată că nu poate să-l sune pe O.S. de pe telefonul său mobil întrucât ambele telefoane sunt ascultate.

După aproximativ două ore, în aceeaşi zi, inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de către inculpatul Y.M., care, referindu-se la controlul vamal efectuat asupra autotrenului se arăta mulţumit că nu a fost nimic având în vedere că maşina era „curată”, spunându-i să stea liniştit.

La ora 17:31, tot în data de 13 ianuarie 2008, numitul O.F. îl contactează telefonic pe inculpatul O.S. şi îi cere să meargă a doua zi împreună cu inculpatul Y.M. pentru a se uita la maşină să vadă cum arată în urma controlului, dar pentru a-l linişti acest inculpat îi comunică faptul că nu e nimic întrucât au scos doar capul de tractor.

Inculpatul T.I. s-a deplasat în Turcia la data de 10 ianuarie 2008 şi a revenit în România la data de 12 ianuarie 2008 aducându-l pe inculpatul Y.M., astfel cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, adică la scurt timp după intrarea autotrenului în România.

Totodată, inculpatul Y.M. i-a transmis lui O.F. într-o convorbire telefonică după trecerea autotrenului de vama Giurgiu că celălalt prieten, a făcut vama, a terminat şi se va duce să descarce, maşina va sta acolo iar „unul va fi lângă el”, situaţie în care numitul O.F. îi cere să-l caute pe inculpatul T.I. pentru a pleca în „partea cealaltă”, iar o altă convorbire telefonică efectuată a doua zi între aceleaşi două persoane a relevat faptul că revizia maşinii este gata, fiind pregătită pentru a pleca în Europa, inculpatul T.I. fiind cel care va merge la destinaţie, ceea ce demonstrează că rolul inculpatului T.I. era acela de a supraveghea transportul drogurilor, precum şi implicarea inculpatului Y.M. în introducerea şi scoaterea de pe teritoriul României a transportului de droguri.

La data de 20 ianuarie 2008, numitul O.F. l-a contactat telefonic pe fiul său, inculpatul O.S., căruia i-a comunicat faptul că a doua zi s-ar putea să încarce autotrenul cu marfă pentru Europa, iar dacă nu încarcă o să plece gol, la data de 21 ianuarie 2008 inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de conducătorul autotrenului, C.C., care l-a întrebat dacă a vorbit cu inculpatul T.I., iar inculpatul O.S. i-a precizat că a vorbit şi „e în regulă tot”, fapt ce evidenţiază legătura existentă între inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F.

Ajuns la destinaţie, C.C. a descărcat citricele în Complexul Comercial Voluntari unde se aflau inculpaţii T.I. şi O.S., acesta din urmă încasând banii pentru cursă.

Martorul C.C. a declarat că, la data de 21 ianuarie 2008, în jurul orei 14:30, la solicitarea inculpatului T.I., a plecat din Bucureşti, mai exact din parcarea de la Jilava către Arad, cu autotrenul cu care venise din Turcia în împrejurările arătate mai sus, urmând să vorbească la telefon cu inculpatul T.I., iar acesta să-i comunice programul, nefiindu-i astfel adusă la cunoştinţă martorului destinaţia, iar inculpatul T.I. urmând a se deplasa cu alt autovehicul, ceea ce denotă precauţie din partea inculpatului T.I. pentru a nu fi descoperit în cazul în care drogurile ar fi fost depistate.

Martorul C.C. a declarat că la Arad, inculpatul T.I. şi prietena sa aveau probleme cu cârdurile şi deţineau puţini bani cash, ceea ce infirmă susţinerile inculpatului T.I. că se deplasau în Germania doar pentru a cumpăra parchet, acesta neputând indica concret furnizorul de la care urma să achiziţioneze parchetul.

Din procesul-verbal privind supravegherea operativă a rezultat că inculpatul T.I. a supravegheat permanent, îndeaproape acest transport de heroină, însoţind de la mică distanţă autocamionul în care erau ascunse drogurile.

Cunoaşterea de către inculpatul T.I. a existenţei drogurilor în autotren a rezultat şi din comportamentul acestuia în momentul în care şoferul 1-a anunţat despre controlul amănunţit al autotrenului efectuat de către lucrătorii vamali, inculpatul T.I. nemaivenind să se întâlnească cu şoferul aşa cum stabiliseră pentru a-i aduce rovinieta, care era necesară pentru trecerea frontierei, ci i-a transmis un mesaj de pe mobilul său, pretextând că merge să doarmă la un motel.

În dimineaţa zilei de 23 ianuarie 2008, după ce în seara precedentă la Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac fusese efectuat controlul amănunţit al autotrenului şi semiremorcii conduse de martorul C.C., inculpatul O.S. l-a contact telefonic pe inculpatul Y.M. pe care l-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva negativ.

Totodată, la data de 23 ianuarie 2008, O.F. a contactat-o telefonic pe numita P.M. pe care a întrebat-o în ce situaţie se află fiul său, inculpatul O.S. şi inculpatul Y.M.

Astfel, a rezultat fără nici un dubiu şi implicarea directă a inculpatului O.S. în activităţile privind deţinerea, depozitarea, disimularea şi transportul drogurilor inclusiv după aducerea acestora în România.

Convorbirile telefonice avute de O.F. cu un bărbat neidentificat din Turcia în decembrie 2007 relevă pregătirea transportului de heroină şi necesitatea livrării acestuia într-un timp cât mai scurt.

Deşi nu se face referire directă la cuvântul droguri, conţinutul discuţiilor este explicit în acest sens.

După descoperirea transportului de heroină, inculpatul Y.M. s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat de organele de poliţie şi legitimat la data de 10 aprilie 2008, acesta prezentându-se sub o identitate falsă, respectiv V.I., folosind o carte de identitate falsă pe care era inserată fotografia sa. În aceeaşi împrejurare au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare.

Instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpaţilor se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, potrivit cărora pachetele descoperite cu ocazia constatării infracţiunii flagrante conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, cu o concentraţie de 46,95% + 2%, declaraţiile martorului C.C., procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, precum şi cu declaraţiile inculpatului Y.M., din faza de urmărire penală.

Inculpatul Y.M. a recunoscut în cursul urmării penale faptele reţinute în sarcina sa, pentru ca în faţa instanţei să afirme că declaraţiile date anterior au fost urmare ameninţărilor lui O.F., arătând că nu a avut cunoştinţă despre existenţa drogurilor, deplasările sale în Turcia având legătură cu transportul de marfă, respectiv utilaje de construcţii şi materiale de construcţii iar deplasarea sa cu inculpatul T.I. în Turcia pentru a discuta cu O.F. referindu-se la achiziţionarea de utilaje.

Inculpatul T.I. a arătat că deplasarea sa în Turcia a avut ca scop aducerea în România a inculpatului Y.M. la solicitarea lui O.F. care era asociatul său, urmând a se opri amândoi în Bulgaria pentru a discuta afaceri cu nişte bulgari de origine turcă, iar cu privire la existenţa drogurilor a precizat că nu cunoaşte nimic, motivul deplasării fiind achiziţionarea de materiale din Germania.

Inculpatul O.S. a declarat în cursul urmării penale că nu cunoaşte nimic în legătură cu heroina, arătând că inculpatul T.I. a discutat cu O.F. despre achiziţionarea de parchet şi paturi din Germania.

S-a apreciat că apărările acestora sunt însă infirmate de materialul probator administrat în cauză, astfel cum s-a arătat, vinovăţia cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată fiind dovedită, motiv pentru care declaraţiilor inculpaţilor T.I., şi O.S. şi declaraţiei inculpatului Y.M. din faza de cercetare judecătorească nu li s-a dat eficienţă probatorie, în condiţiile art. 69 C. proc. pen.

Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului Y.M. care la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în acelaşi mod, împreună cu aceleaşi persoane, şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda, constituie complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Y.M. care, împreună cu inculpaţii T.I. şi O.S., a deţinut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a mai apreciat că fapta inculpatului Y.M. care la data de 10 aprilie 2008, fiind depistat de către organele de poliţie pe raza Municipiului Bucureşti, şi-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

S-a mai apreciat că faptele inculpatului T.I. care, la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpaţii Y.M., O.S. şi numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp pe se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul T.I. participând direct, împreună cu aceleaşi persoane, şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului T.I. care împreună cu inculpaţii Y.M. şi O.S., a deţinut cantitatea totală de 79.212,2 grame heroină pe teritoriul României, în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului O.S. care, la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpaţii T.I., Y.M. şi numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de învinuitul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul O.S. participând în acelaşi mod, împreună cu aceleaşi persoane şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 75 lit. a) C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat care, împreună cu inculpaţii Y.M. şi T.I., a deţinut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României, în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii Y.M., T.I. şi O.S.

În apelul său, inculpatul Y.M. a solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi de complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

Referitor la infracţiunea de fals privind identitatea a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 74-76 C. pen.

Inculpatul T.I. a criticat greşita sa condamnare pentru lipsa probelor care să contureze vinovăţia sa.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 74-76 C. pen.

Prin apelul său, inculpatul O.S. a solicitat achitarea conform prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 121/A din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 29233.02/3/2008, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Y.M., T.I. şi O.S., împotriva sentinţei penale nr. 324/F din 14 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 29233.02/3/2008.

A fost dedusă prevenţia inculpatului Y.M. de la 10 aprilie 2008 la zi, respectiv T.I. de la 24 ianuarie 2008-27 februarie 2008 şi O.S. de la 24 ianuarie 2008-27 februarie 2008.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului Y.M. Au fost obligaţi inculpaţii la câte 5.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocat oficiu asigurat inculpaţilor T.I. şi Y.M., a căror delegaţie a încetat, în cuantum de 1.000 RON, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, în sarcina statului, cât şi suma de 500 RON onorariul avocat oficiu pentru inculpatul O.S., avansat din fondul Ministerului Justiţiei, de asemenea în sarcina statului, cât şi c/val onorariu translator de limbă turcă în cuantum de 4 ore.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond a făcut o judicioasă evaluare a probatoriilor administrate stabilind o corectă situaţie de fapt şi dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi.

Astfel, s-a apreciat că instanţa de fond a făcut în mod corect referire la mijloace de probă care stabilesc vinovăţia inculpaţilor fără putinţă de tăgadă, în aceste sens fiind: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimie Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, declaraţiile martorului C.C., precum şi declaraţia inculpatului Y.M. de recunoaştere a faptei în faza de urmărire penală.

S-a mai reţinut că deosebit de relevante pentru stabilirea activităţii infracţionale a inculpaţilor şi modul de participare a acestora sunt convorbirile telefonice dintre inculpaţi.

Instanţa de apel a mai reţinut că apărările inculpaţilor sunt contrazise de tot acest ansamblu probator pe care instanţa de fond l-a analizat în mod detaliat, astfel că în mod corect nu li s-a dat eficienţă probatorie, aceasta făcând referire corectă la elemente care demonstrează că transportul de heroină a fost pregătit şi supravegheat de toţi inculpaţii, din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice rezultând că inculpaţii s-au aflat în stare de panică atunci când transportul a fost descoperit la Punctul de Control al Trecerii Frontierei Giurgiu.

Instanţa de apel a apreciat că teoria desistării susţinută de inculpatul Y.M. nu poate fi primită, întrucât din convorbirile telefonice înregistrate rezultă că după ce a avut cunoştinţă de pregătirea autoturismului pentru transportul de droguri a continuat să aibă legături şi să desfăşoare activităţi cu ceilalţi inculpaţi.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului Y.M. de fals privind identitatea, din probatoriile administrate rezultă, contrar celor susţinute de apărare, că la data de 10 aprilie 2008 şi-a declinat identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, ocazie cu care s-au descoperit asupra sa şi alte înscrisuri falsificate ce purtau fotografia sa şi alte nume.

Instanţa de prim control judiciar a mai constatat că nu sunt întemeiate nici criticile aduse în subsidiar de inculpaţi cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei şi nu se impune nici aplicarea în cauză a prevederilor art. 74-76 C. pen.

Astfel, caracterul organizat al activităţii infracţionale, cantitatea mare de droguri de mare risc traficată, precum şi atitudinea procesuală nesinceră a celor trei inculpaţi, justifică pedepsele aplicate de instanţa fondului, de altfel, pedepsele aplicate inculpaţilor fiind orientate spre mediu, ţinându-se cont de faptul că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii Y.M. şi T.I.

În recursul său, inculpatul Y.M. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de complicitate la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că faptele nu există.

În subsidiar, a solicitat achitarea aceluiaşi inculpat, art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Într-un alt subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, întrucât în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispoziţiile cu caracter de principiu ce guvernează procesul penal în sensul convorbirilor şi al comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrate care nu sunt certificate în condiţiile prevăzute de alin. (2) al art. 91³ C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate în scris de apărătorul inculpatului s-a mai susţinut că nici în timpul urmăririi penale, nici la instanţa de fond, nici la instanţa de apel inculpatului nu i s-au luat declaraţii concrete şi nu i s-a dat posibilitatea conform art. 202 C. proc. pen. să îşi precizeze punctul de vedere cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. Cercetarea judecătorească nu a fost efectuată în spiritul lămuririi acestui aspect rezumându-se numai la situaţia reţinută prin rechizitoriu, respectiv că inculpatul a prezentat la solicitarea organelor de poliţie o carte de identitate falsă, însă nu i-au fost luate declaraţii în acest sens, nu a fost audiat de instanţa de judecată, nu i s-a dat posibilitatea de a solicita şi administra probe în sensul demonstrării nevinovăţiei sale privind săvârşirea acestei infracţiuni. Mai mult chiar nu au fost audiaţi martorii şi nu au fost puse la dispoziţie înregistrările poliţiei de la momentul când acesta a fost reţinut, înregistrări unde se putea observa faptul ca acesta s-a legitimat cu propriul sau paşaport.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, prin reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen.

În recursul său, inculpatul Y.M. a mai solicitat înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 117 C. pen., conform cărora s-a dispus expulzarea sa de pe teritoriul Românie, întrucât este căsătorit, soţia sa este cetăţean român, şi are un copil minor.

În recursul său, inculpatul T.I. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, rejudecând pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea ne. 143/2000, întrucât nu a participat la săvârşirea faptelor, activitatea sa constând în aceea de a însoţi transportul mărfurilor realizat cu camionul său şi a păstrat legătura între şoferul autotrenului şi inculpatul Y.M. Camionul a rămas în România iar el a trecut graniţa în Ungaria.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi rejudecând pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea ne. 143/2000, pentru lipsa intenţiei în a realiza supravegherea şi transportul mărfurilor, susţinând că nimeni în nicio declaraţie sau convorbire telefonică nu relatează că el ştia despre existenţa unei cantităţi de droguri în interiorul camionului.

Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate, în raport de motivele de recurs invocate care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 10, 12, 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele dosarului, se reţine că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în conformitate cu un amplu şi judicios material pronator administrat în cauză şi au aplicat pedepse just proporţionalizate în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Susţinerile inculpatului Y.M. în sensul că declaraţia olografă care se află ataşată la dosarul de urmărire penală şi în care ar recunoaşte săvârşirea faptei, nu îi aparţine, întrucât nu a scris niciodată o astfel de declaraţie, se constată că nu au suport probator.

Astfel, prin procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, întocmit la data de 10 aprilie 2008 de procurorul care a efectuat actele de urmărire penală în cauză s-a consemnat faptul că, printre altele, inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că are dreptul să fie asistat de un apărător, acesta din urmă precizând că este de acord să fie asistat în cursul procesului penal de apărătorul din oficiu, respectiv de avocat M.M. din cadrul baroului Bucureşti.

Procesul-verbal menţionat este semnat de procuror, traducătorul de limba turcă, de avocat şi de inculpat, care la aceea dată avea calitatea procesuală de învinuit.

Totodată, se constată că declaraţiile olografe, aflate la Dosarul nr. 362/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au fost date de inculpatul Y.M. în faza de urmărire penală, în prezenţa traducătorului de limba turcă şi a apărătorului desemnat din oficiu care i-a asigurat asistenţa juridică.

Aceste declaraţii sunt semnate pe fiecare filă de procuror, traducătorul de limba turcă, acest aplicând şi ştampila, de apărător şi de inculpatul Y.M. care avea calitatea de învinuit.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului ale inculpatului, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, când sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor.

Astfel, declaraţia dată în faza de urmărire penală prin care inculpatul Y.M. relatează în detaliu modalitatea şi împrejurările în care a săvârşit faptele, acesta având cunoştinţă că inculpatul O.S. a amenajat în peretele semiremorcii un locaş unde urmau să fie ascunse pachetele de heroină, se coroborează cu: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, percheziţiile corporale, domiciliare auto, în care sunt consemnate seriile multiplelor cartele preplătie şi seriile telefoanelor utilizate de inculpaţi, din care rezultă că aceştia cunoşteau numerele de telefon ale persoanelor implicate în activităţile ilicite, procesele-verbale de verificare, intrări/ieşiri, în/din teritoriul României, procesul-verbal de depistare a inculpatului Y.M., acte de identitate şi în celelalte înscrisuri falsificate descoperite asupra acestuia, cu ocazia depistării sale, procese-verbale de recunoaştere după planşe foto, planşele fotografice, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, potrivit cărora pachetele descoperite cu ocazia constatării infracţiunii flagrante conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, cu o concentraţie de 46,95% + 2%, declaraţiile martorului C.C., şi procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii Y.M., O.S. şi tatăl acestuia, numitul O.F.

Deşi inculpatul Y.M. a recunoscut în cursul urmării penale faptele reţinute în sarcina sa, în faţa instanţei de judecată a revenit asupra lor şi a arătat că declaraţiile date anterior au fost urmare ameninţărilor lui O.F., arătând că nu a avut cunoştinţă despre existenţa drogurilor, deplasările sale în Turcia având legătură cu transportul de marfă, respectiv utilaje de construcţii şi materiale de construcţii, iar deplasarea sa cu inculpatul T.I. în Turcia pentru a discuta cu O.F., referindu-se la achiziţionarea de utilaje, însă aceste susţineri nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

De asemenea, se constată că cererile inculpaţilor Y.M. şi T.I. prin care solicită achitarea lor, întrucât faptele pentru care au fost trimişi în judecată nu există, sau că nu sunt autorii lor, sau că nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, sunt neîntemeiate.

Astfel, materialul probator administrat în cauză, confirmă atât existenţa faptelor în materialitatea lor, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, precum şi împrejurarea că inculpaţii sunt autorii acestor infracţiuni.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală, pe care le-a menţinut în timpul cercetării judecătoreşti, martorul C.C., şoferul autotrenului cu care a fost transportată heroina, a arătat că l-a cunoscut pe numitul O.F. în anul 2007 şi a efectuat mai multe transporturi cu un TIR despre care a aflat ulterior că îi aparţinea inculpatului T.I. A precizat martorul că prima oară când a vorbit cu O.F. acesta l-a întrebat dacă vrea să facă bani, martorul răspunzându-i că face orice, dar nu vrea să se implice în afaceri cu droguri, bănuind că la acest aspect se referă O.F.

Martorul C.C., cu ocazia efectuării celui de-al doilea transport în Turcia, cu autotrenul marca R. şi semiremorca, s-a întâlnit la data de 28 decembrie 2007 la Istanbul, cu numitul O.F. şi cu un prieten al acestuia, respectiv cu inculpatul Y.M., aceştia permiţându-i să se întoarcă în România pentru a petrece Revelionul alături de familie, solicitându-i să revină în Turcia la începutul lunii ianuarie 2008 pentru a transporta din nou fructe până în România, autocamionul rămânând în Turcia, iar cheile fiind predate lui O.F.

De asemenea, acelaşi martor a mai relatat că la Izmir, după ce citricele au fost încărcate în autotren, a primit de la inculpatul Y.M. cheile maşinii, cu care s-a deplasat până la punctul de frontieră Giurgiu, intrând în România la data de 11 ianuarie 2008.

Din discuţia telefonică purtată la data de 8 decembrie 2007, la ora 19:59, între O.F. şi fiul său O.S., rezultă că numitul O.F., care se afla în Turcia, se referă la amenajarea spaţiului pentru depozitarea drogurilor, ocazie cu care au discutat despre descărcarea mărfii din autotren, despre deplasarea autotrenului într-un loc unde urma a fi amenajat în interiorul semiremorcii lăcaşul în care intenţionau să ascundă drogurile.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, menţinută în cursul cercetării judecătoreşti, martorul C.C. a arătat că înainte de prelua încărcătura de citrice pe care trebuia să o transporte în România a constatat cu surprindere că semiremorca fusese spălată extrem de bine în interior.

Din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice a rezultat că acest control a generat o stare de panică în rândul celor trei inculpaţi.

La data de 13 ianuarie 2008, ora 17:31, tot, numitul O.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.S. şi i-a solicitat ca acesta să meargă a doua zi împreună cu inculpatul Y.M. pentru a se uita la maşină să vadă cum arată în urma controlului, dar pentru a-l linişti inculpatul O.S. i-a comunicat faptul că nu este nimic, întrucât au scos doar capul de tractor.

Inculpatul T.I. s-a deplasat în Turcia la data de 10 ianuarie 2008 şi a revenit în astfel cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie în România la data de 12 ianuarie 2008, aducându-l pe inculpatul Y.M., adică la scurt timp după intrarea autotrenului în România.

Totodată, inculpatul Y.M. i-a transmis lui O.F. într-o convorbire telefonică după trecerea autotrenului de vama Giurgiu că celălalt prieten, a făcut vama, a terminat şi se va duce să descarce, maşina va sta acolo iar „unul va fi lângă el”, situaţie în care numitul O.F. i-a solicitat să-l caute pe inculpatul T.I. pentru a pleca în „partea cealaltă”, iar o altă convorbire telefonică efectuată a doua zi între aceleaşi două persoane a relevat faptul că revizia maşinii este gata, fiind pregătită pentru a pleca în Europa, inculpatul T.I. fiind cel care va merge la destinaţie, ceea ce demonstrează că rolul inculpatului T.I. era acela de a supraveghea transportul drogurilor, precum şi implicarea inculpatului Y.M. în introducerea şi scoaterea de pe teritoriul României a transportului de droguri.

De asemenea, inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de conducătorul autotrenului, martorul C.C., care l-a întrebat dacă a vorbit cu inculpatul T.I. Inculpatul O.S. i-a precizat martorului că a vorbit cu inculpatul T.I. şi „e în regulă tot”, fapt ce evidenţiază legătura existentă între inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F.

Ajuns la destinaţie, C.C. a descărcat citricele în Complexul Comercial Voluntari unde se aflau inculpaţii T.I. şi O.S., acesta din urmă încasând banii pentru cursă.

Acelaşi martor a declarat că la Arad inculpatul T.I. şi prietena sa aveau probleme cu cardurile şi deţineau puţin bani cash, ceea ce infirmă susţinerile inculpatului T.I. că se deplasau în Germania doar pentru a cumpăra parchet, acesta neputând indica concret furnizorul de la care urma să achiziţioneze parchetul.

Din procesul-verbal din 21 ianuarie 2008 întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară cu ocazia supravegherii operative a martorului C.C. şi a inculpatului T.I., a rezultat că inculpatul T.I. a supravegheat permanent, îndeaproape acest transport de heroină, însoţind de la mică distanţă autocamionul în care erau ascunse drogurile.

Cunoaşterea de către inculpatul T.I. a existenţei drogurilor în autotren a rezultat şi din comportamentul acestuia în momentul în care şoferul l-a anunţat despre controlul amănunţit al autotrenului efectuat de către lucrătorii vamali, iar acesta nu să s-a mai întâlnit cu şoferul, respectiv martorul C.C. aşa cum stabiliseră, pentru a-i aduce rovinieta, care era necesară pentru trecerea frontierei, ci i-a transmis un mesaj de pe mobilul său, pretextând că merge să doarmă la un motel.

Totodată, la data de 23 ianuarie 2008, O.F. a contactat-o telefonic pe numita P.M. pe care a întrebat-o în ce situaţie se află fiul său, inculpatul O.S. şi inculpatul Y.M.

Aşadar, fapta inculpatului Y.M. care, împreună cu inculpaţii T.I. şi O.S., a deţinut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României în perioada 13 ianuarie-22 ianuarie 2007 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatului Y.M. care la data de 10 aprilie 2008, fiind depistat de către organele de poliţie pe raza Municipiului Bucureşti, şi-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpaţilor T.I. şi Y.M. care, la data de 13 ianuarie 2008 au ajutat, împreună cu inculpaţii, O.S. şi numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp pe se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul T.I. participând direct, împreună cu aceleaşi persoane şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului T.I. care împreună cu inculpaţii Y.M. şi O.S., a deţinut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României, în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, se constată că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi au fost efectuate în mod legal, în baza unei autorizaţii emise de judecător, iar procesele-verbale de redarea în formă scrisă a conţinutului acestora au fost întocmite de către organul de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor procedural-penale, neexistând niciun motiv pentru ca ele să fie înlăturate din cauză ca mijloace de probă, aşa cura susţine inculpatul Y.M.

Cât priveşte valoarea probantă a procesului-verbal ce se încheie cu ocazia înregistrărilor, legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanţa de judecată analizând aceste probe în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

De asemenea, se constată că nu poate fi primită nici critica inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, întrucât atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. pentru a se reţine în favoarea acestora circumstanţe atenuante.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, se constată că prima instanţă a valorificat eficient toate criteriile instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare atât la circumstanţele reale ale faptelor, dar şi la cele personale ale inculpaţilor. Astfel, caracterul organizat al activităţii infracţionale, cantitatea mare de droguri de mare risc traficată, precum şi atitudinea procesuală nesinceră a celor doi inculpaţi, dar şi împrejurarea că aceştia se află la primul conflict cu legea penală, justifică pedepsele aplicate de instanţa fondului şi menţinute de instanţa de apel.

Astfel, pedepsele de câte 20 de ani închisoare aplicate inculpaţilor, reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, ele fiind în măsură să realizeze atingerea scopului sancţiunii aplicate, prevăzute de art. 52 C. pen. respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducarea acestora în vederea reinserţiei lor în comunitate. O reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor ar avea drept efect o înfrângere a exigenţelor impuse de prevenţia generală şi prevenţia specială.

Totodată, se constată că în mod justificat instanţa de apel a dispus faţă de inculpatul Y.M. măsura de siguranţă a expulzării, prevăzută de art. 117 C. pen., având în vedere că acesta este cetăţean străin, iar rămânerea lui pe teritoriul României după executarea pedepsei ar genera o stare de pericol, existând oricând posibilitatea să se asocieze cu alte persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Aşadar, măsura de siguranţă a expulzării inculpatului dispusă prin hotărârea primei instanţe şi menţinută de instanţa de apel, este legală şi temeinică, în acord cu art. 111-112 lit. e) raportat la art. 117 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii Y.M. şi T.I. sunt nefondate şi în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge ca atare.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M., timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2008 la 22 mai 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Y.M. şi T.I. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2012 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M., timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2008 la 22 mai 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1681/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1669/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 1671/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1671/2012. Penal