ICCJ. Decizia nr. 202/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 202/2012
Dosar nr.13487/63/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 300 din 6 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13487/63/2011, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M., la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 10 aprilie 2011 la zi şi menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată S.F. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi în consecinţă:
A fost obligat inculpatul I.M. la plata a 5083,64 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate S.F., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 10 aprilie 2011 şi până la data plăţii efective a debitului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat, cuţitul corp delict înaintat instanţei de judecată împreună cu dosarul de urmărire penală nr. 532/P/2011.
A fost obligat inculpatul la 912 lei cheltuieli judiciare statului din care 400 lei onorarii avocaţi oficiu pe parcursul urmăririi penale şi 302 lei contravaloarea examenului serologic şi constatării medico-legale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, inculpatul I.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reţinându-se următoarea stare de fapt:
În seara de 09 aprilie 2011, în jurul orelor 18:00, partea vătămată S.F. şi martorul Z.I. s-au deplasat la magazinul I.F.S.I. pentru a consuma băuturi alcoolice.
Pe terasa din faţa magazinului, se aflau în acel moment martorul P.S.M. care bea bere şi inculpatul I.M. care consuma lichior dintr-un pahar.
Partea vătămată şi martorul Z.I. au cumpărat de la magazin o sticlă de 2,5l cu bere şi au ieşit pe terasă pentru a o consuma.
Având în vedere incidentul din anul 2010 şi faptul că nu vorbea cu I.M., partea vătămată S.F. şi martorul Z.I. s-au aşezat la masa la care se afla P.S.M., în timp ce inculpatul se afla în partea opusă.
Martorii Z.I. şi P.S.M., precum şi partea vătămată S.F. au afirmat că nu au discutat cu inculpatul I.M. şi nici acesta nu a intervenit în discuţiile lor.
La un moment dat, inculpatul I.M. s-a ridicat de la masă deşi nu terminase de băut întreaga cantitate de lichior din pahar, împrejurare în care a fost observat de martorul P.S.M. şi întrebat de ce nu termină băutura alcoolică din pahar, afirmând că merge până acasă şi revine.
Inculpatul I.M. a declarat că, în acel moment s-a hotărât să se înarmeze cu un cuţit cu care să-l lovească pe S.F., întrucât anterior a fost înjurat de acesta, deşi persoanele prezente pe terasă nu confirmă incidentul.
Într-adevăr, inculpatul I.M. a mers la locuinţa sa, aflată în apropierea magazinului I.F.S.I., de unde a luat un cuţit, în lungime totală de 32 cm şi lungimea lamei de 20 cm şi la scurt timp a revenit pe terasă unde se aflau persoanele menţionate anterior.
În aceste împrejurări, inculpatul I.M. s-a îndreptat direct spre partea vătămată S.F. şi, fără ca persoanele prezente să sesizeze vreun pericol, i-a aplicat o lovitură de cuţit în hemitoracele drept, reproşându-i: „mă mai superi tu mult !"
După ce a fost lovit cu cuţitul, S.F. a spus persoanelor de la masă că a fost tăiat de I.M. şi a mers în curtea familiei S., unde a primit primele îngrijiri de la martora S.M.C., care a sesizat ambulanţa şi organele de poliţie.
Martorul Z.I. a plecat în urmărirea inculpatului pentru a-l dezarma şi după ce l-a ajuns din urmă, a văzut cuţitul aruncat în apropiere, pe pământ, astfel încât a revenit în curtea familiei S. unde se afla partea vătămată S.F.
Transportarea de urgenţă la spital a părţii vătămate S.F. şi acordarea îngrijirilor medicale de strictă specialitate au condus la salvarea vieţii acesteia.
Raportul medico-legal din 19 aprilie 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat că leziunile de violenţă prezentate de S.F. au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, în lipsa acordării îngrijirilor medicale de strictă specialitate, putându-se instala decesul.
Cuţitul, tricoul de culoare albastră şi geaca din material blue-jeans, au fost ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului au fost examinate serologic, în vederea evidenţierii prezenţei sângelui, determinarea originii acestuia şi stabilirea grupei sanguine.
Din buletinul de analiză din 21 aprilie 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că, petele de culoare brun-roşcată de pe cuţit (pe ambele feţe ale lamei), pe tricou (pe piept, spate şi mâneci) şi pe geacă (pe spate şi pe pieptul drept şi stâng), sunt de sânge uman şi aparţin grupei sanguine AB, adică grupei sanguine determinată la partea vătămată S.F.
Inculpatul I.M. a declarat că, în cursul anului 2010 a avut un incident cu S.F. şi deşi nu a formulat plângere împotriva lui, de la data respectivă nu au mai vorbit. Inculpatul a recunoscut că la data de 09 aprilie 2011, anterior deplasării la magazin a consumat băuturi alcoolice, fără să ajungă în stare de ebrietate.
Inculpatul motivează gestul agresării părţii vătămate prin aceea că, s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi, anterior lovirii cu cuţitul, a fost înjurat de S.F., susţinere care nu este însă confirmată de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
Fapta inculpatului I.M. de a aplica părţii vătămate S.F. o lovitură puternică cu cuţitul (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală (hemitorace drept) şi cu intensitate deosebită (victima a suferit plagă tăiată penetrantă, plagă pulmonară, hemotorax masiv) a demonstrat intenţia de a ucide, rezultat pe care inculpatul l-a acceptat, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs s-a datorat intervenţiei de strictă specialitate la care a fost supusă victima la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
Inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în rechizitoriu, are cunoştinţă de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşeşte, solicitând instanţei ca judecata să aibă loc în baza acestor probe. A menţionat că regretă fapta comisă.
Potrivit art. 3201alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Raportat la cele declarate de inculpat în faţa instanţei de judecată aşa după cum a rezultat din cele mai sus arătate, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile legale menţionate.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale, instanţa a constatat că starea de fapt a fost demonstrată cu următoarele probatorii: declaraţiile martorilor Z.I., declaraţia martorului P.S.M., declaraţia martorului S.I., declaraţia martorei S.M.C., procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică cu aspecte de la cercetarea la faţa locului; constatările preliminare ale medicului legist confirmate ulterior în concluziile raportului de constatare medico - legală din 19 aprilie 2011 întocmit de I.M.L. Craiova şi în care se reţine că: „Numitul S.F. prezintă leziuni de violenţă ce pot data de data de 09 iunie 2011; Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, posibil cuţit; Necesită 30-33 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor şi au pus în primejdie viaţa victimei în lipsa acordării asistenţei medicale de strictă specialitate, putându-se instala decesul", coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului confirmă săvârşirea faptei de către inculpat în modul şi în împrejurările descrise.
În drept, fapta inculpatului I.M. care în ziua de 09 aprilie 2011 a aplicat o lovitură cu cuţitul părţii vătămate S.F., în hemitoracele drept cauzându-i o plagă tăiată penetrantă hemotorax masiv, plagă pulmonară LIED, leziune care a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale şi a pus în primejdie viaţa victimei, în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând interveni decesul, s-a apreciat că realizează, sub aspectul conţinutului constitutiv, elementele unei tentative la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepselor aşa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancţionator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum a rezultat din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi până la data comiterii faptei a avut un comportament normal în rândul comunităţii unde trăieşte.
Împotriva sentinţei penale nr. 300 din 6 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea art. 74, 76 C. pen. şi inculpatul I.M. care a cerut schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 13487/63/2011.
Instanţa de Apel a reţinut că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport şi de motivele de apel formulate, se constată că a fost reţinută o situaţie de fapt care corespunde adevărului, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut fapta comisă, la cercetarea judecătorească şi a însuşit în totalitate probatoriile administrate la urmărirea penală, fără a mai propune alte probe şi, în consecinţă, fapta sa a fost corespunzător încadrată în drept în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
S-a stabilit o pedeapsă legală şi temeinică, care, atât ca durată cât şi ca modalitate de executare, prin privare de libertate, corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite, tentativă de omor calificat prin aceea că, în ziua de 9 aprilie 2011, a aplicat o lovitură de cuţit în zona hemitoracelui drept al părţii vătămate, cauzându-i leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, exprimă criteriile legale de individualizare, aceasta fiind, potrivit art. 52 C. pen. evident o măsură de con strângere dar şi un mijloc de reeducare al inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Cu ocazia individualizării pedepsei, prima instanţă a avut în vedere motivele de desfiinţare a sentinţei, solicitate în apel şi anume, gradul de pericol social al faptei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, reducerea legală obligatorie aşa cum rezultă din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului.
Inculpatul are o vârstă relativ înaintată, 67 ani, este fără antecedente penale, de asemenea este beneficiar al unor caracterizări pozitive de la Consiliul Local Almăj şi al oamenilor din localitate (bun gospodar,cinstit, cu o comportare bună în familie şi societate) astfel că, în raport de aceste elemente, nu se vor înlătura circumstanţele atenuante personale, reţinute judicios în favoarea sa, de către prima instanţă.
Trebuie menţionată, totodată şi starea sa de boală, în raport de adeverinţa medicală aflată la dosarul instanţei de fond, cu diagnosticul hepatosteatoză dar şi de scrisoarea medicală eliberată de penitenciarul Bucureşti, acte medicale prin care demonstrează că are ficatul afectat precum şi alte afecţiuni.
În consecinţă, s-a reţinut că nu se va majora pedeapsa aşa cum a solicitat parchetul dar nici nu se va schimba modalitatea de executare a pedepsei cu art. 861 C. pen., aşa cum a cerut inculpatul, având în vedere totuşi pericolul social concret al faptei comise, determinat de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, în sensul că, s-a deplasat la domiciliu, de unde a revenit la locul săvârşirii infracţiunii, înarmat cu un cuţit cu care a lovit partea vătămată.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale, privitoare la computarea arestării preventive şi menţinerea stării de arest.
Prin Decizia penala nr. 200 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul I.M., împotriva sentinţei penale nr. 300 din 06 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13487/63/2011.
Împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul I.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 13487/63/2011.
Recurentul inculpat a criticat ambele hotărâri pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., solicitând micşorarea pedepsei până la o treime din minimul special în raport de art. 76 alin. (2) C. pen. şi de art. 3201 C. proc. pen.
Reprezentantul parchetului a criticat ambele hotărâri pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat majorarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursul formulat de recurentul intimat inculpat I.M. şi recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.
Pedeapsa pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă menţinută în mod corect şi de instanţa de apel, nefiind aplicată o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată respectiv cea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., aşa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei în raport de art. 20 C. pen., şi faţă de aspecte ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale respectiv, că până la comiterea faptei a avut un comportament normal în rândul comunităţii unde trăieşte, precum şi de vârsta înaintată a inculpatului de 67 de ani la momentul săvârşirii faptei, şi de împrejurarea că a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, reţinându-se că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus fată de textul incriminator, aşa cum a solicitat inculpatul I.M. dar nici majorarea pedepsei aşa cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a ţinut cont şi de pericolul social al faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei respectiv, că în ziua de 09 aprilie 2011 a aplicat o lovitură cu cuţitul părţii vătămate S.F., în hemitoracele drept cauzându-i o plagă tăiată penetrantă hemotorax masiv, plagă pulmonară LIED, leziune care a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale şi a pus în primejdie viaţa părţii vătămate care în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând interveni decesul, împrejurare care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare acestor dispoziţii, aceste criterii fiind reţinute de ambele instanţe în individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului.
Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul Ie-a dovedit.
Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravităţii faptei săvârşite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului I.M., întrucât aplicarea pedepsei orientată către limita inferioară prevăzută de textul incriminator, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării pedepsei în regim de detenţie, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. este infracţiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că vizează viaţa persoanei, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, în raport şi de art. 3201 C. proc. pen., ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, însă Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, inculpatul neputând beneficia de dispoziţiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum sunt prevăzute la art. 861 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani închisoare, şi a modului de executare a pedepsei, reţinută în sarcina inculpatului I.M., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului I.M. cât şi a modalităţii de faţă de criticile formulate în recurs, atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât şi de inculpatul I.M. constată că în contextul cauzei nu se justifică majorarea pedepsei stabilite şi nici micşorarea pedepsei dar nici schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către Curtea de Apel Craiova şi de către inculpatul I.M., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se majorarea sau micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceleaşi considerente Înalta Curte nu poate dispune nici aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., chiar dacă pedeapsa reţinută în sarcina inculpatului este într-un cuantum mai redus de 4 ani închisoare respectiv de 3 ani închisoare, Înalta Curte constată că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi atins în cazul inculpatului I.M. decât prin aplicarea unei pedepse în regim de detenţie, astfel că inculpatul nu a creat convingerea instanţei de recurs că poate beneficia de aceste prevederi prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2011 la 25 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2018/2012. Penal → |
|---|
