ICCJ. Decizia nr. 2023/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2023 /2012
Dosar nr. 2374/54/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010, cu obligarea revizuentei la plata sumei de 15 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1440 din 5 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4096/1/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost trimisă cererea formulată de revizuenta Z.L.S. privind revizuirea sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, spre competentă soluţionare. S-a reţinut că prin Decizia penală nr. 3773 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Z.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 107 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 424/54/2010, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea plângerii formulată de petiţionara Z.L.S. împotriva rezoluţiei nr. 333/P/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii P.B., Ş.E., C.C., judecători în cadru Tribunalului Mehedinţi şi pe intimatul J.C., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Mehedinţi, în raport de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 333/P/2009 din 29 iulie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori Ş.E., C.C. şi P.B., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., precum şi faţă de subinspectorul de poliţie J.C., cercetat pentru aceleaşi fapte.
Procurorul de caz a reţinut că la data de 31 martie 2009, persoana vătămată Z.S.L. a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraţilor procurori P.B., Ş.E., C.C., precum şi a subinspectorului de poliţie judiciară J.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., motivând, în esenţă, că cei trei magistraţi procurori şi subinspectorul de poliţie, prin modul defectuos în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarelor nr. 663/P/2007, nr. 3933/P/2006, nr. 3952/P/2006 şi nr. 3456/P/2006 - în care a avut calitatea de persoană vătămată - au favorizat pe funcţionarii din cadrul I.S.J. Mehedinţi, în sensul că nu au dispus tragerea lor la răspundere penală cu privire la infracţiunile reclamate în plângerea iniţială, respectiv: în Dosarul nr. 663/P/2007, subinspectorul de poliţie judiciară şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod defectuos cu ocazia efectuării actelor premergătoare faţă de C.D.M., M.E. şi L.M. (cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.); magistratul procuror Ş.E., cu ocazia verificării actelor premergătoare efectuate de J.C., şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile, cu consecinţa dispunerii greşite a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei făptuitori; magistratul procuror C.C. nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corect, astfel că a dispus respingerea plângerii.
Procurorul de caz a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat pretinsele fapte penale sesizate de petentă în sarcina celor trei magistraţi şi subinspectorului J.C., acesta din urmă dispunând soluţia de neîncepere a urmăririi penale într-un termen rezonabil (circa 3 luni de la data când persoana vătămată a depus plângerea) şi a respectat dispoziţiile art. 228 C. proc. pen.
Ulterior, dosarul s-a repartizat spre soluţionare magistratului procuror Ş.E., care a constatat că actele premergătoare s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. şi, întrucât nu au rezultat indicii cu privire la comiterea infracţiunilor sesizate, prin rezoluţia din 27 septembrie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele indicate în plângerea petentei.
La rândul său, magistratul procuror C.C. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu prevăzute de art. 278 C. pen., verificând actele premergătoare efectuate în cauză potrivit dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., constatând că şi rezoluţia nr. 663/P/27 septembrie 2007 este legală şi temeinică şi dispunând respingerea plângerii formulată de persoana vătămată.
S-a mai reţinut că în Dosarul nr. 3933/P/2006, magistratul procuror P.B. a dispus la 19 februarie 2007 neînceperea urmăririi penale faţă de C.D.M. şi F.I. - cercetate pentru infracţiunile prevăzute de art. 247 şi art. 248 C. pen.; de asemenea, s-a arătat că rezoluţia nu a avut în vedere plângerea, memoriul adresat în luna martie 2009 domnului ministru M.A.I., care a ajuns în atenţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care se reclama lipsa de deontologie profesională şi etica subinspectorului C.J. de la Poliţia Mehedinţi (a cărei profesoară de franceză a fost timp de 4 ani), conivenţa frauduloasă între acesta şi Inspectoratul Şcolar Mehedinţi, favorizarea acestei instituţii şi a I.P.J. Mehedinţi de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin; în final, a precizat că la data de 22 mai 2009 a formulat o altă plângere împotriva subinspectorului de poliţie C. J., pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de fals şi uz de fals, iar în luna iunie 2009 a solicitat efectuarea unei contraexpertize şi aducerea unor documente, pentru a putea dovedi modul defectuos în care Parchetul a instrumentat cu superficialitate şi dezinteres infracţiunile pe care le-a sesizat în plângerea penală iniţială (abuz în serviciu, fals şi uz de fals).
În susţinerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, o serie de acte.
În vederea soluţionării plângerii penale, instanţa a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 333/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care s-a pronunţat rezoluţia criticată în cauza de faţă, iar prin sentinţa penală nr. 107 din 19 mai 2010 a pronunţat soluţia susmenţionată, apreciind că petenta nu a respectat dispoziţiile legale obligatorii care prevăd că aceasta trebuia să se adreseze procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova înainte de a sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat recurs petiţionara Z.L.S., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, admiterea plângerii, recursul fiind respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a constatat că soluţia dispusă de prima instanţă este temeinică şi legală.
La data de 13 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cererea formulată de revizuienta Z.L.S., de revizuire a hotărârii sus-menţionate, întrucât după pronunţarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare.
Înalta Curte, constatând că petiţionara revizuentă nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale art. 399 C. proc. pen. cu denumirea marginală „efectuarea actelor de cercetare de către procuror", în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă şi anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru competentă soluţionare. În referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întocmit în conformitate cu disp. art. 399 C. proc. pen., s-a arătat că dispoziţiile procedural penale nu reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., astfel încât o atare cale de atac nu este admisibilă, în caz contrar încălcându-se principiul instituit prin art. 129 din Constituţie.
Întrucât cererea de revizuire vizează o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., s-a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă.
Ca urmare a reînregistrării cererii de revizuire pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 7 decembrie 2011, sub nr. 2374/54/2011, instanţa a constatat că, potrivit deciziei XVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, reţinându-se că exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva altor hotărâri decât cele arătate în dispoziţiile mai sus precizate ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [..] pot exercita caile de atac, în condiţiile legii".
Împotriva sentinţei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova,secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs revizuentă Z.L.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 11 iunie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de revizuentă împotriva sentinţei penale anterior menţionate.
Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta Z.L.S. este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Cererea de revizuire formulată în prezenta cauză vizează o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv sentinţa penală nr. 107 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3773 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Potrivit art. 407 C. proc. pen., sentinţele instanţei de revizuire, date conform art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1) din acelaşi cod, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Din examinarea coroborată a dispoziţiilor art. 407 şi art. 2781 alin. C. proc. pen., Înalta Curte reţine că hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova a dobândit caracter definitiv, soluţia pronunţată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuenta a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta Z.L.S..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onoraiul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2112/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2022/2012. Penal → |
|---|
