ICCJ. Decizia nr. 2022/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2022 /2012
Dosar nr. 1832/54/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D. împotriva ordonanţei nr. 344/P/2011 din 18 iulie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin rezoluţia nr. 1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii: N.S.A. (magistrat judecător în cadrul Tribunalului Gorj), M.I., A.A., G.G. şi P.M., M.D. (magistrat procuror) şi C.C. (magistrat procuror).
A fost obligat petentul la plata sumei de 98 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa nr. 344/P/2011 din 18 iulie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 şi 45 alin. (1) pct. 11 şi 12 rap. la art. 64 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002, art. 209 alin. (4) şi 27 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.D., C.C., M.I., A.A., G.G., P.M. şi N.S.A. pentru infracţiunile prev de art. 246 şi 289 C. pen., precum şi disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru continuarea urmăririi penale faţă de agentul de poliţie C.P., de la Postul de Poliţie C., cu privire la infracţiunile prev. de art. 246 şi 289 C. pen.
Procurorul de caz a reţinut că la data de 05 aprilie 2011, C.D. a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraţilor M.D., C.C., M.I., A.A., G.G., P.M. şi N.S.A. pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi 289 C. pen., pretinzând, în esenţă, că aceştia au săvârşit fapte penale în cursul anului 2009, astfel.
Cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 3522/P/2009, magistratul procuror M.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Carbuneşti şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile, în sensul că: a confirmat prin rezoluţia din 04 februarie 2010 propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de agentul de poliţie judiciară C.P., deşi actele premergătoare efectuate au fost incomplete; plângerea a fost soluţionată de magistratul prim procuror C.C. care şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu; la instanţa de judecată, plângerea formulată împotriva rezoluţiei dată de magistratul menţionat anterior, a fost repartizată judecătorului M.I. din cadrul Judecătoriei Tîrgu Cărbuneşti, care şi-a îndeplinit în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării ei, deoarece acest magistrat nu a verificat cu atenţie motivele invocate în conţinutul plângerii, ceea ce a dus la soluţia de respingere; a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 450/2010, iar magistraţii judecători G.G., P.M. şi N.S.A. nu au verificat şi analizat cu atenţie motivele invocate cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii instanţei de fond şi, mai mult, magistraţii menţionaţi au atestat în mod fictiv la pagina 3 a deciziei nr. 995/2010 că G.I.C. a avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu, deşi, în realitate, acesta a avut calitatea de reclamant în Dosarul nr. 3319/317/2008; cu ocazia redactării sentinţei civile nr. 1758, judecătorul A.A. a atestat fictiv că persoana vătămată a chemat în judecată pe M.M..
Petentul a mai susţinut că a mai formulat o plângere la data de 24 februarie 2011, depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, fiind înregistrată sub nr. 344/P/2011, iar la data de 01 iunie 2011, această plângere s-a înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrată sub nr. 511 /P/2011; întrucât plângerea care a format obiectul dosarului menţionat anterior se referea la aceleaşi fapte penale ca şi plângerea care a format obiectul Dosarului nr. 344/P/2011, s-a dispus conexarea celor două dosare prin rezoluţia din 07 iunie 2011, actele premergătoare neconfirmând însă săvârşirea de către magistraţii M., C., Mă., A., G., P. şi N. a pretinselor fapte penale sesizate în plângere.
Astfel, procurorul M.D., verificând actele premergătoare efectuate, a constatat că acestea sunt complete şi nu au confirmat faptele sesizate de persoana vătămată, aşa încât, potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale dată de agentul de poliţie judiciară C. PEN. şi deoarece persoana vătămată nu a solicitat în plângere tragerea la răspundere penală a lui G.I.C. pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), procurorul nu s-a pronunţat cu privire la aceasta în rezoluţia de confirmare a neînceperii urmăririi penale.
Temeinicia şi legalitatea rezoluţiei menţionate mai sus a fost confirmată şi de magistratul prim procuror C.C., cu ocazia soluţionării plângerii formulate de persoana vătămată conform art. 278 C. proc. pen., iar instanţele de judecată, prin sentinţa penală nr. 455 din 05 octombrie 2010 şi Decizia penală nr. 995 din 20 decembrie 2010, au respins ca nefondate plângerile formulate conform art. 2781 C. proc. pen., respectiv recursul.
Aşa fiind, procurorul de caz a apreciat că magistraţii procurori şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu prevăzute de C. proc. pen. cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 3522/P/2009, nerealizându-se deci conţinutul infracţiunilor prev de art. 246 şi 29 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele neexistând.
Chiar dacă prin sentinţa penală nr. 450/2010 pronunţată de magistratul judecător M.I. şi Decizia nr. 995 din 20 decembrie 2010 pronunţată de magistraţii judecători G.G., P.M.şi N.S.A. au fost respinse atât plângerea, cât şi recursul persoanei vătămate, ca fiind ne fondate şi s-au creat nemulţumiri acesteia, totuşi, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 şi 289 C. pen., magistraţii având în vedere actele existente la dosar, pe care le-au constatat a fi complete şi, de asemenea, administrate cu respectarea dispoziţiilor C. proc. pen. .
În cele două hotărâri judecătoreşti menţionate mai sus, s-au analizat motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de petent în plângerea depusă la instanţa de judecată şi în recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe.
Pe de altă parte, procurorul de caz a reţinut că pentru valorificarea nemulţumirilor produse persoanelor interesate prin soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, s-a reglementat de către legiuitor o procedură specială, respectiv cea prevăzută de art. 278 şi 2781 C. proc. pen. şi nu prin sesizarea organelor de urmărire penală, procedură ca a şi fost folosită de altfel de către persoana vătămată.
S-a reţinut că nu s-a confirmat în speţă nici pretinsa faptă penală sesizată de petent, conform căreia magistratul judecător A.A. a atestat în sentinţa civilă nr. 1558 din 31 mai 2010 că aceasta ar fi chemat în judecată pe numita M.M., din conţinutul hotărârii judecătoreşti rezultând că prin acţiunea din 02 septembrie 2009, petentul a chemat în judecată numai pe pârâţii G.T.M., B.D.F., R.M. şi G.C.I., nefiind deci realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru faptele prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., sesizate de persoana vătămată ca fiind săvârşite de către agentul de poliţie C.P. de la Postul de Poliţie C., jud. Gorj, s-a menţionat de către procuror că urmărirea penală se efectuează conform art. 64 alin. (1) şi (2) din Legea. 360/2002 rap. la art. 27 alin. (1) lit. f) rap. la art. 209 alin. (4) din C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Prin rezoluţia nr. 1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.D. împotriva ordonanţei din 18 iulie 2011, sens în care s-a constatat, în esenţă, că atât conducătorul parchetului, cât şi magistraţii judecători care au soluţionat plângerile petentului, în temeiul art. 278 C. proc. pen., nu au desfăşurat activităţi judiciare care să aibă alt scop decât stabilirea adevărului judiciar, iar referitor la dosarele civile la care petentul a făcut referire, s-a reţinut că actele premergătoare efectuate nu au pus în evidenţă indicii care să contureze faptul că magistraţii judecători ar fî săvârşit fapte penale.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, petentul C.D. a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 19 septembrie 2011, sub nr. 1832/54/2011.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut, în esenţă, că magistraţii reclamaţi în plângere şi-au îndeplinit cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, deoarece au primit la dosare civile înscrisuri care nu corespund adevărului, pronunţarea rezoluţiei şi a hotărârii civile fiind nelegale, ca urmare a nerespectării normelor procedurale, hotărâri care au adus prejudicii materiale.
Analizând susţinerile petentului în raport de soluţiile de netrimitere în judecată emise de magistraţii procurori şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate de magistraţii judecători, Curtea de apel a reţinut că plângerea este nefondată, deoarece nu s-a identificat încălcarea de către aceştia a unor norme procedurale imperative, iar petentul nu a folosit toate remediile procesual penale pentru valorificarea pretinselor sale drepturi încălcate - de exemplu, procedura prev. de art. 2781 C. proc. pen. - în dosarele instrumentate de magistraţii procurori.
Tot astfel, s-a reţinut că nu este întemeiată nici susţinerea că în sentinţa civilă nr. 1758/31 mai 2010 s-ar fî pronunţat o soluţie faţă de o persoană care nu a fost chemată în judecată, deoarece, în dispozitivul şi practicaua sentinţei nu se menţionează numele aceRON persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 11 iunie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova,secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea recursului, ca inadmisibil.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova -secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionarul C.D..
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2021/2012. Penal → |
|---|
