ICCJ. Decizia nr. 2039/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2039/2012
Dosar nr. 2993/1/2012
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de inculpatul V.E.G. cu privire la declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de judecată la data de 22 martie 2012, cu ocazia audierii în Dosarul penal nr. 213/42/2012.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că la data de 12 aprilie 2012, inculpatul V.E.G., prin apărător ales D.N. a formulat cerere de îndreptare eroare materială, susţinând că la data de 22 martie 2012, cu ocazia audierii în procedura arestării preventive, a dat o declaraţie în care s-a consemnat greşit că a primit de la T.G. suma de 50.000 RON în loc de 4.000 - 5.000 RON, aşa cum a declarat, situaţie ce nu a putut fi observată din cauza oboselii şi care îi poate crea grave prejudicii, modificând fundamental acuzaţia.
Examinând cererea de îndreptare eroare materială formulată de inculpatul V.E.G., în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 195 C. proc. pen. "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat, ori, din oficiu".
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei rezultă că prin încheierea din Camera de Consiliu dată la 22 martie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a dispus, printre altele, în temeiul dispoziţiilor art. 1491 C. proc. pen. rap. la art. 146, art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului V.E.G., acuzat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sens în care a fost emis Mandatul de arestare preventivă din 22 martie 2012.
Verificând declaraţia dată de inculpat, a constatat, într-adevăr, că în cuprinsul acesteia s-a consemnat că "în urmă cu circa un an şi jumătate am primit de la inculpatul T. 50.000 RON pe care până în prezent nu i-am restituit".
Cu toate acestea, în motivarea soluţiei adoptată prin Încheierea din 22 martie 2012, Curtea a reţinut că inculpatul V.E.G. a primit de la inculpatul T.G. suma de 5.000 RON, aşa cum a susţinut şi prin prezenta cerere de îndreptare eroare materială, aşa încât, nu se poate aprecia că adoptarea soluţiei de luare a măsurii preventive a arestării este consecinţa consemnării greşite a sumei primite.
Pe de altă parte, împotriva Încheierii din 22 martie 2012, inculpatul V.E.G. a declarat recurs, cale de atac respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea din 26 martie 2012.
Concluzionând, Curtea a apreciat că solicitarea de îndreptare a erorii materiale strecurată în declaraţia dată de inculpat nu poate fi satisfăcută în condiţiile prevăzute de art. 195 C. proc. pen., nefiind incidente aceste dispoziţii legale, însă nimic nu se opune ca inculpatul să consimtă la audierea sa pe acest aspect în cadrul procedurilor viitoare, constatându-se că până la acest moment procesual soluţiile adoptate au avut în vedere declaraţia reală, aşa cum rezultă din considerentele Încheierii din 22 martie 2012 şi care corespunde celor declarate de inculpat, potrivit referatului întocmit de grefier la data de 17 aprilie 2012, după verificarea înregistrării audio a şedinţei de judecată.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs. La termenul de judecată de la data de 12 iunie 2012 inculpatul, fiind prezent, a învederat instanţei de judecată că îşi retrage recursul declarat împotriva Încheierii din 18 aprilie 2012.
În aceste condiţii având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., partea poate retrage recursul şi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 369 din acelaşi cod, retragerea fiind făcută personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.E.G. împotriva Încheierii din data de 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 213/42/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2036/2012. Penal → |
|---|
