ICCJ. Decizia nr. 2175/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE¶
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2175 /2012
Dosar nr. 62494/3/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 403 C. proc. pen. au fost respinse ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuientul P.R.. A fost obligat revizuientul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că revizuientul P.R. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 568/F din 12 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Prin această sentinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul P.R., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul P.R. la 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 205 din 17 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală 6742 din 14 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat, în final, 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia inculpatului de la 09 mai 2003 până la 07 iulie 2003 şi de la 29 aprilie 2009 până la 12 iulie 2010.
Sentinţa penală menţionată a rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1304 din 01 aprilie 2011 a Î.C.C.J, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de către revizuient.
Prima instanţă a mai reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea erorilor judiciare vizând hotărârile judecătoreşti definitive, care conţin grave erori de fapt; or, petentul P.R. a invocat ca motive ale cererilor de revizuire faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu şi că nu a beneficiat de circumstanţe atenuante, motive care însă exced cazurilor de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,revizuientul P.R., care a criticat soluţia instanţei pentru motive denetemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, revizuientul a reiterat împrejurările de fapt ce au constituit motive de revizuire, solicitând admiterea cererii sale şi rejudecarea cauzei.
Prin Decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.R., împotriva sentinţei penale nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, apreciindu-se criticile nefondate.
Împotriva acestei decizii, condamnatul revizuient a declarat recurs,în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, motivele invocate de condamnat - greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei şi omisiunea reţinerii de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei -, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate, ce ţin de fondul cauzei, nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege, astfel că, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.R., având în vedere şi Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.
Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuientului -condamnat.
În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.R. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2173/2012. Penal → |
|---|
