ICCJ. Decizia nr. 2204/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2204/2012

Dosar nr. 3823/30/2010

Şedinţa publică din 22 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122/2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3823/30/2010, a fost respinsă cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.G.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.C. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.M.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.M.I. la 5 ani închisoare pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2010.

S-a constatat că, faţă de inculpat, s-a luat măsura de a nu părăsi ţara.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei D.C.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 22 februarie 2010 până la 04 aprilie 2011.

S-a constatat că, faţă de inculpată, s-a luat măsura de a nu părăsi ţara.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴ C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.I.Z., pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că faţă de inculpat s-a luat măsura de a nu părăsi ţara.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴ C. proc. pen.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile F.Z. a fost recuperat.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T. să plătească 20.000 euro despăgubiri părţii civile I.C.

A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 15.000 euro despăgubiri părţii civile B.I.

A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 12.500 euro despăgubiri părţii civil H.A.C.

Au fost anulate înscrisurile pentru transmisiunea proprietăţii încheiate între părţile civile I.C., B.I. şi H.A.C. şi inculpaţi.

A fost admisă cererea părţii civile H.A.C. şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din uscătoria din imobilul din Timişoara, str. L.

S-a dispus restituirea bunurilor aparţinând SC G.I. SRL, ridicate la percheziţia domiciliară din 25 ianuarie 2010.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T. în condiţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare.

Prima instanţă a reţinut că în vara anului 2009, inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T., au organizat un grup infracţional organizat în scopul obţinerii de câştiguri băneşti ilicite prin inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, în modalitatea de a-i deposeda de locuinţă. La unele activităţi infracţionale, cei trei inculpaţi mai sus menţionaţi s-au alăturat D.C.A. şi T.I.Z., care aveau rolul de finanţatori.

Grupul infracţional constituit din inculpaţii G.M.I., G.T. şi B.G.C., era bine structurat, activităţile fiind coordonate şi planificate de inculpaţii B.G.C. şi G.M.I., care aveau experienţă în păgubirea diferitelor persoane în faţa notarilor publici, a acţionat pe o perioadă relativ lungă de timp, în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, lipsire de libertate, în vederea obţinerii unor beneficii materiale.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut constituirea, aderarea, şi sprijinirea unui grup infracţional specializat în racolarea şi păgubirea prin inducerea în eroare şi folosirea unor mijloace frauduloase, a unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată, după anihilarea acesteia prin oferirea de alcool în exces, în vederea realizării scopului urmărit, însuşirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părţilor vătămate.

Astfel, s-a constatat că inculpatul G.T. şi inculpatul G.M. l-au indus în eroare numitul I.C. cu privire la faptul că îl vor îngriji la bătrâneţe şi că îi vor cumpăra o casă. În acest scop, l-au cooptat pe inculpatul B.G.C., acesta urmând a întocmi actele pe numele lui. Inducând în eroare partea vătămată, inculpaţii au obţinut semnătura pe o procură de înstrăinare a imobilului acestuia, respectiv garsoniera de pe str. D. din Timişoara. După obţinerea semnăturii, inculpaţii B.G.C. şi G.T. l-au dus pe partea vătămată în imobilul martorului D.G. din comuna Dernişoara, jud. Bihor, unde, deşi ştiau că nu pot cumpăra respectiva casă, i-au creat impresia că îi vor cumpăra o casă unde îl vor îngriji, locuinţă în care partea vătămată a locuit până în noiembrie 2009.

În luna octombrie 2009, inculpatul B.G.C. a reuşit vânzarea garsonierei părţii vătămate, pentru suma de 17.000 euro, din care a reţinut pentru el suma de 5.000 euro. Restul banilor inculpatul i-a împărţit cu alte persoane neidentificate, precum şi cu inculpaţii G.T. şi G.M., fără a preda vreo sumă părţii vătămate.

Ulterior, inculpatul B.G.C. a luat partea vătămată I.C. din locuinţa din Dernişoara, l-au transportat la azilul de bătrâni din localitatea Ineu, jud. Arad, ceea ce a cauzat părţii vătămate o suferinţă imensă destabilizându-l din punct de vedere psihic.

Aparţinătorii părţii vătămate au declarat că partea vătămată nu avea de gând să meargă la azil şi numai mijloacele de inducere şi menţinere în eroare folosite de inculpaţi l-au determinat să se spună acestei stări de fapt.

Partea vătămată I.C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând contravaloarea locuinţei sale de care a fost deposedat.

Pe partea vătămată F.Z., inculpaţii G.T., G.M.I., B.G.C., D.C.A., T.I. şi C.A., l-au indus în eroare şi l-au deposedat de imobilul pe care acesta îl deţinea în proprietate pe str. C. din Timişoara. Astfel, inculpaţii i-au indus părţii vătămate convingerea că vor avea grijă de el la bătrâneţe şi că îi vor cumpăra o casă unde să locuiască singur. În acest scop, pentru a crea convingerea că se vor ocupa de el, inculpatul G.M. şi-a atribuit calitatea mincinoasă de doctor la Spitalul Judeţean şi l-a tratat pe partea vătămată cu o cremă la o rană avută de acesta la picior.

Acţiunea de deposedare a părţii vătămate de imobilul acestuia, pe care doreau să-l revândă pentru a nu fi anulat contractul încheiat între partea vătămată şi inculpaţi, a fost plănuită la sfârşitul anului 2009, aşa cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpatul B.G.C. şi inculpata D.C.A.

Pretinzându-se a fi în persoane interesate de soarta vârstnicilor, inculpaţii G.T., G.M. şi B.G.C. au reuşit să obţină încrederea părţii vătămate, pe care au dus-o prin judeţul Timiş, creându-i convingerea că sunt în căutarea unei case.

În a doua jumătate a lunii decembrie 2009, inculpaţii G.T., G.M. şi B.G.C., s-au deplasat la Oradea, unde au luat legătura cu martora C.A., care i-a îndrumat spre inculpata D.C.A., aceasta precizându-i inculpatului B.G.C. că va suporta toate cheltuielile necesare trecerii proprietăţii părţii vătămate în posesia lor, dar îşi va păstra posibilitatea de control a înstrăinării imobilului.

Iniţial intenţia inculpaţilor a fost de a trece apartamentul pe numele inculpatei D.C.A., ulterior luându-se însă decizia de a trece imobilul pe numele inculpatului B.G.C., între cei doi fiind încheiat un contract de împrumut cu ipotecă în cadrul căruia a fost adus ca şi garanţie imobilul părţii vătămate. Inculpata D.C.A. şi inculpatul T.I.Z. au convenit cu inculpatul B.G.C. să fie specificată o interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea inculpatei D.C.A., urmând ca aceasta să dobândească imobilul în contul sumei împrumutate, dacă la scadenţa de nicio lună, nu se reuşea să obţină prin revânzarea imediată, a unei sume de bani considerabile de la ceilalţi membrii ai grupului.

Aceste acţiuni au fost planificate în urma discuţiilor purtate de inculpata D.C.A. şi inculpatul B.G.C., respectiv inculpatul T.I., în perioada 18 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 (a se vedea procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice), ce dovedesc implicarea inculpatei D.C.A. în activitatea infracţională a grupului. Mai mult în urma discuţiilor cu inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A., a dat garanţii că actele notariale sunt pregătite şi l-a chemat la Oradea pentru a semna documentele prin care partea vătămată era deposedată de locuinţa sa. În aceeaşi perioadă, inculpatul B.G.C. a luat legătura cu inculpatul G.T. (peste 80 de convorbiri telefonice, punând la punct modul în care trebuie să inducă în eroare partea vătămată F.Z. pentru a-l determina să semneze contractul cu ei, modalitatea de izolare.

În data de 04 ianuarie 2010, inculpaţii B.G.C., G.T. şi G.M. l-au luat pe partea vătămată din locuinţa sa, îndreptându-se spre Oradea unde erau aşteptaţi de inculpaţii D.C.A. şi T.I.Z. În 07 ianuarie 2010, în jurul orelor 15.00, inculpaţii s-au prezentat la notar împreună cu partea vătămată şi profitând de capacităţile fizice şi psihice ale acestuia, au indus-o în eroare să semneze un contract fals de vânzare-cumpărare determinând şi notarul public D.I. şi avocatul P.M.D., ca fără vinovăţie, să consemneze în mod nereal cu ocazia redactării şi autentificării, că partea vătămată F.Z. înstrăinează imobilul cu suma de 65.000 RON şi că a primit această sumă de la inculpatul B.G.C. Inculpatul B.G.C. nu a predat în realitate nicio sumă de bani părţii vătămate, ci inculpatul T.I.Z., pentru inculpata D.C.A., a înmânat inculpatului G.T. suma de 1.500 RON, cu care să poată izola partea vătămată în munţi, până când vor reuşi să treacă imobilul pe altă persoană, pentru a nu putea fi anulat contractul iniţial.

Cheltuielile notariale în cuantum de 6.000 RON, au fost suportate de inculpata D.C.A. care i-a înmânat inculpatului B.G.C. suma de 600 euro pentru serviciile făcute, respectiv de a accepta trecerea imobilului pe numele lui şi de a-l aduce pe partea vătămată la Oradea.

În ideea de a controla înstrăinarea imobilului şi de a-şi recupera suma plătită cu titlu de taxe notariale, inculpata D.C.A. şi inculpatul B.G.C., au determinat notarul public D.I. să falsifice un contract de împrumut cu ipotecă în care s-a consemnat în mod nereal că inculpatul B.G.C. a împrumutat de la inculpata D.C.A. suma de 5.000 euro, prin acelaşi înscris inculpatul B.G.C. ipotecând imobilul părţii vătămate şi fiind de acord să se noteze o interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea inculpatei.

Din modul de redactare al documentelor rezultă că prima dată a fost întocmit contractul de împrumut cu ipotecă şi abia apoi a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare dintre partea vătămată F.Z. şi inculpatul B.G.C., pe contractul de vânzare-cumpărare acesta figurând aceeaşi rubrică de calitate de creditor la autentificare şi nu de vânzător, aşa cum ar fi trebuit menţionat, şi aşa cum apărea şi pe contractul de împrumut. Actele au fost folosite de notar la cartea funciară pentru a înscrie imobilul pe numele inculpatului B.G.C. cu interdicţia în favoarea inculpatei D.C.A.

După autentificarea contractelor, inculpatul G.T., cu concursul celorlalţi inculpaţi G.M.I., B.G.C., C.A. şi a inculpatului T.I. au transportat partea vătămată în comuna Derna, sat Dernişoara, şi au ţinut-o izolată într-o locuinţă aflată în mijlocul pădurii, lipsind-o de orice contact cu alte persoane sau autorităţi, fiind pusă sub supravegherea inculpatului G.T.

Când partea vătămată a încercat să i-a contact telefonic cu aparţinătorii nu a putut comunica decât parţial, fiindu-i întreruptă convorbirea. Din procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 24 ianuarie 2010, a rezultat că partea vătămată îşi dădea seama că a fost minţită să o ajute pe inculpata D.C.A., sens în care au făcut acte mincinoase şi cerea să se rupă actele făcute după care să i se dea drumul de acolo.

Sora părţii vătămate, datorită temerilor că acesteia i s-ar fi putut întâmpla ceva, a sesizat organele de urmărire penală, care pe baza datelor şi informaţiilor adunate au concluzionat că este vorba de o grupare infracţională periculoasă. În acest timp, datorită rolului de finanţatori şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare a imobilului în favoarea inculpatei D.C.A., inculpaţii T.I. şi D.C.A. au preluat controlul acţiunilor, niciun act nemaiputând fi făcut fără acordul lor. Inculpaţii B.G.C., G.M., D.C.A. şi T.I.Z. au efectuat demersurile de înstrăinare a imobilului aparţinând părţii vătămate. Astfel, la data de 15 ianuarie 2010, inculpatul B.G.C., din dispoziţia şi cu avizul inculpatei D.C.A., a încheiat un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica că se va înstrăina apartamentul părţii vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro (în condiţiile în care pe piaţa imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea ce demonstra intenţia de a se intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea apartamentului unui cumpărător de bună credinţă.

Pe acest precontract, au semnat inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A. şi reprezentanţii agenţiei imobiliare, care, din dispoziţia acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător. S-a reţinut că intenţia de înstrăinare denotă contribuţia acestora la comiterea faptei de înşelăciune, din moment ce scadenţa aşa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie.

Pentru a realiza cât mai repede transcrierea imobilului, inculpaţii G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. şi martora C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului şi la preşedintele Asociaţiei de proprietari de pe str. C., pentru a obţine adeverinţa privind inexistenţa cheltuielilor comune necesară la transferul proprietăţii. La una din deplasările la apartamentul părţii vătămate, datorită presiunii majore efectuate şi a discuţiilor aprinse cauzate de inculpaţi, a venit poliţia, moment în care inculpaţii G.M. şi B.G.C., au fugit.

S-a reţinut că sunt relevante în ceea ce priveşte modul de acţiune al inculpaţilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceştia. Astfel, în data de 22 ianuarie 2010 inculpatul B.G.C. a discutat cu inculpatul T.I.Z. despre imobilul părţii vătămate F.Z., precum şi despre faptul că partea vătămată este lipsită de libertate în munţi până ce se va face vânzarea. În aceeaşi zi, inculpatul G.M.I. a luat legătura cu o persoană pe nume P. căruia i-a vorbit despre înstrăinarea apartamentului părţii vătămate F.Z. În timp ce partea vătămată era lipsită de libertate, inculpatul G.T. a comunicat unele date personale cu privire la partea vătămată inculpatului B.G.C., acesta informându-l la rândul său că luni urmează a se face vânzarea (convorbirea din data de 22 ianuarie 2010).

În ceea ce priveşte intenţia inculpaţilor de a transfera proprietatea părţii vătămate către altă persoană pentru a nu pierde un proces ulterior, s-a apreciat că aceasta rezultă şi din convorbirea telefonică purtată între inculpaţii G.M.I. şi G.T., la data de 23 ianuarie 2010. În aceeaşi zi, G.M.I. a fost contactat de inculpatul G.T., aflat în satul Dernişoara, şi l-a sfătuit să nu-i fie teamă de nimeni şi de nimic deoarece vor vinde imediat imobilul şi vor scăpa de eventualele probleme.

Faptul că inculpaţii au indus în eroare partea vătămată cu bună ştiinţă şi au dorit să scape de nepotul părţii vătămate ca să poată vinde mai departe apartamentul, a rezultat şi din convorbirea purtată de inculpatul B.G.C. şi o persoană necunoscută de sex feminin, în ziua de 24 ianuarie 2010.

Tot într-o convorbire telefonică din aceeaşi dată purtată între inculpatul B.G.C. şi inculpatul G.T., acesta din urmă a precizat că doreşte să abandoneze lipsirea de libertate a părţii vătămate F.Z., deoarece este departe de Timişoara şi e foarte frig, iar din convorbirea purtată între aceeaşi inculpaţi la data de 25 ianuarie 2010, transpare teama inculpatului G.T. de a fi condamnat deoarece l-au imobilizat prea mult pe partea vătămată. Legată de aceeaşi împrejurare, este convorbirea telefonică dintre inculpaţii G.M.I. şi G.T. din 25 ianuarie 2010, convorbire în care acesta din urmă ameninţă că o să-i drumul bătrânului. S-a reţinut că aceste convorbiri confirmă faptul că inculpaţii ştiau că partea vătămată este lipsită de libertate în munţi, deoarece se punea probleme de a-i da drumul şi de a-l lăsa să plece.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului T.I.Z., în activitatea infracţională, s-a reţinut că aceasta rezultă şi din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., convorbire telefonică care a avut loc în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07).

La momentul în care martora C.A. a aflat de la un funcţionar de la Cartea Funciară că imobilul aparţinând părţii vătămate este sechestrat, a comunicat această împrejurare inculpatei D.C.A., aceasta conştientă fiind de problemele care pot apărea, schimbându-şi atitudinea şi încercând să se debaraseze de consecinţele faptelor sale, ceea ce l-a determinat pe inculpatul B.G.C. să-i reproşeze că „se dă la o parte acum, la greu” (procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2010 purtate între inculpatul B.G.C. şi inculpata D.C.A.).

Partea vătămată F.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin repunerea în situaţia anterioară de către inculpaţii B.G.C., D.C.A. şi T.I.Z.

Au existat încercări de deposedare şi a altor persoane, respectiv a numiţilor K.A. şi M.V. (persoană care nu a putut fi însă identificată, dar a cărei carte de identitate şi contractul original de atestare al proprietăţii imobilului de str. M.M., Timişoara, au fost găsite asupra inculpatului G.M.), care însă nu au fost finalizate datorită intervenţiei organelor de urmărire penală.

Astfel, în ceea ce priveşte partea vătămată K.A., inculpaţii B.G.C., G.M. şi G.T., i-au promis că vor avea grijă de el şi îi vor cumpăra o casă, dacă vând apartamentul acestuia din Timişoara, str. T. În urma discuţiilor avute cu inculpaţii G.T. şi G.M., partea vătămată a fost convinsă să le dea acestora cartea de identitate pentru a încheia la notar actele autentice, acţiune care nu a mai fost finalizată, datorită intervenţiei organelor de cercetare penală.

S-a concluzionat că inculpatul G.M.I. a constituit un grup infracţional specializat în racolarea şi deposedarea prin inducere în eroare şi mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice, grup la care au aderat inculpaţii B.G.C. şi G.T., fiecare având un rol bine determinat, pentru realizarea scopului, respectiv însuşirea pe nedrept de fonduri băneşti; prin inducerea în eroare a părţilor vătămate F.Z. şi I.C., acestea au fost deposedate de imobilele a căror proprietari erau, partea vătămată F.Z., fiind lipsită de libertate până la înstrăinarea imobilului şi însuşirea sumelor de bani.

În cadrul grupului, activitatea de finanţatori ai operaţiunilor de înstrăinare şi ipotecare a apartamentului părţii vătămate F.Z. au avut-o inculpaţii T.I.Z. şi D.C.A.; fiecare dintre inculpaţi au contribuit la falsificarea pe de o parte a contractului de vânzare cumpărare dintre inculpatul B.G.C. şi partea vătămată F.Z. prin consemnarea unor împrejurări necorespunzătoare realităţii, iar pe de altă parte a contractului de împrumut şi ipotecă cu interdicţie de înstrăinare, prin consemnarea în fals a acordării unui împrumut de 5.000 euro, în realitate neacordându-se această sumă, înscrisurile falsificate fiind folosite la intabularea în cartea funciară.

S-a mai reţinut că inculpatul B.G.C. a mai înşelat două părţi vătămate, respectiv partea vătămată H.C.A. şi partea vătămată Asociaţia de Proprietari din Timişoara, str. L., reprezentată de numitul B.I., cauzând un prejudiciu de 27.500 euro.

S-a reţinut că inculpatul B.G.C. a promis că se va ocupa de renovarea imobilului de pe str. L., uscătoria imobilului urmând să fie preţul pe care asociaţia de proprietari trebuia să îl plătească pentru lucrările executate; inculpatul B.G.C. a devenit proprietarul uscătoriei, pe care a vândut-o sub preţul pieţii, dar nu şi-a respectat obligaţiile asumate; partea vătămată Asociaţia de Proprietari, prin B.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro.

Partea vătămată H.C.A. a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C. care s-a obligat să-i vândă un bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timişoara, imobil pe care în realitate inculpatul nu avea cum să-l vândă, întrucât nu se afla în proprietatea acestuia la momentul primirii sumei de bani; partea vătămată H.C.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.500 euro.

S-a constatat că starea de fapt astfel reţinută a fost dovedită cu probele la care s-a făcut referire anterior.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor B.G.C., G.M.I. şi G.T. de a constitui un grup infracţional organizat care a acţionat din a doua parte a anului 2009 cu scopul de a înşela persoane vârstnice, constituie infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că prin rechizitoriu au mai fost trimişi în judecată pentru aceeaşi infracţiune şi inculpaţii D.C.A. şi T.I.Z., dar că această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina celor doi inculpaţi pentru că ei nu au participat la niciuna dintre infracţiunile grave posibil a fi săvârşite de un grup infracţional organizat şi care sunt arătate expres în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune pentru care au fost trimişi în judecată, nu este una care să aibă consecinţe deosebit de grave, ei neparticipând decât la înşelarea părţii vătămate F.Z., prejudiciul în cazul acestuia fiind sub 200.000 RON, prin rechizitoriu nefiind reţinute prevederile alin. (5) ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

S-a mai arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că cei doi inculpaţi ar fi participat într-un fel sau altul la comiterea infracţiunii de lipsire de libertate a părţii vătămate F.Z., interceptările convorbirilor telefonice nerelevând cu certitudine că ar fi fost de acord cu acţiunea celorlalţi trei inculpaţi, iar o eventuală implicare directă nu era posibilă, având în vedere locul unde se găseau.

Astfel s-a dispus achitarea inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. pentru infracţiunea de lipsire de libertate, şi, pe cale de consecinţă, au fost achitaţi în condiţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, s-a reţinut că fapta inculpaţilor B.G.C., G.M.I. şi G.T. de a induce în eroare mai multe părţi vătămate folosindu-se de nume şi calităţi mincinoase cu ocazia încheierii unor contracte, cauzând un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, constituie infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în cauză fiind aplicabile şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din modul de acţiune reieşind că a existat o rezoluţie infracţională unică.

Astfel, prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice vizând această infracţiune, apreciindu-se încadrarea dată prin rechizitoriu ca fiind cea legală.

S-a precizat că fapta inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. de a induce şi a menţine în eroare partea vătămată F.Z., în condiţiile arătate mai sus, constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în cazul lor fiind aplicabilă circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârşit fapta împreună cu ceilalţi trei inculpaţi.

Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a reţinut că probele administrate demonstrează că aceasta a fost comisă în mod exclusiv de inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T. în dauna părţii vătămate F.Z., fapta constituind infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

S-a reţinut că din probe nu rezultă că inculpaţii ar fi lipsit de libertate partea vătămată I.C., în acest sens fiind declaraţiile martorilor: D.G., I.C. şi P.A., din care nu reiese lipsirea de libertate a acestei părţi vătămate de către vreunul din inculpaţi, aşa cum se susţine în rechizitoriu; astfel nu s-a reţinut că este vorba de o infracţiune continuă cu două acte constitutive, ci doar o infracţiune unică.

Cu privire la comiterea în forma participaţiei improprii a infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi 289 alin. (1) C. pen., instanţa a apreciat că, mai înainte de orice, în cauză nu se poate reţine infracţiunea de fals intelectual pentru că nu sunt îndeplinite două din condiţiile cerute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), respectiv existenţa calităţii de funcţionar în persoana notarului public şi cea a înscrisului oficial emanând de la acesta.

S-a argumentat că notarul public şi cu atât mai mult avocatul, exercitând profesii liberale, nu pot avea calitatea de funcţionari, iar actele asupra cărora operează nu pot avea caracterul unor înscrisuri oficiale.

Astfel, inculpaţii au fost achitaţi pentru participaţia improprie la fals intelectual în condiţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar uzul de fals fiind o infracţiune subsecventă unei infracţiuni de fals, pe cale de consecinţă, inculpaţii au fost achitaţi şi pentru participaţie improprie la uz de fals tot în condiţiile prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 75 C. pen. şi prevederile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

Astfel în cazul inculpatului B.G.C. s-a avut în vedere contribuţia avută la fiecare infracţiune în parte, situaţia personală, faptul că are antecedente penale, fără a fi recidivist; s-a ţinut cont şi de atitudinea procesuală nesinceră, precum şi de împrejurarea că prejudiciul cauzat părţii vătămate F.Z. este recuperat.

De asemenea, în cazul inculpatului G.M.I. în afară de participarea consecventă la unele acte infracţionale s-a mai avut în vedere că a fost anterior de mai multe ori condamnat, printre condamnări figurând şi una pentru o infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum şi o condamnare în Franţa.

Cu privire la inculpatul G.T., s-a reţinut că acesta a fost un membru activ al grupului infracţional, participând la lipsirea de libertate a părţii vătămate F.Z. şi înşelarea victimelor I.C., F.Z. şi încercarea de a-l înşela pe partea vătămată K.A., având antecedente penale, fiind condamnat pentru o infracţiune de tâlhărie.

În cazul inculpaţilor D.C.A. şi T.I. s-a ţinut cont că au avut o participare mai redusă, doar în ceea ce priveşte înşelarea părţii vătămate F.Z. În cazul lor s-a avut în vedere că erau cei care intermediau încheierea actelor şi au finanţat operaţiunea.

În ceea ce-l priveşte pe T.I. şi acesta s-a confruntat cu legea penală având în antecedenţă o condamnare pentru furt.

Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi inculpaţii G.M.I., B.G.C., G.T., D.C.A. şi T.I.Z.

În apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu s-a criticat hotărârea sub aspectul achitării celor 5 inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sub aspectul achitării inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi sub aspectul condamnării inculpaţilor B.G.C., G.M. şi G.T. pentru o singură infracţiune prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii B.G.C., G.T. şi G.M.I., prin motivele de apel se arată că au atacat hotărârea instanţei de fond, fiind nemulţumiţi de starea de fapt şi de încadrările juridice reţinute, precum şi de modul de soluţionare a laturii civile.

Inculpaţii D.C. şi T.I.Z. au solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Prin decizia penală nr. 149/A/2011 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice solicitate de inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T.

Au fost admite apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi inculpaţii B.G.C., G.M.I., G.T., D.C.A. şi T.I.Z. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor B.G.C. şi D.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), temeiul achitării inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., nereţinerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T., individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. şi pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului B.G.C. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 26 ocotombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.G.C.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.M.I. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.M.I. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.T. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.T. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 04 aprilie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpată.

A fost schimbat temeiul achitării inculpatei D.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului T.I.Z. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat.

A fost schimbat temeiul achitării inculpatului T.I.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, avansându-se din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a constatat, în esenţă, că prima instanţă a reţinut just starea de fapt. Totodată, s-a apreciat că din probele administrate - cu referire specială la convorbirea purtată la data de 25 ianuarie 2010 dintre inculpaţii B.G.C. şi D.C.A. - nu rezultă implicarea inculpaţilor T.I.Z. şi D.C.A. în comiterea infracţiunii de lipsire de libertate a părţii vătămate F.Z. (necuprinzând procese-verbale de redare a unor convorbiri relevante, după cum greşit s-a reţinut anterior); inculpaţii indicaţi nu au comis nici infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece activitatea lor infracţională s-a limitat la comiterea infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., temeiul corect al achitării fiind, însă, cel prev. de art. 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sub aspectul laturilor subiectivă şi obiectivă.

S-a mai apreciat de către instanţa de apel că este greşită soluţia de achitare a inculpaţilor B.G.C. şi D.C.A. pentru comiterea infracţiunile prev. de art. 289 şi 291 C. pen. - în forma participaţiei improprii, notarul public având calitatea de funcţionar public în sensul legii penale, faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, emiţând acte oficiale - activitatea de autentificare a unui act preredactat aparţinând etapei întocmirii actului respectiv. S-a concluzionat că inculpaţii menţionaţi, în calitate de semnatari a actelor autentice (contract de vânzare şi împrumut şi ipotecă), sunt vinovaţi de comiterea infracţiunilor anterior precizate.

Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate reţinută în sarcina inculpaţilor B.G.C., G.M. şi G.T., s-a reţinut că din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, a rezultat că inculpaţii au lipsit de libertate şi pe partea vătămată I.C., în acest sens fiind declaraţiile martorilor: D.G., I.C. şi P.A.

S-a arătat că din declaraţia părţii vătămate reiese starea precară de sănătate în care se afla aceasta, împrejurare faţă de care inculpaţilor le-a fost mult mai uşor să o inducă în eroare şi să o ducă în imobilul din Bihor, unde, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului D.G., partea vătămată a fost lăsat singură şi fără ajutor, fiind ajutată cu mâncare şi apă de vecini; ulterior partea vătămată a fost internată în azilul din localitatea Ineu.

S-a argumentat că din perspectiva comiterii infracţiunii de lipsire de libertate, nu prezintă relevanţă modalitatea de săvârşire a acesteia, persoana putând fi lipsită de libertate şi ca urmare inducerii în eroare, astfel cum au procedat inculpaţii, astfel că, în concret, transportarea persoanei vătămate I.C. din locuinţa sa într-o localitate izolată din judeţul Bihor, abandonarea acesteia în acea localitate, unde era ajutat de vecini, vânzarea locuinţei sale, urmată de internarea în azil, prezintă elementele lipsirii de libertate, partea vătămată fiind lipsită de posibilitatea de a se deplasa în mod liber.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut şi această faptă ca element al infracţiunii continuate de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare admiterii apelului declarat de parchet şi sub acest aspect.

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T., s-au reţinut următoarele:

Cu privire la latura penală a cauzei, în referire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor, din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. prin înlăturarea alin. (5), avându-se în vedere că valoarea prejudiciului cauzat se situează sub valoarea de 200.000 RON (fiind dovedită cu expertizele în construcţii privind cele două garsoniere).

S-a apreciat că acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că în faza de urmărire penală s-a stabilit valoarea de circulaţie a imobilelor cu privire la care s-au comis faptele de înşelăciune, valoarea însumată depăşind cuantumul de 200.000 de RON, încadrarea juridică fiind corectă.

Relativ la solicitarea de achitare a celor trei inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a arătat că din starea de fapt reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor F.M., V.I., P.C., C.A.I., I.M., V.Z., C.A., P.M.D., D.I., I.V.L., P.A., N.N., K.A., D.G., J.V., S.D. şi cu conţinutul convorbirilor telefonice, cele mai relevante fiind redate în cuprinsul rechizitoriului, rezultă că aceştia se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în mod corect fiind condamnaţi de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu privire la care s-a solicitat reindividualizarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora s-a reţinut că şi acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. şi ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la atitudinea nesinceră a inculpaţilor, care nu au recunoscut comiterea faptelor şi au încercat să minimalizeze gravitatea acestora şi la antecedentele penale ale inculpaţilor, toţi fiind anterior condamnaţi.

Cu privire la latura civilă a cauzei şi la solicitarea de înlăturare a obligării inculpaţilor în solidar la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri către partea civilă I.C. (deoarece aceştia au cumpărat o casă părţii vătămate în baza unui contract sub semnătură privată), s-a arătat că persoana păgubită trebuie să fie repusă în situaţia anterioară comiterii infracţiunii de înşelăciune prin repararea integrală a prejudiciului suferit, aspect care nu este realizat decât prin plata contravalorii bunului vândut, existenţa unui înscris sub semnătură privată, netranslativ de proprietate, neputând echivala cu repararea prejudiciului provocat prin fapta comisă, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.

Relativ la solicitarea de înlăturare a obligării inculpatului B.C.G. la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de despăgubiri părţii civile B.I., care nu are calitate de parte civilă, fiind preşedintele asociaţiei de proprietari în numele căreia a formulat plângere penală, cu motivarea că, dacă i s-ar acorda această sumă, acesta s-ar îmbogăţi fără justă cauză, s-a motivat că acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.C. a fost admisă tocmai în considerarea calităţii acestuia de preşedinte al asociaţiei de proprietari, astfel că nu poate fi vorba despre o îmbogăţire fără justă cauză, aşadar partea civilă era îndreptăţită la primirea sumei stabilită de instanţă prin hotărârea atacată.

Cu privire la solicitarea de modificare a hotărârii şi respingere a pretenţiilor părţii civile H.A.C., înţelegerea existentă neputând fi calificată ca o înşelăciune, fiind o convenţie civilă s-a reţinut că faţă de activitatea infracţională a inculpatului B.G.C. şi modul de operare al acestuia,că fapta comisă în dauna părţii vătămate H.A.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, astfel că în mod legal a fost soluţionată latura civilă, prin obligarea inculpatului la plata prejudiciului în favoarea părţii civile. Partea vătămată H.A.C. a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C., care s-a obligat să-i vândă un bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timişoara, imobil pe care în realitate inculpatul nu avea cum să-l vândă întrucât nu se afla în proprietatea acestuia la momentul primirii sumei de bani.

În privinţa anulării înscrisurilor privind transferul proprietăţilor, măsură care în opinia apărării nu se justifică, atâta vreme cât contractele au fost valabil încheiate s-a motivat că actele translative de proprietate sunt rezultatul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, aşadar în mod corect instanţa a dispus anularea acestora, motivul de apel fiind nefondat.

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii D.C.A. şi T.I., s-a constatat că starea de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat confirmă comiterea de aceştia a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., fiind aplicabilă circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârşit fapta împreună cu ceilalţi trei inculpaţi; inculpaţii au indus şi au menţinut în eroare partea vătămată F.Z. cu ocazia încheierii unor contracte, cu consecinţa prejudicierii acestuia, deşi puteau preveni producerea rezultatului infracţiunii dacă nu s-ar fi implicat în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare şi de împrumut, însă neprocedând în acest mod, se confirmă odată în plus acuzaţia de comitere a infracţiunii de înşelăciune.

S-a mai precizat că intenţia infracţională a inculpaţilor rezultă şi din preţul redus cu care s-a dorit înstrăinarea imobilului părţii vătămate, la data de 15 ianuarie 2010 inculpatul B.G.C., cu acordul inculpatei D.C.A., încheind un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica că se va înstrăina apartamentul părţii vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro (în condiţiile în care pe piaţa imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea ce denotă şi dorinţa acestora de a intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea apartamentului unui cumpărător de bună credinţă. Pe acest precontract a semnat inculpatul B.G.c., inculpata D.C.A. şi reprezentanţii agenţiei imobiliare care, din dispoziţia acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător, intenţia de înstrăinare demonstrând contribuţia acestora la comiterea faptei de înşelăciune, din moment ce scadenţa aşa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie.

Totodată, pentru a realiza cât mai repede transcrierea imobilului, inculpaţii G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. şi martora C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului şi la preşedintele Asociaţiei de Proprietari de pe str. C., pentru a obţine adeverinţa privind inexistenţa cheltuielilor comune necesară la transferul proprietăţii.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului T.I.Z. în activitatea infracţională, aceasta rezultă şi din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07.

S-a apreciat însă că apelul acestor inculpaţi este fondat sub aspectul individualizării pedepsei stabilită pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gradul de pericol social al faptei, dar şi persoana inculpaţilor, contribuţia mai redusă a acestora la comiterea infracţiunii şi împrejurarea importantă că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea în natură a apartamentului părţii vătămate F.Z., considerându-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aplicată fiecărui inculpat, fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei.

S-a reţinut că prima instanţă a individualizat greşit pedepsele accesorii şi cele complementare aplicate inculpaţilor B.G.C., G.M.I., G.T., D.C.A. şi T.I.Z., impunându-se a se înlătura din conţinutul acestora interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., având în vedere că natura infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor nu justifică interzicerea dreptului de a alege.

Referitor la schimbarea încadrării juridice din participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. pentru inculpaţii B.G.C., G.T. şi G.M.I. şi din autorat la infracţiunea de lipsire de libertate în complicitate la această infracţiune pentru inculpata D.C.A., pusă în discuţie de instanţă având în vedere motivele de apel formulate de parchet, s-a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, pentru argumentele reţinute la examinarea motivelor de apel ale parchetului referitor la aceste infracţiuni.

De asemenea, s-a apreciat că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurilor preventive faţă de inculpaţi, în baza art. 350 C. proc. pen., acestea urmează să fie menţinute.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia criticând-o, după cum reiese din motivele scrise de recurs astfel cum au fost precizate oral de către procurorul de şedinţă (potrivit celor consemnate în considerentele încheierii de dezbateri) pentru:

- greşita achitare a inculpaţilor D.C. şi T.I. pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prin sprijinul material oferit coinculpaţilor B.G.C., G.T. şi G.M. în desfăşurarea activităţilor ilicite de inducere în eroare şi izolare a părţilor vătămate până la momentul încheierii actelor autentice de vânzare a locuinţelor acestora;

- greşita achitare a inculpaţilor D.C. şi T.I.Z. pentru infracţiunile de lipsire de libertate a părţii vătămate F.Z. prin greşita apreciere a probelor (convorbirile purtate la 25 ianuarie 2010 de inculpatul B.C.G. cu inculpatul T.I. şi cea dintre inculpatul B.C.G. şi inculpata D.C., ce se coroborează cu declaraţiile martorilor);

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.C. şi T.I., reducerea cuantumului pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În drept au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct 17¹ şi 18 C. proc. pen.

Recurenţii-inculpaţi B.G.C., G.M.I. şi G.T., criticând-o, după cum rezultă din motivele scrise de recurs şi concluziile orale ale apărătorului acestora pentru:

- greşita condamnare a inculpatului B.G.C. de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen. ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - probele administrate dovedind caracterul real al menţiunilor cuprinse în contractul de împrumut;

- greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 impunându-se achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. relaţiile avute cu inculpaţii G.M.I. şi G.T. fiind de serviciu, iar cele avute cu ceilalţi doi inculpaţi fiind determinate de nevoia de obţinere a unui împrumut;

- greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. contrar probelor administrate - declaraţia părţii vătămate, cea a martorei C.A.I., cea a proprietarului casei unde a locuit într-o perioadă partea vătămată) impunându-se achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.:

- greşita încadrare juridică şi condamnare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cea corectă fiind art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. faţă de prejudiciul total de 174.498 RON şi greşita reţinere a acestei infracţiuni în sarcina inculpatului, deşi acesta nu a intenţionat să înşele vreo persoană;

- greşita soluţionare a laturii civile, pe baza unor sume a căror existenţă reală nu a fost probată şi prin anularea contractelor încheiate, concomitent cu obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate - cu consecinţa îmbogăţirii Iară justă cauza a părţilor civile - impunându-se, în acest sens, rejudecarea cauzei de prima instanţă;

- cu privire la inculpaţii G.M.I. şi G.T., au fost invocate aceleaşi motive de recurs, cu excepţia celor vizând soluţiile dispuse relativ la infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals; cu privire la inculpatul G.T. s-a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct 17 şi 18 C. proc. pen.

Recurenţii-inculpaţi D.C. şi T.I.Z., criticând-o, după cum rezultă din motivele scrise de recurs şi concluziile orale ale apărătorului acestora pentru:

- greşita condamnare a inculpaţilor prin greşita reţinere a stării de fapt în lipsa probelor, necontrolarea activităţii de vânzare a imobilului părţii vătămate F.Z., inexistenţa probei cu înregistrările convorbirilor purtate de către inculpaţi, inexistenţa unor declaraţii de martor în sensul derulării unei activităţi infracţionale, caracterul irelevant al convorbirii purtată la 25 ianuarie 2010;

- nedovedirea realizării elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals;

- lipsa probelor relative la pretinsa comitere a infracţiunii de lipsire de libertate;

- greşita respingere a apelurilor declarate;

- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune fără a se evidenţia în ce au constat acţiunile de inducere în eroare, lipsa oricăror convorbiri în vederea inducerii în eroare a părţii vătămate F.Z.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi recurenţii inculpaţi B.G.C., G.M.I. şi G.T. sunt, în parte, fondate, iar cele declarate de recurenţii inculpaţi D.C.A. şi T.I.Z. nefondate, pentru considerentele ce urmează:

După cum rezultă din verificarea actelor dosarului instanţele au reţinut, în esenţă, în mod corect starea de fapt, constatându-se că în vara anului 2009, inculpaţii B.G.C., G.T. şi G.M.I. au constituit un grup infracţional în scopul obţinerii de foloase materiale în mod ilicit, prin inducerea în eroare a unor persoane în vârstă şi lipsirea acestora de proprietatea imobilelor avute în patrimoniu; grupul era coordonat de inculpaţii B.C.G. şi G.M., fiind uneori finanţat de inculpaţii D.C.A. şi T.I.Z.

Inculpaţii G.T. şi G.M. au indus în eroare pe partea vătămată I.C., în sensul că îl vor îngriji la bătrâneţe şi îi vor cumpăra o casă. Procedând în acest mod, împreună cu inculpatul B.G.C., inculpaţii au obţinut o procură de înstrăinare a locuinţei părţii vătămate, actele urmând a se realiza pe numele inculpatului B.C.G. Ulterior, partea vătămată a fost dusă în imobilul martorului D.G., într-o zonă izolată, fiind lăsată fără ajutor (deşi era în vârstă şi avea o stare de sănătate precară) şi apoi, după vânzarea locuinţei sale, dusă la un azil de bătrâni. Suma de 17.000 euro obţinută de inculpatul B.C.G. din vânzarea imobilului a fost împărţită de cei trei inculpaţi şi alte persoane neidentificate.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată F.Z., acesteia i-a fost indusă ideea că va fi îngrijită la bătrâneţe şi i se va cumpăra o casă; pentru a se creea convingerea părţii vătămate că va fi îngrijită inculpatul G.M. a pretins că este medic aplicând un pretins tratament părţii vătămate, toţi cei trei inculpaţi - B.C.G., G.T. şi G.M. pretinzând că sunt interesaţi de situaţia persoanelor vârstnice şi obţinând, astfel, încrederea părţii vătămate.

Pretextând că sunt în căutarea unei case pentru partea vătămată, aceasta a fost dusă în jud. Timiş, după care cei trei inculpaţi au luat legătura cu inculpata D.C.A. (prin intermediul martorei C.A.), aceasta susţinând că va suporta cheltuielile generate de vânzarea proprietăţii părţii vătămate, dar îşi va rezerva posibilitatea de a controla înstrăinarea acesteia. Imobilul a ajuns în proprietatea inculpatului B.C.G., anterior fiind semnat un contract de împrumut între inculpata D.C.A. şi inculpatul B.C.G. (ce atesta nereal că acesta din urmă a împrumutat de la inculpatul D.C.A. suma de 5.000 euro), garantat cu imobilul aflat iniţial în proprietatea părţii vătămate; actele au fost folosite la cartea funciară pentru a se înscrie proprietatea pe numele inculpatului B.C.G., precum şi interdicţia de vânzare în baza contractului de împrumut.

La data de 04 ianuarie 2010, partea vătămată a fost transportată de inculpaţii B.C.G., G.M. şi G.T. la notariat (unde erau așteptați de inculpaţii D.C:A. şi T.I.Z.), fiind indusă în eroare să semneze un fals contract de vânzare-cumpărare, notarul public D.I. şi avocatul P.M.D. fiind determinaţi ca, fără vinovăţie, să insereze în contract menţiuni nereale privind plata preţului, cu ocazia redactării şi autentificării actului, menţiuni cu acelaşi caracter fiind cuprinse şi în contractul de împrumut.

Taxele notariale au fost plătite de inculpata D.C.A., care a dat inculpatului B.C.G. suma de 600 euro pentru serviciile prestate.

Partea vătămată a fost transportată de inculpaţii B.C.G., T.I.Z., G.M. şi G.T., alături de numita C.A. într-o locuinţă izolată din pădure şi lipsită de posibilitatea de a intra în legătură cu alte persoane, convorbirea pe care a încercat să o poarte cu sora sa fiind întreruptă. Ulterior, sub controlul inculpatei D.C.A., inculpatul B.C.G. a încheiat cu numitul L.I. un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul ce aparţinuse iniţial părţii vătămate, preţul fiind de 24.750 euro; inculpaţii G.M., T.I.Z., D.C.A., B.C.G. şi numitele C.A.I. şi C.A. s-au implicat în obţinerea actelor necesare finalizării vânzării, numita C.A. comunicând inculpatei D.C.A. că imobilul era sechestrat. Procedând de o manieră similară s-a încercat şi deposedarea numiţilor K.A. şi M.V., demersurile fiind întrerupte de intervenţia organelor de urmărire.

Totodată, inculpatul B.C.G. a obţinut de la asociaţia de proprietari (reprezentată de numitul B.I.) proprietatea cotei de 1/2 din uscătoria unui bloc de locuinţe, promiţând că va efectua anumite lucrări la blocul respectiv, ceea ce nu s-a realizat, spaţiul respectiv fiind apoi vândut de inculpat. Acelaşi inculpat s-a obligat să vândă părţii vătămate H.C.A. un imobil ce nu se afla în patrimoniul său, primind o sumă de bani.

Se constată astfel că faptele inculpaţilor B.G.C., G.M.I. şi G.T. de a constitui un grup infracţional organizat în scopul înşelării şi obţinerii proprietăţii unor imobile aparţinând unor persoane în vârstă constituie infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiune ce nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor D.C. şi T.I.Z., aceştia neparticipând la comiterea unor infracţiuni grave circumscrise scopului grupului infracţional, prejudiciul creat părţii vătămate F.Z. fiind inferior valorii de 200.000 RON, cei doi inculpaţi nesprijinind activitatea grupului decât la comiterea infracţiunii de înșelăciune în dauna părţii vătămate F.Z.; totodată, probele administrate (cu referire expresă la convorbirile interceptate) nu demonstrează cu certitudine că aceşti doi inculpaţi ştiau, aprobau sau sprijineau lipsirea de libertate a părţii vătămate menţionată, astfel că în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub cel al laturii subiective ale infracţiunilor, dispunându-se just achitarea acestora. potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Instanţa de recurs reţine, de asemenea, că activitatea desfăşurată de inculpatul B.G.C. alături de inculpata D.C. în vederea dobândirii imobilului proprietatea părţii vătămate F.Z. şi încheierea contractului de împrumut care să garanteze obţinerea sumei avansată de către inculpată în prealabil realizează elementele constitutive ale participației improprii la infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) şi 291 C. pen. (comise în formă continuată), notarul public având - în sensul legii penale - calitatea de funcţionar public - prin natura serviciului public desfăşurat - şi întocmind înscrisuri oficiale - prin chiar simpla autentificare a unui document redactat anterior de către avocat. Sub aspectul infracţiunilor indicate, probele legal administrate nerelevând date certe de implicare şi a celorlalţi inculpaţi, în mod just s-a procedat la achitarea acestora potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T. se reţine că faptele acestora de a abandona persoane vârstnice, în zone izolate, victimele fiind lipsite de ajutor şi de posibilitatea reală de a se deplasa liber (datorită condiţiilor concrete şi stării în care se aflau) realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune - reţinută în diferite variante normative în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi - se constată că:

- inculpatul B.C.G. a fost implicat - după cum s-a arătat în succinta prezentare a stării de fapt expusă anterior - în activităţi specifice elementului material al infracţiunii cu referire la părţile vătămate I.C., F.Z., K.A. şi B.I., prejudiciul produs (determinat în funcţie de valoarea de circulaţie a imobilelor) fiind superior valorii de 200.000 RON şi atrăgând reţinerea în sarcina inculpatului a comiterii, în formă continuată, a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Relativ la fapta comisă în referire la partea vătămată H.A.C. aceasta are o existenţă autonomă (nereprezentând un act de executare a infracţiunii continuate anterior precizată) şi constă în esenţă în înstrăinarea unui bun ce nu se afla în patrimoniul inculpatului, circumscriindu-se disp. art. 251 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. Se constată, de asemenea, că rezolvarea problemei vânzării lucrului altuia nu transferă în sfera ilicitului penal acţiunea inculpatului de a înstrăina un bun ce nu făcea parte din patrimoniul său, această activitate neconstituind faptă penală şi urmând a fi clarificată prin eventuala promovare ulterioară a unei acţiuni civile, izvorâtă din contractul încheiat, inculpatul impunându-se a fi achitat pentru această faptă în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

- inculpaţii G.T. şi G.M.I. au derulat activităţi infracţionale având drept scop scoaterea unor imobile din patrimoniul şi proprietatea părţilor vătămate F.Z. şi I.C., prejudiciul produs fiind inferior sumei de 200.000 RON şi atrăgând incidenţa disp. art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

- inculpaţiii D.C. şi T.I.Z. - după cum just s-a reţinut şi de către instanţa de apel - s-au implicat exclusiv în activităţile derulate pentru obţinerea imobilului proprietatea părţii vătămate F.Z., fapta realizând elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de către inculpatul B.G.C. - având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei, natura şi gravitatea acesteia, perseverenţa inculpatului în atingerea scopurilor ilicite propuse şi prejudiciile create, pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi cele complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. sunt apte a conduce la realizarea scopurilor sancţiunii, potrivit disp. art. 52 C. pen. Executarea sancţiunilor este de natură a forma în conştiinţa inculpatului o atitudine corespunzătoare faţă de muncă şi normele dreptului şi moralei, în sensul obţinerii exclusiv pe căi licite a beneficiilor materiale, cuantumul pedepselor reflectând natura şi gravitatea faptelor comise, perioada de derulare a activităţii infracţionale, prejudiciile produse, caracterul nedemn al inculpatului de a se implica în viaţa publică. Relativ la acelaşi inculpat se reţine că pedepsele aplicate pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5), art. 289 alin. (1), art. 291 C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectă criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi sunt apte a conduce - prin cuantum şi modalitatea de executare - la realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa ce se impune a se aplica inculpatului G.M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. - în condiţiile anterior precizate - se constată că faţă de gradul de pericol al faptelor, contribuţia mai redusă în comiterea lor, recuperarea prejudiciului în ceea ce o priveşte pe partea vătămată F.Z., pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă accesorie, în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) sunt apte a realiza pe deplin scopul sancţiunilor astfel aplicate, potrivit art. 52 C. pen.

Relativ la acelaşi inculpat se reţine că pedepsele aplicate pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5), şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectă criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi sunt apte a conduce - prin cuantum şi modalitatea de executare - la realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la inculpatul G.T. se constată că prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2012 acesta a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor reţinute în sarcina sa şi solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Aşadar, instanţa de recurs urmează să ia act de această manifestare de voinţă a inculpatului şi să procedeze în consecinţă, prin reducerea cu o treime a minimului şi maximului special al sancţiunilor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise de către recurentul-inculpat, apreciind că pedepsele de 4 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. respectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reflectând natura şi gravitatea faptelor comise, urmările produse, dar şi poziţia procesuală a inculpatului, cuantumul şi modalitatea de executare a sancţiunilor fiind apte a conduce la reeducarea inculpatului şi la atingerea scopurilor pedepsei, potrivit disp. art. 52 C. pen., pedepsele complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. respectând aceleaşi cerinţe legale.

Relativ la sancţiunile aplicate recurenţilor-inculpaţi D.C. şi T.I.Z. se reţine că acestea respectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) De asemenea, modalitatea de executare a sancţiunilor este aptă a realiza scopurile prev. de art. 52 C. pen., pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient, ce va asigura îndeplinirea funcţiilor pedepsei.

Cu privire la soluţionarea laturii civile se constată că instanţele au procedat de o manieră legală şi temeinică, admiţând acţiunea civilă promovată de către partea vătămată I.C., anulând actele de înstrăinare a proprietăţii acesteia şi obligând în solidar pe inculpaţii B.G.C., G.T. şi G.M.I. la plata despăgubirilor către partea vătămată. Este, de asemenea, justă constatarea privind recuperarea prejudiciului determinat părţii vătămate F.Z.

Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea civilă H.A.C., având în vedere temeiul achitării inculpatului B.G.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., potrivit disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen. acţiunea civilă astfel formulată va fi lăsată nesoluţionată.

Cu privire la acţiunea civilă formulată de numitul B.I. instanţa de recurs reţine că aceasta este nefondată, având în vedere dispoziţia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect spaţiul cu destinaţie de uscătorie achiziţionat de inculpatul B.G.C., în cotă egală cu numitul C.B.M., ce are ca efect revenirea respectivului bun în patrimoniul părţii civile, fiind lipsită de temei legal obligarea inculpatului la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea acestui imobil.

Asupra celorlalte motive de recurs invocate de către recurenţi în termenul şi condiţiile art. 385¹⁰ alin. (1) rap. la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Faţă de precizările anterior formulate, criticile invocate de parchet relative la soluţiile de achitare şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.C. şi T.I.Z. sunt nefondate. Se reţine astfel, că infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor D.C. şi T.I.Z., aceştia neparticipând la comiterea unor infracţiuni grave circumscrise scopului grupului infracţional, nesprijinind activitatea grupului decât la comiterea infracţiunii de înșelăciune în dauna părţii vătămate F.Z., prejudiciul creat acesteia fiind inferior valorii de 200.000 RON, nefiind incidente disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003; totodată, probele administrate (cu referire expresă la convorbirile interceptate) nu demonstrează cu certitudine că ştiau, aprobau sau sprijineau lipsirea de libertate a părţii vătămate menţionată, astfel că în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturilor obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, dispunându-se just achitarea acestora, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Se constată, totodată, că nu pot fi primite nici criticile apărării privind greşita condamnare a inculpatului B.G.C. pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual şi uz de fals - în forma participaţiei improprii - deoarece acesta a participat la încheierea înscrisurilor cu conţinut neconform realităţii determinând cu intenţie consemnarea aspectelor nereale şi apoi utilizarea înscrisurilor astfel întocmite. Sunt, de asemenea, nefondate, susţinerile apărării privind inexistenţa sau nerealizarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., (pentru care au fost condamnaţi inculpaţii B.G.C. şi G.M.I.), starea de fapt reţinută întemeindu-se pe probele legal administrate şi care s-au coroborat (declaraţiile martorilor, părţilor vătămate şi convorbirile interceptate).

Relativ la motivele invocate cu privire la soluţia pronunţată cu privire la recurentul inculpat G.T. se constată că se impune a se avea cu prioritate în vedere solicitarea formulată în recurs de către acesta, de aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen., ce face de prisos analizarea motivelor invocate, faţă de conţinutul acestora.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi B.G.C., G.M.I. şi G.T. referitoare la modul de soluţionare a laturii civile, se reţine - faţă de precizările anterior formulate în considerentele prezentei decizii - că acestea nu pot fi primite, măsurile de obligare a inculpaţilor la plata de despăgubiri şi, după caz, la anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod fraudulos conducând la repararea integrală a prejudiciului produs.

De asemenea, sunt nefondate şi susţinerile relative la nevinovăţia inculpaţilor D.C.A. şi T.I.Z. în comiterea infracţiunii de înşelăciune având în vedere activităţile derulate pentru înstrăinarea imobilului părţii vătămate, controlul exercitat de inculpată şi finanţarea activităţii astfel derulată, după cum s-a arătat şi în cele ce preced.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T.

Vor fi casate, în parte, hotărârile anterior pronunţate, iar, în rejudecare, descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor B.G.C., G.M.I. şi G.T. în pedepsele componente.

Conform art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care anterior menţionaţii inculpaţi au fost trimişi în judecată, astfel:

- pentru inculpatul B.G.C. din infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţi vătămate I.C., K.A., B.I., H.A.C. şi F.Z.) în infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţi vătămate I.C., K.A., B.I., şi F.Z.) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată H.A.C.);

- pentru inculpatul G.M.I. din infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. Ia art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pentru inculpatul G.T. din infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., va fi achitat inculpatul B.G.C. pentru săvârşirea infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată H.A.C.).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa astfel aplicată se va contopi cu cele de 7 ani închisoare - aplicată pt săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 luni închisoare pt săvârşirea infracţiunii prev. de 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 luni închisoare pt comiterea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 5 ani închisoare pt săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), va fi condamnat inculpatul G.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa astfel aplicată se va contopi cu cele de 7 ani închisoare - aplicată pt săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., va fi condamnat inculpatul G.T. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Cu titlu de pedeapsă accesorie va fi interzis inculpatului, în temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen., exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor - pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Va fi respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I., ca reprezentant al Asociaţiei de Proprietari din Timişoara, str. L.

Se va menţine dispoziţia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B.I. şi V.A., ca reprezentanţi ai Asociaţiei de Proprietari din Timişoara, str. L., şi inculpatul B.G.C. şi C.B.M.

Potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen., va fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă H.A.C.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Potrivit disp. art. 385¹⁶ C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpaţilor B.G.C. şi G.T. se va deduce perioada reţinerii şi cea a arestării preventive de la 25 ianuarie 2010 la 22 iunie 2012.

Potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.C.A. şi T.I.Z.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea cauzei în recurs pentru recurenţii B.G.C., G.M.I. rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi fiecare dintre recurenţii-inculpaţi D.C.A. şi T.I.Z. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, şi de către inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T.

Casează în parte decizia penală nr. 149/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, şi, în parte, sentinţa penală nr. 122/2011 a Tribunalului Sibiu, şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedepsele rezultante de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpaţilor B.G.C., G.M.I. şi G.T. în pedepsele componente.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul:

- B.G.C., din infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţile vătămate I.C., K.A., B.I., H.A.C., F.Z.),

În infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţile vătămate I.C., K.A., B.I., F.Z.) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (partea vătămată H.A.C.);

- G.M.I., din infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

În infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- G.T., din infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

În infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

II.A. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (partea vătămată H.A.C.);

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca în final inculpatul B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

B. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă inculpatul G.M.I. la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

C. În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., condamnă inculpatul G.T. la 4 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., condamnă acelaşi inculpat la 3 ani şi 8 luni închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Respinge acţiunea civilă formulată de către partea civilă B.I., ca reprezentant al Asociaţiei de Proprietari din Timişoara, str. L., ca nefondată.

Menţine dispoziţia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B.I. şi V.A., în calitate de reprezentanţi ai Asociaţiei de Proprietari din Timişoara, str. L., şi inculpatul B.G.C. şi C.B.M.I.

Lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă H.A.C.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385¹⁶ C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor B.G.C. şi G.T. reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 la 22 iunie 2012.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata D.C.A., inculpatul T.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 149/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În recurs, cheltuielile judiciare pentru inculpaţii B.G.C., G.M.I. şi G.T. rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu parţial în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă fiecare inculpaţii D.C.A. şi T.I.Z. la plata către stat a câte 1.500 RON cheltuieli judiciare, din care câte 100 RON onorariul parţial al avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2113/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2209/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2204/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs