ICCJ. Decizia nr. 2434/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2434/2012
Dosar nr. 13593/99/2011
Şedinţa publică din 18 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 29 din 23 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13593/99/2011 al Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
- M.O. (zis R.), pentru săvârşirea infracţiunilor:
- de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durată de 1 an;
- de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 4 ani, ambele infracţiuni fiind săvârşite în condiţii de concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 33222/245/2010 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) lit. b) C. pen. (faptă comisă la data de 01 august 2010);
- pedeapsa de 4 (patru) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. (faptă comisă la data de 02/03 octombrie 2010);
- pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la furt calificat” prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă comisă la data de 02/ 03 octombrie 2010) şi
- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „efectuarea de retrageri de numerar şi interogări de sold, prin utilizarea unui instrument de plată electronic, fără consimţământul titularului instrumentului” prev. şi ped. de art. 27 alin. (1) raportat la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, (faptă comisă în perioada 01 august 2010 - 07 august 2010).
A fost înlăturat sporul de 3 (trei) luni închisoare aplicat.
S-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.O. prin Sentinţa penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentinţă şi, în consecinţă:
În baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. cu referire la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta sentinţă penală pentru infracţiunile concurente, cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, inculpatul M.O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 3 (trei) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul M.O. 6 ani şi 11 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durată de 4 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de deţinere a inculpatului M.O., iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2010 până la 21 septembrie 2010 şi de la 06 octombrie 2010 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 209/2011 emis de Judecătoria Iaşi în baza Sentinţei penale nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iaşi, dispunând emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.
- H.G. (zis P.), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b) C. pen.
În baza disp. art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului H.G. prin prezenta sentinţă, pe o durată de 3 ani, care conform art. 82 C. pen. constituie termen de încercare.
În baza disp. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul H.G. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză, de la 24 august 2010 până la 21 septembrie 2010.
În baza disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpaţi cantitatea de 321,1 grame canabis aflată în custodia Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi (proces-verbal din 24 august 2010).
În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.O. a bunurilor care nu au fost supuse confiscării, respectiv: - 1 (un) telefon mobil marca „Z.", model X; 1 (un) telefon mobil marca „Z.", model Y; 1 (un) telefon mobil marca „Z.", model X; 1 (un) telefon mobil marca „Z.", model Z; 1 (un) telefon mobil marca „M." şi acumulatorul aferent; 1 (un) telefon mobil marca „N." şi acumulatorul aferent; 1 (un) telefon mobil marca „S." şi acumulatorul aferent; 1 (un) telefon mobil marca „N.", cu codul A şi acumulatorul aferent; 1 (un) card de memorie marca „N." cu codul B; 1 (un) card de memorie marca „P."; 1 (un) card de memorie marca „N."; 1 (un) card de memorie marca „K."; 1 (un) card de memorie marca „K.", micro-SD; 1 (un) aparat D.V.D. Player marca „S."; 1 (un) amplificator digital marca „S."; 1 (un) ceas marca „K."; 1 (un) obiect metalic de culoare galbenă inscripţionat „M."; 1 (un) obiect metalic de culoare galbenă tip cercel, de forma cifrei opt; 2 (două) obiecte din metal de culoare galbenă tip cercel, cu inserţii din plastic de culoare portocalie, bunuri ridicate conform dovezii de ridicare bunuri şi înscrisuri din 23 august 2010 eliberate I.J.P.F. Iaşi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 16 octombrie 2011 întocmit de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iaşi în Dosarul nr. 196D/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 13593/99/2011 din data de 01 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.O. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, şi introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. şi H.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.
Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul disp. art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 faţă de învinuiţii M.N.I. şi A.R. şi aplicarea unor amenzi administrative.
În esenţă, s-a reţinut că, probatoriul administrat în cauză a relevat că la data de 21 august 2010 inculpatul M.O. a introdus în ţara o cantitate de peste 350 grame de cannabis - drog de risc, iar ulterior datei de 21 august 2010 a transportat, depozitat şi oferit spre vânzare cantităţi de cannabis pe raza municipiului Iaşi.
Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţă se probează cu ansamblul probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale, probe care au fost însuşite de către inculpaţi în faţa instanţei, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de verificare a bagajelor; proces-verbal de surprindere în flagrant; planşele fotografice; procesele-verbale de percheziţie; procesele-verbale de cântărire; raport de constatare tehnico-ştiinţifică; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele-verbale de supraveghere operativă; buletine de analiză toxicologice - droguri; declaraţii de martori audiaţi în faza urmăririi penale; declaraţiile date de inculpaţi în cauză, în ambele faze procesuale.
În faţa instanţei, inculpatul H.G. a recunoscut integral acuzele aduse şi nu a contestat niciuna din probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
La rândul său, inculpatul M.O. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare în declaraţia dată în faţa instanţei, precizând doar că nu a efectuat acte de comercializare propriu-zisă a vreunei cantităţi de cannabis aşa cum s-a reţinut în actul de inculpare, dar că a oferit diferite cantităţi de cannabis unor persoane pentru consum, fără ca el personal să realizeze vreun folos material. Declaraţia inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, din care rezultă că inculpatul a oferit într-adevăr mai multor persoane mici cantităţi de cannabis, fără ca acestea să achite, la momentul oferirii contravaloarea lor.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 88 din 3 mai 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.O. împotriva Sentinţei penale nr. 29 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 23 ianuarie 2012 şi a menţinut starea de deţinere a inculpatului.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul M.O. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate până la minimul special prevăzut de lege, cu înlăturarea sporului.
În susţinerea celor invocate a arătat că în apel au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere ce nu au fost avute în vedere de către instanţa de control judiciar.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că decizia instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, recrudescenţa lor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În mod corect, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi aspecte ce ţin de persoana şi conduita inculpatului.
Fără a mai relua motivarea instanţei de control judiciar, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comisă de inculpat, a gravităţii faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat şi major faţă de recrudescenţa răspândirii substanţelor interzise, şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, al limitelor de pedeapsă reţinute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de prima instanţă la cuantificarea pedepselor stabilite inculpatului şi care sunt de natură să înfăptuiască în concret atribuţiile funcţionale ale sancţiunii penale.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
În cauza dedusă judecăţii se constată că inculpatul M.O. a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. prin renunţarea la administrarea oricăror probe, recunoscând acuzaţiile aduse.
Prin raportarea acestor împrejurări (poziţia sinceră, de recunoaştere a inculpatului), la modalitatea concretă în care au fost comise faptele, prin introducerea drogurilor în ţară, traficarea lor, implicarea şi a altor persoane în activitatea ce ţine de traficul de droguri şi, având în vedere posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relaţiilor sociale ocrotite de lege, (fiind implicat în proceduri judiciare penale), în mod corect s-a apreciat că nu există date sau împrejurări ale realităţii de natură să dobândească valenţe atenuante, şi să impună pedepse sub minimul special al pedepselor, redus cu o treime ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.
Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite în concret, satisfac imperativul justei individualizări a pedepselor.
Or, în cauză, aşa cum anterior s-a arătat, în mod corect s-a apreciat că nu există date sau împrejurări ale realităţii de natură să dobândească valenţe atenuante şi să impună pedepse sub minimul special al pedepselor, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de cea de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.O. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 03 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 23 august 2010 la 21 septembrie 2010 şi de la 6 octombrie 2010 la 18 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1588/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
