ICCJ. Decizia nr. 2132/2012. Penal
Comentarii |
|
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului K.M., din infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul K.M. la o pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul K.M. la o pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul K.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și s-a aplicat inculpatului K.M. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.
în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului O.Y., din infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul O.Y. la o pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul O.Y. la o pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul O.Y. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și s-a aplicat inculpatului O.Y. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.
în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 438 C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpaților K.M. și O.Y. de pe teritoriul României după executarea pedepselor.
în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cantității de 226,060 kg heroină ridicată conform dovezii aflate la fila 72 din dosar și a autoturismului.
S-a dispune restituirea autoturismului lăsat în custodia numitei O.M. în favoarea SC P.C.P.S. SRL Oradea, precum și a următoarelor bunuri: 1 bucată pipetă și 1 bucată pensetă ridicate conform dovezii de la fila 72 din dosar.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, din data de 09 decembrie 1998 au fost trimiși în judecată inculpații C.I., K.M. și O.Y., fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de stupefiante prevăzută și pedepsită de art. 312 alin. (2) C. pen., contrabandă prevăzută și pedepsită de art. 176 din Legea nr. 141/1997, reținându-se în fapt că în data de 30 iulie 1998, în timpul efectuării controlului vamal al autotrenului și a remorcii acestuia, precum și a informațiilor obținute, organele vamale au descoperit printre cutiile cu faianță cu care era încărcat autotrenul, mai multe pungi din material transparent conținând o substanță uscată de culoare cenușie - maronie, cu miros înțepător având o greutate totală de 237,170 kg. cu ambalaj cu tot, iar din raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 52.587 din 14 august 1998, a rezultat o cantitate de 226,0825 kg. heroină cu o concentrație de 25 +/ - 5%. în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autotrenul a fost încărcat cu 16 europaleți cu faianță în data de 29 iulie 1998 în jurul orei 14:30 la depozitul firmei I.I.E. SRL, cu sediul în București, acest depozit aflându-se în incinta SC A. SA Oradea, care a fost închiriat de firma I. începând cu data de 2 iunie 1997 pe o perioadă de 5 ani, patronul firmei fiind învinuita C.I. Faianța încărcată din depozitul SC A. Oradea în cantitate de 1382,400 mp a provenit de la SC S. Cluj, fiind cumpărată de către SC I.I.E. SRL, din 27 iulie 1998. S-a menționat că SC F.T. SRL al cărui asociat unic este învinuitul K.M. a importat faianță din Turcia de la firma A.T.G.V.I.S.T. LTD STI, importul fiind efectuat la data de 27 iulie 1998 și a intrat în țară cu auto din Turcia, iar acest transport a fost descărcat în data de 28 iulie 1998 la depozitul SC I. din Oradea, șoseaua Borșului, cantitatea totală de faianță fiind de 1466 mp. în data de 28 iulie 1998, martorii B.G., L.D., M.F., au fost solicitați de către învinuiții O.Y. și K.M. să aranjeze cutiile cu faianță în boxpaleți, aceștia aranjând majoritatea încărcăturii de faianță cu excepția unor cutii lipite cu bandă scotch care au fost aranjate de către învinuiți. Aceste cutii conțineau faianță S., iar pe faianța din cutiile în care au fost puse drogurile s-au găsit mai multe urme papilare care fiind comparate cu impresiunile cetățenilor români prezenți la încărcarea și descărcarea faianței s-a constatat că nu le aparțin. în cele 80 de cutii în care s-au găsit de la una la cinci pungi conținând heroină existau în timpul controlului vamal între două până la șase plăci de faianță S., iar diferența de plăci din aceste cutii a fost dusă cu microbuzul, număr olandez, la depozitul SC P.I.S. SRL din Livada Bihor, corn. Nojorid, transport efectuat de către O.Y. la 30 iulie 1998, în total fiind 900 plăci faianță. Din cercetările efectuate la depozitul din Oradea, șoseaua Borșului a rezultat că s-a găsit atât faianță turcească cât și cutii goale de faianță turcească, fapt ce a dus la concluzia că drogurile au fost aduse din Turcia ascunse în cutiile de faianță și urmau să ajungă în Olanda, respectiv în cutii cu faianță de producție românească, folosindu-se această modalitate pentru a nu se crea suspiciuni. în consecință, în depozitul din Oradea învinuiții au despachetat heroina din cutiile cu faianță turcească sosite cu importul din 27 iulie 1998 și au reîmpachetat-o în cutiile cu faianță românească după care le-au încărcat în autotrenul care urma să plece în Olanda.
Prin sentința penala nr. 34/1999 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a dispus condamnarea celor trei inculpați, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 312 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale și pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 176 din Legea nr. 141/1997 la o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. în baza art. 33 - 34 C. pen. s-au contopit pedepsele individuale și s-a dispus ca fiecare inculpat să execute, ca fiind pedeapsa cea mai grea, o pedeapsă de 18 ani închisoare cu aplic. art. 71 și 64 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. în baza art. 438 C. proc. pen. cu referire la art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpaților K.M. și O.Y. de pe teritoriul României după executarea pedepselor. în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea 1 bucată pipetă ridicată conform dovezii de la fila 190 din dosar; 226,060 kg heroină ridicate conform dovezii de la fila 72 din dosar; autoturismul aparținând inculpaților. S-a dispus restituirea celorlalte bunuri indisponibilizate în cursul urmăririi penale, în favoarea proprietarilor.
Prin decizia penală nr. 239/A/1999 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-au admis apelurile inculpaților C.I., O.Y. și K.M., declarate împotriva sentinței penale mai sus menționate, s-a dispus desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor.
în urma rejudecării, Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 349/P/2004, a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice date faptei reținute în sarcina inculpatului K.M. din infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) l-a condamnat pe inculpatul K.M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare. în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplic, art. 71 și 64 C. pen. și interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului O.Y. din infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (2) în infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) l-a condamnat pe inculpatul O.Y. la pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplic, art. 71 și 64 C. pen. și interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatei C.I. din infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat-o pe inculpata C.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat aceiași inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele principale și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen. în baza art. 438 C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpaților K.M. și O.Y. de pe teritoriul României după executarea pedepselor. în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 18 C. pen. a dispus confiscarea specială a cantității de 226.060 kg heroina ridicata conform dovezii aflate la fila 72 din dosarul cauzei și a autoturismului și restituirea autoturismului lăsat în custodia numitei O.M. în favoarea SC P.C.P.S. SRL Oradea.
Această sentință a fost atacată de către toți cei trei inculpați, iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 180/A din 27 septembrie 2005 a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea apelurilor declarate, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei, constatându-se ca procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
La termenul din data de 15 iunie 2010, cu procedura de citare legal îndeplinită, cauza fiind în stare de judecată doar în ce-i privește pe inculpații O.Y. și K.M., instanța a dispus disjungerea cauzei față de inculpata C.I., întocmindu-se în nou dosar și s-a continuat judecata în prezentul dosar doar cu privire la inculpații K.M. și O.Y.
Tribunalul a menționat ca procedura de citare a celor doi inculpați cetățeni turci a fost efectuată prin comisie rogatorie la noile adrese indicate de către autoritățile din Turcia.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit procesului verbal din data de 30 iulie 1998 încheiat de organele de cercetare penală (fila 6 urmărire penală), în timpul efectuării controlului vamal al autoturismului și a remorcii acestuia, printre cutiile de faianță cu care acesta era încărcat s-au găsit ascunse un număr de 304 pungi din material transparent ce conțineau în cantități diferite o substanță uscată, de culoare cenușie - maronie cu miros înțepător. Raportul de constatare tehnico - științifică din 14 august 1998 (filele 49 -71) a relevat faptul că cele 304 pungi în greutate totală de 237,171 kg, respectiv de 226,060 kg după efectuarea determinărilor fizico-chimice și pregătirea contraprobelor, conțineau heroină și de asemenea că această substanță este inclusă în lista produșilor și substanțelor stupefiante suspuse regimului stabilit prin Legea nr. 73/1969 în vigoare la data respectiva, din anexa prevăzută în Instrucțiunile Ministerului Sănătății nr. 103/1970 precum și din Lista anexă la Convenția Unică privind stupefiantele amendată prin Protocolul din 1972. Din scrisoarea de transport internațional aflată la fila 36 din dosarul de urmărire penală a rezultat că acest transport era în curs de realizare cu un autotren aparținând SC R. SA Agenția Oradea, că încărcătura sa aparținea societății comerciale SC I.I.E. SRL, iar locul de destinație era Utrecht Olanda. înscrisul aflat la fila 37 din dosarul de urmărire penală constând într-o cerere adresată către R. SA de către SC I.I.E. SRL Oradea indică faptul că această societate comercială a solicitat un camion tir pentru efectuarea unui transport de faianță pe ruta Oradea - Utrecht, precum și prezentarea acestuia la data de 29 iulie 1998, ora 9 la adresa din Oradea.
SC I.I.E. SRL a fost fondată de inculpata C.I. și a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București sub nr. 98299 din 16 decembrie 1994 sediul fiind stabilit în București. Conform contractului de închiriere (fila 134 dosar up) societatea comercială SC I.I.E. SRL a închiriat de la SC A. SA Oradea pentru o perioadă de 5 ani începând cu data de 02 iunie 1997, două hale de producție din cadrul Fermei, situate în incinta SC A. SA Oradea. Prin declarația dată în fața instanței, martorul B.L. (fila 174 din dosar), respectiv conducătorul auto al tirului surprins în vamă cu încărcătura ce conținea heroină, arată că în calitate de conducător auto la R. Oradea (la indicația dată de șefii săi) s-a prezentat în cursul lunii iulie 1998 la "fosta A." situată pe str. Borșului, respectiv sediul SC I.I.E. SRL pentru a efectua o cursă în Olanda, localitatea Utrek. Negăsind pe nimeni în cursul dimineții, martorul relatează că s-a întors la prânz, când a întâlnit doi bărbați și o femeie care crede că vorbeau în limba turcă. A relatat că cei doi bărbați au ajutat efectiv la încărcarea faianței ce urma să fie transportată. La rândul lor martorii B.G. (fila 80 dosar up), L.D. (fila 81 dosar up), M.S. (fila 218 din dosar) au arătat că în data de 28 iulie 1998 au fost transportați de către numitul I. și inculpatul K.M. cu un autoturism în loc. Oradea, pe str. Borșului la "A." unde li s-a cerut să aranjeze cutiile cu faianță care s-au mișcat pe boxpaleți. Martorul M.S. a arătat că în timp ce ceilalți doi aranjau cutiile cu faianță pe boxpaleți, a fost solicitat de inculpatul K.M. la a-l ajuta pe acesta să învelească boxpaleții cu o folie din nailon, martorul precizând că inițial boxpaleții au fost capsați cu bandă din tablă. Același martor arată că a observat faptul că mai existau cutii cu faianță pe care s-a aplicat bandă autoadeziva. Martorii au menționat că au rămas la acest depozit până în jurul orelor 18 când au fost transportați la Livada de către numitul I. și inculpatul K.M.
Conform înscrisului aflat la fila 40 din dosarul de urmărire penală, SC I.I.E. SRL a achiziționat faianță la data de 27 iulie 1998 de la societatea comercială S. cu sediul în Cluj-Napoca. Potrivit declarației vamale aflate la fila 41 dosar de urmărire penală, SC F.T. SRL Oradea al cărui asociat unic era inculpatul O.Y. (fila 141 dosar up) a importat faianță de la firma A.T.G.I.S.T.S. din Turcia, data intrării în tară fiind de asemenea 27 iulie 1998. Cu ocazia efectuării unei percheziții la sediul SC I.I.E. SRL pe str. Borșului s-a descoperit faianță de proveniență turcească (procesul verbal de efectuare a percheziției, filele 19-33 dosar urmărire penală) iar la depozitul SC P.I.S. SRL din Livada Bihor s-au găsit un număr de 914 plăci faianță S. (procesul verbal de custodie fila 117 dosar urmărire penală). Potrivit declarației date în fază de urmărire penală (fila 120 din dosar) de martorul O.K., în depozitul firmei SC P.I.S. SRL în cursul lunii august 1998 s-a aflat microbusul, care era încărcai cu faianță tip S.
Analizând probele mai sus expuse instanța de fond a reținut că încărcătura tirului ce ascundea pungile cu heroină, respectiv cutiile cu faianță de tip S. reprezintă achiziția făcută de firma SC I.I.E. SRL de la firma SC S. Cluj la data de 27 iulie 1998, că tirul a fost încărcat la depozitul acestei firme, situat pe str. Borșului, că în data de 28 iulie 1998 același sediu s-a descărcat faianța importată din Turcia de către inculpatul K.M., intrată în țară la data de 27 iulie 1998, pungile cu heroină fiind introduse în țară odată cu importul de faianță din Turcia, urmând să ajungă în Olanda în cutiile cu faianța de proveniență românească, pentru a înlătura suspiciunile organelor de control. Implicarea celor doi inculpați în această operațiune a rezultat odată din participarea societății comerciale deținut de către inculpatul K.M., relațiile comerciale dintre aceasta societate și SC I.I.E. SRL, acestea derulând împreuna activități de import de faianță turcească, achiziționare și export de faianță românească, caracterul concomitent al acestor operațiuni comerciale (ambele s-au derulat în 27 iulie 1998) cât și din depozițiile martorilor audiați care converg fără nici o inadvertență a declarațiilor, spre probarea certă a participației celor doi inculpați la activitatea de încărcare cu faianță a tirului ce urma să plece în Olanda.
Mai mult martorii au relevat o împrejurare apreciată de instanța de fond ca fiind esențială și anume, faptul că inculpații O.Y. și K.M. au aranjat personal anumite cutii pe boxpaleți, cutii pe care le-au adus "din hală" și apoi faptul că în afara cutiilor cu faianță pe care martorii și inculpații le-au legat cu bandă scotch, martorii au observat că existau și alte cutii legate asemănător, aceștia arătând că banda folosită inițial a fost metalică. A fost evident că, cutiile cu faianță S. au fost deschise pentru a se strecura în conținutul lor pungile cu heroină, și închise din nou, de unde modul de închidere diferit de cel inițial. Apoi din cele 80 de cutii cu faianță S. în care au fost așezate calupurile cu heroină lipseau 914 bucăți faianță, faianță care a fost regăsită în depozitul firmei SC P.I.S. SRL Totodată în sediul firmei SC I.I.E. SRL, respectiv pe str. Borșului s-a găsit faianță turcească. Din corelarea acestor ultime două împrejurări cu cele mai sus arătate, respectiv operațiunile comerciale desfășurate de inculpați ce implicau import, respectiv export de faianță, este evident că la sediul SC I.I.E. SRL de pe str. Borșului a ajuns faianța turcească importată de inculpatul O.Y., că pungile cu heroină au fost transferate din cutiile cu faianța turcească în cutiile cu faianță românească, iar faianța românească scoasă din aceste cutii a fost transportată la sediul firmei SC P.I.S. SRL din Livada pentru a se înlătura dovezile privind deschiderea cutiilor cu faianță S. și modificarea conținutului acestora.
Din ansamblul probator administrat și din starea de fapt reținută pe baza acestuia, instanța de fond a concluzionat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce au făcut obiectul sesizării.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute, susținând ca vinovați de comiterea acestora s-ar face alte persoane, precizând ca erau parteneri de afaceri cu inculpata I.C., însă aceasta din urma la rândul sau era implicata în afaceri cu "E." și "A.", cetățeni iranieni, care ar fi lăsat la depozitul de pe strada Borșului patru cutii de faianța ca mostre. Insă aceasta apărare nu a fost întemeiata întrucât nu s-a coroborat cu celelalte probe din ansamblul probator administrat. S-a remarcat totodată faptul că așa cum s-a arătat anterior, modul de acțiune a inculpaților ilustrează o implicare și o preocupare mai puțin obișnuita. Inculpații, în calitate de patroni, supravegheau în mod obișnuit lucrările ce erau efectuate de muncitori (împrejurare atestată de martorii audiați în faza de urmărire penală). Cu toate acestea la încărcarea camionului cu destinația Olanda, au participat efectiv, au așezat și legat cutiile pe boxpaleți, respectiv cutiile ce au fost aduse personal de aceștia din hală deși aveau posibilitatea de a lăsa toate activitățile arătate exclusiv în sarcina muncitorilor solicitați pentru aceasta. De asemenea, în apărare s-a invocat starea de sănătate mintala a inculpatei C.I. ale cărei declarații nu ar putea servi la aflarea adevărului. însă, pe de o parte, starea de fapt reținuta de către instanța de fond nu a rezultat doar din declarația acestei inculpate ci din tot ansamblul probator administrat în cauza, iar pe de alta parte, chiar daca în prezent situația sa medicala ar fi precara, la dosarul cauzei nu exista nici un fel de date ca în urma cu 12 ani, la data comiterii faptei și luării primelor declarații, aceasta inculpata nu a fost în măsura să redea cele petrecute.
Inculpații nu s-au prezentat în instanță în niciunul dintre ciclurile procesuale pentru a oferi date concrete asupra acestor cetățeni iranieni, informații și amănunte apte a face posibilă identificarea lor, deși inculpata C.I. avea acces la anumite date de identificare, susținând în declarația sa că se ocupa "de birocrația firmei lor, ale cetățenilor iranieni".
Față de cele mai sus expuse instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de drog prev. și ped. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că inculpații au organizat un transport de heroină spre Olanda; a infracțiunii de contrabandă prev. și ped. de art. 176 din Legea nr. 141/1997 constând în aceea că inculpații au trecut peste frontiera de stat, fără autorizație, substanțe stupefiante odată cu realizarea importului de faianță din Turcia; a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prin aceea că și-au concentrat eforturile și-au prestabilit, contribuția, s-au organizat pentru săvârșirea unei infracțiuni în vederea obținerii unor beneficii materiale.
însă, sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor de trafic de droguri și constituire a unui grup infracțional organizat s-au impus următoarele precizări:
Inculpații au fost trimiși în judecată în data de 09 decembrie 1998, prin rechizitoriul reținându-se în sarcina lor săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 312 alin. (2) C. pen., text de lege care sancționa săvârșirea în mod organizat a infracțiunii de trafic de stupefiante reglementată de art. 312 alin. (1) C. pen.
Prin Legea nr. 143/2000 art. 312 C. pen. a fost abrogat în ceea ce privește produsele și substanțele stupefiante, traficul acestora fiind sancționat în art. 2 din legea menționată, unde se prevede că "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi", iar în alin. (2) că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 12 din Legea nr. 143/2000 prevedea anterior modificării sale prin Legea nr. 39/2003 că "se pedepsesc cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, dacă persoana care le-a săvârșit face parte dintr-o organizație sau asociație, sau dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și al obținerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
Textul precizat, astfel cum am arătat, a fost modificat prin art. 28 din Legea nr. 39/2003 care i-a redus conținutul la prevederea că dacă faptele prev. la art. 2 din Legea nr. 143/2000 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Această lege însă incriminează în art. 7, ca infracțiune de sine stătătoare, constituirea unui grup infracțional organizat iar în art. 2 definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține indirect un beneficiu material; același articol în alin. (2), enumera infracțiunile grave, printre acestea regăsindu-se și infracțiunile privind traficul de droguri și precursori.
A rezultat din cele arătate că de la data săvârșirii faptei până la data judecării acestora s-au succedat în timp mai multe legi penale, conținutul incriminării inițiale, concretizată în art. 312 alin. (2) C. pen. regăsindu-se în texte distincte ca atare, iar modificările astfel survenite vizează nu numai pedepsele principale și limitele acestora ci și modul de incriminare.
Uzitând de aceste două criterii - modul de incriminare și pedepsele stabilite - în determinarea legii penale mai favorabile se impune următoarea concluzie: legea în vigoare la data săvârșirii faptei prevede în art. 312 alin. (1) C. pen. "producerea, deținerea sau orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante . fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi".
Potrivit alin. (2) art. 312 C. pen., dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită organizat pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Inculpații așa cum s-a arătat au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 312 alin. (2) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante în mod organizat.
în actuala reglementare infracțiunea de trafic de droguri este reglementată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și este pedepsită în cazul în care vizează droguri de mare risc, situație incidență în speța de față (heroina fiind cuprinsă în Lista nr. 1, anexă la lege, respectiv Tabelul nr. I, în care potrivit art. 1 lit. c) din lege sunt înscrise drogurile de mare risc) cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. S-a remarcat că legea penală mai favorabilă din punctul de vedere al pedepselor în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri este art. 312 alin. (1) C. pen. care sancționează traficul de stupefiante cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv corespondentul în legea abrogata al textului incriminator în actuala reglementare. Agravanta reglementată în alin. (2) al art. 312 C. pen. constând în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în mod organizat pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi se regăsește în actuala reglementare în art. 7 din Legea nr. 39/2003 care instituie ca pedeapsă închisoarea de la 5 al 20 de ani și interzicerea unor drepturi. La rândul ei legea intermediară art. 12 din Legea nr. 143/2000 a instituit ca pedeapsă închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Ca atare, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă, pentru sancționarea actelor de organizare în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, o constituie art. 7 din Legea nr. 39/2003. în ceea ce privește condițiile impuse de legea precizată privind existența unui grup infracțional organizat s-a remarcat că este îndeplinită condiția criteriului numeric, inculpații fiind în număr de 3, iar caracterul concertat, coordonat și de durată al activității infracționale precum și distribuirea rolurilor între aceștia apreciem că este reflectat fără echivoc de modul de execuție și actele materiale distincte executate de inculpați. în concret, inculpatul K.M. s-a ocupat prin firma sa de realizarea importului de faianță din Turcia, transport prin intermediul căruia s-a introdus heroina în țară, iar inculpatul O.Y. a supravegheat, a ajutat și s-a ocupat alături de primul inculpat, precum și de inculpata C.I., de încărcarea tirului.
Este evidentă prestabilirea rolurilor urmare a implicării societăților comerciale conduse de cei doi inculpați, coordonarea, concertarea acestor activități (cele două acțiuni comerciale menționate, respectiv importul și achiziția de faianță s-au realizat în data de 27 iulie 1998) precum și faptul că acestea s-au desfășurat conform unui plan bine pus la punct dinainte ceea ce exclude ipoteza reunirii ocazionale, ad-hoc a acestora. Este la fel de evident scopul urmărit de aceștia, respectiv obținerea unor beneficii financiare, traficul de droguri fiind o activitate generatoare de venituri mari și totodată o activitate spre care își concentrează atenția, motivate de acest aspect organizațiile criminale. De asemenea urmare actelor materiale pe care le-a implicat activitatea infracțională - organizarea importului de faianță turcească și achiziționarea faianței românești - este evident că existența grupului infracțional organizat a implicat o anumită durată.
Sub aspectul individualizării pedepselor ce se vor stabili, tribunalul a avut în vedere cantitatea importanta de droguri traficata, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunilor constând în sustragerea lor de la urmărire penala și judecata și nerecunoașterea comiterii infracțiunilor, dar și prevederile art. 372 și 385 C. proc. pen. privind neagravarea situației inculpaților în propriul apel și limitele rejudecării stabilite de către instanța de control judiciar.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului K.M. din infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) va condamna pe acest inculpat la o pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul K.M. la o pedeapsa de 15 ani închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul K.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și s-a aplicat inculpatului K.M. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară. în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului O.Y. din infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzuta de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) va condamna pe inculpatul O.Y. la o pedeapsa de 15 ani închisoare. în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul O.Y. la o pedeapsa de 15 ani închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul O.Y. la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și s-a aplicat inculpatului O.Y. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară. în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 438 C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpaților K.M. și O.Y. de pe teritoriul României după executarea pedepselor.
în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea speciala a cantității de 226,060 kg heroina ridicata conform dovezii aflate la fila 72 din dosar și a autoturismului.
S-a dispus restituirea autoturismului lăsat în custodia numitei O.M. în favoarea SC P.C.P.S. SRL Oradea, precum și a următoarelor bunuri: 1 bucata pipeta și 1 bucata penseta ridicate conform dovezii de la fila 72 din dosar, iar în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin sentința penală nr. 80/P din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatei C.I., din infracțiunea prev. de art. 312 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatei C.I. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor principale stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cantității de 226,060 kg heroină ridicată conform dovezii.
în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu B.A. din cadrul Baroului Bihor să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației din 28 septembrie 2010.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
SC I.I.E. SRL a fost înființată de inculpata C.I. (asociat unic) și a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București din 16 decembrie 2004. Sediul societății a fost stabilit în București. Administratorul acestei societăți a fost inculpata C.I.
în urma licitației din 21 martie 1997, inculpata C.I., în calitate de administrator al SC I.I.E. SRL a încheiat contractul de închiriere cu SC A. SA Oradea. Potrivit acestuia, SC I.I.E. SRL închiria două hale în suprafață totală de 2000 mp situate în incinta SC A. SA pe o durată de 5 ani cu începere din data de 02 iunie 1997.
La data de 27 iulie 1998, inculpata C.I. a achiziționat de la SC S. SA Cluj 16 europaleți cu 1382,4 mp faianță. Pe această factură apare numele inculpatei la rubrica în care sunt înscrise datele delegatului. Marfa respectivă a fost transportată la depozitul din Oradea al SC I.I.E. SRL.
în aceeași dată - 27 iulie 1998 - s-a întocmit declarația vamală potrivit căreia SC F.T. SRL Oradea a importat din Turcia de la societatea A.T.G.I.S.T.L.S. paleți de faianță (1466 mp).
SC F.T. SRL Oradea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor și îl avea ca asociat unic și administrator pe inculpatul K.M. (f. 142 d.u.p.).
SC P.I. SRL înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, îl avea ca asociat unic și administrator pe inculpatul O.Y. (f. 141 d.u.p.).
în data de 27 iulie 1998, inculpații O.Y. și K.M. au adus de la ferma primului trei muncitori - martorii B.G., L.D. și M.S. - la depozitul situat în incinta SC A. SA Oradea, unde li s-a cerut să aranjeze cutiile cu faianță pe boxpaleți.
Martorul M.S. a arătat că în timp ce ceilalți doi aranjau cutiile cu faianță pe boxpaleți, a fost solicitat de inculpatul K.M. la a-l ajuta pe acesta să învelească boxpaletii cu o folie din nailon, martorul precizând că inițial boxpaletii au fost capsați cu bandă din tablă. Același martor arată că a observat faptul că mai existau cutii cu faianță pe care s-a aplicat bandă autoadezivă. Martorii menționează că au rămas la acest depozit până în jurul orelor 18:00 când au fost transportați la Livada de către numitul I. și inculpatul K.M.
Mai mult martorii au relevat o împrejurare apreciată de tribunal ca fiind esențială și anume, faptul că inculpații O.Y. și K.M. au aranjat personal anumite cutii pe boxpaleți, cutii pe care le-au adus "din hală" și apoi faptul că în afara cutiilor cu faianță pe care martorii și inculpații le-au legat cu bandă scotch, martorii au observat că existau și alte cutii legate asemănător, aceștia arătând că banda folosită inițial a fost metalică. A fost evident că aceste cutii cu faianță S. au fost deschise pentru a se strecura în conținutul lor pungile cu heroină, și închise din nou, de unde modul de închidere diferit de cel inițial.
Inculpata C.I. a solicitat SC R. SA un camion pentru efectuarea unui transport de faianță pe ruta Oradea - Utrecht (Olanda), pentru data de 29 iulie 1998. în comandă s-a precizat că acesta trebuie să se prezinte la depozitul situat în Oradea pe strada Borșului precum și acceptul pentru prețul de 3.300 mărci germane care va fi achitat la destinație. Pe această comandă este înscris numele B. și numărul de înmatriculare.
Din scrisoarea de transport internațional a rezultat că acest transport era în curs de realizare cu un autotren aparținând SC "R." SA Agenția Oradea, că încărcătura sa aparținea societății comerciale SC I.I.E. SRL, iar locul de destinație era Utrecht Olanda (f. 36 d.u.p.).
Martorul B.L. a arătat că în data de 29 iulie 1998, dimineața a primit dispoziție de la dispecerul șef al SC R. SA să meargă la depozitul situat în incinta SC A. SA unde trebuie să încarce marfa de la SC I.I.E. SRL. A plecat cu autotrenul și cu remorca acestuia. A făcut două deplasări la această societate, deoarece prima dată nu a găsit pe nimeni. La a doua deplasare - în jurul orei 12.00 - unde îl așteptau doi bărbați și o femeie. Femeia, despre care a avut impresia că este cea care conduce societatea, i-a cerut carnetul pentru efectuarea formalităților vamale. în jurul orei 14:30, autotrenul a fost încărcat și a plecat împreună cu femeia respectivă SC R. SA pentru efectuarea formalităților de vămuire. Comisionarii vamali au procedat la descărcarea tirului și verificarea paleților. Până la ora 19:00 au fost verificați 9, rămânând ca a doua zi să se verifice și restul. Au fost puși în autotren care a fost sigilat de reprezentantul vamal. în data de 30 iulie 1998, dimineața la ora 8:30, martorul s-a deplasat la SC R. SA, iar în prezența sa s-a procedat de desigilarea autotrenului, iar cei 7 europaleți rămași neverificați au fost puși pe rampă. A auzit când unul dintre lucrătorii vamali a afirmat că este o cutie mai ușoară și a desfăcut-o. în ea a văzut că există niște pungi în care se afla un praf de culoare maro. Lucrătorul vamal a anunțat poliția, iar după sosirea acesteia, s-a procedat la deschiderea și a celorlalte cutii. Martorul declară că a văzut și alte pungi de același fel și a asistat la cântărirea lor.
Potrivit procesului verbal din data de 30 iulie 1998 încheiat de organele de cercetare penală (fila 6 d.u.p.), în timpul efectuării controlului vamal al autoturismului și a remorcii acestuia, printre cutiile de faianță cu care acesta era încărcat s-au găsit ascunse un număr de 304 pungi din material transparent ce conțineau în cantități diferite o substanță uscată, de culoare cenușie - maronie cu miros înțepător.
Raportul de constatare tehnico - științifică din 14 august 1998 (filele 49 -71) a relevat faptul că cele 304 pungi în greutate totală de 237,171 kg, respectiv de 226,060 kg după efectuarea determinărilor fizico-chimice și pregătirea contraprobelor, conțineau heroină și de asemenea că această substanță este inclusă în lista produșilor și substanțelor stupefiante suspuse regimului stabilit prin Legea nr. 73/1969 în vigoare la data respectiva, din anexa prevăzută în Instrucțiunile Ministerului Sănătății nr. 103/1970 precum și din Lista anexă la Convenția Unică privind stupefiantele amendată prin Protocolul din 1972.
Cu ocazia efectuării unei percheziții la sediul SC I.I.E. SRL pe str. Borșului s-a descoperit faianță de proveniență turcească (procesul verbal de efectuare a percheziției, filele 19-33 d.u.p.) iar la depozitul SC P.I.S. SRL din Livada Bihor s-au găsit un număr de 914 plăci faianță S. (procesul verbal de custodie fila 117 d.u.p.). Potrivit declarației date în fază de urmărire penală (fila 120 d.u.p.) de martorul O.K., în depozitul firmei SC P.I.S. SRL în cursul lunii august 1998 s-a aflat microbusul, care era încărcat cu faianță tip S.
S-a constatat că din cele 80 de cutii cu faianță S. în care au fost așezate calupurile cu heroină lipseau 914 bucăți faianță, faianță care a fost regăsită în depozitul firmei SC P.I.S. SRL.
Din corelarea acestor ultime două împrejurări cu cele mai sus arătate, respectiv operațiunile comerciale desfășurate de inculpați ce implicau import, respectiv export de faianță, a fost evident că la sediul SC I.I.E. SRL de pe str. Borșului a ajuns faianța turcească importată de inculpatul O.Y., că pungile cu heroină au fost transferate din cutiile cu faianța turcească în cutiile cu faianță românească, iar faianța românească scoasă din aceste cutii a fost transportată la sediul firmei SC P.I.S. SRL din Livada pentru a se înlătura dovezile privind deschiderea cutiilor cu faianță S. și modificarea conținutului acestora.
Din cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că încărcătura tirului ce ascundea pungile cu heroină, respectiv cutiile cu faianță de tip S. reprezintă achiziția făcută de firma SC I.I.E. SRL de la SC S. SA Cluj la data de 27 iulie 1998, că tirul a fost încărcat la depozitul acestei firme, situat pe str. Borșului, că în data de 28 iulie 1998 același sediu s-a descărcat faianța importată din Turcia de către inculpatul K.M., intrată în țară la data de 27 iulie 1998, pungile cu heroină fiind introduse în țară odată cu importul de faianță din Turcia, urmând să ajungă în Olanda în cutiile cu faianța de proveniență românească, pentru a înlătura suspiciunile organelor de control.
Implicarea inculpatei în această operațiune a rezultat din faptul că acesta a achiziționat faianța în ale cărei cutii au fost ascunse pungile cu heroină, a pus la dispoziție depozitul societății pe care o administra pentru aranjarea pachetelor de heroină, a organizat exportul cutiilor cu faianță în care se afla heroina, a comandat transportul, l-a însoțit pe șofer la comisionarul vamal pentru efectuarea formalităților vamale.
Față de cele mai sus expuse tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de drog prev. și ped. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că cei 3 inculpați au organizat un transport de heroină spre Olanda; a infracțiunii de contrabandă prev. și ped. de art. 176 din Legea nr. 141/1997 constând în aceea că inculpații au trecut peste frontiera de stat, fără autorizație, substanțe stupefiante odată cu realizarea importului de faianță din Turcia; a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prin aceea că și-au concentrat eforturile și-au prestabilit, contribuția, s-au organizat pentru săvârșirea unei infracțiuni în vederea obținerii unor beneficii materiale.
însă, sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor de trafic de droguri și constituire a unui grup infracțional organizat s-au impus a fi făcute următoarele precizări:
Inculpata a fost trimisă în judecată în data de 09 decembrie 1998, prin rechizitoriul reținându-se în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. de art. 312 alin. (2) C. pen., text de lege care sancționa săvârșirea în mod organizat a infracțiunii de trafic de stupefiante reglementată de art. 312 alin. (1) C. pen. Prin Legea nr. 143/2000 art. 312 C. pen. a fost abrogat în ceea ce privește produsele și substanțele stupefiante, traficul acestora fiind sancționat în art. 2 din legea menționată, unde se prevede că "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi", iar în alin. (2) că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 12 din Legea nr. 143/2000 prevedea anterior modificării sale prin Legea nr. 39/2003 că "se pedepsesc cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, dacă persoana care le-a săvârșit face parte dintr-o organizație sau asociație, sau dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și al obținerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
Textul anterior citat, astfel cum am arătat, a fost modificat prin art. 28 din Legea nr. 39/2003 care i-a redus conținutul la prevederea că dacă faptele prev. la art. 2 din Legea nr. 143/2000 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Această lege însă incriminează în art. 7, ca infracțiune de sine stătătoare, constituirea unui grup infracțional organizat iar în art. 2 definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține indirect un beneficiu material; același articol în alin. (2), enumera infracțiunile grave, printre acestea regăsindu-se și infracțiunile privind traficul de droguri și precursori.
A rezultat din cele arătate că de la data săvârșirii faptei până la data judecării acestora s-au succedat în timp mai multe legi penale, conținutul incriminării inițiale, concretizată în art. 312 alin. (2) C. pen. regăsindu-se în texte distincte ca atare, iar modificările astfel survenite vizează nu numai pedepsele principale și limitele acestora ci și modul de incriminare.
Uzitând de aceste două criterii - modul de incriminare și pedepsele stabilite - în determinarea legii penale mai favorabile se impune următoarea concluzie: legea în vigoare la data săvârșirii faptei prevede în art. 312 alin. (1) C. pen. "producerea, deținerea sau orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante. fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi".
Potrivit alin. (2) a art. 312 C. pen., dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită organizat pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Inculpații așa cum s-a arătat au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 312 alin. (2) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante în mod organizat. în actuala reglementare infracțiunea de trafic de droguri este reglementată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și este pedepsită în cazul în care vizează droguri de mare risc, situație incidență în speța de față (heroina fiind cuprinsă în Lista nr. 1, anexă la lege, respectiv Tabelul nr. I, în care potrivit art. 1 lit. c) din lege sunt înscrise drogurile de mare risc) cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. S-a remarcat că legea penală mai favorabilă din punctul de vedere al pedepselor în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri este art. 312 alin. (1) C. pen. care sancționează traficul de stupefiante cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv corespondentul în legea abrogata al textului incriminator în actuala reglementare.
Agravanta reglementată în alin. (2) al art. 312 C. pen. constând în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în mod organizat pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi se regăsește în actuala reglementare în art. 7 din Legea nr. 39/2003 care instituie ca pedeapsă închisoarea de la 5 al 20 de ani și interzicerea unor drepturi. La rândul ei legea intermediară art. 12 din Legea nr. 143/2000 a instituit ca pedeapsă închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Ca atare, tribunalul a apreciat că legea penală mai favorabil, pentru sancționarea actelor de organizare în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, o constituie art. 7 din Legea nr. 39/2003. în ceea ce privește condițiile impuse de legea precizată privind existența unui grup infracțional organizat remarcăm că este îndeplinită condiția criteriului numeric, inculpații fiind în număr de 3, iar caracterul concertat, coordonat și de durată al activității infracționale precum și distribuirea rolurilor între aceștia apreciem că este reflectat fără echivoc de modul de execuție și actele materiale distincte executate
în concret, inculpatul K.M. s-a ocupat prin firma sa de realizarea importului de faianță din Turcia, transport prin intermediul căruia s-a introdus heroina în țară, iar inculpatul O.Y. a supravegheat, a ajutat și s-a ocupat alături de primul inculpat, precum și de inculpata C.I., de încărcarea tirului.
A fost evidentă prestabilirea rolurilor urmare a implicării societăților comerciale conduse de cei doi inculpați, coordonarea, concertarea acestor activități (cele două acțiuni comerciale menționate, respectiv importul și achiziția de faianță s-au realizat în data de 27 iulie 1998) precum și faptul că acestea s-au desfășurat conform unui plan bine pus la punct dinainte ceea ce exclude ipoteza reunirii ocazionale, ad-hoc a acestora. A fost la fel de evident scopul urmărit de aceștia, respectiv obținerea unor beneficii financiare, traficul de droguri fiind o activitate generatoare de venituri mari și totodată o activitate spre care își concentrează atenția, motivate de acest aspect organizațiile criminale. De asemenea urmare actelor materiale pe care le-a implicat activitatea infracțională, organizarea importului de faianță turcească și achiziționarea faianței românești, a fost evident că existența grupului infracțional organizat a implicat o anumită durată.
Sub aspectul individualizării pedepselor ce s-au stabilit, tribunalul a avut în vedere cantitatea importanta de droguri traficata, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunilor constând în sustragerea lor de la urmărire penala și judecata și nerecunoașterea comiterii infracțiunilor, dar și prevederile art. 372 și 385 C. proc. pen. privind neagravarea situației inculpaților în propriul apel și limitele rejudecării stabilite de către instanța de control judiciar.
Sub aspectul individualizării pedepselor ce au fost aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, cantitatea importanta de droguri traficata, conduita inculpatei după săvârșirea infracțiunilor constând în sustragerea sa de la urmărire penala și judecata, dar și prevederile art. 372 C. proc. pen. și art. 385 C. proc. pen. privind neagravarea situației inculpatei în propriul apel și limitele rejudecării stabilite de către instanța de control judiciar.
Susținerea inculpatei cum că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 48 C. pen. și anume iresponsabilitatea nu au putut fi primite de tribunal. Actele medicale aflate la dosarul cauzei sunt datate după anul 2000, deci după comiterea faptei. Pentru a duce la o soluție de achitare, iresponsabilitatea trebuie să existe la momentul comiterii faptei, sub aspectul existenței răspunderii penale fiind lipsit de relevanță aspectul că după comiterea faptelor aceasta a dobândit o boală psihică care ar putea avea drept efect lipsa discernământului.
împotriva sentinței penale nr. 159/P din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în termen legal au declarat apel inculpații K.M. și O.Y., iar împotriva sentinței penale nr. 80/P din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor a declarat apel în termen legal inculpata C.I.
în ședința publică din data de 23 iunie 2011, s-a dispus conexarea celor două dosare aflate pe rolul Curții de Apel Oradea.
în susținerea apelului declarat de inculpata apelantă C.I., apărătorul ales al acesteia, avocat C.A., a solicitat în principal casarea cu trimitere a sentinței spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a i se aplica inculpatei prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sau prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
în motivarea apelului declarat a arătat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a dovedi fără dubiu că inculpata a comis traficul de droguri de care este acuzată. A arătat că majoritatea probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală constau în declarațiile unor diverși taximetriști sau proprietari de la care inculpata a închiriat anumite imobile, unde a stat, respectiv cea mai importantă probă din partea acuzării este aspectul că aceasta a constituit o societate comercială, prin care s-a făcut un import, respectiv s-au descoperit printre actele acestei firme aceste droguri, toate acestea fiind probe indirecte și insuficiente pentru a duce la certificarea unei condamnări de 15 ani închisoare.
S-a mai arătat că la dosar există acte medicale suficiente de unde să se tragă concluzia că la data comiterii infracțiunii a existat o stare de iresponsabilitate din partea inculpatei.
în susținerea apelului declarat de către aceeași inculpată apelantă, cel deal doilea apărător ales al acesteia, avocat B.A., a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond.
A arătat că inculpata apelantă a fost internată la Spitalul de Psihiatrie București cu diagnosticul tulburare afectivă expansivă cu fenomene interpretative înainte de săvârșirea infracțiunii, că nu a știut care este conținutul cutiilor de faianță și că vinovați pentru săvârșirea infracțiunilor sunt coinculpații O.Y. și K.M., motiv pentru care s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., inculpata fiind în eroare de fapt.
Un alt motiv pentru care s-a solicitat achitarea a fost iresponsabilitatea inculpatei. S-a arătat că aceasta a fost diagnosticată în anul 1977, la 17 ani, cu diagnosticul sindrom discordant, boală foarte apropiată de schizofrenie, și se pune problema dacă exista sau nu discernământ ca în cazul schizofreniei. înainte de evenimentele din iulie 1998, în luna mai după cum s-a mai arătat, inculpata a fost internată din nou, diagnosticul fiind o răbufnire a bolii mai vechi, fiind foarte posibil ca și discernământul să fie afectat. Bolile psihice de acest fel nu se vindecă ci doar se ameliorează, în cazul inculpatei diagnosticul final fiind schizofrenie paranoidă.
în susținerea apelurilor declarate de inculpații apelanți K.M. și O.Y., avocat B.A., a solicitat admiterea apelului, iar în principal achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele sunt săvârșite cu totul de către alte persoane.
în subsidiar a solicitat, ca admițând apelul să se dispună recalificarea faptei, din faptă consumată în tentativă la contrabandă, precum și aplicarea unor pedepse la limita minimă a textului prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 90/A din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a admis apelul penal declarat de către inculpata apelantă C.I. împotriva sentinței penale nr. 80/P din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în parte în sensul că:
A descontopit pedeapsa aplicată inculpatei apelante C.I. în pedepsele individuale.
A redus pedeapsa aplicată inculpatei apelante C.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) de la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani, la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A redus pedeapsa aplicată inculpatei apelante C.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) de la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani, la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A redus pedeapsa aplicată inculpatei apelante C.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) de la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani, la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
în baza art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea de:
- 10 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A menținut dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei hotărâri.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile penale declarate de către inculpații apelanți O.Y. și K.M., împotriva sentinței penale nr. 159/P din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
A obligat inculpații apelanți O.Y. și K.M. la plata sumei de câte 700 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpații apelanți au important prin intermediul SC F.T. SRL al cărui asociat unic a fost inculpatul K.M. faianță din Turcia. Odată cu faianța turcească a fost trecută frontiera în România și heroina, care a fost împachetată în cutiile cu faianță, acest aspect rezultă din faptul că au fost găsite cutii de faianță turcească goale, lipsa faianței din acestea nefiind justificată de către inculpați apelanți.
în România, la depozitul SC I.I.E. SRL, heroina a fost mutată din cutiile cu faianță turcească și în cutiile cu faianță românească, care a fost achiziționată prin intermediul SC I.I.E. SRL de către inculpata apelantă C.I. Acest lucru a avut loc pentru că un export de faianță turcească ar fi dat de bănuit autorităților.
Diferența dintre totalul de bucăți de faianță românească achiziționate și faianța lipsă din cutii, care a fost înlocuită cu heroina, a fost găsită la sediul SC P.I.S. SRL deținută de inculpatul apelant O.Y.
Procedându-se la efectuarea unei expertize dactiloscopică s-a descoperit că amprentele existente pe cutiile de faianță care conțineau heroină erau ale inculpaților apelanți O.Y. și K.M., nu și ale martorilor B.G., L.D., M.F. care au ajutat la aranjarea cutiilor cu faianță în boxpaleți.
Din declarațiile acestor trei martori rezultă faptul că inculpații apelanți O.Y. și K.M. au aranjat singuri cutiile care conțineau heroină, cutii care se deosebeau de restul prin faptul că au fost lipite cu bandă scotch, iar din declarația martorului B.L., șofer al tirului încărcat în România cu faianță, rezultă faptul că la depozit se afla și inculpata apelantă C.I. cu care acesta s-a deplasat la sediul SC R. SA pentru efectuarea formalităților de vămuire.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpații apelanți au săvârșit cu vinovăție infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, aspect reținut în mod corect și de către instanța de fond, care a dat faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare ca urmare a unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Pentru cele arătate nu se impune casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în cauză au fost administrate suficiente probe care să conducă la concluzia că inculpații apelanți au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. Pentru aceste motive s-a respins și solicitarea privind achitarea inculpatei apelante C.I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.
Cu privire la achitarea inculpatei apelante C.I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. - există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, fiind invocată eroarea de fapt și iresponsabilitatea - curtea a reținut următoarele:
Eroarea de fapt reprezintă reprezentarea greșită de către cel care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentarea fiind determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității, iar iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate să-ți dea seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu poate fi stăpână pe ele.
Astfel, nu s-a putut afirma faptul că inculpata apelantă C.I. s-a aflat în eroare de fapt, aceasta achiziționând faianța în ale cărei cutii au fost ascunse pungile cu heroină, a pus la dispoziție depozitul societății pe care o administra pentru aranjarea pachetelor de heroină, a organizat exportul cutiilor cu faianță în care se afla heroina, a comandat transportul, l-a însoțit pe șofer la comisionarul vamal pentru efectuarea formalităților vamale.
Nu a fost avută în vedere nici starea de iresponsabilitate a inculpatei apelante C.I., la dosar neexistând acte medicale din care să rezulte starea de sănătate a acesteia în momentul săvârșii faptei, actele medicale aflate la dosarul cauzei fiind datate după anul 2000, deci după comiterea faptei.
Din discuția avută cu martorul B.L., rezultă faptul că inculpata apelantă C.I. i-a cerut carnetul TIR și CMR-ul pentru efectuarea formalităților vamale, iar în jurul orei 14:30, autotrenul a fost încărcat și a plecat împreună cu femeia respectivă SC R. SA pentru efectuarea formalităților de vămuire, ori o persoană iresponsabilă nu ar fi putut face asemenea acte.
Cu privire la achitarea inculpaților apelanți O.Y. și K.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, nu a fost avut în vedere nici acest temei, dat fiind faptul că a fost dovedită vinovăția celor doi inculpați apelanți, pe baza probelor administrate în dosar.
Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice din fapte consumate în tentativă deoarece heroina nu a părăsit teritoriul României, Curtea a reținut de asemenea că nici această solicitare nu poate fi reținută deoarece textul legal face distincție privind modul de circulație a produselor, respectiv în sau din România. Din actele de la dosarul cauzei, a rezultat faptul că drogurile au fost introduse în România în cutii cu faianță din Turcia, aspect ce dovedește că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii în formă consumată.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților apelanți O.Y. și K.M., Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a acestora, având în vedere și cantitatea mare de heroină, 226,060 kg, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunilor constând în sustragerea lor de la urmărire penala și judecată și nerecunoașterea comiterii infracțiunilor.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatei apelante C.I., Curtea, s-a procedat la reducerea acestora având în vedere numărul de acte materiale comise și participația concretă precum și starea de sănătate precară a acesteia.
împotriva acestei decizii penale au declarat recursuri inculpații C.I., O.Y. și K.M.
Prin motivele scrise depuse la dosar la data de 17 mai 2012, recurenții C.I., O.Y. și K.M., prin apărător ales C.A. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 8, 18 și 21 C. proc. pen. susținându-se în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond, în vedea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice inculpatei C.I., în raport de actele medicale existente la dosar, care dovedesc că aceasta suferă de schizofrenie paranoidă. în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților O.Y. și K.M. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru inculpata C.I., achitarea în temeiul art. 10 lit. d), nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acesteia sub aspectul laturii subiective, sau în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 48 C. pen.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 21 C. proc. pen. s-a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu inculpata în faza apelului, având în vedere că aceasta a fost citată la domiciliu, în condițiile în care era internată în spital. Cu ocazia dezbaterilor s-a renunțat la aceasta ultimă critică, care de altfel nici nu era invocată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. pentru a putea investi instanța de recurs cu analiza sa.
Recurenta inculpata C.I. s-a prezentat în fața instanței arătând că nu dorește să fie asistată de către avocatul C.A., angajat de coinculpați, ci de apărătorul său desemnat din oficiu.
Constatând interesele contrare ale inculpaților dar și poziția inculpatei C.I., înalta Curte a dispus ca aceasta să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu de la primul termen de judecată, avocat D.S.O. Acesta a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 8, 12 și 18 C. proc. pen. în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că actele medicale existente la dosar erau suficiente pentru a crea instanței de fond și celei de apel dubii cu privire la discernământul inculpatei, astfel că era obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, lipsa acesteia atrăgând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. în subsidiar, s-a arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata C.I. cunoștea activitatea infracțională a celorlalți inculpați, dimpotrivă aceasta avea convingerea că desfășoară o activitate legală de export de faianță, solicitându-se astfel achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatei C.I., încuviințând pentru aceasta proba cu înscrisuri, la dosar fiind depusă copia acțiunii prin care s-a solicitat punerea sa sub interdicție, precum și acte medicale care confirmă împrejurarea că aceasta a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, suferind multiple internări în unități medicale de specialitate.
Analizând decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. înalta Curte reține următoarele:
Asupra recursului declarat de către inculpata C.I.
înalta Curte constată că recurenta a invocat incidența dispozițiilor art. 3859alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care atrage, conform art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea expertizei psihiatrice, apreciată de apărare, în raport de actele medicale depuse la dosar, ca fiind obligatorie, cât și cazuri de casare prin care se tinde la obținerea unei soluții de achitare în baza altui temei decât cel prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 48 C. pen.
în aceste condiții și, având în vedere durata procedurii judiciare (de aproximativ 14 ani, acțiunea penală fiind pusă în mișcare la 19 august 1998), deși, în principiu, analiza cazurilor de casare care atrag trimiterea spre rejudecare este prioritară, înalta Curte apreciază că, în cauză, în principal se impune verificarea celorlalte apărări formulate de către inculpată, întrucât constatarea incidenței unui alt caz de achitare, face inutilă necesitatea verificării existenței discernământului acesteia la momentul săvârșirii faptelor.
Ca atare, analizând decizia recurată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., se reține că inculpata critică lipsa totală de suport probator a concluziilor instanței de fond și apel privind împrejurarea că ar fi cunoscut faptul că în cutiile de faianță erau ascunse pachete cu droguri.
Sub aspectul situației de fapt, înalta Curte constată că, în esență, ambele instanțe au reținut următoarele:
La data de 27 iulie 1998, inculpata C.I. a achiziționat de la SC S. SA Cluj 16 europaleți cu 1382,4 mp faianță conform facturii, iar marfa a fost transportată la depozitul din Oradea societății, urmând să fie ulterior exportată în Olanda.
în aceeași dată, 27 iulie 1998 SC F.T. SRL Oradea, având ca asociat unic și administrator pe inculpatul K.M., a importat din Turcia de la societatea A.T.G.I.S.T.L.S. paleți de faianță, care a fost depozitată în același spațiu.
La 28 iulie 1998, inculpații O.Y. și K.M. au adus de la SC P.I. SRL, al cărui asociat unic era inculpatul O.Y., trei muncitori, martorii B.G., L.D. și M.S., la depozitul situat în incinta SC A. SA Oradea, unde li s-a cerut să aranjeze cutiile cu faianță S. pe boxpaleți.
în vederea exportării faianței în Olanda, inculpata C.I. a solicitat SC R. SA un camion, astfel că, la data de 29 iulie 1998, autotrenul condus de martorul B.L. s-a deplasat la depozitul SC I.I.E. SRL. în jurul orei 14:30, acesta a fost încărcat de inculpații O.Y. și K.M., martorul plecând împreună cu inculpata C.I. pentru efectuarea formalităților de vămuire.
Cu ocazia verificărilor făcute de către reprezentanții vamali în data de 30 iulie 1998, s-a constatat că în cutiile de faianță există pungi în care se afla un praf de culoare maro, motiv pentru care au sesizat organele de poliție. în urma controlului autotrenului, s-au găsit ascunse un număr de 304 pungi din material transparent, în greutate totală de 237,171 kg, ce conțineau în cantități diferite o substanță uscată, de culoare cenușie - maronie cu miros înțepător, care, potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 14 august 1998, era heroină.
S-a constatat că din cutiile cu faianță S. în care au fost așezate calupurile cu heroină lipseau 914 bucăți faianță, faianță care a fost regăsită în depozitul firmei SC P.I.S. SRL
Din corelarea acestor împrejurări, s-a reținut că la sediul SC I.I.E. SRL a ajuns faianța turcească, că pungile cu heroină au fost transferate în cutiile cu faianță românească, iar faianța românească scoasă din aceste cutii a fost transportată la sediul firmei SC P.I.S. SRL din Livada.
Verificând concordanța dintre conținutul materialului probator și situația de fapt stabilită de către instanță de fond, la care a achiesat și curtea de apel, înalta Curte constată că niciuna din probele administrate nu poate fundamenta concluzia la care ambele instanțe au ajuns, respectiv că inculpata C.I. cunoștea faptul că în cutiile cu faianță S. pe care o exporta în Olanda se găsește heroină.
Implicarea inculpatei C.I. în comiterea infracțiunilor a rezultat, în opinia instanțelor, din faptul că acesta a achiziționat faianța în ale cărei cutii au fost ascunse pungile cu heroină, a pus la dispoziție depozitul societății pe care o administra pentru aranjarea pachetelor de heroină, a organizat exportul cutiilor cu faianță în care se afla heroina, a comandat transportul și l-a însoțit pe șofer la comisionarul vamal pentru efectuarea formalităților vamale.
înalta Curte apreciază că aceste împrejurări nu sunt însă suficiente pentru a susține soluția de condamnare pronunțată în cauză. Astfel, în declarația dată în fața instanței, inculpata a arătat că încă din anul 1977 suferă de boli psihice, situație pe care ambii inculpați o cunoșteau. Având o relație de concubinaj cu O.Y., acesta i-a solicitat ca, prin intermediul societății pe care o deținea, dar care nu desfășura nicio activitate, să facă operațiuni de import-export, respectiv să importe utilaje și să exporte faianță. Fiind de acord, a fost închiriat un depozit, plata chiriei făcându-se de către inculpatul O.Y. Inculpata C.I. susține că nu a cunoscut despre importul de heroină, nu a fost prezentă la momentul încărcării - descărcării drogurilor, ci a aflat de existența acestora în momentul controlului efectuat de către lucrătorii vamali, inculpatul O.Y. spunându-i că în tir era heroină. Referitor la plecarea din țară, aceasta a precizat că cei doi inculpați i-au impus să îi însoțească, și că, practic nu a știut cum să procedeze.
Din actele medicale depuse la dosar se constată că, într-adevăr, inculpata încă din 1977 a fost diagnosticată cu sindrom discordant (schizofrenie), fiind internată în perioada 10 mai 1998 - 29 mai 1998 cu diagnosticul tulburarea afectivă expansivă cu fenomene interpretative, iar ulterior, după revenirea în țară, aceasta suferă numeroase internări în clinici de psihiatrie, cu diagnosticul schizofrenie afectivă, formă maniacală, având certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat permanent, în prezent pe rolul instanțelor aflându-se o cerere de punere a acesteia sub interdicție.
Perioada relativ îndelungată în care inculpata a fost internată în spital în timpul în care întreținea relația de concubinaj (10 mai 1998 - 29 mai 1998), confirmă faptul că, cel puțin inculpatul O.Y. avea cunoștință de boala de care aceasta suferea.
Referitor la implicarea acestui inculpat în activitatea SC I.I.E. SRL, înalta Curte reține declarația martorei S.R., angajată în calitate de paznic la această societate, arată că patronul societății este "un cetățean turc care se numește I." (O.Y.) precizând că acesta avea un depozit în Oradea, în incinta SC A. SA unde depozita gresie și faianță (fila 78 d.u.p.).
De asemenea, înalta Curte reține că, după achiziționarea, la data de 27 iulie 1998, a faianței de la SC S. SA, aceasta a fost depozitată în hala închiriată de SC I.I.E. SRL de la SC A. SA
La aceeași dată, 27 iulie 1998 SC F.T. SRL Oradea, la care asociat unic și administrator era inculpatul K.M., a importat din Turcia, 90 paleți de faianță, aceasta fiind depozitată în aceeași hală.
A doua zi, 28 iulie 1998, inculpații O.Y. și K.M. le-au solicitat martorilor B.G., L.D. și M.S., angajați la SC P.I. SRL, să îi însoțească la depozitul situat în incinta SC A. SA Oradea, unde li s-a cerut să aranjeze niște cutiile cu faianță S. pe boxpaleți.
Din declarațiile celor trei martori rezultă că la depozit erau doar cei doi inculpați, că aceștia le-au cerut să aranjeze cutiile cu faianță pe boxpaleți și apoi să îi învelească cu o folie de nailon, după care i-au recapsat cu o bandă de polipropilena, precizând că banda inițială era de tablă. Toți cei trei martori au arătat că existau cutii de faianță S. care fuseseră deschise și pe care era aplicată bandă scotch, și că, anumite cutii cu faianță au fost aduse de către cei doi inculpați din depozit și aceștia i-au aranjat personal pe boxpaleți.
Martorul B.L., șoferul autotrenului care urma să transporte faianța în Olanda, a arătat faptul că de încărcarea mărfii s-au ocupat inculpații O.Y. și K.M., iar inculpata C.I. l-a însoțit la vamă, în vederea efectuării formalităților de vămuire. Martorul învederează faptul că în vama i s-a solicitat să tragă mașina la rampă, și toată marfa a fost descărcată. întrucât în acea seară (29 iulie 1998) nu au fost controlați decât 9 europaleți, restul de 7 au fost încărcați în autotren, acesta fiind sigilat, iar operațiunea amânată pentru a doua zi. Martorul arată faptul că inculpata a fost prezentă și în data de 30 iulie 1998, personal văzând-o la biroul vamal. Procedându-se la controlarea restului de marfa, unul dintre lucrători a constatat că o cutie este mai ușoară decât celelalte, astfel că a desfăcut-o, în interior găsind o pungă ce conțineau un praf maro ( filele 73 și următoarele d.u.p.,fila 174 dosar tribunal).
înalta Curte mai reține și faptul că diferența dintre totalul de bucăți de faianță românească achiziționate și faianța lipsă din cutii, care a fost înlocuită cu heroina, a fost găsită cu ocazia percheziției efectuată la sediul SC P.I.S. SRL deținută de inculpatul O.Y.
în raport de materialul probator expus anterior, instanța de recurs constată că nu există nicio probă care să o implice pe inculpată în operațiunea de substituire a faianței cu drogurile, astfel că nu se poate susține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că inculpata C.I. cunoștea faptul că în cutiile cu faianța pe care o exporta în Olanda, se află heroină.
în acest sens, înalta Curte are în vedere că inculpatul O.Y. era cel implicat în activitatea SC I.I.E. SRL, fiind cunoscut de angajați ca patron al societății, că recurenta nu a fost de față la momentul în care s-au rearanjat pe boxpaleți cutiile cu faianță, faptul că inculpații O.Y. și K.M. au transportat toate cele 914 bucăți faianță S. la firma SC P.I.S. SRL (acțiune total inexplicabilă, în ipoteza în care inculpata ar fi cunoscut despre substituirea lor), și, mai mult, că, deși prezentă la controlul vamal din data de 29 iulie 1998 când s-a decis descărcarea mărfii și verificarea întregii cantități de faianță, nu a comunicat această împrejurare coinculpaților, și a revenit și a doua zi, pe 30 iulie 1998, când mai erau de verificat 7 boxpaleți. Simplul fapt că întreținea o relație de concubinaj cu inculpatul O.Y. nu poate constitui o probă certă că avea cunoștință de activitatea infracțională a acestuia din urmă, cu atât mai mult cu cât, față de starea sa de sănătate, nu se poate prezuma existența unei totale încrederi a inculpatului în aceasta.
în raport de considerentele anterioare, reținând că, în cauză, concluzia instanțelor nu își găsește corespondent în conținutul probelor administrate, se constată incidența cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., soluția pronunțată fiind rezultatul unei grave erori de fapt, constatare ce face inutilă analiza celeilalte critici formulate, privind necesitatea efectuării unei expertize medico-legale pentru verificarea existenței discernământului inculpatei.
în ceea ce privește temeiul achitării ce urmează a fi dispusă, înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Lipsa probatoriului care să confirme împrejurarea că inculpata cunoștea activitatea infracțională a coinculpaților, și faptul că în cadrul exportului de faianță pe care îl făcea, o parte din plăci fuseseră substituite cu heroină, atrage aplicarea dispozițiilor anterior menționate, ca și cauză ce înlătură caracterul penal al faptelor inculpatei.
Ca atare, față de cele anterior expuse, înalta Curte va admite recursul inculpatei, va casa în parte decizia și sentința recurată și rejudecând, în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) și art. 51 alin. (1) C. pen., va dispune achitarea acesteia pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa.
Asupra recursurilor declarate de către inculpații O.Y. și K.M.
Astfel cum s-a arătat anterior, recurenții au invocat cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., arătând că soluția de condamnare pronunțată este rezultatul unei grave erori de fapt, neexistând probe din care să rezulte că ar fi autorii faptelor ce au fost reținute în sarcina lor, impunându-se astfel achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. în acest sens s-a susținut că depozitul era închiriat pe numele inculpatei C.I., iar transportul descoperit de autoritățile vamale era făcut tot de inculpată.
înalta Curte constată total neîntemeiate criticile formulate, situația de fapt reținută de către instanțe fiind în totală concordanță cu conținutul probelor.
în acest sens se are în vedere faptul că importul de faianță din Turcia a fost făcut de SC F.T. SRL Oradea societate ce îl avea ca asociat unic și administrator pe inculpatul K.M., întreaga cantitate de faianță a fost depozitată în hala închiriată de SC I.I.E. SRL, cu ocazia efectuării unei percheziții la acest depozit, descoperindu-se 1264 cutii de faianță K.F. dar și 42 de cutii K.F. goale (procesul verbal de efectuare a percheziției și planșele foto, filele 19-33 d.u.p.). De asemenea, martorii B.G., L.D. și M.S., angajați la SC P.I. SRL, au arătat faptul că cei doi inculpați le-au cerut să îi însoțească la depozitul situat în incinta SC A. SA Oradea, unde au aranjat mai multe cutii cu faianță S. pe boxpaleți, le-au învelit cu o folie de nailon, și le-au recapsat. Toți cei trei martori au arătat că existau cutii de faianță S. care fuseseră deschise și apoi era aplicată o bandă scotch, M.S. precizând și faptul că inculpații personal au aranjat o parte din cutii, pe care le aduceau din depozit. Totodată, din procesul verbal întocmit cu ocazia depistării transportului în vamă și planșele foto aferente, rezultă că heroina a fost găsită în 59 de cutii pentru faianță, care erau închise prin lipire cu bandă adezivă transparentă (foto 7,8,9 fila 15 d.u.p.). Nu în ultimul rând, este de precizat faptul că toate cele 914 plăci de faianță lipsă din cutiile S. au fost găsite la sediul SC P.I. SRL, societate ce îi aparținea inculpatului O.Y.
în acest context probator care susține implicarea inculpaților în importul faianței din Turcia în care era disimulată heroina precum și în substituirea faianței ce urma să fie exportată în Olanda cu heroină, împrejurările invocate în susținerea motivului de recurs încadrat în art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv faptul că depozitul îi aparținea inculpatei C.I. și aceasta a fost cea care a organizat transportul spre Olanda, sunt lipsite de relevanță și nu pot conduce la concluzia existenței unei grave erori în stabilirea situației de fapt, cazul de casare invocat nefiind incident.
Soluția de achitare a inculpatei întemeiată pe dispozițiile art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) și art. 51 alin. (1) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), produce însă consecințe juridice și în ceea ce îi privește pe inculpații O.Y. și K.M.
în primul rând este de precizat că, în cauză s-a făcut analiză a dispozițiilor legale ce s-au succedat în timp, și, în mod corect s-a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpaților este legea nouă, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condițiile în care, pentru agravanta prev. de alin. (2) al art. 312. C. pen., ce sancționa săvârșirea în mod organizat a infracțiunii de trafic de stupefiante reglementat de art. 312 alin. (1) C. pen., legea în vigoare la momentul comiterii faptelor prevedea pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
înalta Curte reține că art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Rezultă așadar că, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este necesar să se constate existența unei grupări de minimum 3 persoane, care are o alcătuire durabilă iar între membrii acesteia, sub aspect subiectiv, există o înțelegere, un acord, în sensul voinței de a coopera în cadrul asociației, în vederea realizării scopului pentru care a fost creată, respectiv săvârșirea unei infracțiuni.
Din perspectiva laturii subiective, spre deosebire de pluralitatea ocazională la care condițiile participației penale sunt întrunite chiar și atunci când participanții nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, instigatorul sau complicele comițând fapta cu intenție iar autorul din culpă sau chiar fără vinovăție (participație improprie), în cazul pluralității constituite, toți membrii grupării acționează cu intenției. Astfel, este necesar ca persoana ce săvârșește una din acțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective să știe că se asociază cu alte persoane, sau după caz că aderă, sprijină o atare asociație sau grupare, precum și faptul că aceasta are ca scop săvârșirea unei infracțiuni.
în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, pentru inculpata C.I. înalta Curte a reținut că faptele au fost săvârșite fără vinovăție, aceasta necunoscând existența unor împrejurări de care depindea caracterul penal al acestora, respectiv că prin societatea pe care o deținea, în realitate coinculpații făceau trafic de droguri, prin introducerea acestora în cutiile de faianță ce erau exportate către Olanda.
în aceste condiții, înalta Curte constată că în sarcina coinculpaților O.Y. și K.M. nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind realizată cerința prevăzută de lege privind numărul minim de 3 persoane ce se asociază și acționează cu voință comună, în scopul comiterii de infracțiuni, astfel că se impune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
în fine, deși recurenții nu au formulat critici în legătură cu individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate, înalta Curte reține că, prin concluziile scrise aceștia, prin apărător ales, au făcut referire la durata excesivă a procedurii judiciare, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., va analiza hotărârea și din această perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Sub acest aspect, se apreciază că modalitatea concretă de concepere și comitere a faptelor, cantitatea extrem de ridicată de droguri de mare risc ce au făcut obiectul infracțiunii (peste 226 kg heroină), poziția inculpaților care s-au sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești și au încercat să plaseze întreaga răspundere penală în sarcina inculpatei C.I., cunoscând starea gravă de sănătate a acesteia, justifică orientarea pedepselor spre limita maximă prevăzută de lege. Pe de altă parte însă, nu poate fi ignorată durata procedurii judiciare, declanșată în august 1998, într-o cauză de complexitate medie spre redusă, în care atât amânările cât și trimiterile spre rejudecare au fost dispuse exclusiv pentru respectarea dispozițiilor legale privind citarea inculpaților, înalta Curte reținând și rigiditatea legislației anterioare Legii nr. 202/2010 care nu permitea acordarea termenului în cunoștință apărătorului ales.
Aceste împrejurări trebuie avute în vedere și în procesul de individualizare a sancțiunii aplicate, astfel că, reținându-le și raportându-se și celelalte criterii prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înalta Curte va reduce pedepsele aplicate celor doi inculpați la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), menținând aceeași pedeapsă complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) menținând aceeași pedeapsă complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de inculpații C.I., O.Y. și K.M., va casa decizia și sentințele recurate și rejudecând:
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) și art. 51 alin. (1) C. pen., va achita pe inculpata C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) și art. 51 alin. (1) C. pen., va achita pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) și art. 51 alin. (1) C. pen., va achita pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului O.Y., în pedepsele component de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., de 15 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., îl va achita pe inculpatul O.Y. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) îl va condamna pe inculpat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), îl va condamna pe același inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând în final ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului K.M. în pedepsele component de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., de 15 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., îl va achita pe inculpatul K.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 312 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) îl va condamna pe inculpat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), îl va condamna pe același inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul K.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.
← ICCJ. Decizia nr. 2325/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2320/2012. Penal → |
---|