ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2607/2012

Dosar nr. 4796/115/2010

Şedinţa publică din 29 august 2012

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3 din 12 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 4796/115/2010, în baza art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.D., la 25 ani închisoare.

În baza disp. art. 65 alin. (2) rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani, cu executare în condiţiile art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei principale).

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (2¹)lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat, la 20 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.D., pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe toată durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii arestului preventiv, începând cu data de 17 iunie 2010 şi până la zi.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 zile.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul B.D. la plata către părţile civile H.A. şi N.D. a sumei de 2.500 euro şi 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit, şi la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.

În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul G.I.P. la 25 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat, la 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.I.P., pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe toată durata executării pedepsei.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 zile.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul B.D. la plata către părţile civile H.A. şi N.D. a sumei de 2.500 euro şi 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit şi la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 28 ocotombrie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 4796/115/2010 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹)lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), precum şi inculpatul G.I.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹)lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât în data de 14 iunie 2010, în jurul orei 17.00, inculpatul B.D., la aproximativ trei ore de la eliberarea sa din Penitenciarul Timişoara, s-a întâlnit într-un bar situat în zona Gării de Nord din Timişoara, cu inculpatul G.I.P., astfel că în noaptea de 14/15 iunie 2010, au exercitat împreună acte de violenţă asupra victimei T.A. prin lovituri directe cu corpuri dure, care i-au cauzat decesul, după care au sustras tractorul din curtea victimei.

Prin sentinţa penală nr. 23 din 03 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul cu nr. 4796/115/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţii B.D. şi G.I.P. prin rechizitoriu din infracţiunile de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Ca urmare, în baza art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.D., pentru infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, la 13 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei.

În baza art. 64 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.D., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 17 iunie 2010 şi până la zi.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorar avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 38 şi 320¹ C. proc. pen., a dispus disjungerea judecăţii faţă de inculpatul G.I.P. sub aspectul laturii penale şi laturii civile şi faţă de inculpatul D.B. sub aspectul laturii civile a cauzei şi continuarea judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi părţile civile H.A. şi N.D., apeluri care prin decizia nr. 83/A din 02 mai 2011 au fost admise de către Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus casarea sentinţei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Caraş-Severin, întrucât s-a considerat că instanţa de fond a procedat greşit, dând posibilitatea inculpatului să se prevaleze de disp. Legii nr. 202/2010, cu toate că nu au fost îndeplinite cumulativ condiţiile stipulate de lege, în sensul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere parţială şi nu totală a faptelor reţinute în sarcina sa.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs inculpatul B.D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. Prin decizia penală nr. 3279 din 27 septembrie 2011, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Cauza a fost reînregistrată sub nr. 4796/115/2010 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 27 octombrie 2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 731/115/2011 s-a dispus reunirea Dosarelor nr. 4796/115/2010 cu Dosarul nr. 731/115/2011, iar prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2011, s-a dispus conexarea acestora la prezentul dosar.

În cauză a fost acvirat Dosarul nr. 247/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi s-a procedat la luarea unor noi declaraţii inculpaţilor, precum şi la audierea martorilor din rechizitoriu, precum şi a martorilor propuşi în dovedirea laturii civile de către părţile civile.

Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

În data de 14 iunie 2010, în jurul orei 17:00, inculpatul B.D., la aproximativ trei ore de la eliberarea sa din penitenciarul Timişoara, s-a întâlnit, într-un bar situat în zona Gării de Nord din Timişoara, cu inculpatul G.I.P. şi cu un prieten al acestuia despre care a cunoscut că îl cheamă C. sau A.

Aceştia trei au consumat băuturi alcoolice în barul în care s-au întâlnit şi în alte baruri aflate în zona Gării de Nord din Timişoara până în jurul orei 22:00, din 14 iunie 2010.

Pe parcursul discuţiilor ce au avut loc între aceştia, inculpatul B.D. le-a propus să meargă în localitatea Apadia pentru că are un „pont”, că „acolo pot găsi bani sau aur la unul N.”.

Inculpatul G.I.P. şi prietenul său au fost de acord cu propunerea inculpatului B.D., iar pentru a se deplasa în localitatea Apadia, C. l-a sunat prin telefon pe fiul său ca să vină cu un autoturism.

În jurul orelor 22:00 au plecat cu autoturismul condus de fiul lui C. înspre localitatea Apadia şi au ajuns la această localitate în jurul orelor 24:30-01:00 din 15 iunie 2010.

Ajunşi la localitatea Apadia, au oprit autoturismul cu care s-au deplasat din Timişoara la aproximativ 200-300 m de la intrarea în localitate.

Aici, C. şi fiul său, cunoscut cu numele de S., au rămas la autoturism iar inculpaţii B.D. şi G.I.P. au plecat pe jos în localitatea Apadia.

În localitatea Apadia cei doi inculpaţi au mers mai întâi la locuinţa unei foste concubine a inculpatului B.D. şi după ce au poposit în faţa casei acesteia şi au constatat că aceasta nu este acasă şi-au continuat drumul spre casa lui N.

Înainte de a ajunge la casa lui N., ce doi inculpaţi au poposit în faţa unei grădini, în interiorul căreia era organizată o stupină.

Inculpatul B.D. a intrat în această stupină şi dintr-o cabană a luat un cuţit, o sapă şi un pet cu ţuică.

La ieşirea din grădină, inculpatul G.I.P. a luat sapa şi a aruncat-o înapoi în grădină, după care, cei doi şi-au continuat drumul spre casa lui N., luând cu ei cuţitul şi petul cu ţuică.

Ajunşi în faţa casei lui N., cei doi inculpaţi au poposit un timp în faţa acesteia, cu intenţia de a pătrunde în curte şi după aceea în casă, dar pentru că au lătrat câini au renunţat la această hotărâre.

În aceste condiţii şi întrucât inculpatul B.D. pretindea ca are de primit bani de la victima T.A., pentru munci pe care le-a prestat în gospodăria acestuia cu câţiva ani în urmă, i-a propus inculpatului G.I.P. să meargă la acesta, să îl bată şi să îi ia banii.

Luând această hotărâre, cei doi şi-au continuat drumul spre casa unde a locuit victima T.A., casă situată spre ieşirea din localitatea Apadia, în sensul din care aceştia au venit şi înspre care era oprită maşina la care îi aşteptau C. şi fiul său S.

Ajunşi în faţa casei unde a locuit victima T.A. aceştia au poposit un timp în faţa casei, iar după ce au constatat că victima s-a culcat, au pătruns în curtea casei prin forţarea unei uşi ce dă spre grădină, iar apoi în casă.

Înainte de intrarea în casă inculpatul B.D. a luat o sapă pe care a găsit-o într-o anexă a casei.

După ce au pătruns în casă, şi întrucât victima s-a trezit, la îndemnul inculpatului B.D., inculpatul G.I.P. a intrat în camera în care aceasta dormea, a sărit asupra acesteia şi a lovit-o pentru a o determina să nu ţipe.

Tot în acest moment inculpatul B.D. a început să o lovească cu sapa spunându-i „să-mi dea banii pe care mi-i datora şi toţi banii pe care îi are în casă”.

Întrucât victima le-a spus că nu are bani, inculpatul B.D. a continuat să o lovească cu sapa.

Urmare exercitării acestor acte de agresiune, victima a căzut din patul în care dormea, cu capul spre teracota din cameră, timp în care inculpatul B.D. insista asupra acesteia să le spună unde sunt banii şi continuând să o lovească cu sapa.

Pentru a determina victima să le spună unde sunt banii ascunşi, inculpatul G.I.P. i-a tras pantalonii până la genunchi şi a ameninţat-o că o violează dacă nu spune unde sunt banii.

Întrucât cei doi inculpaţi aveau convingerea că în casă sunt bani, au început a cotrobăi prin camerele casei, prin dulapuri, prin sertare, pe sub paturi, timp în care au consumat ţuică dintr-un bidon ce l-au găsit în holul casei.

La un moment dat, inculpatul B.D. s-a reîntors în camera în care era victima - „pentru că nu mai zicea nimic şi nu mişca” - iar când a ieşit din cameră a constatat că inculpatul G.I.P. plecase.

Rămas singur în casa victimei, inculpatul B.D. a luat alimente din frigiderul aflat în holul casei şi le-a consumat în camera unde se afla victima, considerând că aceasta nu este moartă, ci doar leşinată.

După un timp s-a aplecat către aceasta şi „l-am întors, am văzut baltă de sânge lângă cap şi atunci am realizat că a murit şi de groază am împins o saltea de la pat peste el, iar sapa ştiu că am lăsat-o lângă el.”

Realizând decesul victimei şi observând că afară s-a luminat, inculpatul B.D. a luat într-o plasă conservele din frigider, suma de 10 RON, ce se aflau pe masa din camera în care a dormit victima, şi a ieşit în grădina casei prin poarta pe unde a intrat.

Aici a văzut tractorul cu cheile în contact, l-a pornit şi a plecat cu el spre locul unde ştia că îl aşteaptă ceilalţi trei.

În această direcţie de mers, a intrat cu tractorul pe un drum agricol pe care la un moment dat s-a împotmolit şi aici a rămas circa două ore culcându-se în remorca tractorului.

După ce s-a trezit, s-a întors în satul Apadia, cu gândul de a afla dacă într-adevăr T.A. a murit.

În drum spre casa victimei a poposit în spatele casei lui N.J., aici şi-a spălat încălţămintea, a dormit pe iarbă circa două ore, iar în jurul orei 11:00 a plecat spre Caransebeş.

Împotriva sentinţei Tribunalului Caraş-Severin au declarat apel inculpaţii B.D. şi G.I.P. şi părţile civile H.A. şi N.D.

Inculpatul B.D. nu a motivat în scris apelul care a fost susţinut oral de către inculpat şi apărătorul din oficiu, ambii solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor.

Inculpatul G.I.P. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, motivând că nu este vinovat şi că nu sunt probe din care să rezulte vinovăţia sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Mai susţine că nu i-a fost prezentat niciun material de urmărire penală, iar martorul M.P.C. a fost influenţat să dea o declaraţie împotriva sa în urma promisiunilor că va fi eliberat din închisoare şi că va primi o pedeapsă cu suspendare, iar inculpatul B.D. a susţinut că el este singurul autor al faptei.

Părţile civile H.A. şi N.D. au criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul soluţionării laturii civile şi penale, solicitând aplicarea unei pedepse mai severe şi să fie admisă acţiunea civilă aşa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin decizia penală nr. 87/A din 08 mai 2012, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii B.D. şi G.I.P. şi părţile civile H.A. şi N.D. împotriva sentinţei penale nr. 3/2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 4796/115/2010.

A desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând:

A micşorat pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată inculpatului G.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa menţionată mai sus cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat de Tribunalul Caraş-Severin în această cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în cea mai grea şi a dispus executarea de către inculpatul G.I.P. a pedepsei rezultante de 18 ani închisoare.

A înlăturat aplicarea prev. art. 64 lit. c) C. pen., faţă de inculpaţii B.D. şi G.I.P.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpaţii B.D. şi G.I.P., în solidar, să plătească părţilor civile H.A. şi N.D. suma de 5.000 euro şi 20.000 RON daune civile materiale.

A majorat daunele morale acordate părţilor civile de la câte 5.000 euro pentru fiecare la câte 25.000 euro pentru fiecare parte civilă şi a obligat inculpaţii în solidar la plata acestora.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 381 C. pen., a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi şi a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării din data de 12 ianuarie 2012, la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat starea de fapt descrisă în rechizitoriu şi vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tâlhărie prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.

S-a arătat că susţinerea inculpatului G.I.P. că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală nu poate fi reţinută având în vedere procesul-verbal din data de 28 octombrie 2010 privind prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror, semnat de inculpat.

Curtea a apreciat însă că sentinţa apelată este netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, precum şi pe latura civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile.

Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat aceeaşi pedeapsă celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, fără să facă o diferenţiere între cei doi inculpaţi, fără a ţine seama de împrejurările în care au fost comise faptele şi de participaţia fiecăruia la activitatea infracţională.

Faţă de împrejurările în care a fost comisă această faptă, de participaţie efectivă a inculpatului G.I.P. la activitatea infracţională, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai mici decât cea la care a fost condamnat inculpatul.

În ce-l priveşte pe inculpatul B.D., Curtea a apreciat că particularităţile concrete în care au fost comise faptele imprimă acestora o gravitate deosebită, astfel că pedepsele aplicate răspund cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a mai reţinut că sentinţa apelată este criticabilă în ce priveşte reţinerea neîntemeiată a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât, aşa cum se poate observa, cei doi inculpaţi nu s-au folosit de nicio funcţie sau profesie pentru săvârşirea infracţiunilor.

În ce priveşte daunele morale acordate părţilor civile, s-a reţinut că suma acordată cu acest titlu de 5.000 euro este insuficientă pentru a acoperi într-o măsură corespunzătoare prejudiciul moral cauzat părţilor civile.

Curtea a reţinut că, deşi o cuantificare a întinderii prejudiciului moral, nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice şi economice, deoarece moartea unei persoane dragi cauzează suferinţe profunde, totuşi, suma acordată cu acest titlu trebuie să asigure victimei sau aparţinătorilor acesteia o reparaţie de ordin moral de natură a compensa traumele psihice suferite, iar pe de altă parte să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză.

În raport cu aceste consideraţii, Curtea a apreciat că se impune majorarea daunelor morale acordate părţilor civile pentru repararea într-o oarecare măsură a prejudiciului moral, constând în suferinţe de ordin psihic cauzate în urma decesului tatălui lor în condiţiile şi împrejurările relatate.

Se mai observă că din eroare, inculpaţii au fost obligaţi fiecare la plata daunelor civile acordate părţilor civile deşi, faţă de particularităţile cauzei, de modul de săvârşire a faptelor, se impunea obligarea acestora în solidar.

Împotriva deciziei penale pronunţată de prima instanţă de control judiciar a declarat recurs inculpatul B.D. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat reducerea pedepsei.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reţinându-se că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului B.D. sub aspectul comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

În speţă, faptele săvârşite de inculpatul B.D., prin modalitatea acestora de comitere, sunt de o gravitate deosebită astfel că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de prima instanţă de control judiciar îndeplineşte scopul preventiv, coercitiv şi educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., fiind corect individualizată.

În cauză, nefiind identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2010 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2010 la 29 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2578/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2608/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2607/2012. Penal