ICCJ. Decizia nr. 3440/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3440/2012
Dosar nr. 3189/110/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175/D din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 3189/110/2012, au fost condamnaţi inculpaţii:
- U.A.C. la 10 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi al art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la zi.
- L.V.P. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 mai 2012 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357, art. 1372, art. 1381 şi următoarele C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la inculpatul minor L.V.P. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de daune materiale şi 93.500 lei daune morale către părţile civile M.Ş. şi M.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii U.A.C. şi L.V.P., în vederea obţinerii şi stocării în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează: inculpatul U.A.C. - 1200 lei, iar inculpatul L.V.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente B. (fostă L.) N. -1200 lei.
S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii U.A.C. şi L.V.P., în noaptea de 07 mai 2012, în jurul orelor 2400, în timp ce se aflau în locuinţa inculpatului U.A.C. din satul/corn. Pârgăreşti, Jud. Bacău, au lovit victima M.A.C. cu pumnii, picioarele şi un scaun, provocând-i leziuni interne şi externe ce au dus la deces, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Întrucât la data săvârşirii faptei inculpatul L.V.P. avea vârsta de 17 ani, la încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina sa au fost menţionate şi prevederile art. 99 alin. (3) C. pen.
La încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului U.A.C. a fost reţinută şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., acesta fiind major şi săvârşind fapta împreună cu un minor.
Fapta a fost săvârşită de inculpaţi cu gradul de vinovăţie al intenţiei indirecte.
În noaptea respectivă, în jurul orelor 2400, când a revenit la domiciliu, inculpatul U.A.C., nemulţumit de faptul că victima se afla în locuinţa sa şi că făcuse în numele său la barul din sat mai multe datorii în contul executării unor lucrări agricole viitoare, la îndemnul inculpatului L.V.P. şi împreună cu acesta I- a luat la bătaie pe M.A.C., lovindu-l cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, în special în zona costală posterioară, până l-au doborât pe pardoseala încăperii. Cei doi inculpaţi au continuat să lovească victima şi în această poziţie, la un moment dat, inculpatul U.A.C. folosind şi un scaun din lemn, iar inculpatul L.V.P. urcându-se cu picioarele pe spatele acestuia. Agresiunea a durat circa 10 minute, după care inculpaţii au aşezat victima pe pat. Constatând că M.A.C. se afla în stare gravă şi apreciind că poate să moară în locuinţă, pentru a nu fi găsit în imobil, cei doi inculpaţi au hotărât să-l scoată afară din casă. întrucât victima nu putea merge singură, au luat-o de mâini şi de picioare, transportând-o pe sus circa 100-150 metri până la intersecţia str. Coşeri cu str. Teiului, la locul numit „P.", unde au aşezat-o pe iarbă, pe marginea drumului, în faţa porţii de acces în grădina proprietatea numitului U.A.
După circa 15-20 de minute, ambii inculpaţi i-au adus victimei apă într-un bidon din plastic de 2,5 litri, după care cu toate că M.A.C. Ie-a spus că se simte rău, l-au părăsit, lăsându-l fără ajutor.
A doua zi dimineaţa, inculpaţii au aflat la martorul B.M.L. că M.A.C. a fost găsit decedat în dimineaţa zilei de 08 mai 2012 în locul în care fusese lăsat de ei cu o seară înainte.
Deşi au constatat starea gravă de sănătate în care ajunsese victima ca urmare a loviturilor pe care i le-au aplicat, inculpaţii nu i-au acordat primul ajutor, nu au dus-o la spital şi nici nu au solicitat ajutorul altor persoane, cu toate că aveau telefon mobil şi autoturism la dispoziţie, acceptând astfel producerea decesului. Aşa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală, victima a decedat la scurt timp după producerea leziunilor, iar deplasarea sa prin mijloace proprii fiind puţin probabilă. Ca dovadă, victima a fost găsită în acelaşi loc în care a fost lăsată de inculpaţi, atât de ei înşişi la revenirea cu bidonul de apă, cât şi, în dimineaţa zilei de 08 mai 2012, de martorii U.F. şi tractoristul „l.".
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului U.A.C. , instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisă fapta, prin folosirea de violenţe fizice repetate şi de mare intensitate, de două persoane împreună, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanţa a avut în vedere si circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, prezentându-se in faţa organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de datele speţei şi susţinut de raportul de necropsie aflat de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanţa i-a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului L.V.P. , instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisă fapta, prin folosirea de violenţe fizice repetate şi de mare intensitate, de două persoane împreună, urmările produse sau care s-ar fi putut produce dar şi de stare de minoritate în care se afla inculpatul la momentul comiterii infracţiunii.
Instanţa a avut în vedere si circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, prezentându-se in faţa organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de datele speţei şi susţinut de raportul medico legal de necropsie aflat de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanţa i-a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus, mai întâi, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen., redus cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii L.V.P. şi U.A.C. şi partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N.
Motivele de apel expuse de apărătorii inculpaţilor au vizat cuantumul pedepselor stabilite de către prima instanţă, iar în ceea ce priveşte pe inculpatul minor L.V.P. şi latura civilă a sentinţei apelate, solicitându-se reducerea despăgubirilor.
Partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N., a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor.
Prin Decizia penală nr. 95 din 7 august 2012 Curtea de Apel Bacău Secţia penală Cauze Minori şi Familie a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi L.V.P. şi U.A.C. şi de partea responsabilă civilmente L. ( actual B.) N. împotriva sentinţei penale nr. 175/D din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău.
A fost dedusă în continuare starea de arest a inculpaţilor şi menţinută starea de arest a acestora.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare dintre apelanţi au fost obligaţi să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a procedat la o justă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Se reţine astfel, din situaţia de fapt expusă, că victima a fost supusă unei agresiuni extreme, deosebit de intense, fiind lovită concomitent de ambii inculpaţi, atât cu pumnii şi picioarele cât şi cu un scaun de către inculpatul U.A.C., aspecte de natură să demonstreze un grad de pericol social concret extrem de ridicat al faptei reţinute în sarcina inculpaţilor.
Cât priveşte motivul pentru care inculpaţii au acţionat cu o asemenea violenţă, acesta este unul minor, respectiv inculpatul U.A.C. i-a reproşat victimei că aceasta făcuse la un magazin din sat anumite datorii în numele inculpatului.
Cât priveşte motivul de apel dezvoltat în particular de apărătorul inculpatului L.V.P., şi anume faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de starea de minoritate a inculpatului şi a aplicat o pedeapsă orientată în cuantum spre maximul special, astfel cum acesta a fost redus cu o treime în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., nici această critică nu a putut fi primită de către instanţa de apel.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că inculpatul minor a avut principala contribuţie la producerea efectului tanato - generator şi în final la decesul victimei, acesta continuând să aplice lovituri cu picioarele în zone vitale alături de inculpatul U.A.C., atunci când victima se afla căzută pe podea, iar la un moment dat acest inculpat s-a urcat şi cu picioarele pe corpul victimei, comprimându-i zona toracică.
Aspectele mai sus reţinute denotă astfel o periculozitate deosebită a inculpatului minor manifestată printr-o agresivitate crescută, astfel cum justificat a apreciat şi prima instanţă, şi un grad de pericol social deosebit al faptei săvârşite, motive pentru care s-a apreciat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este conformă atingerii scopului educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum acesta a fost stabilit de prevederile art. 52 alin. (1) C. pen.
Cu privire la criticile formulate în legătură cu despăgubirile civile stabilite de către prima instanţă,de asemenea, opinia Curţii a fost în concordanţă cu soluţia dispusă de către prima instanţă.
S-a avut în vedere în această privinţă împrejurarea că inculpaţii au fost de acord cu plata despăgubirilor, manifestarea de voinţă a acestora având un caracter irevocabil.
Pe de altă parte inculpatul L.V.P. este minor iar partea responsabilă civilmente L. ( actual B. ) N. nu a achiesat la plata despăgubirilor, astfel că se impune şi o examinare pe fond a criticilor ce vizează cuantumul despăgubirilor.
Se observă astfel că prejudiciul material constând în cheltuielile legate de înmormântarea victimei a fost dovedit sub aspectul existenţei şi întinderii acestuia prin probele administrate în cauză, respectiv declaraţii de martori şi înscrisuri constând în bonuri cu care s-a făcut dovada achiziţionării de bunuri.
Iar în ceea ce priveşte daunele morale acordate părinţilor victimei, acestea nu sunt cu nimic exagerate faţă de prejudiciul imens produs prin pierderea fiului acestora, neimpunându-se reducerea cuantumului stabilit de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii inculpatul U.A.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă solicitând acordarea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen. o reducere a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat dar şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate fată de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale; sub acest aspect instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă - ale pedepsei.
Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaştere a faptei şi solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanţa, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana şi conduita inculpatului atât înainte cât şi în cursul procesului penal, să reţină şi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
În cauză însă inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o şi săvârşit-o împreună cu inculpatul minor, a au lovit victima cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, în special în zona costală posterioară, până au doborât-o pe pardoseala încăperii, iar apoi au transportat-o şi au abandonat-o la 100-150 metri, lăsând-o fără ajutor, pe marginea drumului pe timp de noapte, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 10 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat , recursul declarat de inculpatul U.A.C. împotriva deciziei penale nr. 95 din 7 august 2012 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2012, la 24 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2012. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
