ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3426/2012
Dosar nr. 47347/3/2011
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 429 din 07 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.I., la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic săvârşită în scopul obţinerii de date informatice.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie.
S-a luat act că părţile vătămate SC „P.L.,, SRL Craiova şi A.R. SRL nu s-au constituit constituie părţi civile în cauză, întrucât bunurile au fost recuperate.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, într-una din zilele de început ale anului 2009, aflându-se la domiciliul martorului B.G. şi profitând de un moment de neatenţie din partea acestuia, inculpatul M.R.I. a reuşit să observe parola tastată de acesta pentru a accesa contul deţinut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., societate administrată de martorul B.G., parola de acces fiind „Z.", iar inculpatul M.R.I. reţinând această parolă cu scopul de a o folosi în perioada următoare.
În luna martie 2009, inculpatul M.R.I. s-a deplasat în Germania, zona Munchen, conducând un autotren, deplasându-se în dimineaţa zilei de 16 martie 2009, în jurul orelor 9,00, la o locaţie din aceeaşi zonă, unde se afla un terminal conectat la Internet, de unde a accesat browser-ul Internet Explorer căutând site-ul bursaxxx.ro., pentru a avea acces la platforma informatică, inculpatul folosind, fără drept, parola „Z.", aparţinând SC „Y.I." SRL (administrator martorul B.G.).
SC „P.L." SRL, ce are ca obiect de activitate "transportul intern şi internaţional, intracomunitar de marfa, licenţiată ca şi casă de expediţie" (intermediere transport), a primit o comandă de transport de la firma A.H. GmbH, prin intermediul A.H. SRL Giurgiu, pentru un transport (1 bucată tractor + utilaje), de la sediul firmei din Germania până la Giurgiu - România, unde urma să se descarce o parte din utilaje şi restul să plece mai departe pentru descărcare în Brăila.
La data de 16 martie 2009 ora 9,00, Casa de Expediţii P.L. SRL Craiova a postat pe site-ul bursaxxx.ro., oferta de transport pentru marfa, Valabilitate: 16 martie 2009-16 martie 2009 Descriere: utilaje agricole, 20t, încărcare azi 16 martie 2009 Persoana de contact: G.P., Publicat la data: 16 martie 2009, ora 09:51 Şters la data: 16 martie 2009, ora 11:10.
Casa de expediţii a fost apelată de mai mulţi transportatori interesaţi, care însă nu puteau încărca marfa respectivă în data de 16 martie 2009 (zi de luni), ci numai în cursul zilelor de marţi sau miercuri. După aproximativ 6 minute de la postarea cererii de transport, respectiv la ora 09:57:49, site-ul bursaxxx.ro. a fost accesat de către inculpatul M.R.I., care a vizualizat marfa, accesare ce a fost făcută de la un calculator destinat publicului.
Din verificarea efectuată pe aplicaţia www.xx.xxx.net, a rezultat că adresa aparţine/este utilizată de către M.A.N.O.C., A.A.C.K.
După ce a vizualizat cererea de transport postată de casa de expediţii, inculpatul M.R.I. şi-a notat numele şi numărul de telefon al persoanei indicate în anunţ, respectiv ale martorului P.I.G.
La scurt timp, inculpatul a apelat numărul de telefon indicat în anunţ, şi a purtat o discuţie cu martorul P.I.G., căruia i-a comunicat în fals că se numeşte „C.M." şi că este reprezentantul SC D.I.E. SRL Bucureşti, aducându-i, totodată, la cunoştinţă faptul că are un camion în apropierea localităţii Ettenkofen şi că poate încărca marfa în data de 16 martie 2009.
De asemenea, inculpatul M.R.I. i-a spus martorului P.I.G. că este interesat să efectueze transportul din Germania în România, indicându-i datele de identificare ale societăţii D.I.E. SRL, fără ca această firmă, prin reprezentanţii săi legali, să aibă cunoştinţă de faptul că este menţionată ca parte în această tranzacţie.
Inculpatul i-a sugerat martorului P.G. ca documentele premergătoare efectuării transportului să fie comunicate, prin fax, la un post telefonic din Germania, motivând că el este patronul societăţii transportatoare şi se află împreună cu şoferul său la firma din Germania unde au descărcat marfa adusă din România, având asupra lui ştampila firmei şi că poate confirma în acest fel comanda.
Comanda de transport a fost întocmită cu data de încărcare 16 martie 2009 şi cu data de descărcare, fiind transmisă pentru confirmare (semnătură şi ştampilă) la numărul de fax comunicat anterior telefonic de către inculpatul M.R.I. alias „C.M.".
Prin verificarea secţiunii „istoric" a postului telefonic utilizat de către casa de expediţii SC „P.L." SRL, a rezultat faptul că, în data de 16 martie 2009, ora 11.49 (CET+1), de la numărul de telefon din România s-a transmis un fax. În aceeaşi zi, la ora 11.52 (CET+1), de la acelaşi nr. de telefon din Germania, s-a transmis un fax către casa de expediţii din România.
În cursul aceleiaşi zile, s-au mai transmis din România (de la acelaşi nr. de telefon) către Germania, încă două corespondenţe „fax" la orele 17:24 (CET+1), respectiv 17:30 (CET+1).
Cele sus arătate reflectă corespondenţa purtată între inculpat şi martorul P.G. cu privire la confirmarea şi acceptarea comenzii de transport.
Având în vedere aceste aspecte rezultă că, în data de 16 martie 2009, ora 09:57:49 (CET+1), inculpatul M.R.I. s-a aflat într-o incintă în Germania, unde identificatorul de reţea a fost adresa IP. De asemenea, rezultă faptul că, în data de 16 martie 2009, intervalul orar 11:49 - 17.30 (CET +1), inculpatul M.R.I. s-a aflat într-o incintă din Germania, unde funcţiona postul telefonic.
Din răspunsul autorităţilor germane rezultă că postul telefonic, la/de la care s-au primit/transmis corespondenţele fax în data de 16 martie 2009 pe relaţia România-Germania, aparţine magazinului de papetărie G.
La data de 16 martie 2009, în incinta magazinului de papetărie G. se aflau instalate camere de luat vederi, iar din înregistrările video stocate s-a realizat identificarea prezenţei inculpatului în acest magazin.
După ce inculpatul M.R.I. a intrat în posesia comenzii de transport transmisă pe fax de către martorul P.G., s-a deplasat la sediul firmei A.H. GmbH. Aici a prezentat documentele primite de la casa de expediţii din Craiova şi a fost acceptat să încarce marfa.
Camionul cu care s-a prezentat inculpatul la sediul firmei germane a fost încărcat cu următoarele bunuri: tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân, plug, inculpatul M.R.I. prezentându-se în faţa martorilor O.H. şi V.K. sub acelaşi nume de „C.M.".
După încărcare, martorul P.G., administratorul SC P.L. SRL, a fost notificat la ora 18.40.45 din 16 martie 2009, printr-un mesaj cu conţinutul "am încărcat. M. Şi am plecat vă sun în ţară", atât SMS-ul cât şi convorbirile telefonice fiind efectuate de pe acelaşi număr de telefon, camionul în care au fost încărcate utilajele, însă la data stabilită pentru descărcare, utilajele nu au mai ajuns la destinaţie, iar la numărul de telefon sus menţionat nu a mai fost găsită nici o persoană.
După încărcarea utilajelor, inculpatul M.R.I. s-a deplasat spre Giurgiu, unde a descărcat utilajele şi le-a depozitat într-o magazie aparţinând SC M. SRL din zona „Vama Mocănaşu" din municipiul Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost găsite de către organele de poliţie. Valoarea bunurilor însuşite de inculpat prin inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate se ridică la 78.000 euro.
Pentru a reţine astfel, tribunalul a avut în vedere declaraţiile inculpatului M.R.I. date în cursul procesului penal, prin care a recunoscut în mod detaliat săvârşirea faptelor, declaraţii ce se coroborează, aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu declaraţiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A. şi B.I., martori care au relatat, la rândul lor, pe larg, derularea operaţiunilor în care a fost implicat inculpatul M.R.I., precum şi cu înscrisurile aflate la dosar.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.R.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.
În ceea ce priveşte pericolul social al faptelor, tribunalul a reţinut că este extrem de ridicat, rezultând atât din împrejurările comiterii infracţiunilor, (inculpatul profitând de neatenţia martorului B.G. pentru a observa parola tastată de acesta, pentru a accesa contul deţinut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., cu scopul de a o folosi ulterior), cât şi din modul de operare al inculpatului, care a accesat un sistem informatic folosindu-se de o parolă ce nu-i aparţinea, dând astfel o aparenţă de legalitate operaţiunilor comerciale pe care le efectua, înşelând încrederea operatorilor comerciali, în vederea obţinerii de profit în mod nelegal, afectând, totodată, activitatea acestora şi zdruncinând încrederea în derularea de operaţiuni comerciale în modalitatea arătată, întregul mod de operare al inculpatului reflectând periculozitatea acestuia.
Având în vedere atât pericolul social sporit al faptelor, cât şi conduita adoptată de inculpat în cursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptelor încă din momentul declanşării cercetărilor penale, dar şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare este în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia, şi anume prevenirea comiterii pe viitor de noi infracţiuni de către inculpat şi reintegrarea acestuia în societate, la stabilirea acestui cuantum tribunalul având în vedere şi incidenţa prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.R.I., care a criticat soluţia instanţei pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, ca efect al reţinerii, în beneficiul său, a incidenţei circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, iar părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, prejudiciul fiind recuperat.
Din oficiu, Curtea a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării formei continuate prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin decizia penală nr. 133/A din 7 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ii-a penală a admis apelul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva sentinţei penale nr. 429 din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
"Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului M.R.I., în pedepsele componente:
- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen.
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.R.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele principale de 7 ani închisoare şi 1 an închisoare astfel aplicate, urmând ca inculpatul M.R.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale".
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Soluţionarea cauzei în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 3201 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., inculpatul M.R.I. declarând, anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunoaşte faptele reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Subsecvent valorificării acestei opţiuni a inculpatului, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt concordantă împrejurărilor de fapt ce rezultă din probele administrate, aspect ce nu a făcut, de altfel, obiect de critică în apel.
Reevaluând probatoriul în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea a constatat, la rândul său, neechivoc dovedit faptul că, la data de 16 martie 2009, în timp ce se afla pe teritoriul Germaniei, folosind fără drept parola aparţinând SC "Y.I." SRL, inculpatul M.R.I. a accesat aplicaţia informatică bursaxxx.ro (destinată exclusiv operatorilor şi utilizatorilor de servicii de transport rutier de marfă), în scopul de a obţine informaţii despre ofertele de transport postate pe site.
După accesarea aplicaţiei, apelantul-inculpat a vizualizat oferta de transport marfă, postată pe site de SC "P.L." SRL, a contactat telefonic reprezentantul acestei din urmă societăţi - casă de expediţie, căruia i s-a prezentat sub numele mincinos de "C.M." şi în calitatea nereală de reprezentant al SC "D.I.E." SRL, manifestându-şi intenţia de a efectua transportul de marfă din Germania în România.
După transmiterea pe fax, în cursul aceleiaşi zile, a comenzii de transport cu nr. 115 de către reprezentantul SC "P.L." SRL, inculpatul M.R.I. s-a prezentat la sediul firmei A.H. GmbH, unde s-a folosit de numele mincinos de „C.M." şi a prezentat documentele transmise de către casa de expediţii anterior menţionată, în baza cărora i-a fost acceptată încărcarea mărfii.
În camionul inculpatului au fost încărcat următoarele bunuri: tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân, plug, bunuri în valoare de aproximativ 78.000 euro.
Toate utilajele au fost transportate ulterior pe teritoriul României, însă nu au ajuns la destinaţie, ci au fost depozitate într-o magazie aparţinând SC M. SRL, aflată pe raza localităţii Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost recuperate de către organele de poliţie şi restituite părţilor vătămate.
Modalitatea concretă în care inculpatul M.R.I. a intrat în posesie şi, ulterior, a folosit parola SC "Y.I." SRL, împrejurările în care acesta a accesat, fără drept, platforma bursaxxx.ro, iar, ulterior, a indus în eroare reprezentanţii SC "P.L." SRL şi pe cei ai firmei A.H. GmbH cu ocazia încheierii contractului de transport, rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu împrejurările ce rezultă din declaraţiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A. şi B.I., din relaţiile comunicate de către autorităţile germane cu ocazia asistenţei judiciare acordate organelor judiciare române şi din înscrisurile aflate la dosar.
Încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, valorificată ulterior de către instanţa de fond, a fost apreciată ca incorectă, de instanţa de apel, nefiind întemeiată reţinerea formei continuate a celor două infracţiuni ce fac obiectul judecăţii întrucât inculpatul a desfăşurat un act unic de accesare, la data de 16 martie 2009, a platformei informatice bursaxxx.ro, în modalitatea şi în scopul reţinute în considerentele prezentei decizii.
La aceeaşi dată a fost executată integral şi infracţiunea simplă de înşelăciune în convenţii în formă calificată, inculpatul desfăşurând, în ziua de 16 martie 2009, acte de inducere în eroare a reprezentanţilor SC P.L. SRL şi ai A.H. GmbH, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material injust şi cauzând SC P.L. SRL, la aceeaşi dată, un prejudiciu în valoare de aproximativ 78.000 euro, echivalent contravalorii utilajelor ce au făcut obiectul transportului.
Actele de inducere în eroare exercitate faţă de reprezentanţii celor două firme, prin prezentarea inculpatului sub nume şi calităţi mincinoase, sunt acte aflate într-o strânsă corelaţie, ambele subsumate, în mod necesar, planului infracţional elaborat de inculpat, în unicul scop al însuşirii contravalorii utilajelor şi, prejudicierii, astfel, a casei de expediţii SC P.L. SRL Aceste acte de inducere în eroare nu au, în mod autonom, caracter infracţional, deoarece ele nu realizează, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de înşelăciune, ci numai raportat la paguba unică pricinuită prin însuşirea frauduloasă a utilajelor ce au făcut obiectul transportului.
Unicitatea patrimoniului căruia i s-a adus astfel atingere face ca infracţiunea de înşelăciune să aibă, la rândul său, caracterul unei infracţiuni simple, în pofida actelor repetate de inducere în eroare, desfăşurate, de altfel, în aceeaşi zi doar în considerarea specificului convenţiei de transport şi a numărului părţilor implicate.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că atât infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic, cât şi cea de înşelăciune în formă agravată sunt infracţiuni simple, săvârşite în cauză prin acte unice de accesare fără drept a platformei informatice, respectiv prin însuşirea frauduloasă a bunurilor ce au făcut obiectul comenzii de transport din 16 martie 2009.
Curtea a apreciat că reţinerea, prin rechizitoriu, a formei continuate a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen. şi art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 apare ca fiind rezultatul unei erori materiale. Din rezoluţia de începere a urmăririi penale nr. 31 din 21 ianuarie 2011 şi din ordonanţa de extindere a cercetărilor din 29 martie 2011 rezultă că urmărirea penală a fost începută pentru cele două infracţiuni în formă simplă, iar nu în formă continuată (filele 215-219, 227-231 voi. 1 dup).
Inclusiv prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile de înşelăciune şi acces fără drept la un sistem informatic în formă simplă, incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) fiind reţinută eronat doar subsecvent dispoziţiei de trimitere în judecată.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că se impune modificarea parţială a sentinţei, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen.
Reevaluând modalitatea de individualizare a pedepsei raportat la noua încadrare juridică dată faptelor şi la înlăturarea stării de agravare prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepselor, la un nivel apropiat de cel al limitei minime speciale, rezultate ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În acest sens, s-a avut în vedere că faptele săvârşite de către apelant prezintă o gravitate moderată, pusă în lumină de modalitatea elaborată de concepere a planului infracţional, de relativa premeditare a comiterii lor, de folosirea unor mijloace frauduloase diverse, apte să asigure consumarea activităţii infracţionale, dar şi de valoarea mare a prejudiciului cauzat.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut caracterul simplu al infracţiunilor comise şi împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat integral, ca urmare a diligentelor organelor de cercetare penală, împrejurări de natură a diminua, într-o oarecare măsură, răspunderea penală a inculpatului.
Din perspectiva acestor împrejurări de fapt, Curtea a apreciat că pedepsele de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de legea specială sunt de natură a permite atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut de lege, date fiind cuantumul lor însemnat şi executarea în regim de detenţie.
Subsecvent reducerii pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune, Curtea a apreciat că se impune şi reducerea duratei pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, o perioadă de 4 ani fiind suficientă pentru a se asigura atingerea scopului pedepsei.
Critica inculpatului M.R.I. referitoare la insuficienta valorificare a circumstanţelor sale personale favorabile a fost apreciată ca lipsită de suport.
Din actele dosarului rezultă că faptele deduse judecăţii au fost comise într-un interval de timp în care inculpatul a săvârşit şi alte activităţi infracţionale de inducere în eroare, fiind condamnat pentru infracţiuni concurente prin sentinţa penală nr. 342/2010 a Judecătoriei Bolintin Vale şi în curs de judecată pentru fapte similare, ce au făcut obiectul dosarului nr. 282/D/P/2009.
În acest context, Curtea a reţinut că apelantul a acţionat în virtutea unei anumite specializări infracţionale, de natură a potenţa periculozitatea concretă a persoanei sale şi a impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum superior minimului special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte atitudinea procesuală manifestată de către apelant, s-a constată că ea a fost sinceră, însă această împrejurare nu poate fi evaluată independent de celelalte circumstanţe ale cauzei, mai ales de împrejurările concrete de comitere a faptelor şi de specializarea infracţională manifestată de inculpat. Conduita procesuală a apelantului a fost, de altfel, valorificată suficient prin reţinerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi aplicarea unei pedepse sensibil orientate spre minimul special legal, fiind neîntemeiat a se da eficienţă acestei împrejurări şi din perspectiva art. 74 C. pen., mai ales în condiţiile în care lămurirea cauzei s-a realizat, preponderent, pe baza celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârilor penale şi rejudecând să se reducă pedeapsa având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, poziţia procesuală a acestuia.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că singura critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată.
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea au fost săvârşite, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.
Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţele de fond şi apel au considerat nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante faţă de modalitatea în care acesta a acţionat, avându-se în vedere în mod concret, natura şi gravitatea faptelor, modalitatea de săvârşire, antecedentele penale ale acestuia constând în fapte similare.
Totodată constată şi faptul că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, mai întâi de instanţa de fond care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare faţă de minimul special prevăzut de legiuitor de 10 ani, iar apoi micşorată de instanţa de control judiciar la 7 ani închisoare, tocmai prin luarea în considerare a recunoaşterii şi regretului manifestat precum şi ca urmare a solicitării acestuia de judecare în baza procedurii simplificate.
În cauză nu pot fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei de către inculpat.
Instanţa de recurs constată, aşadar, că instanţa de control a făcut o corectă aplicare prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 52, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), soluţia dispusă fiind legală şi temeinic motivată.
Cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de 7 ani închisoare, ca urmare a reducerii pedepsei aplicate de instanţa de fond este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare şi de prevenite a comiterii de noi infracţiuni.
Rezultă, aşadar, că nu poate fi primită critica inculpatului referitoare la greşita individualizare a pedepsei principale aplicate.
În consecinţă, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din data de 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din data de 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3417/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
