ICCJ. Decizia nr. 3550/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3550/2012

Dosar nr. 810/118/2006

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 301/CEA din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 810/118/2006 s-a dispus:

În baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 394 lit. a) C. proc. pen.;

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenţii - condamnaţi I.N. şi A.D.

În baza art. 190 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.;

Au fost obligaţi revizuienţii - condamnaţi la câte 6333,5 lei fiecare cu titlul majorare onorariu expert în favoarea d-nei expert R.L.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Au fost obligaţi revizuienţii - condamnaţi la câte 2.205 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 617/P/2002 din 17 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus, trimiterea în judecată a inculpaţilor A.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., şi I.N., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate în condiţiile disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului A.D. că, în calitate de reprezentant al SC „E.S." SRL Constanţa, în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, cu ştiinţă, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, a întocmit în fals documente contabile de evidenţă primară prin care a atestat efectuarea lucrărilor de construcţii pentru SC „S.T." SRL Constanţa, contribuind în mod direct la obţinerea în mod fraudulos de către a sumei de 14.298.780.878 ROL. prin rambursarea T.V.A. de la bugetul statului.

În sarcina inculpatului I.N. s-a reţinut că, în calitate de administrator la SC „S.T." SRL, în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, în mod repetat dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, l-a determinat pe inculpatul A.D. să întocmească în fals documentele contabile de evidenţă primară prin care să ateste în mod nereal efectuarea lucrărilor de construcţii pentru SC „S.T." SRL Constanţa, documente pe baza cărora a obţinut în mod nejustificat rambursarea T.V.A. în valoare de 14.298.780.878 ROL.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală menţionată, a dispus condamnarea inculpatului I.N. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi la cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.,după executarea pedepsei principale, în baza art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare în baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 1 an şi 10 luni închisoare în baza art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedepsele fiind contopite potrivit art. 33-34 C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 11 ani închisoare şi pe cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpatului A.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare,în baza art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dar şi la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi la cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cele două pedepse fiind de asemenea contopite şi urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare şi pe cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpaţii au declarat atât apel cât şi recurs în cauză, susţinându-şi nevinovăţia, dar ambele căi de atac au fost respinse ca nefondate, apelul prin decizia penală nr. 40/P din 11 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. 618/P/2004, iar recursul de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 5161 pronunţată la data de 14 septembrie 2005.

În motivarea cererii de revizuire se arată de către ambii inculpaţi faptul că daca organele judiciare ar fi cunoscut toate documentele contabile ale SC S.T. SRL (documente care au fost depuse odată cu cererea de revizuire formulata pentru l.N. şi pentru A.D.), ar fi putut observa următoarele:

- Societatea a desfăşurat şi alte operaţiuni comerciale care stau la fundamentul cererii de rambursare TVA, in afara de cele rezultând din contractul de antrepriza cu SC E. SRL (care au făcut obiectul dosarului penal); efect - cel puţin diminuarea corespunzătoare a prejudiciului.

Suma de bani rambursata cu titlu de TVA (care a făcut obiectul dosarului penal) este alcătuita si din TVA de rambursat pentru lunile de raportare, cat si din TVA de plata pentru lunile de raportare.

Operaţiunile comerciale care au generat TVA colectat şi TVA deductibil, altele decât cele in raport cu SC E. SRL, nu au fost avute in vedere de experţi (de nici una din expertize) si, deci, nici de către instanţele de judecata, datorita neraportarii la absolut toate documentele contabile ale societăţii.

La stabilirea valorii halei - depozit, tot datorita lipsei documentelor, nu au fost avute in vedere si materialele de construcţii achiziţionate de SC S.T. SRL in perioada ianuarie 2001 - februarie 2002 (ciment, var, cărămida, ţigla, nisip, cuie, grund etc.).

Se apreciază că, pentru lămurire (chiar in sensul existentei cazului de revizuire invocat ), se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile care, cel puţin, sa releve daca organele judiciare au avut la dispoziţie toate documentele care erau de natura a contura, a defini si a rezolva obiectul cauzei penale.

De asemenea se precizează în susţinerea cererii de revizuire că potrivit legii, persoanele care sunt audiate de către un organ judiciar (martori sau inculpaţi) sunt obligate sa declare tot ce ştiu in legătura cu faptele care caracterizează infracţiunea dedusa judecaţii.

Nu întotdeauna, insa, aceste persoane cunosc care anume fapte din cele cunoscute lor sunt semnificative, sunt relevante pentru caracterizarea infracţiunii deduse judecaţii.

În aceste condiţii, trebuie sa intervină, potrivit art. 4 C. proc. pen., rolul activ al judecătorului pentru buna desfăşurare a procesului penal; judecătorul, dând expresie rolului activ, este obligat sa întrebe persoanele audiate in legătura cu faptele semnificative si care se cer a fi relevate, in sensul caracterizării infracţiunii deduse judecaţii (a se vedea disp. art. 323, 324 si 327 C. proc. pen.)

În aceste condiţii, daca o declaraţie nu cuprinde referiri complete, de natura a releva toate faptele ce pot caracteriza infracţiunea dedusa judecaţii, înseamnă că există fapte, elemente, împrejurări, care au rămas necunoscute judecătorului si, deci, care nu au putut fi analizate cu prilejul deliberării.

Examinând probele administrate in dosarul nr. 1164/2002 al Tribunalului Constanta, se susţine că se observa cu uşurinţa ca, din declaraţiile persoanelor audiate, lipsesc referirile la împrejurări de esenţa privind existenta sau inexistenta inducerii in eroare, la cunoaşterea sau nu a faptului existentei unor lucrări sau materiale, altele decât acelea la care s-au oprit urmărirea penala si, apoi, instanţele de judecata, datorita necunoaşterii obiective a situaţiei reale si in întregime.

În esenţă se invocă cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. din perspectiva a două aspecte esenţiale respectiv existenţa unor înscrisuri financiar - contabile despre care instanţele ordinare nu ar fi avut cunoştinţă la pronunţarea soluţiilor, înscrisuri care ar fi de natură, ca pe baza unei expertize financiar - contabile, să dovedească împrejurarea că cei doi inculpaţi au avut în vedere şi alte activităţi financiare atunci când au solicitat rambursarea de TVA ce se reţine a fi fost făcută nelegal, şi un al doilea motiv, audierea superficială a martorilor din dosar, care nu au fost întrebaţi cu privire la aspectele esenţiale care interesau cauza.

Prin încheierea din data de 22 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 s-a dispus în baza art. 403 C. proc. pen. rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenţii - condamnaţi I.N. şi A.D.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea în totalitate a sentinţei penale nr. 182 din 1 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002 până la soluţionarea definitivă a cererilor de revizuire.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului I.N. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanţa dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

S-a dispus retragerea de către instanţa de executare până la soluţionarea definitivă a cererilor de revizuire mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2004 din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanţa emis pe numele condamnatului I.N. şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 229/2004 din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanţa emis pe numele condamnatului A.D.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că există fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, ce constau în procurarea de bunuri şi servicii de către SC S.T. SRL Constanţa în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, element de fapt ce rezultă din facturile fiscale depuse în sprijinul cererilor de revizuire, în condiţiile în care aceste împrejurări de fapt, nu au fost cunoscute de instanţele care au judecat cauza penală, în primă instanţă cât şi în căile de atac.

Aceste înscrisuri noi urmăresc a dovedi faptul existenţei reale a acestor operaţiuni de construcţii, situaţie în care, subsecvent, documentele contabile de evidenţă primară, fiind bazate pe operaţiuni reale, nu mai au caracter fals şi nu mai constituie ulterior, un mijloc fraudulos pentru inducerea în eroare a organelor fiscale, în vederea obţinerii unei rambursări necuvenite de TVA.

La soluţionarea cererii de revizuire tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Din perspectiva dispoziţiilor statuate prin încheierea din data de 22 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare la termenul din data de 4 octombrie 2006 cu următoarele obiective:

- identificarea tuturor construcţiilor realizare până la momentul solicitării rambursării de TVA,

- care este suprafaţa totală construită,

- cât reprezintă, în procent, suprafaţa totală construită în baza autorizaţiei de construcţie şi cât reprezintă suprafaţa totală construită fără autorizaţie de construcţie,

- dacă există un grad împrejmuitor, cu precizarea materialelor folosite,

- ce a fost edificat până la cererea de rambursare a TVA,

- identificarea sau nu a lucrărilor de consolidare a terenului, constând în săpături şi pavare cu piatră.

Astfel s-a întocmit Raportul de expertiză tehnică imobiliară de către expertul S.O. depus la dosarul cauzei la data de 9 martie 2007 şi suplimentul la acest raport depus la data de 11 iulie 2007 la dosarul cauzei, de către acelaşi expert, cu obiectivul suplimentar de a evalua bunurile mobile identificate şi reţinute în concluziile raportului de expertiză imobiliară, evaluare ce se va face la nivelul lunii februarie 2003.

La termenul din data de 5 septembrie 2007 s-a dispus efectuarea expertizei contabile, având ca obiectiv stabilirea, raportat la cele patru cereri de rambursare TVA, dacă solicitarea şi încasarea de către SC S.T. SRL a unor sume cu titlu de rambursare, a avut ca fundament operaţiuni reale ce ar justifica rambursarea.

Astfel s-a depus Raportul de expertiză contabilă de către expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 30 noiembrie 2007 care concluzionează că din verificările efectuate în 2003 rezultă că cele patru cereri de rambursare TVA au avut ca fundament operaţiuni comerciale reale, de natură a justifica rambursarea de TVA.

De asemenea s-a întocmit Raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul R.L. depus la dosarul cauzei la data de 5 mai 2008 prin care se sesizează activităţile comerciale concrete desfăşurate de societatea comercială SC S.T. SRL şi faptul că această societate avea dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă investiţiilor efectuate, reprezentând bunuri şi servicii achiziţionate în acest sens, materializate în clădirea depozit, în scopul realizării activităţii sale comerciale, respectiv comerţul cu ridicata al produselor alimentare, băuturi şi tutun.

Din această perspectivă se concluzionează că prin raportare la cele patru cereri de rambursare TVA, la concluziile expertizei tehnice imobiliare din data de 9 martie 2007 şi ale expertizei tehnice din data de 9 iulie 2007 şi faţă de înscrisurile contabile depuse la dosarul cauzei încă de la momentul formulării cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, solicitarea şi încasarea de către SC S.T. SRL a unor sume de bani, cu titlul de rambursare de TVA, a avut ca fundament operaţiuni comerciale reale, de natură a justifica rambursarea TVA şi anume activitatea de comerţ en - gross cu băuturi alcoolice şi TVA.

La termenul din data de 08 octombrie 2008 s-au stabilit obiecţiuni la acest raport de expertiză formulate de către partea civilă A.N.A.F. şi de către revizuenţi.

În răspunsul la obiecţiunile expertizei contabile întocmit de către expert R.L. se sesizează fundamentarea rambursărilor de TVA cu operaţiuni reale şi faptul că anterior formulării celor 4 cereri de rambursare de TVA nu au mai existat astfel de cereri.

Relevant este, însă, că în răspunsul la obiecţiuni se sesizează că existenţa sau inexistenţa unor societăţi comerciale ca entităţi cu personalitate juridică nu putea fi constată de către expert ci doar prin controale încrucişate ale organelor fiscale la momentul respectiv.

Mai mult trebuie reţinut că în ceea ce priveşte executarea obiectivelor de investiţii fără autorizare de construcţie, în condiţiile în care numai 3 au autorizaţie din 15 abia după efectuarea investiţiilor şi după rambursarea de TVA conform celor 3 din 4 cereri de rambursare şi respectiv celor 3 din 4 controale fiscale Primăria Municipiului Constanţa a sancţionat societate comercială pentru lipsa unor autorizaţii de construcţie.

S-au formulat obiecţiuni suplimentare celor precizate anterior, astfel încât instanţa a dispus în şedinţa publică din data de 18 martie 2009 a dispus ca expertul R.L. să răspundă acestor obiecţiuni.

În răspunsul la obiecţiunile obiecţiunilor expertizei contabile întocmite de către expert R.L. şi expert parte D.E., depuse la dosarul cauzei la data de 10 iunie 2009 rezultă că aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, din lămuririle suplimentare şi din răspunsul la obiecţiuni pentru cele 12 investiţii care nu reprezintă proprietate SC S.T. SRL - în accepţiunea MF - se poate beneficia de rambursare TVA, cele 4 rambursări TVA efectuate în perioada august 2001 - februarie 2002 au avut la bază cereri de rambursare şi acţiuni de control anterioare rambursării şi de asemenea faptul că din expertiza depusă la dosarul cauzei rezultă că investiţiile au fost realizate de societatea SC S.T. SRL.

În şedinţa publică din data de 05 mai 2010 au fost audiaţi nemijlocit expertul R.L. şi expertul parte D.E.

Din depoziţia expertului R.L. se reţine că doar în accepţiunea acesteia facturile cu care au fost achiziţionate bunurile investite conferă şi dreptul de proprietate însă dacă se cunoştea că anumite facturi sunt emise de aşa numitele „societăţi - fantomă" aceste facturi nu pot fi luate în calcul pentru rambursarea de TVA şi de asemenea experţii la întocmirea expertizelor nu au luat în calcul controalele încrucişate ale MF care puteau determina acest aspect.

Expertul parte D.E. precizează că o factură fiscală nu reprezintă titlu de proprietate şi nu poate răspunde dacă este posibilă rambursarea de TVA pentru bunuri achiziţionate şi investite în alt bun care nu aparţine achizitorului.

În şedinţa publică din data de 05 mai 2010 s-a dispus întocmirea suplimentului la raportul de expertiză contabilă, având ca obiectiv: existenţa ori inexistenţa prejudiciului şi valoarea acestuia în raport de existenţa lui, faţă de facturile emise de societăţile aşa - zise fantomă care au fost constatate pe baza controalelor încrucişate şi, deşi s-a dovedit că aceste societăţi nu există, au emis facturi fiscale, urmând ca existenţa ori inexistenţa prejudiciului să fie determinată şi prin prisma autorizaţiei de construire a imobilului

În suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul R.L. şi expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2010 se precizează că în cazul în care facturile au fost emise de firme fantomă, prejudiciul reprezentând TVA rambursat în legătură cu aceste facturi este în sumă de 14.480.947.221,45 lei.

Definitoriu pentru construcţia acestui proces penal în revizuire este răspunsul experţilor conform căruia responsabilitatea părţilor implicate este în afara sferei de competenţă a expertului contabil şi de asemenea, mai mult concluzia experţilor contabili, în aceste condiţii, faţă de aceste aspecte este aceea că nu se poate determina în baza documentelor tehnico - operative şi contabile o valoare a prejudiciului numai pentru cele 3 obiective care au avut autorizaţie de construcţie emisă de autorităţile competente.

Revizuenţii condamnaţi I.N. şi A.D., susţin că s-ar fi putut constata o cu totul altă situaţie dacă organele de cercetare ar fi avut în vedere toate documentele contabile ale societăţii SC S.T. SRL, arătând că nu este vorba despre motive imputabile organelor de cercetare, dar nici inculpaţilor.

Tribunalul nu poate reţine această apărare în condiţiile în care apreciază că în cauză, în legătură cu operaţiunile comerciale desfăşurate, în mod practic şi în mod real, s-a produs un prejudiciu, aceasta fiind practic şi concluzia experţilor.

Astfel la acest moment, în baza tuturor documentelor respectiv a actelor de urmărire penală, a cercetării judecătoreşti în baza căreia s-a pronunţat sentinţei penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 1601/2005 cât şi a cercetării penale din cadrul revizuirii, se poate stabili existenţa unui prejudiciu.

De altfel în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul R.L. şi expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2010 se precizează că în cazul în care facturile au fost emise de firme fantomă, prejudiciul reprezentând TVA rambursat în legătură cu aceste facturi este în sumă de 14.480.947.221,45 lei.

Nu poate fi primită apărarea conform căreia apărătorul condamnaţilor revizuienţi I.N. şi A.D. arată că personal interpretează concluziile expertului în sensul că prejudiciul nici nu există, şi apreciază că nu poate exista un alt motiv pentru care prejudiciul nu poate fi stabilit, decât dacă el nu există în condiţiile expuse anterior.

Tribunalul opinează că, de altfel, nu avem de-a face cu societăţi nou înfiinţate care au activat în mod legal, desfăşurând operaţiuni comerciale şi bancare, deci sunt societăţi „fantomă", ci reale, apreciind că acest aspect nu a fost dovedit prin expertizele efectuate.

De altfel trebuie reţinut din depoziţia expertului R.L. că doar în accepţiunea acesteia facturile cu care au fost achiziţionate bunurile investite conferă şi dreptul de proprietate însă dacă se cunoştea că anumite facturi sunt emise de aşa numitele „societăţi - fantomă" aceste facturi nu pot fi luate în calcul pentru rambursarea de TVA şi de asemenea experţii la întocmirea expertizelor nu au luat în calcul controalele încrucişate ale MF care puteau determina acest aspect. Contrar acesteia expertul parte D.E. precizează că o factură fiscală nu reprezintă titlu de proprietate şi nu poate răspunde dacă este posibilă rambursarea de TVA pentru bunuri achiziţionate şi investite în alt bun care nu aparţine achizitorului.

Este de necontestat că stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane sau a caracterului juridic licit al unor operaţiuni derulate nu este atributul expertului ci doar al instanţei de judecată.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că prejudiciul există, şi din această perspectivă nu se poate dispune achitarea revizuienţilor condamnaţi I.N. şi A.D. în baza 11 pct. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum s-a solicitat, soluţie contrară celei dispuse prin sentinţa penală nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002 care ar atrage admiterea cererii de revizuire.

Nu trebuie omis că, în practică revizuirea este o instituţie de îndreptare a erorii asupra situaţiei de fapt, dar numai în tot, de la soluţia de condamnare fiind obligatoriu să se ajungă la soluţia de achitare, sau invers.

În considerarea disp. art. 406 alin. (4) C. proc. pen. tribunalul apreciază că nu poate fi primită de asemenea apărarea conform căreia cererea de revizuire poate fi admisă din perspectiva faptului că mai există o ipoteză, astfel cum prezintă literatura de specialitate în cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., propunându-se să se admită revizuirea în această situaţie parţial în condiţiile în care textele de lege incidente revizuirii sunt concise şi limitative.

Astfel trebuie avută în vedere natura instituţiei revizuirii, şi anume înlăturarea erorilor judiciare, care sunt întotdeauna absolute în raport de faptul că în cauza dedusă judecăţii, de la soluţia de condamnare fiind obligatoriu să se ajungă la soluţia de achitare - fără a interesa din această perspectivă temeiul achitării.

Astfel nu este posibilă admiterea revizuirii în parte, pe calea schimbării încadrării juridice în condiţiile în care situaţia de fapt este demonstrată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în primul ciclu procesual - aşa cum s-a solicitat.

Mai mult tribunalul apreciază că în ceea ce priveşte primul aspect invocat respectiv existenţa unor înscrisuri financiar - contabile despre care instanţele ordinare nu ar fi avut cunoştinţă la pronunţarea soluţiilor, înscrisuri care ar fi de natură, ca pe baza unei expertize financiar - contabile, să dovedească împrejurarea că cei doi inculpaţi au avut în vedere şi alte activităţi financiare atunci când au solicitat rambursarea de TVA ce se reţine a fi fost făcută nelegal trebuie remarcată lipsa de verosimilitatea a susţinerilor celor doi revizuienţi.

Astfel, la numai o săptămână după ce li s-a respins recursul, au formulat cererile de revizuire şi au ataşat nişte înscrisuri pe care puteau foarte bine să le prezinte şi instanţelor de apel şi de recurs în situaţia în care într-adevăr aceste înscrisuri nu ar fi fost avute în vedere la soluţionarea în fond a cauzei şi ar fi fost decisive pentru exonerarea acestora de la răspunderea penală şi ar fi putut crea astfel o altă situaţie juridică.

Tribunalul, în baza acestor înscrisuri a pronunţat încheierea din data de 22 mai 2006 a Tribunalul Constanţa în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 şi astfel s-a dispus în baza art. 403 C. proc. pen. rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de revizuire şi ulterior după admiterea în principiu a dispus efectuarea mai multor expertize, suplimente la rapoartele de expertiză, răspunsuri la obiecţiuni, răspuns la obiecţiunile obiecţiunilor etc. pentru ca în final experţii desemnaţi în cauză să concluzioneze că nu pot stabili caracterul licit al operaţiunilor - fiind audiaţi nemijlocit de instanţă, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei.

Tribunalul constată că toate aceste acte nu au condus în mod efectiv la o schimbare a concluziilor rapoartelor de expertiză financiar - contabilă efectuate în cauză şi reţinute de către instanţă la sentinţei penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 1601/2005.

Astfel nu se pot exonera pe cei doi inculpaţi de răspunderea penală pentru rambursarea ilegală de T.V.A. cu privire la lucrările de construcţii pentru SC „S.T." SRL Constanţa, care lucrări în realitate nu s-au executat - aşa cum de altfel se deduce din răspunsurile experţilor.

Lipsa de verosimilitatea a susţinerilor celor doi revizuienţi trebuie remarcată şi din perspectiva faptului că aceştia au invocat sumara audiere martorilor sau inculpaţilor în prezenta cauză, în condiţiile în care atât pe timpul urmăririi penale cât şi pe timpul judecării cauzei iar inculpaţii, prin intermediul apărătorului ales, au avut posibilitatea să formuleze întrebări în vederea lămuririi sub toate aspectele a situaţiei de fapt reale.

În termen legal au declarat apel revizuenţii condamnaţi I.N. şi A.D.

Critica apelantului I.D. vizează în principal desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea inculpatului s-au, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în formă calificată cu consecinţe deosebit de grave în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002.

Apelul condamnatului A.D. vizează netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei instanţei de fond solicitând ca prin admiterea cererii de revizuire să se dispună în principal, achitarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune în formă calificată si consecinţe deosebit de grave în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002.

Prin decizia penală nr. 52/P din 29 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanţii - revizuienţi I.N. - domiciliat în Constanţa, şi A.D. - domiciliat în Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 301/CEA din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 810/118/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii - revizuienţi I.N. şi A.D. la plata a câte 800 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu - avocat P.E. ( 150 lei - onorariu parţial ), avocat S.F. ( 300 lei ) şi avocat S.I. (150 lei - onorariu parţial ) se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cei doi revizuenţi au solicitat la instanţa de fond efectuarea unor rapoarte de expertiză prin care să se stabilească existenţa sau inexistenţa prejudiciului în raport de facturile emise de societăţile comerciale considerate „fantomă„ care au fost constatate pe baza controalelor încrucişate si s-a demonstrat că aceste societăţi nu există, că au emis facturi fiscale urmând ca prejudiciul existent sau inexistent să se raporteze la autorizaţia de construire a imobilului.

S-a arătat că instanţa de fond a reţinut că apărarea formulată de condamnaţi nu poate conduce la stabilirea unei alte situaţii de fapt, în condiţiile in care la soluţionarea cauzei in fond s-a constatat existenţa unui prejudiciu pe baza rapoartelor de expertiză efectuate in cauză.

Chiar şi expertul parte şi-a spus punctul de vedere în sensul că, „în situaţia in care facturile au fost emise de firmă fantomă„ şi acest lucru s-a demonstrat în cauză încă de la prima instanţă, prejudiciul reprezentând TVA-ul rambursat, nedatorat celor doi condamnaţi a fost de 14.480.947.221 lei.

Cu privire la ridicarea unor construcţii în baza existenţei unei autorizaţii de construcţii, instanţa de fond a stabilit că responsabilitatea părţilor implicate este în afara sferei de competenţă, a experţilor contabili, situaţie în care nu se poate determina pe baza documentelor tehnico operative si contabile o valoare a prejudiciului numai pentru cele trei obiective care au avut o autorizaţie de construcţie emisă de autorităţile competente.

Rejudecare are ca obiect înlăturarea erorii judiciare care o cuprinde hotărârea atacată cu revizuirea si darea unei noi soluţii în baza aprecierii tuturor probelor administrate, atât a celor administrate cu ocazia primei judecăţi, cât şi a celor noi administrate în cursul procedurii de revizuire.

S-a arătat că examinarea în principiu se limitează la constatarea temeiniciei cazului de revizuire invocat; la rejudecarea în fond se examinează învinuirea adusă inculpatului în sensul temeiniciei ei.

Ca finalitate, rejudecarea cauzei, în fond, urmăreşte darea unei noi soluţii cu privire la învinuirea iniţială.

Cei doi condamnaţi au invocat ca temei de revizuire disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., potrivit cu care: revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

S-a arătat că nu pot fi considerate ca probe noi faptul probator şi mijloacele de probă corespunzătoare care au fost propuse la judecata anterioară, însă instanţa încălcând dispoziţiile legale a omis să le ia în considerare şi nici noile mijloace de probă în completarea dovedirii aceleiaşi situaţii de fapt.

În legătură cu probele noi se pune şi problema eficienţei probatorii a acestora. Astfel, chestiunea care se ridică este de a şti dacă noile probe trebuie să demonstreze certitudinea erorii judiciare sau numai posibilitatea ei.

Cert este că, probele noi pot constitui temei de revizuire numai dacă, pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate.

Este suficient ca noile probe să determine un dubiu serios cu privire la temeinicia hotărârii supuse revizuirii.

S-a arătat că interpretarea probelor administrate nu poate conduce la admiterea cererii de revizuire, întrucât este necesar ca împrejurările invocate în susţinerea cererii de revizuire - deci faptele probatorii - să fie noi, inexistente, în materialul probator de la dosar, ceea ce înseamnă că în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori interpretarea probatoriului administrat.

Cazul de revizuire invocat de condamnaţi este limitat la situaţia în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare şi în sensul că faptele sau împrejurările noi conduc la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Aşadar, apelanţii revizuenţi au solicitat pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, acest lucru neconstituind caz de revizuire.

S-a arătat că revizuenţii, prin probele solicitate au urmărit să se constate temei pentru individualizarea mai favorabilă a pedepselor aplicate, astfel că nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, întrucât nu s-a putut dovedi netemeinicia deciziei de condamnare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienţii I.N. şi A.D. şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare întrucât au făcut dovada existenţei unor împrejurări noi care deşi preexistau, nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

Au mai solicitat admiterea recursului şi în principal, achitarea revizuienţilor pentru faptele pentru care au fost cercetaţi, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 şi respectiv, complicitate la această infracţiune.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursurile declarate nu sunt fondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscut de instanţă la soluţionarea cauzei", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „în cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

În cauza de faţă, cei doi revizuienţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, susţinând că organele judiciare nu au avut în vedere toate documentele contabile ale societăţii, pentru a se stabili existenţa unui prejudiciu real, apreciind că pentru lămurire şi pentru a se rezolva obiectul cauzei se impune efectuarea unei expertize contabile.

Au mai invocat existenţa unor înscrisuri financiar-contabile despre care instanţele ordinare nu au avut cunoştinţă la pronunţarea soluţiilor.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea în totalitate a sentinţei penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1164/2002 până la soluţionarea definitivă a cererilor de revizuire, prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, iar prin încheierea din 5 septembrie 2007, efectuarea unei expertize contabile. Rapoartele de expertiză urmau să stabilească existenţa sau inexistenţa prejudiciului în raport de facturile emise de societăţile comerciale indicate, urmând ca prejudiciul existent sau inexistent să se raporteze la autorizaţia de construire a imobilului.

În urma administrării acestor probe s-a constatat existenţa prejudiciului contestat de revizuienţi, aşa încât, apărările formulate de aceştia nu conduc la existenţa altei situaţii de fapt, opusă celei reţinută prin hotărârea de condamnare şi nu s-a făcut dovada netemeiniciei acesteia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, revizuirea, fiind o instituţie de înlăturare a erorilor judiciare asupra situaţiei de fapt, fiind obligatoriu să se ajungă la o soluţie de achitare, sau invers, cererea de schimbare a încadrării juridice excede cadrului procesual actual, nefiind posibilă pe calea revizuirii.

Prin urmare, se constată că în mod corect sau fost respinse cererile de revizuire a hotărârii de condamnare, decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de revizuienţi sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii I.N. şi A.D. împotriva deciziei penale nr. 52/P din 29 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii revizuienţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2012

← ICCJ. Decizia nr. 3534/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3441/2012. Penal. Lipsirea de libertate în... →

ICCJ. Decizia nr. 3550/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3550/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs