ICCJ. Decizia nr. 3614/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3614/2012

Dosar nr. 4273/118/2011

Şedinţa publică din 06 noiembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 487 din 12 decembrie 2011, Tribunalul Constanţa - Secţia Penală, a dispus următoarele:

- respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de S.L.E., prin apărător, din infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) teza finală C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., ca nefondată;

- în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 condamnă inculpata S.L.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei S.L.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 329 alin. (2) teza finală C. pen., condamnă pe inculpata S.L.E., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., dispune  contopirea pedepselor cu închisoarea, aplicate inculpatei S.L.E., urmând ca, în final, aceasta să execute 4 ani şi 8 luni închisoare.

- în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei S.L.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., interzice inculpatei S.L.E. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale;

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatei;

- în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe inculpata N.I., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare;

- în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., aplică inculpatei N.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., interzice inculpatei N.I. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale;

- ia act că partea vătămată F.A. nu a formulat pretenţii civile în cauză;

- în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpata N.I. la plata sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli judiciar avansate de stat.

- în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpata S.L.E. la plata sumei de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. ll D/P/2009 din 11 martie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor S.L.E. pentru instigare la trafic de persoane, prevăzută de art. 25 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza finală C. pen. şi N.I., pentru trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a reţinut în sarcina inculpatei N.I., că la începutul lunii ianuarie 2009, în baza unei înţelegeri prealabile avute cu coinculpata S.L.E., aflată în Germania, prin promisiunea mincinoasă că-i va fi găsit un loc de muncă într-un bar din localitatea Koln (Germania) şi prin darea de asigurări asupra bunei-credinţe a coinculpatei S.L.E., a recrutat-o şi transportat-o în statul german pe partea vătămată F.A. (20 ani), în scopul exploatării sexuale a acesteia, iar la ajungerea la destinaţie, victima a fost constrânsă de către S.L.E. să se prostitueze în bordelul B8 din Langerfeld, până la 4 februarie 2009.

În sarcina inculpatei S.L.E. (31 ani) s-a reţinut că a determinat-o pe N.I. să o recruteze pe victima F.A., în scopul exploatării sexuale a acesteia din urmă, iar, după ajungerea ei la destinaţie, a preluat-o pe partea vătămată şi a constrâns-o (prin bătăi, ardere cu ţigara pe piele, prin sechestrare, prin înfometare, ameninţări şi insulte), la practicarea prostituţiei în bordelul B8 din Langerfeld (Germania), banii obţinuţi fiind reţinuţi în integralitate de proxenetă.

Inculpata N.I. a determinat pe partea vătămată F.A. să plece în Germania pentru a lucra ca ospătăriţă într-un bar. După acceptarea propunerii părţii vătămate, inculpata N.I. s-a ocupat de transportul şi plata călătoriei acesteia în Germania, unde aceasta a fost aşteptată de inculpata S.L.E., fiind cazată în incinta unui imobil frecventat de clienţi şi obligată să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani.

Pe perioada cât a locuit în acel imobil partea vătămată a fost supusă de către inculpata S.L.E. la violenţe fizice, umilită şi insultată. După ce partea vătămată a luat legătura telefonică cu concubinul său V.A., acesta aflând scopul pentru care concubina sa a fost transportată în Germania, a luat legătura cu inculpata N.I. pe care a ameninţat-o că va informa organele de poliţie. Drept urmare, a doua zi, V.A. a fost sunat din Germania de către inculpata S.L.E., care l-a anunţat că partea vătămată este în drum spre România.

La data de 30 ianuarie 2009 martorul V.A. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptele petrecute.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele S.L.E. şi N.I.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei S.L.E. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. sau art. 81 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei N.I. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei îi lipseşte unul din elementele constitutive. în subsidiar, s-a solicitat a se dispune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen. în acest sens, s-a arătat că este vorba despre o discuţie purtată între V.A. - concubinul părţii vătămate F.A. cu N.I. în care se plângea de situaţia grea prin care trece. Inculpata S.L.E., i-a făcut o propunere atât inculpatei N.I. cât şi lui T.S. de a merge în Germania pentru a munci. Dat fiind faptul că starea de sănătate nu-i permitea inculpatei N.I. să meargă la muncă în Germania a declinat această invitaţie către partea vătămată F.A. În discuţia purtată între inculpata N.I. şi mama inculpatei S.L.E., s-a vorbit despre faptul că neavând bani urma că cineva să suporte această cheltuială. Pentru a avea o garanţie că banii nu vor fi pierduţi, S. i-a remis suma de bani lui N.I. Remiterea sumei s-a efectuat ca S. să aibă garanţie că în eventualitatea în care N.I. nu se va duce la muncă banii urmau să-i fie restituiţi. Această invitaţie de a munci în Germania a fost adresată unei persoane în vârstă de 50 de ani, astfel încât, N.I. sub nici o formă nu avea de unde să cunoască faptul că acolo s-ar desfăşura acte de prostituţie. La fila 90 din dosarul de urmărire penală există o adresă a ataşatului Ministerului Administraţiei şi Internelor din care rezultă că nu au putut fi identificate aspecte care să formeze convingerea că acolo s-au desfăşurat acte de prostituţie sau proxenetism. În aceste condiţii, consideră că există o probă din care reiese clar că acolo în Germania nu s-a desfăşurat activitatea care face obiectul dosarului. Un alt aspect relevat de apărare îl constituie momentul în care inculpata N.I. a realizat din spusele celorlalţi ce anume s-ar întâmpla în Germania, fapt pentru care toate demersurile acesteia au fost doar pentru a aduce cât mai repede persoana acasă, având o responsabilitate morală, întrucât o propusese pentru a merge la muncă gândindu-se la familia acesteia. Sub nici o formă inculpata N.I. împreună cu inculpata S.L.E. nu urmau să recruteze persoane pentru a le trimite în Germania în vederea obţinerii de venituri.

În apel inculpata N.I. a depus la dosar mai multe acte medicale privind starea sa de sănătate.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că doar apelul formulat în cauză de către inculpata N.I. este fondat (sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei), iar apelul inculpatei S.L.E. nu este fondat.

Prin decizia penală nr. 32/P din 14 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a hotărât următoarele:

- în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata S.L.E. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Constanta;

- în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpata N.I. împotriva sentinţei penale nr. 487 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Constanţa, pe care o desfiinţează în parte şi, rejudecând:

- reduce pedeapsa aplicată inculpatei N.I. de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei N.I., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatelor S.L.E. şi N.I. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere:

- plângerea şi declaraţiile părţii vătămate F.A. în care a relatat implicarea celor două inculpate;

- raport de constatare medico-legală din 08 aprilie 2009 al SML Constanta;

- biletele de transport ale părţii vătămate F.A., factura, chitanţa, poliţa de asigurare pentru călătorii;

- adresa ataşatului de afaceri al Ministerului Afacerilor Interne prin care s-a comunicat răspunsul autorităţilor germane, respectiv că la data de 24 septembrie 2009 a fost efectuată o descindere la bordelul B8 din Langenfeld unde administratorul imobilului a prezentat copii de pe paşapoartele numitelor S.L.E. şi F.A., prima stând în imobil în perioada noiembrie 2008 - până la începutul anului 2009, a doua stând puţin timp;

- extras de pe site-ul clubului „B8" privind natura acestui club - prostituţie;

- mapa conţinând formularele de transfer sume de bani prin sistemul Western Union;

- declaraţiile martorei M.R.V. care a confirmat prezenţa părţii vătămate F.A. la clubul B8 din Germania; de asemenea această martoră susţinut (f. 26,27-29,30,32 u.p.) că a asistat la câteva convorbiri telefonice dintre inculpata S.L.E. şi mama ei M.E. şi încă o prietenă numită O., ambele din Cernavodă, căreia îi spuneau că mai au o fată din Cernavodă pe care şi pe ea au minţit-o că o vor trimite în Germania să lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant şi pentru aceasta i-au solicitat bani pentru procurarea biletului pentru călătoria cu avionul. Inculpata N.I. (O.) îi cerea inculpatei S.L.E. o sumă mult mai mare decât preţul biletului de călătorie pe motiv că restul de bani reprezintă faptul că „a procurat-o pe fată". Martora a relatat modul în care inculpata S.L.E. a constrâns-o în Germania pe partea vătămată F.A. să se prostitueze, în sensul că o bătea în fiecare zi, cu o curea. Banii obţinuţi de către partea vătămată din prostituţie îi erau luaţi de inculpata S.L.E.;

- declaraţiile martorului S.M. care a prezentat implicarea inculpatei N.I. (f.62 u.p.şi 104 c.j.), respectiv că a fost contactat telefonic de o clientă O. care l-a rugat să o ajute cu taxi-ul pentru că dorea să se deplaseze la Bucureşti, stabilind ora şi contravaloarea cursei, suma de 250 lei; a doua zi dimineaţa, s-a prezentat la O. acasă, care a urcat în maşină pe locul din faţă, după care au luat de acasă pe o doamnă tânără, al cărei soţ era şi el taximetrist (partea vătămată), şi au plecat spre Bucureşti; din discuţiile purtate în maşină a înţeles că partea vătămată trebuia să plece la muncă în străinătate, în Germania, iar O. o încuraja, o asigura că este bine în străinătate, că unde merge este bine, este de muncă, va câştiga şi va scăpa de greutăţile materiale amintindu-i totodată şi de soţul ei şi de copil; contravaloarea transportului până la Bucureşti a fost achitată de către inculpata N.I., care a mai achitat şi suma de 30 lei taxa de pod cât şi taxa de bagaj pe aeroport;

- declaraţiile martorului M.M., tatăl vitreg al martorei M.R.V., care a arătat (f.69-70 u.p. şi 183 c.j.) că aceasta în perioada decembrie 2008-octombrie 2009, în Germania a fost şi ea obligată să se prostitueze de către inculpata S.L.E., care şi ei i-a luat buletinul de identitate cât şi banii obţinuţi din prostituţie;

- declaraţiile martorei I.M., mama martorei M.R.V., care a declarat (f.64-69 u.p. şi 185 c.j.) că în 2009 a venit la ea acasă numitul V.A., care îi fusese vecin, şi care i-a spus că soţia sa F.A., a fost dusă în Germania prin intermediul inculpatei N.I. şi a mamei inculpatei S.L.E. şi că este sechestrată, bătută de S.L.E., înfometată, arsă cu ţigara şi obligată să se prostitueze; martora a aflat de la fiica ei R. (când aceasta a venit în Cernavodă) că partea vătămată F.A. a fost minţită încă din România că va pleca la muncă în Germania, şi convenţia a fost că va primi 30% din salariul pe care îl va primi în urma muncii. Când partea vătămată a ajuns în Germania, i-a reproşat inculpatei S.L.E. că a venit la muncă şi nicidecum să se prostitueze iar S.L.E. i-a răspuns că „a cumpărat-o de la N.I. şi că trebuie să se prostitueze pentru ea". Martora a susţinut că a prezentat la poliţie înscrisuri pe care le-a obţinut din apartamentul unde R. a stat în Germania cu S.L.E., şi care vizau sumele de bani cu care a fost cumpărată F.A. de către S.L. de la N.I.; înscrisurile reprezintă şi transferurile de bani prin Western Union trimise din Germania în România pe numele inculpatei N.I.;

- adresa Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră privind pe inculpata S.L.E.

Curtea de Apel a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatei N.I. prin care aceasta a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă - intenţia. Din contră, Curtea a constatat modul în care inculpata a înţeles să acţioneze:

- prin recrutarea părţii vătămate, pentru a o determina pe aceasta să plece în Germania, cât şi pe concubinul său să accepte;

- invitând partea vătămată şi concubinul său acasă la ea, unde se afla şi mama inculpatei S.;

- depunând eforturi de a o convinge pe victimă, dându-i părţii vătămate suma de 100 euro pentru copil;

- procurând biletul de avion;

- asigurând transportul cu taxi-ul la Bucureşti, la aeroport, achitând taxa de pod, taxa de bagaj şi în final îmbarcând-o în avion pe partea vătămată, pentru a avea certitudinea că va ajunge în Germania;

- recunoscând că a primit bani de la inculpata S.L.E., intermediind pe banii săi telefoanele dintre partea vătămată şi concubinul său, în Germania, insistând ca martorul V.A. să nu anunţe organele de poliţie.

Curtea de apel a apreciat că acestea sunt elemente care să justifice intenţia inculpatei cu privire la săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa.

Curtea reţine că apărarea inculpatei N.I., în sensul că nu cunoştea activitatea care urma să fie desfăşurată cu adevărat de către partea vătămată F.A. în Germania, nu este întemeiată, avându-se în vedere declaraţiile martorei M.R.V. care a confirmat prezenţa părţii vătămate F.A. la clubul B8 din Germania şi a precizat (f. 26,27-29,30,32 d.u.p.) că a asistat la câteva convorbiri telefonice dintre inculpata S.L.E. şi mama ei M.E. şi încă o prietenă numită O., ambele din Cernavodă, căreia îi spuneau că mai au o fată din Cernavodă pe care şi pe ea au minţit-o că o vor trimite în Germania să lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant şi pentru aceasta i-au solicitat bani pentru procurarea biletului pentru călătoria cu avionul. Inculpata N.I. (O. ) îi cerea inculpatei S.L.E. o sumă mult mai mare decât preţul biletului de călătorie pe motiv că restul de bani reprezintă faptul că „a procurat-o pe fată". Aceste aspecte se coroborează cu aspectele menţionate mai sus cu privire la implicarea inculpatei N.I. în convingerea părţii vătămate F.A. de a pleca în Germani şi cu faptul că inculpata N.I. a suportat toate cheltuielile pentru deplasarea părţii vătămate în Germania.

Totodată s-a constatat că susţinerile inculpatei N.I. în sensul că există o adresă a Ministerului Administraţiei şi Internelor din care rezultă că nu au putut fi identificate aspecte care să formeze convingerea că acolo s-au desfăşurat acte de prostituţie sau proxenetism sunt nereale. Curtea a reţinut, dimpotrivă, că din adresa ataşatului de afaceri al Ministerului Afacerilor Interne reiese că la data de 24 septembrie 2009 a fost efectuată o descindere la bordelul B8 din Langenfeld unde administratorul imobilului a prezentat copii de pe paşapoartele numitelor S.L.E. şi F.A., prima stând în imobil în perioada noiembrie 2008- până la începutul anului 2009, a doua stând puţin timp (f.90 d.u.p.), iar din extrasul de pe site-ul clubului „B8" reiese natura acestui club, respectiv prostituţie.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei S.L.E., Curtea a reţinut că aceasta a acţionat cu intenţie directă, având cunoştinţă de serviciile sexuale care urmau să fie prestate de către partea vătămată şi chiar a exercitat ameninţări şi violenţe fizice asupra părţii vătămate pentru a o obliga în acest sens, fapte care reies din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor V.A., S.M., S.A.N., M.M. şi I.M.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatele S.L.E. şi N.I. este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, faptele inculpatei S.L.E. care, cu intenţie, în baza unei înţelegeri prealabile, prin oferirea şi trimiterea unei sume de bani, a determinat pe inculpata N.I. să recruteze şi să transporte spre Germania, prin înşelăciune, pe partea vătămată F.A., în scopul exploatării sale sexuale, iar la momentul ajungerii victimei la destinaţie, în Germania, a constrâns-o, fizic şi psihic, la practicarea prostituţiei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la trafic de persoane prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) teza finală C. pen.

Fapta inculpatei N.I. constând în aceea că în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpata S.L.E., a recrutat şi a transportat spre Germania partea vătămată F.A., prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă bine plătit, în scopul exploatării sale sexuale prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatelor S.L.E. şi N.I. pentru faptele pentru care au fost trimise în judecată.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatei S.L.E. ce urmau a fi aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a stabilit pentru această inculpată pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul concret ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care inculpata S.L.E. a înţeles să acţioneze, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpata N.I. şi în mod coordonat, partea vătămată fiind racolată prin înşelăciune, transportată, cazată şi apoi constrânsă fizic şi psihic de către inculpata S.L.E. la practicarea prostituţiei, supusă în mod forţat la o astfel de activitate, fiind pusă în starea de a-i fi refuzată libertatea de mişcare, în raport de propria sa voinţă, scopul urmărit (respectiv obţinerea de surse ilicite de câştig), starea de pericol creată pentru libertatea şi viaţa persoanelor traficate, forma de vinovăţie cu care s-a acţionat şi anume intenţia directă în condiţiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., dispoziţiile din partea generală a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în legea specială, circumstanţele personale ale inculpatei S.L.E., fără antecedente penale, cu o conduită nesinceră în faza de urmărire penală, neprezentându-se la judecata în fond şi în apel, deşi a fost legal citată.

Modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatei S.L.E. a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret al infracţiunilor, cuantumul pedepsei rezultante, gradul de contribuţie al acestei inculpate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Curtea a constatat că raportat la circumstanţele personale ale inculpatei (fără antecedente penale, în vârstă de 51 ani), atitudinea acestei inculpate după ce partea vătămată F.A. a sunat din Germania şi a spus că nu doreşte să se prostitueze şi că vrea să se întoarcă în ţară, în sensul că a făcut demersuri pe cheltuiala sa pentru ca partea vătămată să se întoarcă acasă şi limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută (închisoare de la 3 ani la 12 ani), s-a impus reducerea pedepsei aplicate inculpatei N.I. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei de 4 ani închisoare ce va fi aplicată inculpatei N.I., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, în condiţiile obligării inculpatei la respectarea unor obligaţii specifice suspendării executării suspendării sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen.

Reducerea la doar 4 ani de închisoare a pedepsei aplicate inculpatei N.I. a fost justificată de instanţa de apel prin faptul că inculpata este în vârstă de 51 de ani şi nu este cunoscută cu antecedente penale. De asemenea, pe faptul că, după ce partea vătămată F.A. a dat de înţeles că nu doreşte să se prostitueze, inculpata i-a suportat părţii vătămate cheltuielile necesare pentru întoarcere în România. în fine, instanţa a mai invocat limitele de pedeapsă, prevăzute de lege, pentru infracţiunea imputată.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., faţă de aceeaşi inculpată, a fost motivată de instanţa de apel prin durata pedepsei principale aplicate inculpatei, prin faptul că inculpata este infractor primar şi a făcut eforturi pentru readucerea victimei în ţară, prin starea precară de sănătate, pe care o are şi pe faptul că, ulterior comiterii infracţiunii, nu s-a mai implicat în săvârşirea altor infracţiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, privind pe inculpata N.I.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel se critică hotărârea, pentru greşita aplicare în speţă, a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. (cazul de recurs de la art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ - 17² C. proc. pen. - greşita aplicare a legii).

Parchetul susţine că, instanţa de apel a adoptat greşit art. 86² C. pen. Pentru a evita încarcerarea inculpatei N.I., a dat semnificaţii exagerate unor circumstanţe personale ale inculpatei, circumstanţe care, nu îndreptăţeau admiterea căii de atac promovate de această inculpată şi, implicit, dobândirea unui regim de executare a pedepsei, diferit, cu mult mai uşor, decât al celeilalte inculpate, cu care a cooperat, în comiterea faptelor.

Procurorul, în recursul său, consideră, că nici vârsta, nici eforturile făcute pentru repatrierea victimei şi nici măcar starea de sănătate a inculpatei, nu justifică soluţia instanţei de control judiciar, mai ales că bolile de care suferă intimata inculpată, datează dinaintea comiterii faptei.

Parchetul a conchis, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în sensul admiterii recursului, casării hotărârii instanţei de apel, în partea care vizează soluţia dată apelului declarat de inculpata N.I. şi menţinerea hotărârii primei instanţe, deoarece apelul a fost greşit admis.

Examinând motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ - 17² C. proc. pen., greşita aplicare a legii

Infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se sancţionează cu o pedeapsă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, instanţa nu a făcut o greşită aplicare a legii, alegând modalitatea de executare în raport de criterii enumerate expres.

Astfel, instanţa de apel a reţinut atitudinea inculpatei N.I. după comiterea faptei, vârsta acesteia - starea de sănătate, foarte gravă „infarct cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale", suferind un „deficit motor al membrelor stângi, parastezii ale membrelor stângi, pareză facială stângă tip central, hemipareză stângă" - atitudinea ulterioară săvârşirii faptei prin ajutorul dat la repatrierea victimei.

Criteriile avute în vedere de Curtea de apel se circumscriu cerinţei legii de apreciere a instanţei că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate.

Sub acest aspect este de arătat că este irelevant faptul că boala de care suferă intimata ar putea fi anterioară momentului comiterii infracţiunii.

Faţă de cele ce preced, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 32/P din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, privind pe inculpata N.I.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 noiembrie 2012

← ICCJ. Decizia nr. 3611/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3588/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3550/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3588/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3595/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3611/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Spionajul (art. 159 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3633/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3635/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3678/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3737/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs