ICCJ. Decizia nr. 3633/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3633/2012
Dosar nr. 373/39/2012
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 64 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. 1566/40/2012, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. T.A. la:
- 2 ani închisoare şi 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) şi lit. c) teza a lll-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. Raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) teza III C. pen.
În temeiul art. 81 şi 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, cât şi a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
2. C.V. la:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
- 2 ani închisoare şi 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, cât şi a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani, atrăgându-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii din data de 6 ianuarie 2012 pentru inculpatul T.A. şi a reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 9 ianuarie 2012 pentru inculpata C.V.
S-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii T.A. şi C.V. prin încheierea din 8 martie 2012 a Tribunalului Botoşani.
S-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A. a sumei de 100 euro, ce a făcut obiectul infracţiunii privind pe acest inculpat, şi a sumei de 1.000 euro, consemnată la C.E.C. Bank Sucursala Botoşani, cu recipisa de consemnare din 1 februarie 2012, pe numele Ş.R., ce a făcut obiectul infracţiunii privind pe inculpata C.V.
Inculpatul T.A. a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpata C.V. a fost obligată la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,prima instanţă a reţinut că inculpatul T.A., în zilele de 20 decembrie 2011 şi, respectiv, 06 ianuarie 2012, în calitate de agent principal de poliţie, activând la Postul de Poliţie Dersca, judeţul Botoşani, a primit de la denunţătorul Ş.F. din localitatea Dersca, judeţul Botoşani, suma totală de 200 euro (în două tranşe a câte 100 de euro), în scopul neîndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, tolerându-l pe denunţător să conducă fără permis sub protecţia sa, pe raza comunei Dersca şi asigurându-l că îl va atenţiona în zilele când nu este de serviciu în trafic pentru a nu risca să fie oprit de un alt echipaj rutier.
Inculpata C.V., în luna ianuarie 2011, a pretins şi primit de la învinuitul - denunţător Ş.F., suma de 1.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto şi înmatricularea Vehiculelor Botoşani, pe lângă care poate interveni, în vederea facilitării obţinerii unui permis de conducere valabil, fără susţinerea examenelor prevăzute de lege.
La data de 20 decembrie 2011, inculpata l-a pus în legătură pe agentul de poliţie T.A. cu denunţătorul Ş.F. şi a facilitat întâlnirea dintre cei doi, în incinta farmaciei pe care o administrează, cunoscând scopul întâlnirii şi anume, stabilirea unei înţelegeri potrivit căreia poliţistul să-l tolereze pe denunţător să-şi conducă maşina pe drumurile publice din comuna Dersca fără permis de conducere, în schimbul sumei de 100 de euro şi a intermediat primirea de către agent a banilor remişi cu titlu de mită.
Au fost reţinute prin rechizitoriu, ca mijloace de probă, printre altele: procese-verbale de investigaţii întocmite de ofiţeri delegaţi din cadrul Biroului Judeţean Anticorupţie Botoşani; declaraţiile date de Ş.F. în calitate de denunţător-martor şi respectiv învinuit; proces-verbal de marcare chimică şi criminalistică din 05 ianuarie 2012; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 06 ianuarie 2012 şi planşa fotografică aferentă; suport optic conţinând video-filmarea judiciară a marcării banilor şi a flagrantului din 06 ianuarie 2012; declaraţiile martorilor Ş.D., A.N., A.G., Ş.R., Ş.l., P.V., B.F. şi P.C.; proces-verbal de consultare în baza de date din 10 ianuarie 2012 potrivit căruia Ş.F. nu figurează în evidenţe ca posesor de permis de conducere; procese- verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor purtate în mediul ambiental de denunţătorul Ş.F. şi inculpaţii T.A. şi C.V., conforme cu notele de redare înaintate de S.J.I.P.I. Botoşani.
Inculpaţii au solicitat să fie judecaţi conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, arătând că recunosc şi regretă săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată mai sus arătate, ca fiind corect descrise în rechizitoriu, menţinându-şi în acest sens declaraţiile date la urmărirea penală.
Instanţa, reţinând vinovăţia acestora pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, a procedat la condamnarea lor potrivit legii.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa a avut în vedere, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi situaţia personală a fiecăruia dintre inculpaţi, infractori primari, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală corectă, starea lor de sănătate, condiţiile în care s-au săvârşit infracţiunile, apreciindu-se că pentru reeducarea lor este suficientă aplicarea unor sancţiuni principale cu închisoare, cât şi a unor pedepse accesorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precum şi inculpatul T.A. care a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Prin Decizia penală nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 64 din 22 martie 2012 a Tribunalului Botoşani, Secţia Penală şi în rejudecare:
Au fost interzise inculpatului T.A., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. (în loc de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) şi c) teza III-a C. pen.).
S-a făcut aplicarea în cauză, pe durata executării pedepsei principale, a disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. (în loc de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) şi c) teza III-a C. pen.).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.A. , care a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
S-a reţinut că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, şi pe care, de altfel, le-au recunoscut necondiţionat, beneficiind de prevederile art. 3201 C. proc. pen., în împrejurările pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate, şi că nu rezultă că inculpatul ar fi fost, în vreun fel, provocat să comită fapta pentru care a fost trimis în judecată, el acceptând de bunăvoie suma oferită de către denunţătorul Ş.F. în scopul neîndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel cum pe larg au fost mai sus expuse.
Relativ la cuantumul sancţiunilor aplicate, curtea a constat că acestea au fost just şi proporţional individualizate, prin raportare atât la elementele care circumstanţiază modul şi mijloacele de comitere a faptelor, cât şi la persoana şi conduita inculpaţilor, care nu au antecedente penale, au avut un comportament anterior adecvat în familie şi societate, iar ulterior au conştientizat pe deplin efectele actelor lor ilicite.
În condiţiile concrete anterior expuse, chiar şi fără stabilirea în sarcina inculpaţilor a unor obligaţii şi verificarea îndeplinirii acestora, astfel cum sunt ele prevăzute de disp. art. 861 şi urm. C. pen. care reglementează instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, scopul acestora, de reeducare şi de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte poate fi atins şi în modalitatea de individualizare a executării dispusă de către prima instanţă (art. 81 C. pen.).
Aşadar, s-a apreciat că solicitarea parchetului, de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, nu este întemeiată şi, în consecinţă, nu a fost primită.
S-a considerat că în mod greşit prima instanţă nu a dispus însă interzicerea, relativ la inculpatul T.A., în totalitate, ca pedeapsă complementară, respectiv accesorie, a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care acesta s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii - drept reglementat de lit. c) de sub alin. (1) al art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ci doar a tezei a lll-a a acestui articol, întrucât lipseşte de eficienţă concretă această dispoziţie restrictivă de drepturi. Prin urmare, curtea a apreciat că se impune aplicarea, în defavoarea inculpatului, în întregul lor, a prevederilor textului de lege anterior menţionat.
Relativ la confiscarea, de la inculpatul T.A., a sumei de 100 euro (obiect material al infracţiunii de corupţie), sunt aplicabile, ca temei legal, prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar cât priveşte pe inculpata C.V., cu referire la suma de 1000 euro, cele ale art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât numitul Ş.F. s-a autodenunţat după data sesizării organelor de urmărire penală, neputând beneficia de cauza de nepedepsire prev. art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava inculpatul T.A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen., a criticat decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de apel nu a indicat în dispozitivul deciziei litera art. 64, specificând doar art. 64 alin. (1), când în mod corect temeiul este art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. şi nu a indicat temeiurile de drept ale confiscării speciale, respectiv, art. 19 din Legea nr. 78/2000 - cu privire la suma de 100 euro confiscată de la inculpatul T.A. şi respectiv art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu privire la inculpata C.V. Ca motiv de netemeinicie a deciziei penale procurorul a criticat pedeapsa prea blândă aplicată inculpaţilor, apreciind că se impune modificarea acesteia în sensul unei suspendări a executării mai restrictive, prin aplicarea art. art. 861 C. pen. în loc de art. 81 C. pen.
Intimatul inculpat T.A., prin apărător, a solicitat,prin acordarea de circumstanţe atenuate judiciare (a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, copil minor în întreţinere), o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia cu menţinerea modalităţii de suspendare a executării (caz de casare prevăzut de art. art. 385 pct. 14 C. proc. pen.).
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Înalta Curte apreciază că instanţa fond, confirmată de instanţa de apel, a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât în privinţa cuantumului cât şi în privinţa modalităţii de executare a acestora.
În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social generic si concret al faptelor săvârşite, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârşire, natura infracţiunilor, urmarea produsă şi scopul urmărit, precum şi persoana inculpaţilor.
Cât priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, înalta Curtea apreciază că scopul educativ şi preventiv al acesteia va putea fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar în situaţia în care faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, conduita anterioară şi persoana inculpaţilor,care sunt la primul conflict cu legea penală şi care au un nivel de instruire care le permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor, încât instanţa de apel a fost de deplin îndreptăţită să aprecieze posibilă îndreptarea lor fără schimbarea modalităţii de suspendarea a executării (şi anume - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ) aşa cum s-a solicitat de către Parchet.
În consecinţă, înalta Curte apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici schimbarea modalităţii de executare a acestora.
Cu privire la omisiunea instanţei de apel de a trece în dispozitivul hotărârii temeiul legal al pedepsei complementare aplicată inculpatului T.A. Înalta Curte apreciază că acesta este o eroare materială a instanţei eroare care poate fi îndreptată în condiţiile art. 195 C. proc. pen., neconstituind, aşadar un motiv de casare a deciziei.
Pentru aceeaşi raţiune, nici critica referitoare la neindicarea temeiurilor de drept ale confiscării speciale a sumelor ce au făcut obiectul infracţiunilor reţinute nu poate fi primită.
De altfel, analizând actele şi lucrările de la dosar înalta Curte constată că instanţa de fond (sentinţa pag. 7) a indicat în considerentele hotărârii temeiul de drept la confiscării sumelor de bani, respectiv dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu privire la suma de 1.000 euro, şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu privire la sume de 100 euro, apreciindu-se că neindicarea în dispozitiv a temeiurilor legale nu constituie decât o simplă omisiune a instanţei, acesta arătând în alin. (10) şi (11) ale dispozitivului sentinţei că este vorba de „confiscare specială".
Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.A.;
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale; sub acest aspect instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă - ale pedepsei.
Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaştere a faptei şi solicitarea de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanţa, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana şi conduita inculpatului atât înainte cât şi în cursul procesului penal, să reţină şi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită ar satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
În cauză însă inculpatul a comis o infracţiune gravă - luare de mită - faptă în raport cu care instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 2 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen. ) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de considerentele ce precedă şi avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se din oficiu, decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză - de Parchetul şi de inculpatul T.A. să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit dispozitivului, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul T.A.
Împotriva deciziei penale nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul intimat inculpat T.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3635/2012. Penal → |
|---|
