ICCJ. Decizia nr. 363/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 363/2012

Dosar nr. 993/1/2012

Şedinţa publică din 10 februarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor: P.D., P.Ş.C., B.I., B.S., R.V., M.J. şi V.A., toţi inculpaţii în prezent deţinuţi în Penitenciarul Galaţi.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor S.D., T.A, G.O. şi I.G.C, toţi inculpaţii în prezent deţinuţi în Penitenciarul Galaţi, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - respectiv, municipiul Galaţi, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Conform art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi localitatea s-a impus inculpaţilor respectarea următoarele obligaţii:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea – Poliţia Municipiului Galaţi - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

S-a atras atenţia inculpaţilor S.D., T.A., G.O. şi I.G.C., că în cazul încălcării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor S.D., T.A., G.O. şi I.G.C. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise în cauză, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 297 din 8 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 8235/121/2009 inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează:

1. I.G.C., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului I.G.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

2. M.J., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului M.J. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

3. G.O., în prezent deţinută la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei G.O. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

4. T.A., în prezent deţinută la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei T.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

5. B.I., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

6. S.D., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului S.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

7. V.A., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului V.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

8. P.D., în prezent deţinut la Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului P.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 17 ani şi 9 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

9. B.S., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.S. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani şi 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

10. R.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului R.V. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani şi 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

11. P.Ş.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului P.Ş.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani şi 8 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anulează suspendările condiţionate pentru pedepsele de.

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), 3, 4 C. pen., aplicată prin sentinţa penală 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală 570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi prin Decizia penală 298 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatului P.Ş.C.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), modificat prin Legea 161/2003 şi devenit art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 rep., aplicată prin sentinţa penală 586 din 06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 13 iunie 2007 prin Decizia penală 331 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatului P.Ş.C.

În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare din sentinţa penală 132/2006 a Judecătoriei Galaţi, 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de 5 ani din sentinţa penală 586/2006 a Judecătoriei Tecuci, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.Ş.C.

A aplicat inculpatului P.Ş.C. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de 5 ani, din care se deduce durata reţinerii de 24 ore din 17 aprilie 2002 din sentinţa penală 132/2006 a Judecătoriei Galaţi.

În baza art. 39 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de prezenta cauză, de 18 ani şi 8 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani, cu pedeapsa rezultantă menţionată anterior de 3 ani şi 4 luni închisoare din care se deduce durata reţinerii de 24 ore din 17 aprilie 2002 din sentinţa penală 132/2006 a Judecătoriei Galaţi la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului P.Ş.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 18 ani şi 8 luni închisoare sporită la 18 ani şi 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind pedeapsa rezultantă finală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale 586 din 06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală 3311 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi şi ale sentinţei penale 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală 570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi Decizia penală 298 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi.

12. M.A., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 39 alin. (1) în ref. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. prin sentinţa penală 1414 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, modificată prin Decizia penală 237 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia penală 204 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, cu pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, aplicate aceluiaşi inculpat în prezenta cauză pentru infracţiunea de înşelăciune.

S-a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani închisoare sporită la 15 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicate prin prezenta hotărâre pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu pedeapsa rezultantă menţionată anterior, respectiv 15 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A aplicat inculpatului M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani şi 6 luni închisoare sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă rezultantă finală.

S-a dedus din pedeapsa principală finală de 16 ani şi 6 luni închisoare perioada executată de inculpatul M.A. de la 01 aprilie 2009 la 27 aprilie 2010.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii I.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S., R.V., P.Ş.C., M.A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele principale finale aplicate inculpaţilor, duratele de reţinere şi arestare preventivă după cum urmează:

- de la 11 iunie 2009, ora 02¹⁰ şi până la zi, pentru inculpatul I.G.C.;

- de la 11 iunie 2009, ora 04¹⁵ şi până la zi, pentru inculpatul M.J.;

- de la 11 iunie 2009, ora 00⁰⁰ şi până la zi, pentru inculpata G.O.;

- de la 10 iunie 2009, ora 22³⁵ şi până la zi, pentru inculpata T.A.;

- de la 11 iunie 2009, ora 02⁴⁵ şi până la zi, pentru inculpatul B.I.;

- de la 11 iunie 2009, ora 01¹⁵ şi până la zi, pentru inculpatul V.A.;

- de la 11 iunie 2009, ora 05 şi până la zi, pentru inculpatul P.D.;

- de la 11 iunie 2009, ora 00⁴⁰ şi până la zi, pentru inculpatul B.S.;

- de la 11 iunie 2009, ora 04⁵⁵ şi până la zi, pentru inculpatul P.Ş.C.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului R.V. durata arestării preventive a acestuia de la 19 iulie 2010 şi până la zi.

În baza art. 18 din Legea 302/2004 s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului S.D. durata arestării provizorii a acestuia din Italia de la 25 iulie 2010 la 22 octombrie 2010, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din aceeaşi pedeapsă principală finală aplicată inculpatului S.D., durata arestării preventive din România a acestuia, de la 22 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpaţii l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S., R.V. şi P.Ş.C.

Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 703/121/2011.

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2011 Curtea a constatat că probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi cel administrat nemijlocit în faţa instanţei de fond, a justificat bănuiala plauzibilă că inculpaţii au săvârşit faptele penale deduse judecăţii, iar datele care circumstanţiază faptele (de o gravitate deosebită), au pus în evidenţă aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a inculpaţilor a prezentat pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind periclitată şi prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Cu toate aceste, Curtea a observat însă că procedura derulată faţă de inculpaţii l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. şi P.Ş.C. durează de 2 ani, 4 luni şi 8 zile de la momentul punerii sub acuzare şi până la data de 19 octombrie 2011, fără ca în cauză să existe indicii că inculpaţii sau autorităţile judiciare ar fi răspunzătoare de mersul greoi al procesului, împrejurare în care Curtea a apreciat că durata procedurilor este excesivă şi că deci nu satisface cerinţa termenului rezonabil consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană (cauza Slezevicius c. Lituania - hotărârea din 13 noiembrie 2001).

Or, caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor stabilite prin jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg (cauza Slezevicius c. Lituania, cauza Tudorache c. România) în funcţie de circumstanţele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului şi cel al autorităţilor.

La art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se stipulează că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa (...)".

În acest context, Curtea, reţinând că în speţă nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidenţa altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen., a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea şi respectiv menţinerea până la data de 19 octombrie 2011 a măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. şi P.Ş.C., s-au schimbat.

Cum situaţia inculpaţilor S.D. şi R.V. nu putea fi disociată de cea a celorlalţi inculpaţi, chiar dacă au fost arestaţi mai târziu, s-a constatat că şi pentru aceştia temeiurile avute în vedere la luarea şi respectiv menţinerea până la data de 19 octombrie 2011 a măsurii arestării preventive, s-au schimbat.

Pentru toate aceste motive, Curtea a dispus, prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2011, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 145¹ C. proc. pen. în referire la art. 145 alin. (1) şi alin. (1¹) C. proc. pen. pentru toţi inculpaţii.

Prin Decizia penală nr. 3812 din 26 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 8493/1/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi, a casat în parte încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2011 şi a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

De asemenea, prin Decizia penală nr. 4366 din 28 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul penal nr. 703/44/2011/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.G.C., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S., P.Ş.C., S.D. şi R.V. împotriva încheierii de şedinţă din 16 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 703/44/2011 al Curţii de Apel Galaţi, prin care, cu respectarea deciziei nr. 3812 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a menţinut starea de arest a inculpaţilor, în condiţiile art. 300 C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Deşi argumentele care au stat la baza acestor soluţii nu s-au materializat până la acest moment (7 februarie 2012) într-o motivare, Curtea a apreciat că instanţa supremă a constatat că durata procedurilor nu este excesivă şi că deci satisface cerinţa termenului rezonabil consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană.

Aşa fiind, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive şi constatând că nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidenţa altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen. şi cum cele avute în vedere la luarea măsurii preventive faţă de inculpaţii M.J., B.I., V.A., P.D., B.S., P.Ş.C. şi R.V., nu s-au schimbat, Curtea va menţine starea de arest a acestor inculpaţi, în condiţiile art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^balin. (1) şi (3) C. proc. pen.

În ce îi priveşte pe inculpaţii I.G.C., G.O., T.A. şi S.D., Curtea a reţinut că aceştia au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., fiind întrunite condiţiile art. XI din OUG nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de acuzare şi însuşind-şi probele administrate în cursul urmăririi penale.

În acest context, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menţinerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Ţinând cont că măsura arestării preventive, ca de altfel şi celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit şi anume pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

S-a arătat că faţă de condiţiile date, cei patru inculpaţi nu au cum să afecteze buna desfăşurare a procesului penal şi nu există nicio dovadă sau indiciu, că aceştia s-ar putea sustrage de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse.

De asemenea, având în vedere că, Curtea de la Strasbourg a stabilit cu valoare de principiu că atunci când sunt chemate să statueze cu privire la detenţia preventivă a unei persoane, instanţele naţionale au obligaţia să verifice dacă nu este posibil să se recurgă la alte măsuri prin care să se asigure buna desfăşurare a procesului (cauza Jaworski c.Polonia -hotărârea din 28.03.2006), reţinând că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia (cauza Witold Litwa c. Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000), cu alte cuvinte doar atunci când interesul public, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, poate cântări mai greu decât dreptul la libertate.

Totodată, ţinând cont că practica recentă a instanţei europene demonstrează o aplicare constantă a acestui principiu, Curtea de la Strasbourg reiterând (cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu c. României) că autorităţile naţionale trebuie să prezinte fapte concrete din care să rezulte riscul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acuzatului, să examineze circumstanţele personale ale acestuia şi să ia în calcul posibilitatea aplicării unor măsuri alternative neprivative de libertate.

S-a apreciat de instanţa de apel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri preventive este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporţională cu nevoile concrete ale procesului penal, faţă de inculpaţii I.G.C., G.O., T.A. şi S.D., asigurându-se suficiente garanţii pentru buna desfăşurare a procesului penal, precum şi pentru eliminarea riscului săvârşirii unei noi infracţiuni.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul V.A.

Ministerul Public a criticat hotărârea prin aceea că în mod greşit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor l.G.C., G.O., T.A. şi S.D. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi nu au fost analizate în mod temeinic de către instanţa de apel.

Inculpatul V.A. a criticat hotărârea prin aceea că în mod greşit nu s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, întrucât s-a depăşit perioada rezonabilă de arest preventiv, iar la acest moment procesual nu mai poate influenţa probele dosarului.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul V.A., a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 297 din 8 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind arestat preventiv de la data de 11 iunie 2009.

Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului V.A., instanţa de apel a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat şi nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidenţa altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză şi existenţa unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă, există bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, gravitatea deosebită a acestora duc la concluzia că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar faţă de complexitatea cauzei şi de numărul mare de inculpaţi, perioada rezonabilă de arest preventiv nu a fost depăşită, simpla scurgere a timpului nefiind suficientă pentru atenuarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.

În acest context, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Apreciind că faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertărţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În ce priveşte pe inculpaţii, I.G.C., G.O., T.A. şi S.D., Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod just că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora s-au schimbat şi s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri preventive nu impietează asupra desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.

Având în vedere poziţia de recunoaştere a inculpaţilor, care au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se poate aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă.

În raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În speţă, pericolul social potenţial se apreciază şi în raport cu reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor de care sunt învinuiţi inculpaţii, dar şi de comportamentul inculpaţilor.

Având în vedere activitatea infracţională a inculpaţilor, perioada de arest preventiv de până acum, circumstanţele personale ale acestora şi poziţia lor procesuală, împrejurarea că nu sunt date din care să rezulte că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, de la executarea pedepsei sau săvârşirea de noi infracţiuni, în opinia Înaltei Curţi, există temeiuri suficiente de natură a se aprecia că aceştia pot fi cercetaţi în continuare în stare de libertate, măsura obligării de a nu părăsi ţara, fiind suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul V.A. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul V.A. împotriva încheierii din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 703/44/2011.

Obligă recurentul inculpat V.A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 10 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 364/2012. Penal. Arestare provizorie în...		ICCJ. Decizia nr. 360/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 363/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 363/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs