ICCJ. Decizia nr. 391/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 391/2012
Dosar nr. 792/110/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177/ D din 08 august 2011 a Tribunalului Bacău s-a dispus:
În temeiul art. 20 C. pen., cu art. 174 alin. (l) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă durata executată prin reţinere din data de 14 decembrie 2010.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă V.A.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis pretenţii civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi în consecinţă obligă inculpatul să plătească suma de 703,02 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părţii vătămate V.A.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.N., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a dispus păstrarea corpurilor delicte aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău şi înregistrate la nr. 8 din 17 februarie 2011.
S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către B.A. Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat B.C.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală, şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul şi martora C.C. trăiesc în concubinaj şi locuiesc fără forme legale într-un imobil situat în mun. Bacău, vis-a-vis de penitenciar.
În noaptea de 13 decembrie 2010, partea vătămată V.A. a consumat băuturi alcoolice şi, în jurul orei 03,00, intenţionând să întreţină raporturi sexuale cu o femeie, a sunat-o pe concubina inculpatului, al cărui număr de telefon mobil îl avea anterior de la o cunoştinţă şi i-a făcut o propunere în acest sens, ocazie cu care s-au înţeles şi asupra preţului.
Concubina inculpatului i-a precizat părţii vătămate adresa la care să se prezinte, iar aceasta s-a deplasat pe jos până la locul convenit. Sus-numita a invitat-o pe partea vătămată în locuinţă, loc în care acesteia nu i-a mai convenit preţul, având în vedere înfăţişarea fizică a femeii, fapt pentru care între cei doi a început o discuţie contradictorie legată de faptul că partea vătămată îi achitase deja aproape toată suma de bani convenită şi îi cerea să i-o restituie, lucru cu care martora nu era de acord.
Deşi inculpatul şi martora susţin că partea vătămată ar fi pătruns fără drept în locuinţă, din cercetarea locului faptei reiese că sistemul de închidere al uşii este intact, nu prezintă urme de forţare, iar depoziţiile martorei sunt oscilante.
În discuţia contradictorie dintre cei doi, a intervenit inculpatul, care a pus mâna pe un cuţit şi a lovit-o pe victimă de mai multe cu acesta în zona gâtului. Partea vătămată a încercat să se ferească şi s-a apărat cu mâinile aşa cum a putut şi a reuşit să fugă, fiind ulterior internată în spital cu diagnosticul de plagă înjunghiată jugulară externă stângă.
După cum singur şi declară, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată însă nu a mai găsit-o şi s-a întors la domiciliu, timp în care a scăpat cel mai probabil şi de cuţit, iar la ora 07,10, a fost condus la sediul organelor de politie pentru cercetări.
La faţa locului au fost identificate mai multe urme de sânge situate la o înălţime care confirmă cele declarate de persoana vătămată, iar inculpatul şi martora nu neagă prezenţa acesteia în locuinţă.
Chiar dacă leziunile produse victimei nu au fost prin ele însele apte de a pune în pericol viaţa victimei şi nu au avut potenţial tanatogenerator, având în vedere zona anatomică a victimei vizată (cervicală - a gâtului) şi obiectul vulnerant folosit (cuţit, apt prin el însuşi a provoca decesul unei persoane), precum şi împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanţa de fond a apreciat că intenţia inculpatului a fost cea de a suprima în mod violent viaţa persoanei vătămate şi nu doar una simplă, numai de a-i crea suferinţe şi leziuni corporale de altă natură, de mai mică intensitate. Victima a avut şansa de a scăpa cu viaţă datorită reacţiei sale rapide.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că a găsit pe partea vătămată în locuinţa sa agresând-o pe concubina sa, şi că nu a făcut decât să o elibereze pe aceasta din braţele părţii vătămate, izbindu-1 de perete. Nu a recunoscut folosirea cuţitului, afirmând că leziunea produsă, sangerarea produsă s-au datorat unei „înţepături” pe care şi-a făcut singură partea vătămată, lovindu-se într-un cui aflat în tocul uşii atunci când a fugit spre ieşire. Că partea vătămată şi-a luat din fugă un prosop de pe masa sa şi l-a aşezat pe rană. Afirmă inculpatul, că la scurt timp a plecat după aceasta pentru a-l căuta şi întrebând şoferii de taxi, a aflat de la aceştia că s-a dus la spital şi l-a urmat. Acolo nu a reuşit să discute cu partea vătămată, doar cu asistentele şi că a doua zi a sosit poliţia la poarta lui pentru cercetări.
Instanţa nu putut reţine această apărare deoarece în cuprinsul expertizei medico-legale întocmită de S.M.L. Bacău, se menţionează faptul că partea vătămată a fost internată de urgenţă la Spitalul jud. Bacău, în data de 14 decembrie 2010, ora 4,45, cu diagnosticul „plagă înjunghiată laterocervical stângă datorată unei plăgi de 1 cm aflată la mijlocul muşchiului sternocleidomastoidian interesend pielea şi ţesutul subcutan, plagă de 1 cm regiunea detroidstâng cu interesare musculară superficială şi plagă de 2 cm. La nivelul pliului retroarticular drept”. Aşadar acea „înţepătură” provocată de un cui din tocul uşii nu poate produce leziuni, plagă de 1 cm, şi respectiv 2 cm., concluziile C.M.L. sunt evidente, în sensul că plăgile s-au produs prin lovire cu corp înţepător tăios (cuţit, etc.) şi dure şi pot data din 14 decembrie 2010.
De asemenea, s-a apreciat că este puţin credibilă afirmaţia inculpatului şi atitudinea sa de după incident în sensul că dacă nu l-ar fi înjunghiat aşa cum afirmă el, nu se explică şi dorinţa lui de a-l căuta până la spital. Astfel, par mult mai aproape de adevăr cele afirmate de partea vătămată, care arată că inculpatul s-a manifestat deosebit de violent verbal (la început), „lăudându-se cu palmaresul său bogat petrecut în penitenciar şi cu „personalităţile” cu care şi-a efectuat pedepsele”, că după ce l-a înjunghiat şi a văzut că sângerează, dându-şi seama de gravitatea situaţii i-a oferit un prosop, devenind brusc mai calm şi înţelegător, lăsându-l să plece singur.
În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanţa, a respins-o având în vedere doctrina şi practica judiciară în sensul că, în astfel de situaţii, când inculpatul foloseşte un obiect tanato-generator, cum este cazul cuţitului, şi în raport de faptul că regiunea unde a fost aplicată lovitura este una vitală, „plagă înjunghiată jugulară externă stg.”.
Aceste împrejurări denotă o anumită atitudine psihică manifestată de inculpat faţă de faptă, de rezultatul ce s-ar produce, atitudine psihică pe care instanţa a apreciat-o, în consonanţă cu actul de sesizare, a fi intenţie directă. Rezultatul nu s-a produs urmare a comportamentului părţii vătămate care a presat rana cu un prosop, s-a deplasat de urgenţă la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale de urgenţă.
Ca atare, s-a apreciat că, în drept fapta inculpatului, de a înjunghia cu un cuţit prin aplicarea mai multor lovituri în zona gâtului, pe V.A., într-o zonă vitală, cu intensitate deosebită, în urma cărora a fost necesară internarea medicală a acestuia, viaţa acestuia fiind salvată prin intervenţia medicală, întruneşte, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de ultima condamnare de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 321 alin. (l) şi (2), C. pen., cu art. 37 lit. b) ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1213 din 08 iulie 2008 (în dosar nr. 1641/180/2008) de către Judecătoria Bacău, pedeapsă executată de la 20 iulie 2008 la data de 04 noiembrie 2009, având un rest de 257 zile.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Privitor la persoana şi conduita inculpatului s-a reţinut că este necăsătorit, nu are copii minori, are 2 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, nu a recunoscut fapta săvârşită, însă a fost de acord cu plata cheltuielilor efectuate de unitatea sanitară, de Spitalul jud. Bacău, cu vindecarea părţii vătămate V.A., în cuantum de 703,02 RON.
S-a apreciat că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză şi s-a dedus reţinerea din 14 februarie 2012.
În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere că partea civilă nu a probat sub nici o formă pretenţiile cerute, instanţa a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, la plata sumei de 703,02 reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a victimei.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după ce prezenta hotărâre va rămâne definitivă, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008.
De asemenea, s-a dispus păstrarea corpurilor delicte aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău şi înregistrate la nr. 8 din 17 februarie 2011, respectiv: un cuţit tip briceag cu mâner din plastic, culoare negru găsit pe şifonier; un cuţit tip briceag, cu mâner din plastic de culoare albastru găsit sub pat; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, de pe geamul uşii de acces, partea superioară, în exterior; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, de pe geamul uşii de acces, partea inferioară, în exterior; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, de pe uşa de acces, partea inferioară; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de picături culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, de pe pragul uşii de acces, partea inferioară; un recoltor exudat faringian cu probă din urmele sub formă de stropi culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, de pe peretele interior şi tocul lateral, partea inferioară din stânga uşii de acces.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către B.A. Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorar avocat oficiu, pentru av. B.C.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, atât pe parcursul urmării penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, potrivit art. 191 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul C.N., apel ce a fost respins prin decizia penală nr. 129 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a constatat că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, încadrând corect în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită.
Referitor la certificatul de constatare medico-legală, emis de S.M.L. Bacău, care concluzionează că leziunile traumatice cauzate părţii vătămate, produse prin lovire cu un corp dur cu marginea tăietoare (cuţit), au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, dar nu au pus în primejdie viaţa victimei, Curtea a apreciat că acest medical nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiune de omor, întrucât cele două noţiuni de „punere în primejdie a vieţii” şi de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
S-a arătat că practica instanţei supreme a statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în zona cervicală, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a pune în primejdie viaţa victimei”. Or, inculpatul a lovit victima în zona cervicală stângă, cauzându-i victimei o plagă înjunghiată cu de 1 cm laterocervical stâng la mijlocul muşchiului sternocleidomastoidian interesând pielea şi ţesutul subcutan. Şi plagă de 2 cm la nivelul pliului retroauricular, ceea ce constituie tentativă la infracţiunea de omor.
S-a arătat că, concluziile actului medical nu contrazic celelalte acte medicale depuse la dosarul cauzei şi nu demonstrează existenţa unei împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.
Ca atare, din examinarea întregului material probator Curtea a reţinut că nu există contrarietate necontestabilă între actele dosarului şi faptele reţinute de instanţa de fond, în sensul comiterii unei erori cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii comise, dimpotrivă mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că există tentativă la infracţiunea de omor, întrucât inculpatul aflându-se într-o stare de nervozitate accentuată, iritat de comportarea victimei, a lovit-o cu un cuţit într-o zona vitală a corpului, cu intensitate, viaţa fiindu-i salvată în urma intervenţiei chirurgicale efectuate la timp.
S-a apreciat de către instanţa de apel că acţionând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale, suprimarea vieţii victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune cuţitul, zonele vitale vizate - cervicală, intensitatea deosebită a loviturilor şi în mod repetat, constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide, numai intervenţia în timp util, pe cale chirurgicală-au împiedicat producerea decesului victimei.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel invocat, s-a reţinut că dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancţiunea aplicată să răspundă cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.
Raportat la persoana inculpatului, persoană care a mai cunoscut repercusiunea penală, fiind recidivist, la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracţiunii, timpul şi mijloacele folosite pentru săvârşirea infracţiunii, mobilul şi scopul urmărit, poziţia inculpatului care nu regretă infracţiunea şi o consideră chiar necesară în împrejurările în care a fost comisă, s-a constatat că acordarea de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care nu au apărut elemente noi faţă de situaţia existentă pe parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe, nu poate fi realizată şi nici nu este de natură să realizeze, scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată, ca şi cuantum şi modalitate de executare nu este excesivă şi corespunde coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefundat, apelul declarat, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 382 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul C.N.
Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., criticile formulate cu ocazia dezbaterilor privind greşita încadrare juridică şi greşita individualizare a pedepsei, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 teza I C. proc. pen., putând fi însă analizate şi din oficiu, conform art. 385 alin. (21) C. proc. pen. şi art. 385 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, dar şi din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., recurentul critică încadrarea juridică dată faptei, reluând apărările formulate pe parcursul întregului proces penal, arătând că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen., în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale şi de faptul că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Înalta Curte reţine că, în baza probatoriului administrat, instanţele au stabilit ca situaţie de fapt că, în urma unei discuţii contradictorii cu partea vătămată V.A. privind o sumă de bani pe care o achitase martorei C.C. pentru a întreţine relaţii sexuale, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un cuţit, în mod repetat, în zona gâtului cauzându-i leziuni, după cum urmează: plagă laterocervicală stâng la mijlocul muşchiului sternocleidomastoidian interesînd pielea şi ţesutul subcutan, plagă de 1 cm regiunea deltoid stâng cu interesară musculară superficială şi plagă de 2 cm la nivelul pliului retroauricular drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, Iară a-i pune în primejdie viaţa.
Înalta Curte constată că încadrarea juridică este în concordanţă cu situaţia de fapt reţinută, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Aşa cum în mod constant s-a statuat în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii victimei, esenţial pentru încadrarea juridică fiind stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta. Dacă în cazul infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere, intenţie ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezultă chiar din modul de săvârşire a faptei, din materialitatea acţiunii („dohis ex re”), care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorul ui. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intenţia de a ucide.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că modalitatea de săvârşire a faptei, constând în lovirea repetată a victimei cu un cuţit în zona gâtului, exclude apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimei, folosirea unui instrument apt să ucidă şi aplicarea de lovituri într-o zonă vitală, impun concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi acceptat posibilitatea producerii lui, împrejurări ce caracterizează intenţia indirectă, a formă a vinovăţiei.
Ca atare, instanţa de recurs constată că dispoziţiile art. art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, încadrarea juridică stabilită de către prima instanţă, menţinută în apel, fiind corectă.
Nici criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzute art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., nu sunt fondate.
Curtea constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., coborârea sub acest minim fiind posibilă doar în situaţia reţinerii unor circumstanţe atenuante. Or, probatoriul administrat în cauză nu relevă elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului sau a reduce gravitatea faptei şi care ar putea fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior tot pentru săvârşirea unor infracţiuni de violenţă (tâlhărie şi ultraj), iar în prezent este arestat în altă cauză, a avut o poziţie procesuală nesinceră, susţinând că partea vătămată s-ar fi lovit într-un cui, variantă infirmată de concluziile raportului de expertiză medico-legală, nu a contribuit în nici un fel la acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.
Ca atare, niciuna din circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. pen., nu este incidenţă în cauză, neexistând nici alte date care să poată fi valorificate în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol şi care, în acest fel, să permită coborârea pedepsei sub minimul de 5 ani prevăzut de lege pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile aduse hotărârilor recurate, şi, având în vedere că nu se reţine incidenţa vreunuia din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385 pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea de la 14 decembrie 2010 şi va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Faţă de soluţia pronunţată, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 129 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea de la 14 decembrie 2010.
Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 396/2012. Penal → |
|---|
