ICCJ. Decizia nr. 3793/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3793/2012

Dosar nr. 7545/102/2011

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 25 din 27 februarie 2012, Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.G. în temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 pct. 1 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale) şi a constatat că nu este aplicabilă pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, conform art. 65 C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat în temeiul art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 76 pct. 1 lit. e) teza 1 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, în formă continuată (8 acte materiale).

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.G., în temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 256 alin. (1) C. pen. (un act material), cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 pct. 1 lit. e) teza 1 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite.

A dispus contopirea pedepselor aplicabile inculpatului, conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la prevederile art. 34 pct. 1 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite, cea de 1 an şi 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 10 mai 2011, până la data de 8 iunie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, în temeiul art. 81 alin. (1), (2) C. pen., fixându-i-se inculpatului un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni, conform art. 82 alin. (1) C. pen.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) şi c) C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 100 lei şi 30 de euro remise de martorii B.S. şi V.G., a sumei de 1000 de lei poprită şi consemnată la CEC Bank, remisă inculpatului de investigatorii sub acoperire R.M.E. şi M.B., a sumei de 1100 lei, contravaloarea a 500 de formulare tipizate şi a unei mape de birou remise de făptuitoarea C.G. acestuia, dacă nu e posibilă confiscarea în natură a bunurilor indicate, conform art. 254 alin. (3) C. proc. pen. şi a art. 256 alin. (2) C. proc. pen., respectiv conform art. 19 din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate şi anume: Deciziile de prelungire a beneficiului pensiei de boală pentru martorul C.G.I., emise în perioada anilor 2005-2011 şi având nr. 269 din 13 aprilie 2005, 429 din datele de 18 aprilie 2006 şi 16 aprilie 2008, 2433 din 12 aprilie 2009, 2264 din 21 aprilie 2010, 722 din 13 aprilie 2011, Decizia nr. 2584 din 12 aprilie 2011 emisă pe numele de R.D. şi Decizia medicală nr. 3233 din 6 mai 2011, de încadrare în grad de invaliditate, emisă pentru martora P.G., Decizia de pensionare pe caz de boală emisă pe numele N.E., înscrisurile aflate la dosarul medical privind pe numitul G.F., precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora, conform art. 348, art. 357 pct. 2 lit. f) C. proc. pen.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2930 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului.

Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg Mureş, emis la data de 30 noiembrie 2011 în dosarul nr. 11/P/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.G., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- luare de mită în formă continuată (5 acte materiale) prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale);

- fals intelectual în legătură directă cu infracţiuni de corupţie în formă continuată (8 acte materiale) prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi

- primire de foloase necuvenite (1 act material) prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată rap. la art. 256 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului s-a arătat că, la data de 09 mai 2011, conform proceselor-verbale aflate la dosar, au fost predate investigatorilor sub acoperire sumele de bani necesare desfăşurării activităţilor dispuse, adică 400 lei, respectiv 600 lei, în bancnote de 100 lei fiecare, identificate prin seriile de pe aceste bancnote.

Totodată, au fost constituite două dosare - cazuri noi - cu acte reale şi fictive necesare încadrării în grad de invaliditate, unul pe numele de G.F. de 53 de ani din corn. Mădăraş, jud. Mureş, iar celălalt pe numele de N.E. de 54 de ani din Tg. Mureş.

Primul dosar medical a fost dat investigatorului sub acoperire M.B., iar celălalt, pe numele de N.E. din Tg. Mureş, a fost înmânat investigatorului sub acoperire R.M.E., ambii ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.G.A.- Serviciul Judeţean Anticorupţie Mureş.

La data de 05 mai 2011, investigatorul sub acoperire R.M.E. s-a prezentat la Cabinetul de Expertize a Capacităţii de Muncă din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, în scopul de a lua legătura cu inculpatul S.G. şi a-i prezenta acestuia dosarul, cu actele medicale aparţinând „mătuşii sale", N.E. din Tg. Mureş.

Conform înregistrărilor audio-video din data de 05 mai 2011, imprimate pe suportul optic tip DVD - R inscripţionat - şi redate în procesul-verbal de certificare din 01 iunie 2011, în primele discuţii ale investigatorului cu inculpatul S.G., acesta din urmă s-a interesat de vechimea în muncă a bolnavei, de motivul pentru care nu poate fi prezentă la cabinet, afirmând, în acest context, că dosarul medical nu conţine toate actele.

Ulterior, chiar dacă investigatorul sub acoperire R.M.E. îl întreabă expres „. şi când să vin cu dosarul complet", inculpatul a evitat să-i dea un răspuns. Totodată, în aceste circumstanţe, inculpatul i-a solicitat susnumitei să completeze un formular de cerere de examinare a capacităţii de muncă, în numele bolnavei N.E. În timpul discuţiilor, pe copia după cartea de identitate a numitei N.E. şi pe coperta dosarului medical, inculpatul S.G. a făcut următoarele însemnări: „.tel. /nepoată - este îngrijită în Moldova 70% - 16 mai „. Deci, aşa cum a rezultat din discuţiile de mai sus şi însemnările de pe dosarul medical, termenul stabilit pentru ridicarea deciziei de încadrare în grad de invaliditate a fost data de 16 mai 2011.

În data de 10 mai 2011, în jurul orelor 13,30, conform menţiunilor din procesul-verbal, conţinând activităţile desfăşurate, investigatorul sub acoperire R.M.E. a revenit la acelaşi cabinet de expertiză pentru a verifica situaţia dosarului medical depus anterior. După ce a intrat în cabinet, inculpatul S.G. i-a confirmat că decizia era făcută şi poate fi ridicată, de la un alt cabinet medical, aflat în apropiere.

La acel moment, susnumita a afirmat că a scos, din plasă, plicul în care se afla suma de 400 lei, pe care l-a înmânat inculpatului S.G. În timp ce se uita la bani, acesta a întrebat ce este acesta, răspunsul investigatorului fiind că i s-a spus să lase acel plic, relevant fiind faptul că suma de bani a fost acceptată, tacit, de inculpat, fără niciun fel de opoziţie.

În continuare, investigatorul sub acoperire s-a deplasat la cabinetul indicat, unde îşi desfăşura activitatea martora H.D.M. şi a constatat că, într-adevăr, decizia asupra capacităţii de muncă era completată cu datele bolnavei N.E., dar nu avea aplicată ştampila şi semnătura inculpatului S.G. Faptul că investigatorul sub acoperire a revenit în biroul inculpatului pentru a obţine semnătura şi ştampila pe decizia de încadrare în grad de invaliditate a bolnavei N.E. a rezultat din înregistrările audio a dialogurilor purtate între cei doi, imprimate pe suport optic tip DVD - R inscripţionat, redate în procesul verbal de certificare din 01 iunie 2011.

Relevant a fost faptul că discuţiile erau purtate pe un ton amabil şi că inculpatul a manifestat multă solicitudine, înmânând investigatorului sub acoperire R.M.E. două exemplare din decizia de încadrare în grad de invaliditate, indicând ce acte urmau să fie depuse la Casa de Pensii, precum şi cele necesare revizuirii medicale periodice, lăsând de înţeles că se putea rezolva, în aceleaşi condiţii, prelungirea beneficiului pensiei de invaliditate.

Toate aceste probe indubitabile au contrazis afirmaţiile inculpatului S.G., făcute cu ocazia audierii, după realizarea flagrantului, în sensul că ar fi refuzat categoric primirea sumei de bani. Declaraţiile date în prezenţa apărătorilor aleşi, cu privire la acest eveniment, au încercat să transfere momentul primirii banilor, ulterior semnării şi parafării deciziei de încadrare în grad de invaliditate a numitei N.E. Opoziţia de a accepta banii, de la investigatorul sub acoperire, nu a fost adeverită nici de martora M.G. - asistent social, care, la acel moment, îşi desfăşura activitatea în anticamera cabinetului de expertiză.

Referitor la cel de-al doilea caz, nou, de încadrare în grad de invaliditate, din procesul verbal datat 10 mai 2011 întocmit de către investigatorul sub acoperire M., a rezultat că actele privindu-l pe „unchiul său" G.F., din Mădăraş, au fost prezentate în copie xerox inculpatului S.G. în ziua de 06 mai 2011, cu scopul de a obţine informaţiile necesare completării dosarului medical.

Conform înregistrărilor audio - video şi a dialogurilor imprimate pe suport optic tip DVD - R, redate în procesul verbal de certificare din 01 iunie 2011, discuţiile purtate cu ocazia primei întâlniri se refereau la vârsta bolnavului, vechimea în muncă, formularele necesare a fi completate şi alte acte medicale cu care investigatorul sub acoperire urma să se prezinte, până în data de 10 iunie 2011. Nu s-a făcut nici o referire la necesitatea prezenţei bolnavului pentru examinarea clinică, la cabinetul de expertiză a capacităţii de muncă, nici la prezentarea unor acte medicale care să justifice imposibilitatea deplasării acestuia.

Ulterior, în data de 10 mai 2011, în jurul orelor 13,20-13,30 investigatorul sub acoperire M.B. a revenit la cabinetul inculpatului S.G., căruia i-a prezentat dosarul medical, completat cu actele solicitate anterior, pe numele bolnavului G.F., între filele căruia se afla un plic cu suma de 600 de lei. în procesul verbal din 10 mai 2011 privind activităţile desfăşurate, a fost descrisă atitudinea inculpatului, care a studiat actele dosarului medical, a observat plicul, dar nu a făcut nici o referire la acesta, solicitându-i expres investigatorului sub acoperire să se prezinte pentru a ridica decizia de pensionare în ziua de joi (12 mai 2011). Dialogul purtat cu această ocazie, din data de 10 mai 2011, a fost imprimat pe suport optic tip DVD - R, redactat în procesul verbal de certificare din 01 iunie 2011, întocmit de către DNA- Serviciul Teritorial Tg. Mureş.

Conform acestor înregistrări, inculpatul a afirmat că joi îi va da decizia, indicând investigatorului sub acoperire actele necesare a fi depuse la Casa de Pensii, fără a face referire la faptul că dosarul ar fi incomplet, situaţie în care nu s-ar fi putut emite decizia de încadrare în grad de invaliditate. În timpul conversaţiei, inculpatul a executat pe copertă şi pe unele acte din dosarul medical al bolnavului G.F. următoarele menţiuni: „joi, nepot". Având în vedere aspectele arătate, completarea fişei privind concluziile medicale la revizuire, precum şi însemnările din dosarul medical, s-a considerat că inculpatul a vizualizat actele din dosar, urmând să elibereze, la data stabilită, decizia de încadrare în grad de invaliditate.

În acest context, deveneau nesincere afirmaţiile inculpatului în sensul că nu ar fi văzut înscrisurile pe numele G.F. şi nici plicul cu suma de bani, pe care l-ar fi descoperit.

La finalul programului de lucru, în baza încheierii nr. 41 din 05 mai 2011, emisă de Tribunalul Mureş, s-a realizat flagrantul, prin efectuarea unor percheziţii atât la biroul unde îşi desfăşura activitatea martora H.D., cât şi la cabinetele medicale folosite de inculpatul S.G., respectiv la garajele acestuia. Prinderea în flagrant s-a făcut în data de 10 mai 2011, cu ocazia percheziţiei la Cabinetul de Expertiză a Capacităţii de Muncă, situaţie în care, dintr-o borsetă de culoare neagră, inculpatul a scos şi prezentat organelor de urmărire penală un portmoneu ce conţinea: 21 bancnote de 100 lei, 2 bancnote de 200 lei, o bancnotă de 10 lei şi una de 5 lei, în total suma de 2.515 lei.

Procedându-se la identificarea bancnotelor, în funcţie de seriile înscrise pe acestea, s-a constatat că în portofelul inculpatului s-au regăsit cele 10 bancnote care au fost înmânate acestuia de către investigatorii sub acoperire, în condiţiile sus arătate. Referitor la provenienţa banilor, inculpatul a precizat verbal, cu ocazia percheziţiei, că o parte din bani, înjur de 1.000-1.200 lei - au fost ridicaţi de la bancomat, iar restul erau bani lăsaţi de o femeie într-un plic şi posibil de la un bărbat, care s-a interesat de dosarul bunicului său. Cu prilejul audierilor ulterioare, inculpatul S.G. a recunoscut primirea sumelor de bani, dar a precizat că nu a condiţionat şi nici nu a promis efectuarea vreunui act, ce intra în sfera atribuţiilor de serviciu, în schimbul acelor sume.

Cele declarate au fost infirmate de probele administrate în cauză, astfel, dosarul medical privind-o pe bolnava N.E. a fost soluţionat favorabil, numai după primirea banilor, prin semnarea şi ştampilarea de către inculpat a Deciziei medicale asupra capacităţii de muncă din 06 mai 2011.

În cel de al doilea caz, inculpatul i-a spus expres investigatorului sub acoperire, după ce a răsfoit dosarul cu actele medicale, în care se afla plicul cu bani, că decizia de pensionare va fi gata în ziua de joi, din săptămâna următoare. În ambele situaţii, inculpatul a completat raportul privind concluziile expertizei, în baza căruia au fost emise deciziile de pensionare, pe caz de boală şi nu a solicitat prezenţa bolnavilor, pentru examenul clinic, încălcând procedura de încadrare în grad de invaliditate.

Din cabinetul unde îşi desfăşura activitatea inculpatul S.G. au fost ridicate, cu ocazia percheziţiei, mai multe înscrisuri, câteva dosare medicale fiind găsite într-o geantă tip „diplomat", aparţinând acestuia. Printre aceste dosare se afla şi cel privind pe G.F., din com. Mădăraş, jud. Mureş. Celălalt dosar medical, pe numele de N.E., a fost identificat în biroul unde îşi desfăşura activitatea martora H.D.M.

Referitor la acest aspect, martora H.D.M. a precizat: „Ulterior, spre finalul programului, domnul doctor S. mi-a adus dosarul pentru a fi pus la cazuri decizionate".

Imediat după realizarea procedurii flagrante, au fost audiate, în calitate de martori, H.D.M. şi M.G., persoane care îşi desfăşurau activitatea la cabinetul de expertiză de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, la subordinea inculpatului. Referitor la activitatea infracţională, ambele persoane audiate au arătat că au întâlnit situaţii în care bolnavii sau rudele acestora puneau plicuri cu bani sau chiar bancnote, la vedere, în dosarele medicale prezentate la cabinetul de expertiză. Totodată, martorele au susţinut că nu şi-au însuşit sumele de bani din dosarele în cauză, bolnavii fiind îndrumaţi, conform procedurilor pentru efectuarea examenului clinic, la inculpatul S.G. sau la alt medic expert al asigurărilor sociale.

Aspectele arătate au fost cuprinse şi în declaraţia martorei R.R., care o perioadă însemnată de timp şi-a desfăşurat activitatea la acest cabinet de expertiză: „Arăt că au fost cazuri în care am observat între actele medicale diferite sume de bani la vedere sau în plicuri. Aceştia îmi spuneau că vor să discute cu dl. doctor, situaţie în care le predam dosarul cu sumele de bani în el şi intrau în cabinetul doctorului".

Acelaşi lucru a fost precizat de martorul R.M.T.: „Am cunoscut activitatea ce se desfăşoară la cabinetul de expertiză, atât prin faptul că eram prieteni şi mergeam acolo, cât şi prin intermediul soţiei mele, care a fost angajată la acest serviciu. Au fost cazuri în care s-au făcut dosare medicale de pensionare, pentru persoane ce nu au fost internate, pentru investigaţii medicale şi care nu s-au prezentat la comisie pentru examinare şi au fost acceptate dosare medicale, aduse de diferiţi intermediari, mă refer aici la cei implicaţi în declaraţia dată la organele de poliţie".

Conform fişei postului, inculpatul S.G., în calitate de şef al Serviciului de Expertiză a Capacităţii de muncă din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş, avea atribuţii de coordonare, îndrumare şi control a întregii activităţi de expertiză medicală din subordine şi asigură aplicarea legislaţiei şi a normelor tehnice în vigoare.

Din verificări s-a stabilit că martora B.A., fostă asistentă medicală, intermedia depunerea şi soluţionarea unor astfel de dosare de pensionare. O persoană care a apelat, pentru revizuirea medicală, la martora B.A., iar aceasta i-a sugerat să dea ceva bani, la comisia de expertiză, a fost numita B.S., din com. Gorneşti, jud. Mureş, conform procesului verbal de certificare din 04 iulie 2011 a convorbirilor purtate între cele două persoane, imprimate pe suport optic DVD. Martora B.A. i-a spus sus numitei că a vorbit cu şeful (inculpatul S.G.), că vor merge două persoane şi i-a indicat cum să procedeze, „dă-i toate hârtiile şi dacă nu-i nimeni la el, îi dai ceva şi dacă este cineva, nu-i dai".

Fiind audiată martora B.S., pentru a stabili dacă a procedat aşa cum a fost îndrumată, aceasta a recunoscut dialogul purtat şi faptul că ea a cerut să aştepte în faţa policlinicii, unde o să vină o altă persoană, cu care urma să meargă la comisie. Martora a afirmat că nu s-a întâlnit cu persoana respectivă, astfel că a hotărât să se deplaseze singură la cabinetul inculpatului S.G. unde, din proprie iniţiativă, i-a dat acestuia dosarul conţinând actele medicale necesare pentru revizuire, între care se afla suma de 100 lei.

Tot la serviciile martorei B.A., cu scopul de a interveni pentru obţinerea deciziilor de revizuire periodică în cazul bolnavilor C.I. şi R.D., domiciliaţi în satul Tuşin, jud. Mureş, a apelat şi martora C.G. Aşa cum a rezultat din convorbirile telefonice purtate între cele două persoane, certificate prin procesul verbal din 05 iulie 2011 şi imprimate pe suport optic DVD inscripţionat, precum şi din declaraţia martorei B.A., bolnavii arătaţi mai sus, la data emiterii dosarelor de revizuire medicală, nu aveau analizele medicale necesare efectuate, ci doar biletele de trimitere, de la medicul de familie.

Pentru a lămuri situaţia de fapt, au fost solicitate dosarele medicale ale susnumiţilor, aflate la cabinetul de expertiză a capacităţii de muncă. Din actele ridicate aparţinând martorului C.I., a rezultat că prelungirea beneficiului pensiei de boală s-a făcut, în cazul acestuia, atât în anul 2011, cât şi în anii anteriori, fără existenţa unor documente care să fi atestat efectuarea unor investigaţii medicale. Dosarul medical al bolnavului R.D. nu a fost identificat în arhiva Cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă Tg. Mureş. Verificările pentru dovedirea existenţei sau inexistenţei unor analize medicale care să fi stat la baza emiterii deciziilor de prelungire a beneficiului pensiei, pentru martorii C.I. şi R.D., au continuat prin solicitarea unor informaţii de la C.A.S. Mureş.

Prin adresa nr. 21229 din data de 25 iulie 2011 a fost trimisă la D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş o situaţie a serviciilor medicale acordate/ raportate pentru cei doi asiguraţi din perioada 01 ianuarie-30 iunie 2011, tabel în care nu s-au regăsit investigaţiile medicale necesare prelungirii beneficiului pensiei de invaliditate. Mai mult, au fost cerute date de la medicul de familie, adică a martorului dr. E.G.A., care a precizat că „Printre pacienţii pe care i-am preluat de la d-na P.M. se află şi C.I. Referitor la această persoană, am eliberat bilete de trimitere, în vederea examinării stării de sănătate, de către un medic specialist în medicină internă, investigaţii necesare la Comisia de expertiză a capacităţii de muncă. De regulă, concluziile medicului specialist îmi sunt prezentate de pacient, după efectuarea investigaţiilor medicale. În cazul lui C.I. nu am primit rezultatele analizelor, în urma biletelor de trimitere emise, pe care trebuia să-l anexez în copie la dosarul medical".

Fiind pus în faţa probelor evidente, la data de 29 iulie 2011, martorul C.I. a recunoscut că nu a efectuat investigaţii medicale, iar deciziile de revizuire, în fiecare an, le-a obţinut prin intermediul cumnatei sale, martora C.G.

Celălalt martor, R.D., a afirmat că, în anul 2011, s-a deplasat de la domiciliu până la Tg. Mureş, împreună cu martora C.G., pentru a-şi efectua analizele medicale necesare, revizuirii pensiei de boală, fără a putea indica medicul curant ori cabinetul la care a făcut investigaţiile. Referitor la redactarea deciziei de revizuire pe numele de R.D., din verificări s-a stabilit că aceasta a fost completată la maşina de scris, de către martora H.D.M., care a arătat că: „Eu niciodată nu am redactat la calculator decizii medicale asupra capacităţii de muncă şi precizez că deciziile întocmite de mine sunt redactate la maşina de scris. Am observat că în dosarul privind pe C.I. nu există investigaţii medicale recente, dar eu nu cunosc această persoană şi nici nu am scris numărul de înregistrare pe decizie, adică 722 din 13 aprilie 2011".

Cealaltă decizie din 13 aprilie 2011, pe numele lui C.G.I., figura evidenţiată într-un alt registru, unde trebuiau înscrise doar concediile medicale, contestaţiile şi pensiile europene, adică actele depuse la Serviciul Judeţean de Expertiză cu privire la care dispunea inculpatul S.G. Din cercetările efectuate s-a stabilit că existau multe neconcordanţe între datele (numerele de ordine, persoane, grad de invaliditate) înscrise în registrul de evidenţă al revizuirilor periodice şi cazurilor noi condus de martora H.D.M. şi numerele de ordine atribuite deciziilor medicale. Astfel, unele decizii medicale aveau numere de înregistrare ce au fost atribuite anterior şi altor persoane sau numere ce figurau în celălalt registru de la Serviciul Judeţean de Expertiză, aflat la inculpatul S.G.

În legătură cu acest aspect, martora H.D.M. a afirmat că: „Referitor la înregistrările deciziilor de expertiză a capacităţii de muncă pe numele de F.G., B.T. şi M.L., care prezintă modificări, arăt că au fost mai multe cazuri în care doctorul S. îmi solicita să las o filă liberă în registru unde urmau să fie trecute cazurile noi. Este posibil ca în cazul lui F.G. numărul trecut iniţial pe decizie nr. 3226 din 06 mai 2011, să fi fost deja atribuit altei persoane, situaţie în care doctorul S. a modificat pe decizie acest număr înscriind nr. 3326 din 06 martie 2011. Şi în celelalte două cazuri am constatat că numerele iniţiale de pe decizie au fost atribuite altor persoane".

În registrul de evidenţă de la Serviciul Judeţean de Expertiză, martorul I.M. - medic pensionar, cu acceptul inculpatului, a făcut diferite menţiuni, înregistrând printre altele şi decizia de revizuire pe numele lui C.G.I. Referitor la această situaţie, în declaraţia sa, martorul I.M. a precizat că: „Am fost solicitat de dr. S., imediat după pensionarea mea, să îl ajut în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată la comisia de expertiză medicală a capacităţii de muncă; fiindu-mi prezentat dosarul numitului C.I., arăt că eu nu am examinat bolnavul, iar în registru la poziţia 722 eu am trecut datele, respectiv numele persoanei, vârsta, diagnosticul, gradele de invaliditate şi termenul de revizuire. Aceste date le-am trecut după cele cuprinse pe decizia de pensionare care a fost emisă de dr. S.".

Modul defectuos de conducere a evidenţelor persoanelor expertizate a împiedicat o cunoaştere exactă a tuturor deciziilor emise, de către inculpatul S.G. - şef al Comisiei de Expertiză a Capacităţii de Muncă.

În prima declaraţie, martora C.G. a recunoscut că a discutat cu B.A., rugând-o să o ajute pentru efectuarea analizelor necesare: „Este adevărat că eu am întrebat-o pe B.A. dacă - să îi pună mai mulţi bani - dar arăt că aceasta a fost doar o expresie şi m-am referit la banii de analize. eu am intrat pentru scurt timp în cabinetul acestuia, l-am întrebat dacă nu are nevoie de ceva şi acesta mi-a spus că mă roagă să înfoliez o imagine cu Parisul. Pentru că am stat scurt timp, eu nu ştiu dacă dosarele celor doi bolnavi erau complete, dacă mai era necesară sau nu efectuarea unor investigaţii medicale şi nici nu ştiu dacă au primit decizia în aceea zi sau în altă zi. Referitor la tipizatele pe care le-am tipărit, arăt că am avut cunoştinţă că erau destinate Serviciului de expertiză condus de dr. S.". Chiar dacă iniţial martora C.G. a explicat afirmaţiile sale privind „un pachet de 1 milion", prin aceea că ar fi fost vorba de obiecte, pentru nepoţeii d-nei B., ulterior, după ce aceasta a audiat înregistrările discuţiilor telefonice din data de 12 aprilie 2011, a declarat că: „ Este adevărat că B.A. m-a îndrumat să mă duc personal la dr. S. şi să îi spun că cele două persoane nu au analizele efectuate, urmând ca acesta să-mi spună ce este de făcut. În aceea zi, seara, am avut din nou o convorbire cu B.A. şi fac precizări: din discuţiile purtate cu B.A. În aceea perioadă, am aflat că aceasta mai avea un pachet de imprimate, de 500 bucăţi, pe care eu le făcusem în lunile anterioare - pentru şeful. Cu toate acestea, mi-a spus că special nu a înmânat acel pachet directorului S. pentru ca eu să mă duc personal să i-l duc; arăt că aceasta nu mi-a dat pachetul şi eu nu am avut nimic la mine când am fost la dr. S.".

Martora B.A., referitor la discuţiile purtate cu susnumita, a arătat că: „Nu-mi mai amintesc dacă plicul cu tipizatele i le-am dat d-nei C. la momentul la care i-am dat actele medicale a celor două persoane şi am trimis-o la comisie. Există posibilitatea ca plicul cu tipizate să-l fi dat unei femei de serviciu, pe care să fi rugat să o conducă pe d-na G. până sus la comisie".

Explicaţiile inculpatului S.G. referitoare la emiterea celor două decizii de revizuire au fost următoarele: „ îmi amintesc că C.l. nu avea analizele făcute şi urma ca B.A. să-l ajute să îşi efectueze aceste analize. Nu cunosc amănunte despre împrejurările în care au fost emise deciziile de revizuire a pensiei în ceea ce îi priveşte pe C.l. şi R.D.".

O altă situaţie în care decizia medicală asupra capacităţii de muncă a fost eliberată de inculpat, pentru o persoană ce nu suferea de o boală, care să-i confere dreptul la pensie de invaliditate şi fără a avea la bază dosarul medical, a fost cea referitoare la numita P.G. Astfel, cu ocazia percheziţiei la cabinetul medical, unde îşi desfăşura activitatea inculpatul S.G., a fost identificată decizia medicală asupra capacităţii de muncă din 06 mai 2011, pe numele de P.G., însoţită de acte medicale. Din examinarea documentelor medicale anexate deciziei de mai sus, s-a constatat că, de fapt, aceasta aparţinea numitului U.D. din corn. Mădăraş, jud. Mureş.

Cercetările au continuat prin audierea susnumitului, care a precizat că era pensionar de boală, a efectuat investigaţiile medicale periodice, dar nu cunoştea în ce împrejurări actele sale medicale au ajuns anexate la decizia de încadrare în grad de invaliditate a altei persoane. S-a procedat la audierea numitei P.G. care, iniţial, a declarat că a discutat cu inculpatul S.G. să o ajute să obţină o pensie de boală, pentru a putea avea grijă de mama sa, promiţându-i că o să îi mulţumească cu ceva, iar ulterior a primit decizia medicală, prin poştă, fără a o utiliza în scopul obţinerii pensiei de invaliditate.

Aceleaşi aspecte au fost menţinute de către P.G. şi în data de 09 iunie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor. Ulterior, cu ocazia completării declaraţiei de martor din 22 iunie 2011, susnumita a revenit asupra celor menţionate anterior şi a arătat că, de fapt, decizia medicală asupra capacităţii de muncă a obţinut-o prin intermediul martorului R.P.E. Martora P.G. a retras cererea de solicitare a pensiei de boală de la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, înainte ca aceasta să producă consecinţe juridice. Din declaraţia martorei P.G. s-a constatat că nu a dat, sub formă de mită, vreo sumă de bani pentru obţinerea pensiei de boală, procedând la retragerea actelor de la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, înainte de a intra în plată, datorită arestării inculpatului: „R.E. mi-a spus că o să se interneze, dacă poate să îmi obţină o pensie de boală şi mi-a cerut o copie după buletin. Eu l-am întrebat cât o să mă coste în cazul în care se va rezolva, iar acesta mi-a zis că nu ştie cât mă va costa. R.E. mi-a spus că obţinerea acestei decizii mă costă 600, iar la întrebarea mea dacă este vorba de 600 lei, mi-a răspuns nu, euro".

Cu ocazia audierii, martorul R.P.E. a recunoscut că a intermediat obţinerea deciziei pentru încadrare în grad de invaliditate, apelând la inculpatul S.G., căruia i-a prezentat cartea de identitate şi 2-3 acte medicale vechi, pe numele de P.G. În timpul discuţiilor cu inculpatul, martorul a completat şi semnat, în numele martorei P.G. cererea de expertizare a capacităţii de muncă, din data de 29 aprilie 2011 şi i-a spus acestuia: „dacă se va rezolva decizia şi femeia va reuşi să se pensioneze, aceasta îi va fi recunoscătoare, fără să se discute de vreun cuantum a vreunei sume de bani". Referitor la suma de bani pretinsă pentru obţinerea unei pensii de boală, martorul R.P.E. a menţionat că în discuţiile cu martora P.G., s-a referit la suma de 500-600 lei echivalent în euro şi nu la 500-600 euro.

Martora A.V., care lucra la un birou de consultanţă, a confirmat că îl cunoştea de mai mult timp pe R.P.E., cu care a lucrat împreună la Casa Judeţeană de Pensii şi că: „Cererea din data de 10 mai 2011 adresată Casei Judeţene de Pensii Mureş şi declaraţia dată de către P.G. au fost completate olograf de mine, dar au fost semnate de către P.G. În ce priveşte procedura de verificare a încadrării în grad de invaliditate, după examinarea bolnavului şi analizarea documentaţiei medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală asupra capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.

Această procedură a fost cuprinsă şi în declaraţia martorului P.C.: „după toate aceste proceduri se completează un raport de expertiză medicală, după care se emite decizia de încadrare în grad de invaliditate. În anul 2010, cazurile noi existente în jud. Mureş se decizionau în urma unui aviz primit de la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Reabilitare a Capacităţii de Muncă Bucureşti. De la 01 ianuarie 2011, acest aviz nu a mai fost necesar, deciziile de pensionare urmând a fi luate cu avizul medicului şef Oficiu".

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 iunie 2011, scrisul de completare de pe înscrisul intitulat „decizie asupra capacităţii de muncă din 06 mai 2011" pe numele de P.G. (care în fapt este un raport de expertiză medicală), a fost executat de către inculpatul S.G. Referitor la decizia medicală de pensionare cu acelaşi număr, redactată la calculator, semnată şi parafată de către inculpatul S.G., ce a fost trimisă, prin intermediul martorului R.P.E., martorei P.G., din cercetările efectuate s-au stabilit următoarele:

La data de 21 iunie 2011, la solicitarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, în prezenţa şi cu ajutorul informaticianului de la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, a fost pus la dispoziţia organelor de cercetare penală, pe un suport optic CD - R, cu informaţii privind redactarea avizelor cazuri noi, a deciziilor noi şi reexpertizărilor din perioada aprilie - mai 2011.

Din analiza actelor de mai sus s-a stabilit că nu exista înregistrat, conform procedurii, avizul medicului şef de decizionare caz nou, pe numele de P.G. din Tg. Mureş. în schimb, în folderul „decizii noi" a fost identificat formularul, adică Decizia medicală din 06 mai 2011, completată cu datele susnumitei. Numele de P.G. nu apărea nici în registrul de evidenţă al comisiei de expertiză, condus de martora H.D.M., unde la poziţia de mai sus figura o altă decizie, de reevaluare medicală, datată 05 mai 2011 pe numele de S.A. din Sângeorgiu de Mureş.

În legătură cu aceste aspecte, martora H.D.M. a arătat că: „Nu îmi amintesc de niciun caz de solicitare a încadrării în grad de invaliditate pe numele de P.G. şi aşa cum am arătat anterior, eu nu m-am ocupat de cazurile noi".

Din verificările efectuate, s-a stabilit că existau şi alte persoane care nu aveau nicio legătură cu serviciul de expertiză medicală, dar care completau, cu acceptul inculpatului S.G., datele bolnavului pe registre ori redactau deciziile de încadrare în grad de invaliditate, reţinându-se declaraţia martorului S.V.I., care l-a ajutat pe inculpat să creeze, pe calculator, o evidenţă şi formulare tipizate necesare desfăşurării activităţilor.

Martorul S.V.I. a arătat că: „Fiindu-mi prezentat documentul numit Decizie asupra capacităţii de muncă pe numele de P.G., modificat la data de 06 mai 2011 orele 12,20, arăt că eu am completat rubricile acelui formular după datele dictate de dl. dr. S.G. sau preluate dintr-o decizie model vechi, completată tot de medicul specialist expert, eu neavând acces şi neavând dosarul medical".

În legătură cu aceste fapte, inculpatul S.G. a declarat că: „Referitor la decizia de pensionare emisă pe numele de P.G., îmi amintesc că în legătură cu aceasta am fost contactat de către R.P.E. care s-a prezentat la mine la birou şi care mi-a prezentat copie de pe buletin, copie de pe cartea de muncă şi, din câte îmi amintesc, nişte acte medicale mai vechi, bilete de trimitere. Îmi amintesc că am întocmit un referat în baza acestor documente, dar nu mai îmi amintesc condiţiile în care am emis decizia respectivă şi nici cine a ridicat aceea decizie".

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, inclusiv înscrisurile în circumstanţiere şi declaraţia inculpatului S.G. din etapa cercetării judecătoreşti, a fost reţinută următoarea stare de fapt:

Mai întâi, s-a reţinut că, la termenul de judecată din data de 13 februarie 2012, inculpatul S.G., personal şi prin apărătorii aleşi, a înţeles să recunoască integral acuzaţiile aduse, în temeiul prev. art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., aşa cum au fost descrise, în fapt şi în drept, prin rechizitoriul parchetului, fiind de acord ca judecata să se facă pe baza probelor (înscrisuri, martori, interceptări), administrate în etapa urmăririi penale.

Constatând îndeplinite prevederile articolului indicat, conform art. 320¹ alin. (2), (3) C. proc. pen., existând suficiente probe care au relevat existenţa infracţiunilor pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii şi vinovăţia acestuia sub forma intenţiei directe, instanţa a admis cererea formulată.

Astfel, în fapt, s-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată întrucât, în calitate de medic şef al Serviciului de Expertiză a Capacităţii de Muncă Mureş, a primit diverse sume de bani sau alte foloase, în scopul îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu referitoare la încadrarea în grad de invaliditate ori la prelungirea beneficiului pensiei de boală pentru anumite persoane, sau în sens contrar acestor atribuţii.

Prin urmare, inculpatului i s-a reţinut ca primă infracţiune, fapta de luare de mită în formă continuată prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., compusă din 5 acte materiale, respectiv:

- primele două acte materiale au vizat emiterea a două decizii de pensionare, pe caz de boală, pe numele de G.F. şi N.E., deşi actele aflate la dosarele acestor două persoane erau reale şi fictive. În scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, inculpatul a acceptat suma de 400 de lei de la investigatorul sub acoperire R.M.E., sumă predată la data de 10 mai 2011 de aceasta, în biroul inculpatului, anterior aplicării ştampilei şi semnăturii acestuia din urmă, pe decizia în cauză şi în condiţiile în care dosarul nu era complet. Totodată, acelaşi inculpat a primit suma de 600 de lei de la al doilea investigator sub acoperire, M.B., la data de 10 mai 2011, în biroul său, ulterior acestui moment solicitându-i investigatorului să se prezinte pentru a ridica decizia de pensionare, la o dată ulterioară, fără a indica dacă dosarul era sau nu incomplet sau dacă era necesară prezenţa fizică a beneficiarului. Aceste două acte materiale infracţionale precizate au fost relevate prin declaraţia inculpatului de recunoaştere parţială din faza de urmărire penală, declaraţia integrală de recunoaştere a aceluiaşi inculpat în faza de cercetare judecătorească, prin procesul verbal de redare a înregistrărilor audio video efectuate, prin înscrisurile depuse la dosarele medicale ale solicitanţilor, prin declaraţia martorei H.M. şi, nu în ultimul rând, prin procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului şi de percheziţie domiciliară din data de 10 mai 2011, ocazie cu care s-au găsit sumele primite de acesta de la investigatorii sub acoperire.

Al treilea act material infracţional a vizat acceptarea de către inculpat, la data de 06 aprilie 2011, a sumei de 100 de lei de la martora B.S., în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sumă pe care a primit-o, împreună cu actele necesare revizuirii medicale periodice, a pensiei de invaliditate în biroul său, ulterior emiţând decizia de revizuire a pensiei acesteia. Şi acest act material infracţional a fost probat prin intermediul declaraţiei inculpatului de recunoaştere a faptei din cursul cercetării judecătoreşti, coroborată cu procesul verbal de certificare a convorbirilor telefonice purtate de numita B.A., fostă asistentă medicală, care i-a facilitat martorei întrevederea cu inculpatul S. şi a sugerat să remită acestuia o sumă de bani, cu declaraţia martorei B.S., cu declaraţia martorei B.A.

Al patrulea act material al infracţiunii de luare de mită, a constat în faptul că, în cursul anului 2011, prin intermediul martorei C.G., inculpatul a primit un pachet conţinând 500 formulare tipizate necesare în activitatea desfăşurată şi o mapă de birou, valorând circa 1.100 de lei, pentru a-i elibera deciziile privind revizuirea pensiilor de boală pentru martorii C.I. şi R.D., valabile pentru anul 2011, deşi dosarele medicale ale acestora nu erau complete, în cazul niciunuia dintre ei şi în condiţiile în care martorul C.I. nu avea analizele medicale efectuate, doar biletele de trimitere, emise de medicul de familie, iar dosarul medical al martorului R.D. nici măcar nu a putut fi identificat.

Şi acest act material a fost dovedit prin procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între martorele B.A. şi C.G., prin înscrisurile aflate la dosarul medical al martorului C.I., prin alte înscrisuri, prin relaţiile obţinute de la CAS Mureş, prin declaraţiile martorilor E.G., C.I., R.D., prin declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor din faza de judecată, prin declaraţia martorului I.M., prin declaraţia martorei C.G. şi prin declaraţia martorei B.A.

Al cincilea act material infracţional al infracţiunii de luare de mită a constat în aceea că inculpatul, prin intermediul martorului R.P.E., a acceptat promisiunea primirii unor foloase necuvenite (aproximativ suma de 600 lei) de la numita P.G., iar în schimb a emis, cu încălcarea dispoziţiilor legale, Decizia medicală din 06 mai 2011, de încadrare în grad de invaliditate a acesteia; deşi documentele medicale anexate deciziei aparţineau altei persoane pe numele de U.D. din com. Mădăraş, jud. Mureş, aceasta nu avea efectuate investigaţii medicale pentru a beneficia de pensie de invaliditate şi nu a fost efectiv examinată, neavând întocmit dosarul medical necesar. Acest act material a fost probat sub aspectul existenţei sale prin declaraţia martorei P.G., a martorului R.P.E., prin declaraţia de recunoaştere a faptelor date de inculpat în faza de judecată, a martorei A.V. şi a martorului S.V.I. şi prin concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 iunie 2011 care au arătat că scrisul de completare de pe decizia emisă aparţine inculpatului.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată sub aspectul comiterii a 8 acte materiale de fals intelectual, constând în emiterea a opt decizii medicale, cu încălcarea normelor legale incidente în activitatea desfăşurată.

Astfel, în perioada anilor 2005-2011, a emis 6 decizii de prelungire a beneficiului pensiei de boală, pentru martorul C.G.I. şi a unei decizii care reflectă capacitatea de muncă a martorului R.D., înscrisuri oficiale care s-au emis fără examinarea beneficiarilor şi fără a avea la bază rezultatele investigaţiilor medicale, la care ar fi trebuit să se supună aceştia, practic, în lipsa oricăror documente medicale care să ateste starea lor de sănătate.

Totodată, a mai emis o a opta decizie medicală de încadrare în grad de invaliditate, a martorei P.G., fără a avea la bază investigaţiile medicale necesare şi fără examinarea nemijlocită a martorei.

S-a apreciat că şi aceste opt acte materiale infracţionale au fost probate prin intermediul deciziilor emise, prin declaraţiile martorilor enunţaţi anterior C.I., P.G., R.D., C.G., B.A. şi R.P.E., respectiv E.G.A., indicate şi la infracţiunea anterioară (la al patrulea şi la al cincilea act material), precum şi prin declaraţia inculpatului, din faza de judecată, de recunoaştere integrală a acuzaţiilor.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată şi pentru o infracţiune de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. (un act material), constând în faptul că, la data de 18 aprilie 2011, după înmânarea deciziei de revizuire medicală pentru prelungirea beneficiului pensiei de boală, a primit de la martorul denunţător V.G. din loc. Dumbrăvioara, suma de 30 de euro în bancnote de 10 şi de 20 de euro. Şi această faptă a fost probată prin declaraţia inculpatului din faza de judecată, coroborată cu procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între martora B.A. şi martorul V.G., cu declaraţia martorului V.G., cu declaraţia martorei B.A.

Faţă de starea de fapt reţinută, s-a constatat că vinovăţia inculpatului în comiterea tuturor faptelor a fost probată şi în drept.

Prin urmare, s-a reţinut a constitui infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta inculpatului S.G. constând în aceea că:

- la data de 10 mai 2011 a primit suma de 400 lei şi, respectiv, 600 lei de la investigatorii sub acoperire desemnaţi în cauză, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu referitoare la emiterea a două decizii de pensionare pe caz de boală;

- la data de 06 aprilie 2011 a acceptat, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, de la bolnava B.S. din com. Gorneşti, jud. Mureş, suma de 100 lei, pe care a primit-o împreună cu actele medicale necesare revizuirii periodice a pensiei de invaliditate;

- a primit în anul 2011 foloase necuvenite de la martora C.G., respectiv formulare tipizate, un pachet şi o mapă de birou în valoare de aproximativ 100 lei, pentru a elibera deciziile privind revizuirea pensiei de boală a numiţilor C.I. şi R.D. pentru anul 2011;

- a acceptat, prin intermediul făptuitorului R.P.E., promisiunea unor foloase necuvenite (primirea unei sume de bani), iar în schimb a emis, cu încălcarea normelor legale, Decizia medicală nr. 3233 din 06 mai 2011 de încadrare în grad de invaliditate a numitei P.G. din Tg. Mureş.

- Tot astfel, s-a reţinut a constitui infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu infracţiunile de corupţie în formă continuată prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta inculpatului S.G. constând în aceea că:

- în perioada 2005-2011 a emis un număr de 6 decizii de prelungire a beneficiului pensiei de boală pentru C.G.I. (nr. 269 din 13 aprilie 2005; nr. 429 din 18 aprilie 2006 şi 16 aprilie 2008; nr. 2433 din 12 aprilie 2009; nr. 2264 din 21 aprilie 2010, ultima având nr. 722 din 13 aprilie 2011), respectiv a emis Decizia nr. 2584 din 12 aprilie 2011 pe numele de R.D., ambii din satul Tuşin, jud. Mureş, înscrisuri oficiale ce reflectă capacitatea de muncă a bolnavului, fără examinarea bolnavilor şi fără a avea la bază investigaţiile medicale necesare, în lipsa oricăror documente medicale care să ateste starea lor de sănătate, de menţionat fiind faptul că în ceea ce îl priveşte pe C.G.I., decizia de prelungire a beneficiului pensiei de boală pentru anul 2008 face parte integrantă din Decizia nr. 429 din 18 aprilie 2006, lipsa deciziei pentru anul 2007 fiind cauzată de faptul că prin Decizia nr. 429 din 18 aprilie 2006 s-a stabilit ca şi termen de revizuire anul 2008, astfel că în anul 2007 C.G.I. nu a fost nevoit să-şi prelungească beneficiul pensiei de boală;

- a emis cu încălcarea normelor legale Decizia medicală nr. 3233 din 06 mai 2011 de încadrare în grad de invaliditate a numitei pe terţi G. din Tg. Mureş, înscris oficial în baza căruia se obţine pensia de boală, fără a avea la bază investigaţii medicale şi fără examinarea bolnavei.

De asemenea, s-a reţinut că reprezintă infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 256 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului S.G. constând în aceea că:

- la data de 18 aprilie 2011, după îndeplinirea unui act în virtutea funcţiei sale, respectiv după emiterea deciziei de prelungire a beneficiului pensiei de boală, a primit de la denunţătorul V.G. din localitatea Dumbrăvioara, jud. Mureş, suma de 30 euro în bancnote de 10 şi 20 euro.

La dozarea şi individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat că acesta, deşi nu a manifestat în faza de urmărire penală o atitudine total sinceră, raportat la fiecare acuză în parte, în faza de judecată a recunoscut, integral, faptele reţinute în sarcina sa şi le-a regretat, iar anterior întocmirii prezentului dosar şi a faptelor pentru care a fost cercetat, acesta a avut o conduită bună, în sensul că nu a mai avut alte contacte cu legea penală, fiind apreciat din punct de vedere profesional şi socio-uman de către colegii săi de serviciu şi de către persoanele care au avut contact cu acesta, având o activitate intensă în domeniul în care s-a specializat, medical, iar perioada petrecută de inculpat în stare de arest preventiv, în prezenta cauză, s-a considerat că a putut să îl facă să conştientizeze periculozitatea faptelor comise şi să constituie un avertisment pentru viitor în ceea ce îl priveşte. S-a apreciat, prin urmare, că în favoarea inculpatului deveneau aplicabile disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., faţă de înscrisurile în circumstanţiere depuse de acesta la dosarul de fond şi faţă de fişa de cazier judiciar a inculpatului, având drept consecinţă reducerea limitelor de pedeapsă stabilite în urma aplicării art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., sub minimul special prevăzut de legea penală, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, s-a opinat că se poate asigura reeducarea inculpatului, în spiritul respectării normelor de drept penal, în continuare şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, fiind întrunite dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., având în vedere atitudinea de recunoaştere şi de regret a acestuia şi conduita anterioară bună pe care a adoptat-o în societate şi în raporturile cu colegii de muncă sau cu persoanele cu care a avut contact profesional. Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere şi vârsta înaintată a inculpatului, care nu i-ar permite suportarea unui regim de detenţie, precum şi faptul că, la momentul pronunţării soluţiei, acesta nu mai avea contact cu profesia în exerciţiul căreia a săvârşit faptele din cauză, fiind pensionat anticipat.

În termen legal, soluţia instanţei de fond a fost atacată cu apel de către inculpatul S.G. - care a criticat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale nr. 25 din 27 februarie 2012 a Tribunalul Mureş şi a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac, a desfiinţării parţiale a hotărârii judecătoreşti vizate, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei iniţial aplicate (reţinându-se ca fiind incidente şi disp. art. 74 lit. c) C. pen.) şi ridicarea sechestrului asigurător ce s-a instituit, deoarece această măsură asiguratorie nu se mai justifică - şi de către Direcţia Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. Mureş - care a criticat din punct de vedre al netemeiniciei sentinţa penală atacată. S-a arătat de către parchet că sentinţa penală pronunţată în prezenta cauză este netemeinică, din punct de vedere al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, sub aspectul cuantumului acestor pedepse, ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi sub aspectul acordării inculpatului a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a susţinut că pedepsele aplicate pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului şi, în mod special, pentru infracţiunile realizate în formă continuată, (infracţiunea de luare de mită şi falsul intelectual în legătură directă cu infracţiunile de corupţie), erau neîndestulătoare, fiind date cu nesocotirea acestor criterii.

Faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit luarea de mită şi primirea de foloase necuvenite în desfăşurarea unei activităţi care avea legătură, deopotrivă, cu domeniul sănătăţii populaţiei şi cu cel al bugetului asigurărilor de sănătate, s-a susţinut că s-a adus o grava atingere relaţiilor sociale care presupuneau îndeplinirea, cu probitate, de către funcţionarii publici, a îndatoririlor de serviciu şi un prejudiciu de imagine activităţii corpului medical, care-şi desfăşoară activitatea în instituţiile publice de sănătate şi funcţionarilor publici în general. Totodată, s-a susţinut că prin săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în legătură cu infracţiunile de corupţie, în formă continuată, s-a adus o atingere însemnată şi încrederii publice care este acordată înscrisurilor oficiale, autenticităţii veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice.

Astfel, a apreciat parchetul că se impunea majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului şi, în mod special, al pedepsei aplicate pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, care să permită şi aplicarea pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi c) C. pen., dar şi pentru infracţiunile de fals intelectual şi primire de foloase necuvenite reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, deşi nu s-a solicitat executarea efectivă a pedepsei aplicate, s-a susţinut că, în raport de toate circumstanţele cauzei, nu se justifică acordarea inculpatului a beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei rezultante, suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse, în condiţiile art. 86^x şi următoarele C. pen., fiind în măsură să răspundă mai adecvat scopului şi funcţiilor pedepsei enunţate în art. 52 C. pen.

Prin decizia penală nr. 44/A din 24 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 27 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 7545/102/2011.

A desfiinţat, în parte, hotărârea judecătorească criticată şi, rejudecând limitativ:

Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (3) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpatul S.G. 500 formulare tipizate şi mapa de birou, primite cu titlu de mită de la C.G. şi care bunuri au fost predate de inculpat acestei instanţe la data de 7 mai a.c., conform procesului verbal încheiat.

Pe cale de consecinţă, a înlăturat din sentinţa penală menţionată dispoziţia referitoare la confiscarea de la inculpat a sumei de 1.100 lei, contravaloarea acestor bunuri enunţate în alineatul precedent, primite de la făptuitoarea G.C.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală nr. 25 din 27 februarie 2012 a Tribunalului Mureş, ce nu contravin deciziei.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale menţionate.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Analizându-se apelurile declarate prin prisma prevederilor art. 370-374 şi 378 C. proc. pen., s-a constatat că la nivelul instanţei de fond, inculpatul a înţeles să solicite să beneficieze de procedura simplificată de soluţionare a cauzei sale, respectiv de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., astfel că, Tribunalul Mureş, la pronunţarea sentinţei penale nr. 25 din 27 februarie 2012, a avut în vedere strict probatoriul administrat în faza urmăririi penale. Ca atare, instanţa de control judiciar a constatat că, în această fază procesuală, nu poate proceda decât la reevaluarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, material probator reprezentat de declaraţiile denunţătorilor audiaţi în calitate de martori, R.M.T., R.S., H.E., H.M., S.E., înscrisurile ridicate de la inculpat cu ocazia desfăşurării procedurilor de percheziţie de la biroul şi de la locuinţa acestuia, rapoartele de activitate şi declaraţiile date de investigatorii sub acoperire (autorizaţi a desfăşura misiunea în cauză potrivit prevederilor legale), R.M.E. şi M.B., declaraţiile martorilor M.G., H.D.M., K.J., P.C., P.G., U.D., K.H., A.V., rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, transcrieri certificate de înregistrări telefonice, înscrisuri emise de instituţia la care a funcţionat inculpatul, declaraţii învinuit/inculpat. Cum inculpatul apelant a înţeles să recunoască săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei în prezenta cauză, prin coroborarea materialului probator anterior amintit, a rezultat, cu certitudine, faptul că inculpatul, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat.

S-a reţinut că pentru activitatea infracţională săvârşită, inculpatului i-au fost aplicate pedepse corect individualizate, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind riguros interpretate şi aplicate în speţa de faţă la nivelul instanţei de fond. S-a avut în vedere că faptele de corupţie comise de către inculpat au fost desfăşurate, cel puţin al doilea capăt de acuzare, într-un interval de timp substanţial, fără ca ele să ajungă la cunoştinţa opiniei publice şi au avut un caracter singular în activitatea infracţională a inculpatului. De asemenea, s-a reţinut faptul că valorile şi sumele de bani primite de inculpat, cu ocazia comiterii acestor fapte, sunt mai mult decât simbolice, apreciindu-se astfel că se justifică menţinerea pedepsei, la nivelul stabilit de instanţa de fond. Constatându-se că nu este oportun a se majora cuantumul pedepsei aplicate, nu a putut fi primită nici solicitarea parchetului de a i se aplica inculpatului prevederile art. 254 alin. (1) teza finală C. pen., deoarece cuantumul acestei pedepse fiind sub 2 ani închisoare, în cauză nu devin incidente prevederile art. 65 alin. (1) C. pen.

S-a constatat totuşi că, la nivelul instanţei de fond, nu s-a dat o corectă eficienţă prevederilor art. 256 alin. (1) C. pen., coroborat cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi cu art. 170 C. proc. pen., deoarece, deşi cu ocazia efectuării percheziţiei la biroul în care inculpatul îşi desfăşura profesia, au fost identificate două bunuri ilicite - un pachet cu 500 formulare tipizate şi o mapă de birou, având în fundal o fotografie panoramică a Parisului, nu s-a procedat la ridicarea şi indisponibilizarea acestor bunuri, în vederea confiscării lor. S-a reţinut că prin sentinţa penală criticată, judecătorul fondului a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1100 lei, sumă ce reprezenta contravaloarea acestor bunuri amintite şi pe care inculpatul le-a primit de la numita C.G. Cum aceste bunuri au fost predate instanţei de către inculpat, prin unul din apărătorii săi aleşi şi cum în cauză este posibilă confiscarea acestor bunuri, la nivelul acestei instanţe, s-a apreciat necesar a se dispune confiscarea celor două bunuri primite cu titlu de mită de inculpat, pentru ca astfel să se dea eficienţa necesară în cauză prevederilor art. 254 alin. (3) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Motivul de apel invocat de inculpat prin apărătorii săi, care viza reducerea pedepselor iniţial aplicate, nu a putut fi primit, apreciindu-se că pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată este corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, în cauză neidentificându-se nici un motiv pentru care să se poată dispune reducerea duratei acesteia, având în vedere şi împrejurarea că inculpatul, folosindu-se de funcţia ce o avea, respectiv cea de şef al Serviciului de Expertiză a Capacităţii de Muncă din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş şi de nobila profesie de medic, a comis reprobabilele fapte, el trebuind să suporte rigorile legii.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârilor pronunţate în cauză, înlăturarea circumstanţelor atenuante a căror reţinere nu se justifică, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi c) C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 86^x C. pen., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, respectiv: luare de mită în formă continuată (5 acte materiale), incriminată de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, în formă continuată (8 acte materiale), prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi primire de foloase necuvenite, incriminată de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 256 alin. (1) C. pen., de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut în faza de judecată, integral, faptele reţinute în sarcina sa şi le-a regretat, iar anterior a avut o conduită bună, fiind apreciat din punct de vedere profesional şi socio-uman, având o activitate intensă în domeniul medical.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În prezenta cauză, înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, anterior expuse.

Ca atare, constatând că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, faţă de pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, nu este aplicabilă nici pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi c) C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea prevăzută de art. 81 C. pen., înalta Curte reţine că, în cauză, aceasta este corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor şi periculozităţii făptuitorului, din această perspectivă nefiind întemeiată solicitarea Parchetului de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 86^x C. pen., întrucât, având în vedere toate circumstanţele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, rezultă că acesta dovedeşte un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş împotriva deciziei penale nr. 44/A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, privind pe inculpatul S.G.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3796/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3786/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3788/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3791/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3796/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3798/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3799/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3800/2012. Penal