ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3792/2012

Dosar nr. 15001/107/2011

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 449/2011 pronunţată de Tribunalul Alba - secţia penală în dosarul nr. 15001/107/2011, în temeiul art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.G.V.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 20 octombrie 2010 şi până la data de 01 noiembrie 2011.

S-a constatat că inculpatul se află în stare de detenţie în executarea unei alte pedepse privative de libertate.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată prin încheierea din 31 octombrie 2011, până la rămânerea definitivă a sentinţei.

În temeiul art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.L., la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.V.G., la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

S-a constatat că latura civilă a cauzei faţă de inculpaţii D.G.V.A., A.L., R.I. şi T.V.G. urmează a fi soluţionată în dosarul nr. 1377/107/2011, din care s-a disjuns prezentul dosar, urmare a aplicării procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., faţă de cei patru inculpaţi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 1000 lei ocazionate în cursul urmăririi penale şi câte 800 lei în cursul judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 6 D/P/2010 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia au fost trimişi în judecată inculpaţii A.L., R.I., T.V.G. şi D.G.V.A., zis D., alături de inculpaţii Ş.T.V., zis D.P., B.G.A., zis G., C.S.A., zis S., D.l.N., zis N. sau M., R.l.N., zis J., M.N.V., zis N., L.G., zis G., Ş.P., zis G., V.C., zis F., H. (fost R.) R.N., zis P., S.L., P.D.M., zis P.M., C.Ş., zis F., C.D.M., B.A., zis B., T.A., S.S. şi H.G.V., astfel:

- inculpatul A.L., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale);

- inculpatul R.I., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul T.V.G., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul D.G.V.A., zis D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale).

S-a reţinut în actul de sesizare, pe baza probelor administrate, că:

- inculpatul L.A., administrator şi acţionar majoritar la grupul de firme P. S.A., la începutul anului 2010, la instigarea inculpatului L.S., a angajat gruparea infracţională a inc. Ş.T.V. pentru a recupera în mod injust datoriile pe care mai multe persoane juridice le aveau faţă de P. S.A., desemnându-i pe inculpaţii V.C. şi L.S. pentru a păstra legătura cu gruparea infracţională, iar după ce membrii grupării au exercitat acte de violenţă şi ameninţare asupra debitorilor şi aceştia au recuperat în parte datoriile, i-a recompensat pe recuperatori cu diverse sume de bani, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la şantaj în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale);

- inculpatul R.I., administrator la SC O.G. SRL, în cursul anului 2010, pentru a recupera o datorie comercială de la persoana vătămată D.I., din Cugir, administrator al SC P.P. SRL, a apelat la gruparea infracţională a inc. Ş.T.V., pentru ca membrii grupării să-i recupereze în mod injust această datorie de la societatea persoanei vătămate D.I., instigându-i practic pe recuperatori să exercite acte de violenţă asupra acestuia pentru a-şi plăti datoria, fapt ce aceştia au şi făcut, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la şantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul T.V.G., în cursul anului 2010, pentru a recupera o presupusă datorie de la persoana vătămată B.V.P., prin intermediul inc. Ş.P., a apelat la inc. B.G.A., pentru ca acesta să-i recupereze în mod injust această datorie, predând celor doi inculpaţi datele de identificare ale persoanei vătămate, date despre familia şi adresa acestuia, instigându-l practic pe inc. B. să exercite acte de violenţă asupra persoanei vătămate pentru a-şi plăti datoria, ceea ce acesta a şi făcut, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la şantaj, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul D.G.V.A., zis D., în perioada toamna anului 2009 - vara anului 2010, a comis acte de recrutare în scopul exploatării sexuale cu privire la minorele H.A.M., născută la data de 02 mai 1993, V.M.A., născută la data de 14 noiembrie 1994, D.M.A., născută la data de 24 martie 1995 şi D.C.A., născută la data de 11 decembrie 1994, pe care le-a plasat într-un cerc restrâns de prieteni, după ce anterior le-a administra droguri legale şi substanţe etnobotanice, fetele fiind plasate fie în schimb la sume de bani, fie în schimb la droguri sau chiar pe nimic, inculpatul urmărind doar să „obţină respect" din partea prietenilor săi, inculpatul având totodată intenţia de a trimite fete la prostituţie în străinătate, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale).

În faţa judecătorului cauzei, inculpaţii A.L., R.I., T.V.G. şi D.G.V.A., zis D., au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor, încadrarea juridică, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc şi le însuşesc.

Tribunalul a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă, inculpaţii D.G.V.A., zis D., A.L., R.I. şi T.V.G. nefiind acuzaţi de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpaţii au declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, s-a reţinut că probele din cursul urmăririi penale sunt legal administrate, pe baza acestora rezultând că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpaţi.

În consecinţă, s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor D.G.V.A., zis D., A.L., R.I. şi T.V.G. în ceea ce priveşte comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Totodată, s-a constatat că latura civilă a cauzei faţă de inculpaţii D.G.V.A., A.L., R.I. şi T.V.G. urmează a fi soluţionată în dosarul nr. 1377/107/2011, din care s-a disjuns prezentul dosar, urmare a aplicării procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen. faţă de cei patru inculpaţi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A.L., R.I. şi T.V.G., s-a reţinut pe lângă circumstanţele personale, vârsta acestora şi capacitatea de a conştientiza din acest motiv gravitatea faptelor lor, lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor, aspect care a condus la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins, în acest caz, şi fără privarea de libertate, prin aplicarea pentru fiecare a unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

În plus, s-a constatat că aceşti inculpaţi au avut o contribuţie mai redusă la săvârşirea faptelor în raport de ceilalţi aflaţi în aceeaşi situaţie.

În privinţa inculpatului R.I., s-a reţinut, din înscrisurile în circumstanţiere, că vecinii şi preotul parohiei sale îl caracterizează ca fiind o persoană de o conduită morală şi creştină ireproşabilă, că a făcut donaţii şi sponsorizări pentru biserică, că este o persoană paşnică şi liniştită, iar partenerii de afaceri comerciale cu societatea inculpatului îl caracterizează ca un profesionist care şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Împotriva sentinţei penale nr. 449/2011 a Tribunalului Alba au declarat apel inculpaţii D.G.V.A. şi R.I., solicitând desfiinţarea acesteia sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate.

În dezvoltarea motivelor de apel pentru inculpatul R.I. s-a arătat că, deşi prima instanţă a reţinut o serie de împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei şi conduita bună anterioară, contribuţia adusă şi capacitatea de a conştientiza gravitatea faptei, nu le-a dat acestora eficienţa cuvenită, în senul reducerii pedepsei sub minimul special legal.

S-a mai subliniat că s-a aplicat un regim sancţionator identic cu al inculpatului L.A., în condiţiile în care acesta a fost trimis în judecată pentru instigare la infracţiunea de şantaj în formă continuată (4 acte materiale), fiindu-i aplicată aceeaşi pedeapsă de un an închisoare, suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.G.V.A., acesta a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciată a fi prea mare în raport de vârsta sa şi celelalte circumstanţe personale.

Prin decizia penală nr. 19/A din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în baza dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul D.G.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 449/2011 pronunţată de Tribunalul Alba - secţia penală.

A fost admis apelul formulat de inculpatul R.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi, procedându-se la o nouă judecată în fond a cauzei, i s-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la şantaj, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

S-a stabilit durata termenului de încercare la 2 ani şi 4 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant D.G.V.A. la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocaţial, urmând se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în sumă de 150 lei, reprezentând asistenţa juridică gratuită acordată părţilor civile, succesori ai părţii vătămate D.l., să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că prima instanţă a interpretat just probatoriul administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii şi dispoziţiile legale aplicabile.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.I., s-a apreciat că sunt parţial fondate criticile acestuia.

Astfel, s-a reţinut că prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., limitele pedepsei închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. sunt între 4 luni şi 3 ani şi 4 luni.

În raport de aceste limite, având în vedere şi celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, concretizată într-un singur act material, datele ce caracterizează persoana inculpatului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză, faptul că este lipsit de antecedente penale, că are o situaţie materială şi familială stabilă, o imagine pozitivă în societate şi o atitudine marcată în general de conformism faţă de norme, instanţa de apel a apreciat că aplicarea minimului special legal al pedepsei închisorii este suficient pentru a realiza reeducarea infractorului şi prevenţia generală pe care trebuie să o îndeplinească această măsură de constrângere.

S-a apreciat, de asemenea, că reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen., nu se justifică, toate împrejurările invocate de inculpat fiind avute în vedere în procesul complex de stabilire a pedepsei, fiind de observat şi împrejurarea că atitudinea de recunoaştere a faptei a fost valorizată prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Cu prilejul dezbaterilor, procurorul de şedinţă a precizat că nu susţine aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare, astfel cum s-a arătat în motivele scrise, apreciind că în acest mod s-ar agrava situaţia inculpatului, împotriva hotărârii instanţei de fond declarând apel numai acesta.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de parchet nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanţa de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este infractor primar, are o situaţie materială şi familială stabilă şi o imagine pozitivă în societate.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, înalta Curte reţine că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speţă, faţă de natura faptei comise, de modul concret de săvârşire, de circumstanţele personale ale inculpatului, în mod corect s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, datele personale ale inculpatului, dar şi lipsa antecedenţei penale, fiind corect evaluate de instanţe cu prilejul stabilirii modalităţii de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de dispoziţiile art. 81 C. pen.

Ca atare, pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului de către instanţa de apel apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul parte vătămată D.I., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 19/A din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, privind pe inculpatul R.I.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul parte vătămată D.l., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012

← ICCJ. Decizia nr. 3793/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3791/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal