ICCJ. Decizia nr. 3799/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3799/2012
Dosar nr. 802/44/2012/a3
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 802/44/2012, au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare şi, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulate de inculpaţii G.G., A.L., P.V.M., G.P.D., O.D., S.M. şi P.E.
În baza art. 3002 cu ref. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor G.G., A.L., P.V.M., G.P.D, O.D., S.M. şi P.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul nr. 365/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii, a inculpaţilor:
- G.P.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin intermediul SC C.C. SRL); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin intermediul SC U.P. SRL) şi art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (prin intermediul SC N. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi
- S.M. zis „P.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin intermediul SC U.P. SRL) şi art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (prin intermediul SC N. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a constatat că în cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaţilor mai sus menţionaţi măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reţinându-se că sunt indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, că unele dintre aceste infracţiuni sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galaţi i-a condamnat pe inculpaţi, pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii, la diferite pedepse cu închisoarea, stabilind pentru inculpaţii G.P.D. şi S.M. pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpaţii G.G., A.L., P.V.M., G.P.D. şi O.D. au constituit un grup infracţional organizat, la care ulterior au aderat inculpaţii S.M. şi P.E. şi că, acţionând în cadrul grupului infracţional, în diferite forme de participaţie, ajutaţi şi de alte persoane, au indus în eroare reprezentanţii legali ai unui număr de 67 societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi derulării unor convenţii comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.655.309 lei şi 64.450 euro.
Verificând din oficiu, conform art. 3002 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpaţilor A.L., G.G., O.D., P.V.M., G.P.D., S.M. şi P.E., curtea de apel a constatat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a constatat că din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească la instanţa de fond, au rezultat indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Din situaţia de fapt care se prefigurează prin prisma probelor administrate în cauză, dar şi din împrejurările referitoare la persoana fiecăruia dintre inculpaţi, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a constatat că natura şi gravitatea faptelor presupus a fi comise, natura şi importanţa valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, valoarea prejudiciului reţinut în cauză, numărul mare de persoane implicate, impactul social negativ în rândul comunităţii şi, nu în ultimul rând, persoana fiecăruia dintre inculpaţi şi atitudinea procedurală a acestora, fac incidente în cauză disp. art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor - bănuiţi de comiterea unor infracţiuni grave (fiind reţinut că aceştia au acţionat pe o perioadă îndelungată, prin intermediul a trei societăţi comerciale, stabilindu-i sediile în diferite judeţe din ţară - Sibiu, Braşov, Galaţi, cauzând un prejudiciu considerabil) - ar crea în rândul societăţii un sentiment de insecuritate generat de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor astfel de fapte, sunt cercetate în stare de libertate.
Susţinerile inculpaţilor referitoare la depăşirea termenului rezonabil al duratei măsurii privative de libertate dispuse în cauză au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, având în vedere faza procesuală, respectiv apel.
S-a reţinut, totodată, că în cauză măsura arestării preventive a inculpaţilor este justificată şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen. - raportat la stadiul procedurii - fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Tot astfel, s-a apreciat că, în cauza de faţă, buna desfăşurare a procesului penal nu poate fi asigurată prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, chiar cu respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 145 C. proc. pen.
Împotriva încheierii din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 802/44/2012, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.P.D. şi S.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea judecăţii în stare de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi a precizat că recursurile promovate vizează doar dispoziţia cuprinsă în încheierea atacată referitoare la menţinerea stării de arest.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al recurentului inculpat S.M., prezent în instanţă, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţi, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor din prezenta cauză nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia Curţii de Apel Galaţi, de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.P.D. şi S.M. împotriva încheierii din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 802/44/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3800/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3798/2012. Penal → |
|---|
