ICCJ. Decizia nr. 3831/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3831/2012
Dosar nr. 13811/62/2011
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 6 martie 2012 a Tribunalului Braşov s-a dispus:
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. pen., condamnarea inculpatului D.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. proc. pen. a indicat inculpatului măsurile impuse, iar în baza art. 864, art. 83 şi art. 84 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării obligaţiilor impuse.
A admis, în parte, acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul D.I.S. să plătească părţilor civile despăgubiri, după cum urmează:
- câte 5 000 de lei părţilor civile P.I., C.A., P.M. şi R.G. cu titlu de daune morale;
- suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale părţii civile R.M.;
A admis acţiunea civila formulata de S.C.J.U. Braşov şi l-a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile contravaloarea prestaţiilor medicale acordate victimei R.V. în perioada 28 august 2011-01 septembrie 2011, respectiv suma de 4.946,85 lei.
A constatat că Spitalul Municipal A.T. Făgăraş nu s-a constituit parte civila.
A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore.
A dispus ca materialele de probă ridicate cu ocazia cercetărilor şi depuse la Camera de corpuri delicte să rămână ataşate dosarului cauzei.
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.I.S., potrivit Legii nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de date genetice judiciare
Inculpatul să plătească statului suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut în esenţă că:
Inculpatul D.I.S. şi victima R.V. sunt consăteni, ambii locuind în comuna Mândra, sat Râuşor, din judeţul Braşov.
În seara zilei de 28 august 2011, inculpatul a mers în barul din localitate, aparţinând SC G.B. SRL spre a se întâlni cu prieteni ai săi. Acolo au venit şi cunoştinţele sale, martorii M.G.A., D.D. şi A.G.C., începând cu orele 22,00-23,00, cu toţii petrecând şi consumând băuturi alcoolice. Cu acea ocazie, de serviciu, în local, se afla martora R.A.M., aceasta cunoscând persoanele din localitate şi chiar petrecând o parte din timp, la masa lor. La un moment dat, în barul respectiv a intrat victima R.V., aflată în stare vădită de ebrietate. Aceasta a început să consume o bere, pe care i-a servit-o, la cerere martora R. În stare de ebrietate, victima a început să umble printre mese, inclusiv la masa inculpatului solicitând câte o ţigară. Observând starea în care se afla victima, martora R., în mod repetat, a refuzat de a-l mai servi cu băutură şi i-a cerut expres să iasă din local, conducând-o în acest sens, în afara barului, victima însă reîntorcându-se de fiecare dată. După câtva timp, victima s-a aşezat pe un scaun din local, unde a adormit câteva momente.
Când s-a trezit, victima a început din nou să ceară câte o ţigară, moment în care a avut loc un schimb de replici între victimă şi inculpat, acesta din urmă arătând-se deranjat de victima.
Inculpatul a scos victima din local, lovindu-l încât acesta a leşinat şi chiar a sângerat, stând fără vreun ajutor de seara până dimineaţa, cât a fost găsită în stare de inconştienţă, cu urme de sânge.
Internat în spital, cu toate eforturile personalului medical, victima n-a mai putu fi salvată, decedând.
Mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti, prezent personal în instanţă, inculpatul D.I.S. a învederat instanţei că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, de care are cunoştinţă.
Odată cu cererea inculpatului de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., părţile civile prin avocat au formulat, în baza art. 334 C. proc. pen., cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin actul de sesizare din art. 183 C. pen. în art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen.
Tribunalul constatând că probele administrate în cauză nu sunt de natură a contura elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, în forma prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen., respectiv nu au condus la concluzia că inculpatul, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, a aplicat acesteia lovituri cu intenţia de a-i suprima viaţa, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice prin încheierea de şedinţă din data de 21 februarie 2012. S-a arătat că, în speţă, trebuie făcută distincţia între actele exercitate de inculpat cu intenţia directă de a aplica o corecţie victimei şi moartea acesteia ca urmare praeterintenţionată, precum şi acţiunea de lovire cu intenţia de a suprima viaţa, care, aici, lipseşte.
Întrucât, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, prezent personal în instanţă, inculpatul D.I.S. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală de care are cunoştinţă, precum şi faţă de faptul că probele au fost legal administrate, instanţa a admis cererea întemeiată pe art. 3201 C. proc. pen. şi a reţinut că fapta inculpatului, identificat fără dubiu, constă în aceea că în data de 28 august 2011, în jurul orelor 03,30, aflat în zona localului SC G.B. SRL din localitatea Rîuşor, judeţul Braşov, a lovit victima R.V., cauzându-i leziuni traumatice, care au dus la decesul acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
Văzând dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, dar şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a pronunţat soluţia din dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri părţile civile R.M., P.I., C.A., P.M. şi R.G.
Părţile civile au criticat hotărârea pentru greşita încadrare juridică dată faptei sub aspectul laturii penale, cât şi pentru insuficientele cuantumuri ale despăgubirilor acordate sub aspectul laturii civile a infracţiunii comise.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a admis apelul declarat de partea civilă R.M. împotriva sentinţei penale nr. 53/ S din 06 martie 2012 a Tribunalului Braşov, a extins efectele apelului şi pentru inculpatul D.I.S., a desfiinţat hotărârea în ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate acestei părţi, greşita aplicare a art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligării inculpatului la cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Braşov şi la cheltuieli judiciare şi rejudecând, în aceste limite:
A majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile R.M. de la 10.000 lei la 25.000 lei şi l-a obligat pe inculpat la plata acestora.
A înlăturat dispoziţia privind prelevarea de probe biologice, de la inculpat.
A constatat achitarea de către inculpat a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 4.946,85 lei şi a cheltuielilor judiciare de la fond în cuantum de 1.240 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins apelurile declarate de P.I., C.A., P.M. şi R.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A obligat pe cei amintiţi, la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Restul cheltuielilor judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Verificând hotărârea atacată, în raport de prevederile art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelul părţii civile R.M. este întemeiat, în timp ce apelurile promovate de celelalte părţi civile sunt lipsite de temei.
S-a apreciat că starea de fapt a fost corect reţinută de instanţă, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, după cum corectă a fost apreciată şi încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, fiind dovedit că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură în urma căreia a căzut şi s-a lovit cu capul de caldarâm, încât decesul a intervenit, ca urmare a praeterintenţiei.
În speţă, a apreciat instanţa de apel, s-a decis corect şi faptul că sunt aplicabile disp. art. 3201 C. proc. pen., în baza conceptului european de „justiţie negociată” luat din sistemul anglosaxon.
În aceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa de apel a observat că mama victimei, R.M., a suferit un prejudiciu moral prin moartea fiului, dar şi sprijinul pe care acesta i-l acorda, prin munca în gospodărie. În consecinţă, a arătat că se impune majorarea sumei acordate acestei părţi civile, pentru compensarea pierderii suferite în sumă de 25.000 lei, având în vedere şi disponibilitatea inculpatului de a despăgubi pe partea civilă.
S-a precizat că este adevărat că, pierderea unei vieţi şi mai ales suferinţa unei mame care îşi pierde fiul indiferent de vârsta acestora, nu poate fi compensată sau evaluată în bani, dar a considerat că suma amintită este pe deplin justificată şi impune admiterea apelului acestei părţi.
Având în vedere că inculpatul a fost obligat către S.C.J.U. Braşov la plata sumei de 4.946,85 lei şi a cheltuielilor judiciare la fond în sumă de 1.240 lei, sume pe care le-a achitat s-a menţionat că se impune extinderea efectelor apelului şi faţă de inculpat şi a se constata sumele plătite.
În ceea ce priveşte recoltarea probelor biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (4) lit. b) şi pct. 9 din Anexa 1, referitoare la recoltarea probelor biologice, instanţa a constatat că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă. Aşa fiind, în aplicarea efectului extensiv al apelului, a arătat că se va înlătura dispoziţiile privind prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Referitor la fraţii victimei, părţile civile P.I., C.A., P.M. şi R.G., instanţa de apel a reţinut că acestea nu locuiau cu inculpatul, nu erau în relaţii foarte apropiate şi deşi este evident că au avut şi ei o suferinţă, s-a constatat că sumele acordate de prima instanţă sunt suficiente, astfel că apelurile acestora s-a considerat că trebuie respinse.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal au declarat recursuri părţile civile R.M., P.I., C.A., P.M. şi R.G.
În motivarea recursurilor au criticat, sub aspectul laturii penale, greşita încadrare juridică, solicitându-se încadrarea faptei în dispoziţiile art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., dar şi sub aspectul laturii civile, cuantumul redus al daunelor morale acordat. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei şi executarea în stare de detenţie.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar celor susţinute de recurenţi, din actele şi probele dosarului, Curtea constată că, în speţă, instanţa de apel a evaluat în mod judicios şi, cu respectarea legii, situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi întinderea prejudiciilor.
Astfel, din derularea evenimentelor, se desprinde cu claritate că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, în urma căreia aceasta a căzut şi s-a lovit cu capul de caldarâm, iar leziunea ce a generat moartea s-a datorat rănii produse în cădere. Acest aspect este confirmat de raportul medical de necropsie a victimei, ce a relevat că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningee, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu dilacerare cerebrală, consecinţa fracturii de bază craniană. Se mai arată în acest raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin: lovire a regiunii faciale (ochi stâng şi buza superioară) cu corp dur, urmată de cădere şi lovirea capului de un plan dur. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate directă.
Este evident că inculpatul nici nu a urmărit, nici nu a prevăzut moartea victimei şi acceptat acest rezultat, aspecte specifice intenţiei directe şi respectiv indirecte de a ucide.
Pe de altă parte, inculpatul a cerut ajutorul martorului D.D. (filele 41-43 dosar de urmărire penală) să ducă victima acasă sau la spital însă, martorul a refuzat, la fel şi martorul A.G.C. (filele 44-47 dosar de urmărire penală).
Inculpatul a acordat victimei primul ajutor, aşa cum s-a priceput, în sensul că l-a stropit cu apă, solicitând în acest sens ajutorul martorilor care se aflau în bar, aspect ce este confirmat de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, inclusiv martorii indicaţi de părţile civile, respectiv M.G.A. (filele 34-40 dosar de urmărire penală) şi R.A.M. (filele 50-54 dosar de urmărire penală).
Inculpatul a precizat că nu a putut suna la 112, deoarece nu mai avea minute disponibile pe cartelă şi în acest sens, este posibil ca acesta să nu fi cunoscut împrejurarea că apelul la numărul de urgenţă este gratuit.
Faţă de aceste împrejurări se constată că fapta inculpatului se circumscrie infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi nu celei de omor, deoarece probele confirmă că lipseşte intenţia, directă sau indirectă, specifică infracţiunii de omucidere, acesta săvârşind fapta cu praeterintenţie, astfel că solicitarea părţilor civile de schimbare a încadrării juridice este lipsită de suport.
Instanţele, în mod corect au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi au procedat la individualizarea tratamentului penal conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., prin reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare este suficientă şi de natură a conduce la realizarea scopului general şi special al prevenţiei penale, având în vedere vârsta sa, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, şi prin urmare nu se impune majorarea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare ori majorarea termenului de încercare, obligaţiile impuse inculpatului pe perioada termenului de încercare fiind o garanţie în sensul reeducării acesteia.
Critica privind cuantumul redus al daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., întrucât stabilirea acestora ţine exclusiv de aprecierea pe care instanţa de apel a dat-o suferinţei provocate părţilor vătămate prin suprimarea vieţii victimei.
Faţă de cele arătate, instanţa de recurs va trebui să privească recursurile declarate de R.M., P.I., C.A., P.M. şi R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondate şi să le respingă ca atare, menţinându-se, astfel hotărârea atacată.
Văzând şi reglementările privind plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile R.M., P.I., C.A., P.M. şi R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.I.S.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 10 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, onorariu care în cuantum total de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3876/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3827/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
