ICCJ. Decizia nr. 3918/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3918/2012

Dosar nr. 6279/1/2012

Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe l ângă Tribunalul Călăraşi din 5 noiembrie 2010, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii - inculpatul G.M., pentru comiterea a două fapte penale aflate în concurs real, una de încăierare prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul G.V. , pentru comiterea unui număr de cinci infracţiuni aflate în concurs real, respectiv încăierare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru toate infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul B.M., pentru săvârşirea unui număr de patru infracţiuni, respectiv fapta de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., pentru toate infracţiunile cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul S.G., pentru comiterea a două infracţiuni aflate în concurs real, una de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul I.M. pentru comiterea în concurs real, a două infracţiuni, una de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru ambele fapte, inculpatul D.M.C., zis „B.", pentru săvârşirea a două infracţiuni, una de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul D.N., pentru săvârşirea a două infracţiuni de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele fapte cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul minor S.M.L., zis „Ş.", acesta în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea unui număr de opt fapte penale aflate în concurs real, respectiv, o faptă de omor calificat prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., două fapte de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., o faptă de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere, faptă prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi ameninţare prev. de art. 193 C. pen., pentru toate infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.

Prin actul de sesizare a instan ţei s-a reţinut că inculpatul minor S.M.L. , zis"Ş.", împreună cu inculpaţii majori G.M., G.V. , B.M., S.G. şi I.M., în noaptea de 22 august 2010 au participat la o încăierare pe raza comunei Sohatu, sat Progresu, jud. Călăraşi şi au tulburat ordinea şi liniştea publică împreună cu inculpaţii D.M.C. şi D.N. precum şi cu numitul D.A., victima infracţiunii de omor. S-a mai reţinut că inculpatul minor S.M.L., în aceeaşi noapte, a lovit-o pe victima D.A., într-o primă fază a conflictului, iar ulterior consumării infracţiunii de încăierare i-a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o ţeava metalică în zona capului, toracelui şi membrelor, lovituri ce au condus la decesul acesteia. Tot în rechizitoriu se mai arată că inculpatul minor S.M.L. împreună cu inculpaţii majori G.V. şi B.M., în aceeaşi noapte de 22 august 2010, au pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate D.F. şi au provocat distrugeri, inculpatul minor S.M.L. lovind-o pe aceasta şi proferând ameninţări la adresa aceleiaşi părţii vătămate D.F. Cauza a fost dedusă judecăţii la data de 5 noiembrie 2010 fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. 4858/116/2010. Prin sentinţa penală nr. 57 din 01 aprilie 2011, Tribunalul Călăraşi a apreciat corecta situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu şi calificarea juridică a faptelor şi a dispus condamnarea inculpaţilor astfel: S.M.L., zis „Ş.", la 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 lună închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 lună închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 193 C. pen. cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inc. minor S.M.L. va executa 8 ani închisoare, în regim de detenţie.

A interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prev. de art. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

A menţinut starea de arest a inculpatului minor, în baza art. 350 C. proc. pen. şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat prevenţia acestuia, respectiv reţinerea de 24 de ore de la 15 octombrie 2010 şi arestarea preventivă, de la 26 octombrie 2010, la zi.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. G.M. , la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. G.M. va executa 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. G.V., la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu apl. art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, cu apl. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. G.V. va executa 5 ani închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., a dispus revocarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pronunţată împotriva inculpatului prin sent. pen. nr. 31/2009 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare şi a repus în individualitatea lor cele două pedepse de 3 ani închisoare şi de 6 luni închisoare, pedepse pe care Ie-a contopit cu fiecare din cele 5 pedepse pronunţate prin prezenta sentinţă, inc. G.V. având de executat 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. B.M., la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acela şi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. B.M. va executa 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. S.G., la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 37 lit. b) şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. S.G. va executa 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inc. I.M., la 3 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. I.M. va executa 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. D.M.C., zis „B.", la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. D.M.C. va executa 3 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., a dispus revocarea restului neexecutat de 760 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare pron. împotriva inculpatului prin sentinţa penală nr. 54/2006 a Tribunalului Călăraşi şi potrivit art. 33-34 C. pen., a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele pronunţate prin prezenta sentinţă, inc. D.M.C. având de executat 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., şi cu ref. la art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe inc. D.N., la 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi cu ref. la art. 320 alin. (1)-(4) şi alin. (7) Legea nr. 202/2010, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. D.N. va executa 3 ani închisoare.

Pe latură civilă, în baza art. art. 998-999 C. civ., cu ref. la art. 14-15 C. proc. pen., a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.I. şi a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.P. la plata sumelor de 15.000 lei cu titlu de daune materiale şi de 40.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.P. la plata sumelor de 558 lei către Spitalul Judeţean de urgenţă Călăraşi şi de 4.101,11 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

A luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză ( pt. infr. de omor).

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.F. şi, luând act de acordul inculpaţilor S.M.L. (în solidar cu S.P.), G.V. şi B.M., îi obligă pe aceştia, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Prin încheierea din 06 aprilie 2011, Tribunalul Călăraşi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul susmenţionatei sentinţe penale în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a unei bare metalice aparţinând inculpatului G.V. aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Călăraşi, înregistrată la poziţia 21/2010, iar prin încheierea din 08 aprilie 2010 instanţa a dispus din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul aceleiaşi sentinţe penale în sensul că la alin. 23 se şi „în baza art. 86⁴ C. pen., dispune revocarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pronunţată împotriva inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2009 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare, descontopeşte această pedeapsă rezultantă şi pedepsele de 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor şi pe care le contopeşte (fiecare) cu fiecare din cele 5 pedepse pronunţate prin prezenta sentinţă, inculpatul G.V. având de executat 8 ani închisoare, şi nu 5 ani închisoare".

Împotriva hotărârii pronunţată în cauză, respectiv sentinţa penală nr. 57 din 01 aprilie 2010, au declarat apel, pe de o parte, inculpaţii G.M., G.V., S.G., B.M., D.N., D.M.C. şi inculpatul minor S.M.L., iar pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Curtea de Apel Bucure şti, prin decizia penală nr. 212/A din 07 iunie 2011, a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat sentinţa penală apelată ca şi încheierile din 06 aprilie 2011 şi 08 aprilie 2011 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Călăraşi.

Considerentele avute în vedere de Curte la desfiinţarea hotărârii pronunţate de Tribunalul Călăraşi au fost:- lipsa referatului de evaluare a inculpatului minor S.M.L. de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi, omisiune care, din perspectiva dispoziţiilor art. 482 alin. (2) C. proc. pen, este sancţionată cu nulitatea expresă, absolută a hotărârii şi impune cu necesitate rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă;- omisiunea instanţei de fond de a dispune introducerea în cauză şi citarea serviciului de probaţiune conform art. 484 alin. (2) C. proc. pen. şi a numitei S.F., mama inculpatului minor S.M.L., omisiune care a produs consecinţe asupra soluţiei pe latură civilă, aceasta, mama, fiind exclusă nemotivat de la r ăspunderea civilă solidară;- apoi, Curtea, a constatat nelegalitatea celor două încheieri prin care Tribunalul Călăraşi, a înţeles să înlăture pe calea procedurii îndreptării erorilor materiale prevăzute de art. 195 C. proc. pen., un aspect de vădită nelegalitate a hotărârii pe care instanţa a modificat-o în substanţa sa.

A apreciat Curtea că aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu consecinţa majorării pedepsei, reprezintă evident o chestiune de judecată ce nu ar putea fi remediată pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, după cum nici dispunerea măsurii confiscării unui corp delict nu poate fi dispusă în această modalitate;- pe latură civilă Curtea a constat, cu ocazia controlului judiciar, şi lipsa de temeinicie a soluţiilor dispuse de Tribunalul Călăraşi sub aspectul despăgubirilor acordate Spitalului de Urgenţă Călăraşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon.

Astfel, în primul caz, instanţa a dispus obligarea inculpatului minor, în solidar cu tatăl său S.P., la plata sumei de 558 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, deşi la dosar nu există o solicitare expresă a acestei unităţi spitaliceşti de acordare a sumelor menţionate. De altfel, din examinarea înscrisurilor aflate la filele 191-193 (voi 1 d.u.p) rezultă că aceste sume au reprezentat, în fapt, cheltuieli aferente efectuării necropsiei victimei D.A., iar nu cheltuieli de spitalizare.

Pe de altă parte, suma de 4101,11 lei acordată Spitalului Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru îngrijirile acordate inculpatului D.N., aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 159 din vol. 1 d.u.p. Or, în condiţiile în care se reţine că leziunile suferite de această persoană au fost produse ca urmare a încăierării în care au fost implicaţi şi ceilalţi coinculpaţi, nu rezultă argumentele pentru care instanţa a apreciat necesară obligarea doar a inculpatului minor la plata acestor cheltuieli.

Omisiunea instanţei de a expune argumentele pe care s-au fundamentat aceste soluţii au determinat imposibilitatea cenzurării lor de către instanţa de apel, aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanţa de rejudecare.

În final, Curtea a apreciat că deşi nulitatea absolută sancţionează, în cauză, doar nerespectarea dispoziţiilor relative la judecarea inculpatului minor, totuşi se impune desfiinţarea întregii hotărâri şi rejudecarea cauzei în integralitatea sa de către aceeaşi instanţă. În acest sens, a avut în vedere specificul infracţiunii de încăierare deduse judecăţii şi strânsa legătură între acţiunile pe care se presupune că fiecare inculpat Ie-a desfăşurat pe parcursul încăierării, dar şi poziţia manifestată de inculpatul S.M.L., care a negat comiterea faptei de omor, susţinând că autorul acesteia ar fi coinculpatul G.M.

Aceste elemente au evidenţiat necesitatea judecării împreună a tuturor inculpaţilor în vederea lămuririi complete a cauzei, nefiind în interesul unei bune judecăţi o eventuală disjungere în condiţiile prevăzute de art. 38 C. proc. pen.

Prin sentin ţa penală nr. 175 din 22 decembrie 2011 a Tribunalului Călăraşi - Secţia penală s-au respins cererile inculpaţilor privind soluţionarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei.

În baza art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inc. minor S.M.L., zis „Ş.", la 12 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 lună închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 lună închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu apl. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inc. minor S.M.L. va executa 12 ani închisoare, în regim de detenţie.

A interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prev. de art. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

A menţinut starea de arest a inculpatului minor, în baza art. 350 C. proc. pen. şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) compută prevenţia acestuia, respectiv reţinerea de 24 de ore de la 15 octombrie 2010 şi arestarea preventivă, de la 26 octombrie 2010, la zi.

A respins cererea inculpatului G.M. privind achitarea pentru faptele comise precum şi cererea privind aplicarea art. 73 lit. b), respectiv reţinerea circumstanţei provocării.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inc. G.M., la 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. G.M. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului G.M. , pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inc. G.V., la 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu apl. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, cu apl. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. G.V. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare. În baza art. 86⁴ C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare pronunţată împotriva inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2009 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare, pedeapsa pe care inculpatul G.V. o va executa pe lângă pedeapsa pronunţată prin prezenta hotărâre acesta având de executat 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului G.V., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inc. B.M., la 6 luni închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33-34 C. pen., inc. B.M. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului B.M., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., în baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inc. S.G., la 6 luni închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33-34 C. pen., inc. S.G. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului S.G., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inc. I.M., la 3 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33-34 C. pen., inc. I.M. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului I.M., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. În baza art. 81-82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pronunţată împotriva inculpatului I.M., principale şi accesorii, pe o durată de trei ani calculată de la rămânerea definitivă a prezentei, perioadă ce constituie termen de încercare.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei. A respins cererile formulate de inculpaţii D.N. şi D.M.C. privind înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.C., zis „B.", la 1 lună închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inc. D.M.C. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. În baza art. 39 C. pen., a dispus revocarea restului neexecutat de 760 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare pron. împotriva inculpatului prin sent. pen. nr. 54/2006 a Tribunalului Călăraşi şi potr. art. 33-34 C. pen., contopeşte acest rest cu fiecare din pedepsele pronunţate prin prezenta sentinţă, inc. D.M.C. având de executat 760 de zile închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului D.M.C., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inc. D.N., la 1 lună închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33-34 C. pen., inc. D.N. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. În baza art. 81-82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pronunţată împotriva inculpatului D.N., principale şi accesorii pe o durată de trei ani calculată de la rămânerea definitivă a prezentei, perioadă ce constituie termen de încercare. A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei. În baza art. 998-999 C. civ., cu ref. la art. 14-15 C. proc. pen., a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.I. şi obligă pe inculpatul minor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, S.P. şi S.F., la plata sumelor de 15.000 lei cu titlu de daune materiale şi de 50.000 lei, cu titlu de daune morale. În baza art. 313 Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, S.P. şi S.F., la plata sumelor de 558 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi şi de 4.101,11 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de spitalizare. A luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A dispus confiscarea specială în folosul statului în baza art. 118 lit. b) C. pen. de la inculpatul G.V. a unei bare metalice în lungime de 76 cm aflată la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Călăraşi, şi înregistrată în registrul special la poziţia 21/2010. A obligat pe fiecare dintre următorii inculpaţi: G.V., B.M. S.G., I.M., D.M.C., D.N. şi G.M. la câte 2000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei pentru fiecare reprezintă onorariu apărător oficiu şi pe inculpatul minor S.M.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente la 2000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 400 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. De asemenea, au fost audiaţi inculpaţii, cu excepţia inc. I.M., care nu s-a prezentat în instanţă, au fost reascultaţi martorii din acte, martorii din acte, cu excepţia martorei B.L., care nu s-a prezentat în faţa instanţei şi a fost efectuat referatul de evaluare pentru inculpatul minor. Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt. Inculpatul G.M. este vecin cu victima D.A., care, în preajma sărbătorilor pascale ale anului 2010 a fost găsit cu fiica inculpatului G.M. la o oră înaintată la marginea localităţii de domiciliu, sat Progresu, pe raza căreia,ulterior, s-a vorbit că victima ar fi violat-o motiv ce a generat o stare de conflict între cele două familii. Inculpaţii G.V., B.M. şi G.M. sunt fraţi şi prieteni cu inculpaţii S.G. şi I.M. Inculpatul minor S.M.L. este cumnatul inculpatului G.V. Inculpaţii D.M.C. şi D.N. sunt unchii victimei D.A.

În ziua de 22 august 2010 inculpatul minor S.M.L. se afla în vizită la cumnatul său G.V. unde au făcut un grătar şi au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 19,00, G.V. i-a propus minorului să meargă în vizită la fratele său G.M., din com. Sohatu, sat Progresu şi, înainte de plecare, minorul a pus în maşina cumnatului său, în partea din stânga-faţă, lângă scaunul şoferului, o ţeava metalică, despre care ştia că este purtată frecvent de către proprietar, în autoturismul său. Acest aspect a fost confirmat, în declaraţii, de către inc. G.M. Cei doi s-au deplasat cu acest autoturism, de culoare albastră, condus de inc. G.V., la domiciliul inc. G.M., în jurul orelor 20,00, unde au consumat bere, timp în care acesta din urmă s-a certat cu D.N., tatăl vitreg al victimei, pe fondul stării conflictuale menţionate. Ulterior, inc. minor şi G.V. au plecat la barul SC „D." SRL din centrul satului Progresu, cu autoturismul amintit şi condus de acesta din urmă, unde au ajuns în jurul orelor 21,30, au parcat autoturismul în faţa barului cu faţa spre căminul cultural şi au băut bere şi băuturi energizante cumpărate de la bar.

La scurt timp a venit inc. S.G. din corn. Plătăreşti, sat Dorobanţu, care s-a deplasat cu scuterul din localitatea de domiciliu până la barul din satul Progresu, însoţit de inc. I.M., precum şi de inc. B.M., însoţit de inc. G.M. La un moment dat, în faţa barului şi-a făcut apariţia victima D.A., care a discutat cu persoanele menţionate, preţ de câteva minute. Având cunoştinţă de starea conflictuală menţionată, prin prisma relaţiilor de rudenie cu G.M., inc. minor a realizat că victima ar trebui „pedepsită", astfel că, în timpul discuţiei, acesta s-a îndreptat către victimă şi i-a aplicat două lovituri cu pumnii în zona feţei. După ce a fost lovită, victima a mers la domiciliul unchilor săi, fraţii inculpaţi D., cărora Ie-a explicat că a fost agresată verbal şi fizic de către inc. minor şi de rudele şi prietenii acestuia. În urma celor învederate, victima, împreună cu unchii săi, au hotărât să se răzbune şi, în acest sens, s-au înarmat cu bâte şi ciomege din curtea părţii vătămate D.F., după care, însoţiţi de N.A.L. şi D.C.F., au mers la barul din centrul satului, unde se aflau persoanele care au agresat-o pe victimă. în acest timp, martorul A.F. Ie-a adus la cunoştinţă persoanelor din grupul lui S.M.L. faptul că victima are de gând să se răzbune şi, deşi au înţeles, inc. S.M.L., G.V., G.M., B.M., S.G. şi I.M. au rămas în faţa barului, continuând să consume băuturi alcoolice şi energizante. La un moment dat, în jurul orelor 23,00, victima a revenit în faţa barului SC „D." SRL împreună cu D.N. şi D.M.C., înarmaţi cu obiectele menţionate şi însoţiţi de cei doi martori arătaţi anterior, aceştia din urmă neînarmaţi şi nepregătiţi pentru încăierare. Odată ajuns în faţa barului, inc. D.M.C. i-a aplicat inc. G.M. mai multe lovituri peste faţă, mâini şi picioare, cu un corp dur, care a început să sângereze în zona bărbiei. Imediat, inc. S.M.L. şi inc. G.V., B.M., S.G. şi I.M., observând că, în curtea căminului cultural se aflau mai multe persoane, printre care şi victima şi inc. D.N., au ieşit în întâmpinarea acestora, mergând în acea direcţie, încăierându-se. Anterior declanşării scandalului, martorii N.A.L. şi minorul D.C.F. au fugit, neparticipând la altercaţie. În timpul încăierării, inc. S.M.L. a revenit în faţa barului, a luat ţeava metalică din autoturism şi a intrat din nou în curtea căminului cultural, continuând să se bată.

Urmare loviturilor primite, victima a căzut şi s-a retras, şchiopătând, într-un colţ al curţii căminului cultural, pentru a nu fi bătut din nou. La un moment dat, inc. S.M.L. a revenit singur din curtea căminului cultural până în apropierea barului, având ţeava metalică în mână. în acel moment, inc. G.M. i-a spus minorului că victima se află în curtea căminului cultural, indicându-i generic: „vezi, mă, că mai e unul acolo". Imediat, minorul a mers la locul în care se afla victima, aplicându-i mai multe lovituri cu ţeava metalică peste întreg corpul, fără ca acesta să mai riposteze. În acest timp, inc. G.V., B.M., S.G. şi I.M. se aflau în încăierare cu inc. D.N. şi D.M.C., cei din urmă reuşind să scape prin fugă, către domiciliul lor. Inc. I.M. a fugit în timpul încăierării, iar ceilalţi inculpaţi din grupul său şi anume G.V., B.M., S.G., s-au întors în faţa barului, acesta din urmă observând că victima era lovită cu ţeava metalică de către inc. S.M.L. În aceste circumstanţe, inc. S.G. a mers la locul unde inc. minor o lovea pe victimă şi a intervenit pentru ca acesta să înceteze agresiunea, luându-i din mână ţeava metalică. Ulterior, cei doi au ajuns în faţa barului, unde inc. minor a încercat să îndrepte ţeava metalică, lovind cu aceasta platforma betonată a hidroforului din faţa barului şi de autoturismul inc. G.V., după care a pus-o în locul de unde a luat-o. După aprox. 15 minute, timp în care au mai consumat băuturi alcoolice, inc. S.G. s-a deplasat cu motoscuterul său la domiciliul inc. G.M., iar inc. S.M.L. şi inc. G.V. şi B.M. s-au deplasat cu autoturismul condus de către inc. G.V. până la domiciliul părţii vătămate D.F. Cu excepţia inc. G.M., ceilalţi inculpaţi au pătruns în curtea locuinţei, au distrus bunuri (gardul împrejmuitor şi geamurile uşilor locuinţei) ale părţii vătămate, solicitându-i să-i predea pe fiii săi, inc. D.N. şi D.M.C., iar la răspunsul negativ al acesteia, inc. S.M.L. a ameninţat-o şi a lovit-o cu o ulucă ruptă din gardul împrejmuitor. În final, inculpaţii au părăsit curtea locuinţei părţii vătămate şi s-au îndreptat, cu autoturismul condus de către inc. G.V. la domiciliul inc. G.M. După încheierea altercaţiei dintre inculpaţi, din curtea căminului cultural, martorii B.L., D. T. (sora victimei) şi alte persoane, s-au apropiat de victimă şi au constatat că aceasta nu mai mişcă, ci doar răsufla, era inconştientă, ghemuită şi culcată pe o parte, nu vorbea, horcăia, fiind lovită la ochiul drept şi în zona feţei, însă nu sângera abundent. S-au apelat Serviciul de Ambulanţă şi Poliţia, la faţa locului sosind agentul de poliţie M.A., care a constatat că victima avea puls, respira greu şi neregulat, martorii căzând de acord să transporte victima către spitalul din Budeşti, sens în care l-au urcat în autoturismul condus de S.B., proprietatea acestuia, în maşină urcând şi agentul de poliţie, în dreapta-faţă, precum şi martorii A.F. şi D.N., pe bancheta din spate. La ieşirea din satul Progresu, conducătorul auto a pierdut controlul volanului, autoturismul a derapat, s-a răsucit şi s-a răsturnat în afara părţii carosabile, pe partea dreaptă a drumului, oprindu-se în apropierea unui mal de pământ, cu roţile în sus. Niciunul dintre ocupanţi nu a suferit vătămări corporale, au ieşit din autoturism, după care şi-a continuat drumul cu un alt autoturism, aparţinând numitului l.C., din satul Progresu, com. Sohatu. Pe raza com. Vasilaţi, victima a fost preluată de un autovehicul al Serviciului de Ambulanţă, unde personalul medical i-a acordat primul ajutor, dar la Spitalul Budeşti s-a constatat decesul.

Cheltuielile de înmormântare au fost suportate de partea vătămată I.I. Raportul medico-legal de necropsie nr. 3153/A3/272 din 14 octombrie 2010 emis de SML Călăraşi evidenţiază că moartea lui D.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningeene, hematomului subdural şi contuziei cerebrale urmare a unui traumatism cranio-cerebral. Acelaşi raport a menţionat că leziunile de la nivelul regiunii frontale drepte şi cele de la nivelul hemitoracelui stând au putu fi produse prin lovire cu corp dur, posibil rangă de fier şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Ulterior evenimentelor din seara de 22 august 2010 persoanele implicate s-au prezentat la SML Călăraşi, în vederea examinării medico-legale pentru fiecare întocmindu-se raport constatare. Astfel, pentru inculpatul D.M.C. s-a emis Raportul de constare medico-legală nr. 2623/A1/357 din 03 noiembrie 2010 din care rezultă că acesta prezintă leziuni ce pot data din noaptea de 22 august 2010 pentru vindecarea cărora sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, pentru D.N. s-a emis Raportul de constatare medico-legală nr. 2622/A1/356 din 01 noiembrie 2010 care a concluzionat că susnumitul a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 22 august 2010 şi necesită 45 zile de îngrijiri medicale.

Au fost examinaţi şi inculpaţii S.M.L. , G.V. şi S.G. stabilindu-se că aceştia nu prezintă semne de violentă pe corp, cu excepţia inculpatului minor care prezintă leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale.

Inculpatul G.M., conform certificatului medico-legal nr. 2592/A2/609 din 31 august 2010, prezintă leziuni ce necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul minor S.M.L. a fost examinat psihiatric şi conform Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3106/A1/437 din 13 octombrie 2010 emis de SML Călăraşi acesta a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentele comiterii infracţiunii, având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată.

Audia ţi inculpaţii pe parcursul procesului penal, respectiv atât în faza de urmărire penală cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, în cele două cicluri procesuale, aceştia au avut o atitudine de recunoaştere a faptelor cu următoarele circumstanţieri. Inculpaţii G.M., G.V., S.G. şi B.M. au recunoscut săvârşirea tuturor faptelor astfel cum sunt descrise în actul de inculpare, calificarea juridică a acestora şi şi-au menţinut declaraţiile date.

C ât priveşte inculpatul minor S.M.L. acesta a recunoscut săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina sa, precizate în actul de inculpare şi în prezenta mai puţin infracţiunea de omor, faptă pe care nu a recunoscut-o în cadrul primei judecăţi, dar pe care a recunoscut-o la urmărire penală şi cu ocazia rejudecării după casare. Dacă în prima declaraţie, fila 140, voi I instanţă inculpatul minor arăta: "precizez că şi eu l-am lovit pe victima cu o ţeava dar sunt singur că nu aceste lovituri l-au omorât dat fiind că eu l-am lovit numai în zona picioarelor în timp ce G.M. l-a lovit pe tot corpul. Eu personal l-am văzut pe acest inculpat lovind victima şi în aprecierea mea a lovit mai mult decât mine", în declaraţia dată în urma desfiinţării primei hotărârii inculpatul minor precizează „Recunosc toate faptele reţinute în sarcina mea, inclusiv infracţiunea de omor. Singur am comis infracţiunea de omor. Singur l-am omorât pe D.A. "De asemenea inculpatul D.M.C. şi-a schimbat declaraţiile pe parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală şi în faţa primei instanţe a recunoscut cele două fapte imputate prin rechizitoriu, dar apoi a revenit asupra declaraţiilor date manifestând o atitudine de negare a comiterii faptelor. Inculpatul D.N. a recunoscut faptele pe tot parcursul procesului penale. Cererile inculpaţilor privind judecarea în procedura recunoaşterii vinovăţiei au fost respinse, faţă de aspectele declarate de inculpaţi şi faţă de dispoziţiile din decizia de desfiinţare. În acelaşi sens, s-a apreciat că faptele inculpaţilor sunt extrem de grave şi disp. art. 320¹ C. proc. pen. nu sunt oportune. Instanţa de fond a mai arătat că, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere circumstanţele reale, numărul faptelor, participaţia fiecăruia şi consecinţele produse, precum şi datele personale. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.G., B.M., D.N., D.M.C., G.V., G.M. şi S.M.L. Î n faţa instanţei de apel, au fost audiaţi inculpaţii B.M., G.V. şi S.M.L., care au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., inc. G.M. care a menţinut declaraţiile de nerecunoaştere, D.N. şi S.G., care au menţinut declaraţiile de recunoaştere a faptelor.

Apelantul D. M.C. şi intimatul l.M. nu s-au prezentat în faţa instanţei, fiind legal citaţi.

Prin apelurile declarate, inc. B.M., S. G., G.V. şi S.M. au solicitat redozarea pedepselor aplicate prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Inculpatul D.N., a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate, prin înlăturarea circumstanţei agravante prev. la art. 75 lit. a) C. pen. şi reţinerea provocării, nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute.

Inculpatul G.M.C. a solicitat reducerea pedepsei av ând în vedere atitudinea sa sinceră şi suspendarea executării pedepsei. Inculpatul G.M. a solicitat, în principal, achitarea sa conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapte de încăierare, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special reţinând circumstanţele atenuante prev. la art. 73 lit. a), b) şi art. 74 C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Verific ând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele. Având în vedere stadiile procesuale parcurse în cauză şi a căilor de atac exercitate de inculpaţi, precum şi declaraţiile de recunoaştere ale acestora (cu excepţia inc. G.M.), s-a apreciat că se ridică problema respectării principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac şi cea a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. prin interpretarea momentului procesual al declaraţiilor de recunoaştere.

Toate aceste criterii de verificare a sentin ţei, s-a apreciat că au influenţă asupra cuantumului fiecărei pedepse, respectiv al limitelor de pedeapsă stabilite de lege.

Instan ţa de fond a motivat neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. prin aspectele contradictorii declarate de inculpaţi şi prin aceea că faptele sunt extrem de grave şi, astfel, disp. art. 320¹ nu sunt oportune.

Pe de alt ă parte, s-a reţinut că, există situaţia în care, inculpaţilor le-au fost aplicate disp. art. 320¹ C. proc. pen. la prima judecată în fond, iar, în urma apelurilor acestora, nu le-au mai fost aplicate la cea de-a doua judecată, majorând pedepsele cu încălcarea principiului neagravării situaţiei.

Pe baza celor ar ătate, verificând apelurile declarate, s-au constatat următoarele:Apelul inc. S.M.L., în faza de apel, inculpatul a recunoscut faptele şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În urma judecăţii în primul ciclu procesual, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. ( 1)-175 lit. i) C. pen. la 8 ani închisoare şi, ca urmare a declarării apelului, în al doilea ciclu procesual, a fost condamnat la 12 ani închisoare, fără a aplica dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. , agravându-i situaţia. Ca urmare, aplicând şi disp. art. 320¹ C. proc. pen. , curtea a aplicat o pedeapsă între alte limite, respectiv între 5 ani şi 8 ani şi 100 zile închisoare, cu respectarea criteriilor pre. La art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Acela şi criteriu trebuia aplicat şi pentru celelalte 7 pedepse aplicate, cu respectarea disp. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 320¹ C. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând pedepse situate între limitele ce rezultă din aplicarea acestor texte de lege.

În consecin ţă, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.M.L. şi s-a procedat conform celor arătate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi; Apelul inc. G.M.- inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. , arătând, în motivele depuse la dosar, că nu au existat două tabere, grupuri, care să săvârşească acte de violenţă una asupra alteia, ci doar o grupare care a atacat o altă grupare, care a acţionat numai pentru a se apăra.

Fa ţă de cererea inculpatului referitoare la lipsa acestor elemente, respectiv tabere sau grupări, s-a menţionat că elementele menţionate nu fac parte din conţinutul constitutiv al infr. prev. la art. 322 alin. (1) C. pen. S-a reţinut că, elementul esenţial este participarea la încăierare, indiferent de câte tabere sau grupuri există şi fără a se putea stabili exact persoana care a lovit şi persoana lovită, aceasta fiind deosebirea faţă de infracţiunea de lovire sau vătămare corporală. În cauză, inc. G.M. a participat la încăierare, ceea ce rezultă şi din declaraţiile sale, între mai multe persoane, fiind şi agresor şi agresat, fără a se putea stabili exact persoanele care au lovit, sau care au fost lovite. Din această perspectivă, cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu a putut fi primită. La prima judecată în fond, inculpatul a dat declaraţii de recunoaştere, iar ulterior, la cel de-al doilea ciclu procesual a revenit asupra acestora, ceea ce arată şi poziţia sa oscilantă, determinată de încercarea de a nu răspunde penal pentru faptele sale. Constatând că fapta a fost săvârşită împreună cu un inculpat minor, s-a aplicat o pedeapsă orientată către maximul special, inc. G.M. fiind şi cel care a iniţiat conflictul. Pentru fapta prevăzută la art. 321 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul G.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, majorată peste maximul special de 5 ani închisoare, considerată excesivă, iar orientarea către maximul special este considerată îndestulătoare şi în ideea menţinerii proporţiilor maxime ale pedepselor prev. de lege, acesta fiind motivul admiterii apelului declarat de inc. G.M. Prin apelul său, inc. G.V. a solicitat reducerea pedepselor având în vedere circumstanţele sale personale. S-a constatat că, în cazul inculpatului, nu a fost respectat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, precum şi neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. Astfel inculpatului i s-au majorat pedepsele în cel de-al doilea ciclu procesual, ca urmare a exercitării căii de atac de către acesta, motiv pentru care pedepsele au fost reindividualizate, cu respectarea criteriilor prev. la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a principiilor menţionate deja. S-a mai constatat că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că în baza art. 86⁴ C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa pe l ângă fiecare pedeapsă aplicată în cauză, având de executat în final, pedeapsa cea mai grea.

Inculpatul B.M. a solicitat, prin apelul s ău, reducerea pedepselor. Motivarea admiterii apelului a fost nerespectarea principiului neagravării situaţiei şi neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatului i s-au majorat pedepsele pentru infrac ţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) şi art. 321 alin. (1) C. pen., în prima judecată pe fond i s-au reţinut dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., iar în cea de-a doua i-au fost înlăturate, în mod greşit, aşa cum a mai fost motivat mai sus.

Dup ă admiterea apelului, s-au redus în mod corespunzător pedepsele aplicate, respectând principiul neagravării şi în limitele prev. prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., precum şi prin respectarea criteriilor prev. la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Inculpatul S.G. a solicitat reducerea pedepselor, apelul urmând a fi admis prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., aşa cum şi în primul fond s-a procedat, aceste dispoziţii fiind înlăturate în cel de-al doilea ciclul procesual, ca urmare a exercitării căii de atac de către inculpat.

Pedepsele au fost individualizate conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de contribuţia şi gradul de participare şi de pericolul social al fiecăreia dintre cele două fapte.

Inculpatul D.M.C. a solicitat, prin apelul său reducerea pedepselor având în vedere circumstanţele sale personale.

Fa ţă de motivarea expusă mai sus şi având în vedere declaraţie inculpatului dată în faţa instanţei, s-au reţinut disp. art. 320¹ C. proc. pen. , însă, s-a constatat că nu există motive pentru reducerea pedepselor.

Astfel, pentru fapta prev ăzută la art. 322 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată la maximul special, iar pentru fapta prev. la art. 321 alin. (1) C. pen., comisă în stare de recidivă, s-a apreciat, de asemenea, că minimul special aplicat este îndestulător şi nu se justifică coborârea pedepsei sub acest minim. Cuantumul pedepsei rezultante este determinat de restul rămas neexecutat de 760 de zile închisoare, pe care instanţa de fond l-a contopit, în baza art. 39 C. pen., cu ambele pedepse, în mod greşit.

Corect ând această contopire, doar cu pedeapsa aplicată pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) că, fiind îndeplinite condiţiile recidivei, pe acest aspect, s-a admis apelul declarat de inculpat.

Inculpatul D.N. a solicitat reducerea pedepselor sub minimul special, prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale şi înlăturarea agravantei prev. la art. 75 lit. a) C. pen., întrucât a fost provocat.

Pe de alt ă parte, s-a reţinut că este neîndoielnic faptul că inculpatul a comis fapta prevăzută la art. 321 alin. (1) C. pen. Împreună cu mai mult de 3 persoane, iar, pe de alt ă parte, motivul provocării nu are relevanţă asupra numărului de persoane participante la faptă. Pentru ambele fapte, instanţa de fond a aplicat pedepse orientate către minimul special, suspendând executarea pedepsei rezultante, acordând astfel suficientă clemenţă, bazată pe posibilităţile de îndreptare datorate circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului.

Motivul admiterii apelului inculpatului este acela al re ţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., pentru considerentele arătate mai sus.

Pe latur ă civilă, instanţa a constatat greşita obligare a inculpatului minor S.M.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente, la despăgubiri către Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon, cheltuieli care vizează spitalizarea inc. D.N. şi nu cele ale victimei. Pe acest aspect, efectele apelurilor au fost extinse asupra părţilor responsabile civilmente, urmând să înlăture obligarea la plată. Cu privire la constituirea de parte civilă a Spitalului Judeţean de urgenţă Călăraşi, s-a constatat că aceasta parte civilă a comunicat în termen cheltuielile efectuate, însemnând o constituire implicită de parte civilă, înainte de citirea actului de sesizare, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs sus ţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reţinerea circumstanţelor atenuante, având drept consecinţă reducerea pedepsei de 5 ani închisoare.

Examin ând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat B.M., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului de către instanţa de apel, a fost corect individualizată.

A şadar, înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv. Inculpatul B.M. împreună cu inculpatul minor S.M.L., zis"Ş.", şi cu inculpaţii majori G.M., G.V. , S.G. şi M.M., în noaptea de 22 august 2010 au participat la o încăierare pe raza comunei Sohatu, sat Progresu, jud. Călăraşi şi au tulburat ordinea şi liniştea publică împreună cu inculpaţii D.M.C. şi D.N. precum şi cu numitul D.A., victima infracţiunii de omor, precum şi că inculpatul minor S.M.L., în aceeaşi noapte, a lovit-o pe victima D.A. , într-o primă fază a conflictului, iar ulterior consumării infracţiunii de încăierare i-a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o ţeava metalică în zona capului, toracelui şi membrelor, lovituri ce au condus la decesul acesteia. De asemenea inculpatul minor S.M.L. împreună cu inculpaţii majori G.V. şi B.M., în aceeaşi noapte de 22 august 2010, au pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate D.F. şi au provocat distrugeri, inculpatul minor S.M.L. lovind-o pe aceasta şi proferând ameninţări la adresa aceleiaşi părţii vătămate D.F., împrejurări care imprimă faptelor săvârşite o gravitate deosebită.

Astfel, instan ţa de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului într-un alt cuantum decât cel stabilit de către instanţa de apel prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului s-a reţinut acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, s-au reţinut dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., însă, înalta Curte apreciază că nu se justifică reţinerea unor circumstanţe personale, instanţele au ţinut cont de persoana inculpatului, poziţia procesuală, astfel că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse rezultante întru-un cuantum de 5 ani închisoare.

A şadar, înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385¹⁴ C. proc. pen., neimpunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei aplicată inculpatului în raport de pluralitatea infracţiunilor săvârşite pedeapsa aplicată fiind just individualizată.

Fa ţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia l-a Penală.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.M., durata de ţinerii în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Călăraşi, de la 28 septembrie 2012 la 28 noiembrie 2012.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Călăraşi şi se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, având în vedere c ă, în mod greşit Tribunalul Călăraşi a emis MEPI înainte ca sentinţa de condamnare cu privire la acest inculpat să fie definitivă.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c ătre stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia l-a Penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.M., durata de ţinerii în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Călăraşi, de la 28 septembrie 2012 la 28 noiembrie 2012.

Anuleaz ă mandatul de executare a pedepsei închisorii emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Călăraşi şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitiv ă.

Pronun ţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2012

← ICCJ. Decizia nr. 3969/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3876/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3812/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3827/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3831/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3876/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002), (Legea 161/2003 modificată ICCJ. Decizia nr. 3969/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3984/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3988/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4007/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs