ICCJ. Decizia nr. 3969/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3969/2012
Dosar nr. 5175/189/2011
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 31 ianuarie 2012 Judecătoria Bârlad, a respins cererea formulată de partea vătămată P.G. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.P., prin rechizitoriul din 15 aprilie 2011 în dosarul nr. 786/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, din infracţiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor prev. de art. 174 C. pen. şi tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 175 C. pen.
A condamnat inculpatul A.P., la pedeapsa de;
- 7ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dauna părţii vătămate P.G.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dauna părţii vătămate P.G.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dauna părţii vătămate O.A.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventiv a inculpatului A.P. de la 28 noiembrie 2010 - la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului A.P.
A condamnatul inculpatul M.G., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen., în dauna părţii vătămate P.G.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventiv a inculpatului M.G. de la 28 noiembrie 2010 - 26 decembrie 2010.
În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale a închisorii şi a fixat termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A admis acţiunea civilă formulată de către părţile civile P.G. şi O.A.
A obligat inculpatul A.P. în solidar cu inculpatul M.G., să plătească părţii vătămate P.G. suma de 3.300 lei reprezentând daune materiale.
A obligat inculpatul A.P. să plătească părţii vătămate O.A., suma de 1.525 lei reprezentând de daune materiale.
A obligat inculpaţii să plătească statului suma de 2.800 lei respectiv, suma de 2.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
1. Faptele inculpatului A.P. de a pătrunde fără drept în locuinţa părţii vătămate P.G., în noaptea de 05 noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, împreună cu alte persoane printre care şi învinuitul A.F. şi de a exercita violenţe asupra părţii vătămate P.G., producând leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, violenţe exercitate cu scopul de a sustrage bunuri, plecând în final cu suma de 450 lei, o cameră video, un reportofon şi un telefon mobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. Fapta inculpatului M.G. de a sta de pază în apropierea porţii locuinţei părţii vătămate P.G. în noaptea de 05 noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, la solicitarea fraţilor A., să-i anunţe prin telefon, în cazul în care observă persoane pe drum şi care l-au informat că vor pătrunde în domiciliul părţii vătămate pentru a sustrage bunuri, fără ca inculpatul M.G. să aibă cunoştinţă că inculpaţii exercită violenţe asupra părţii vătămate în scopul însuşirii de bunuri, bunuri sustrase de care şi inculpatul M.G. a beneficiat ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu: proces-verbal de consemnare a plângerii, declaraţia părţii vătămate P.G., raport de expertiză medico-legală, adrese şi acte depuse de partea vătămată cu privire la bunuri, dovadă de predare a telefonului şi încărcătorului către partea vătămată, planşă foto, proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, acte procedurale pentru percheziţie, proces-verbal de efectuare a percheziţie domiciliară la M.G., proces-verbal de efectuare a percheziţie domiciliară la A.P., procese-verbal de percheziţie şi planşe foto S.M., proces-verbal de conducere în teren şi planşe foto a inculpatului M.G., proces-verbal de recunoaştere după fotografii cu planşe foto, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de constatare tehnico-ştiinţifică a scoch, proces-verbal de examinare criminalistică a telefonului, dovadă de ridicare, dovadă de predare, declaraţii martori P.V., H.C., A.N., A.C., S.M.N., N.G., S.C.D., P.V., N.I.G., S.V.V., S.G., M.M., M.I., M.V., U.M., B.M., S.S.F., V.G., D.C.I., A.M.V., S.P., V.P., acte şi mandate de aducere A.L., declaraţii J.D., I.T., M.M., M.M., P.Ş., P.M., S.C.A., A.C., S.M., D.C., A.M.R., proces-verbal de certificare şi note telefonice, acte procedurale, proces-verbal de depistare, proces-verbal de confruntare, plângere parte vătămată O.A., acte procedurale, declaraţie parte vătămată O.A., proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşă foto, proces-verbal de percheziţie, planşă foto, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţie S.M., declaraţie martori D.I., I.G., G.G., G.C., P.R., A.C., proces-verbal de confruntare, declaraţie martori Ş., E.N., cazier A.P., declaraţii inculpaţi A.P. şi M.G., cazier A.F., cazier D.M.D., procese-verbale de căutare, adresă Interpol, acte procedurale, memorii depuse de partea vătămată, acte procedurale privind pe inculpaţi.
Inculpatul M.G. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, şi în consecinţă, instanţa, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul A.P. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, declarând că se consideră nevinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a solicitat probe în susţinerea şi dovedirea tezei nevinovăţiei sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume dispoziţiile părţii generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.
Instanţa a apreciat că pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi este sporit, prin mijloacele violente, modul de concepere a faptei, în grup, într-o locuinţă, alegerea premeditată a victimei, persoană în vârstă, care locuia singură.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea vătămată P.G. şi inculpatul A.P.
Partea vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tentativă la omor, iar inculpatul a solicitat reaprecierea probelor şi achitarea sa, întrucât nu este autorul faptei.
Prin decizia penală nr. 445 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Instanţa de recurs a reţinut că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este legală, criticile reiterate de partea vătămată P.G. fiind nefondate întrucât inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate, pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, cu intenţia de a-l deposeda de bunuri şi în acest scop a lovit partea vătămată producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, astfel că intenţia inculpatului a fost aceea de a-şi însuşi fără drept bunuri ale părţii vătămate exercitând actele de violenţă în acest scop, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen., în concurs cu infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat, în condiţiile recidivei postexecutorii.
S-a mai reţinut că, la stabilirea tratamentului sancţionator s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa fiind dozată corespunzător gravităţii faptei dar şi în acord cu disp. art. 52 C. pen.
De asemenea s-a apreciat că şi pe latură civilă, instanţa de fond a administrat un probator complet, ce a fost judicios apreciat, părţii vătămate recurente fiindu-i acordate în întregime despăgubirile materiale pe care le-a solicitat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată P.G.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, înalta Curte potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de partea vătămată P.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3984/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3918/2012. Penal → |
|---|
