ICCJ. Decizia nr. 4010/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4010/2012
Dosar nr. 12265/121/2011
Şedinţa publică din 5 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 248 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Galaţi a respins, ca fiind nefondată, cererea inculpatului D.D. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecăţii din infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi referire la art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de omor (faptă comisă la 29/ 30 septembrie 2011).
În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului mai sus menţionat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.D. şi, în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 30 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la disp. art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul D.D. către partea civilă C.Ş. la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale precum şi la plata unor daune morale în sumă de 10.000 lei.
A fost obligat inculpatul D.D. la plata unei contribuţii lunare de întreţinere pentru minora M.C. (fiica victimei M.C.V.) în cuantum de 25% din venitul minim pe economia naţională de la data săvârşirii infracţiunii (30 septembrie 2011) până la majoratul minorei (21 mai 2029).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor înţepător (cuţit cu lungimea de 25 cm, lungimea lamei de 14 cm şi lăţimea de 2 cm), folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor (consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului şi în procesele verbale de ridicare obiecte) să fie păstrate la instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În conformitate cu disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul de apărător desemnat din oficiu în cauză în privinţa inculpatului - 200 lei - s-a dispus a fi avansat Baroului Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei (D-na av. A.M.).
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2100 lei, sumă înglobând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Prin Rechizitoriul cu nr. 975/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de disp. art. 174 alin. (1) C. proc. pen., reţinându-se în esenţă că în noaptea de 29/ 30 septembrie 2011, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, inculpatul a aplicat victimei M.C.V. o lovitură cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit) în zona braţului drept, producându-i acesteia o plagă înţepat tăiată deltoidiană dreapta, cu secţiune completă de arteră brahială dreaptă, decesul victimei datorându-se anemiei acute prin hemoragie externă masivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut că inculpatul D.D. este cioban şi pentru a-şi câştiga existenţa, acesta se angajează în mod sezonier la diverse persoane de pe raza comunei Rădeşti, proprietare de stâne. Astfel în ziua de 29 septembrie 2011, inculpatul s-a angajat numai pentru ziua respectivă la stâna aparţinând numitului G.I. din comuna Rădeşti, stână situată în afara comunei, la o distanţă de aproximativ 3 km, în punctul denumit popular „Suraia”, într-o zonă mai greu accesibilă.
La aceeaşi dată, în jurul orelor 1900, martorul G.I.A. (fiul proprietarului stânei) împreună cu martorul D.C. (fratele inculpatului) au plecat spre stână, pentru a-i aproviziona pe ciobani cu alimente. Martorii au plecat spre punctul „Suraia” cu o căruţă aparţinând proprietarului stânei, fără să se stabilească cu exactitate ora la care au ajuns.
După terminarea activităţilor în cadrul stânei, aproximativ în jurul orelor 2000, inculpatul D.D. şi martorii G.I.A. şi D.C. au mâncat şi au consumat circa 1 litru de bere. Întrucât ora era considerată înaintată, martorii au hotărât să înnopteze la stână, sens în care aceştia au rămas în locuinţa improvizată în cadrul stânei (bordei), inculpatul mergând să doarmă într-o baracă alăturată, ce aparţine numitului L.C., un alt proprietar de oi, aflată la circa 40 de metri de bordei.
După aproximativ o oră, la stâna au sosit cu o căruţă victima M.C.V. şi martorul L.N., trezindu-i pe martorii G.I.A. şi D.C.
La scurt timp, aparent fără motiv, martorul L.N. a început să-l lovească cu pumnii pe martorul D.C. şi, deşi acesta din urmă a căzut, L.N. l-a lovit în continuare, conflictul dintre aceştia durând circa 10 minute. S-a reţinut că între martorul L.N. şi familia D. exista o stare de duşmănie declarată.
În conflictul descris mai sus nu a intervenit nimeni, dar victima M.C.V. i-a cerut martorului L.N. să înceteze agresiunea asupra lui D.C.
Întrucât în acest mod s-a creat gălăgie, la bordei a venit şi inculpatul, acesta având posibilitatea să vadă că fratele său fusese lovit de către martorul L.N. Inculpatul a declarat că a încercat să intervină în apărarea fratelui său, dar a fost împiedicat de către victimă, fără ca între aceştia să existe vreun contact fizic. L.N. şi D.C. s-au împăcat, iar aceştia împreună cu inculpatul, cu victima şi cu martorul G.I.A. au început să consume vin dintr-un bidon, în bordeiul stânei.
După ce au terminat vinul, inculpatul împreună cu martorul L.N. au mers cu o căruţă la domiciliul acestuia din urmă, de unde au luat un alt bidon cu vin şi, întorcându-se la stână, au continuat să consume alcool, martorii în bordei, iar inculpatul şi victima, afară.
La scurt timp, în bordei a intrat victima spunându-le martorilor că a fost tăiată cu cuţitul de către inculpat.
La vederea celor întâmplate, martorii G.I.A. şi D.C. au părăsit bordeiul în fugă, îndreptându-se spre comună.
După săvârşirea faptei, inculpatul a părăsit zona fugind în imediata apropiere a stânei, spre ţarcul oilor, unde a aruncat cuţitul şi unde s-a ascuns, reîntorcându-se dimineaţă la stână, unde a şi fost depistat de către lucrătorii de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, partea civilă C.Ş. şi inculpatul D.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea blând.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, înlăturarea circumstanţei atenuante şi aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de lege.
Partea civilă C.Ş. a criticat sentinţa penală atât pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit nu au fost reţinute în încadrarea juridică dată infracţiunii şi dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapt ce ar fi atras o pedeapsă mai mare, cât şi pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este prea blândă, iar cuantumul daunelor morale acordate este prea mic, nerealizându-se o reală compensaţie.
S-a solicitat admiterea apelului şi în rejudecare, schimbarea încadrării juridice prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse în limite legale, precum şi acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de 100.000 lei.
La rândul său inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat sentinţa pentru nelegalitate susţinând că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât niciun moment nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei, precum şi pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru.
S-a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi în noua încadrare juridică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei în urma reevaluării întregului material probator administrat în cauză.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiate apelurile declarate de parchet şi partea civilă sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, reţinându-se că nu justifică acordarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nefiind corespunzătoare principiului proporţionalităţii şi nici scopului prevăzut în art. 52 C. pen.
În acest context, subsidiarul invocat de inculpat, de reducere a pedepsei s-a apreciat ca nefondat.
Instanţa de apel a mai constatat întemeiată critica formulată de partea civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale. Reţinând că deşi suma solicitată de 100.000 lei, este excesivă, nici aducerea în derizoriu a traumei psihice prin care a trecut partea civilă (sora victimei) prin acordarea doar a sumei de 10.000 lei nu poate fi acceptată, astfel că s-a apreciat ca o sumă rezonabilă cuantumul de 25.000 lei.
Criticile formulate de inculpat şi partea civilă sub aspectul încadrării juridice a faptei nu au fost primite.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. s-a apreciat nefondată, constatându-se că moartea victimei nu e doar urmarea unei acţiuni praeterintenţionate. Intenţia de a ucide a rezultat în speţă din mijlocul folosit de inculpat (un cuţit, instrument apt să producă moarte), zona vitală lezată (secţiunea completă a arterei brahiale), intensitatea loviturii (ce a produs declanşarea unei hemoragii externe masive şi ameninţarea acută).
Cât priveşte reţinerea art. 175 lit. i) C. pen., s-a constatat că nu există condiţiile cerute de forma apreciată a omorului calificat.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze şi minori, prin Decizia penală nr. 191/ A din 13 septembrie 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă C.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 248 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 12265/121/2011 şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 248 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 12265/121/2011 şi, în rejudecare:
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
A majorat cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului D.D. de la 8 (opt) ani închisoare, la 10 (zece) ani închisoare.
A majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile C.Ş., de la 10.000 lei la 25.000 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.D., împotriva sentinţei penale nr. 248 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 12265/121/2011.
A menţinut starea de arest a inculpatului D.D. şi a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 30 septembrie 2011 la zi, respectiv 13 septembrie 2012.
A obligat pe apelantul-inculpat D.D. la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. D.N.), a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă C.Ş. care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. i) C. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de partea civilă, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Solicitarea formulată de recurentă de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. i) C. pen., poate fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., însă nu este fondată.
Potrivit art. 152 C. pen. fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă:
„ a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului”.
În mod corect s-a constatat că în cauză, astfel cum a fost probată situaţia de fapt, omorul comis de inculpat nu s-a săvârşit în niciuna din circumstanţele prev. de art. 152 C. pen. redate mai sus care ar fi putut conduce la reţinerea formei agravate prev. de art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură de cuţit, în timp ce consuma vin împreună cu aceasta, afară, lângă un bordei de la o stână din apropierea unei păduri.
Stâna poate fi considerată un loc accesibil publicului, conform art. 152 lit. b) C. pen., dar nu este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie a acestui text pentru a se reţine comiterea faptei în public, respectiv de faţă nu a fost nicio persoană.
Mai mult, nici forma prevăzută de lit. c) a art. 152 C. pen. nu poate fi reţinută, întrucât fapta nu a fost nici auzită nici văzută de celelalte persoane care consumau vin în interiorul bordeiului, acestea aflând de comiterea agresiunii în momentul în care victima a intrat în bordei şi le-a relatat ce s-a întâmplat.
Nici critica raportată la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi reţinută.
În apel, în mod întemeiat s-a procedat la înlăturarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa inculpatului într-un cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază corespunzător circumstanţelor reale şi personale, astfel că o nouă majorare nu se justifică.
Cât priveşte daunele morale, acestea au fost acordate într-un cuantum adecvat suferinţelor părţii vătămate, iar o reevaluare a acestora în recurs nu este posibilă în cadrul niciunuia din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat incluzând şi onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce la zi prevenţia pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.Ş. împotriva deciziei penale nr. 191/ A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.D.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 5 decembrie 2012.
Obligă recurenta parte civilă C.Ş. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4037/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal → |
|---|
