ICCJ. Decizia nr. 4007/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4007/2012

Dosar nr. 267/43/2011

Şedinţa publică din 5 decembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 9 din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.V.H. (prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, fiul lui V. şi D., născut la data de 26 august 1967 în oraşul Dumbrăveni, judeţul Sibiu) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător instituit, prin Ordonanţa de aplicare a sechestrului asigurător din 22 iunie 2011 a D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu Mureş, asupra sumei de 59.758,52 RON indisponibilizată în contul deschis pe numele inculpatului A.V.H. la C.B. Sucursala Târgu Mureş.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 59.758,52 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă A.P.I.A. (cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol I, nr. 17, sector 2).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, din 22 iulie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul A.V.H. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri de la bugetul general al Comunităţilor Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor în formă continuată, faptă prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fapt, s-a reţinut că inculpatul, proprietar al suprafeţei de 28 ha teren, în regim de păşune, a solicitat, folosindu-se de declaraţii false, inexacte sau incomplete, subvenţii de la A.P.I.A., în calitate de proprietar, deşi şi-a înstrăinat dreptul de utilizare al acestui teren prin încheierea unor contracte de închiriere pentru anii 2008 - 2010 şi a unei înţelegeri verbale pentru anul 2011, obţinând astfel, pe nedrept, suma de 59.758,52 RON.

La stabilirea stării de fapt, instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaraţii inculpat, declaraţii martori, ordonanţa de aplicare a sechestrului asigurător, cazier judiciar, copii chitanţe C.B. - Sucursala Târgu Mureş.

Din volumul II dosar urmărire penală instanţa de fond a reţinut următoarele mijloace de probă:

- Contractul de închiriere din 19 februarie 2007, în original, încheiat între A.V.H., în calitate de proprietar şi B.E., în calitate de chiriaş;

- Contract de închiriere din 24 aprilie 2008, în original, dintre A.V.H. şi B.I.S.;

- Dovadă de ridicare din 11 mai 2011 a contractelor de închiriere din 05 martie 2009 şi 30 martie 2010, încheiate între A.V.H. şi P.C.A., şi cele două contracte, în original;

- Adresa D.N.A. - Serviciul teritorial Târgu Mureş către A.P.I.A. Mureş din 08 martie 2011 privind documentele pe anii 2008 - 2010 referitoare la subvenţiile solicitate de A.V.H.;

- Cererea A.P.I.A. nr. 1800 din 05 mai 2008;

- harta ortofotoplan, datată 05 mai 2008;

- copie Decizie de plată din 12 iunie 2009;

- copie Decizie de plată în avans din 22 octombrie 2009;

- copie Decizie de plată din 10 mai 2010;

- Adeverinţa din 11 mai 2009 emisă de Primăria Vânători;

- Cererea A.P.I.A. din 08 mai 2009;

- harta ortofotoplan, datată 08 mai 2009;

- declaraţie de completare a formularului de cerere şi a hărţii;

- Cererea A.P.I.A. din 17 mai 2010;

- Adeverinţa din 17 mai 2010 emisă de Primăria Vânători;

- copie Decizie de plată în avans din 19 noiembrie 2010;

- copie Decizie de plată din 16 februarie 2011;

- cererea A.P.I.A. din 10 mai 2011;

- Adeverinţa din 09 mai 2011 emisă de Primăria Vânători;

- copie registru agricol 2007 - 2011 – partea I al loc. Archita, com. Vânători, jud. Mureş;

- copie registru agricol 2010 - 2014 - Archita - Străinaşi;

- adeverinţele din 17 mai 2010, din 09 mai 2011;

- copie Contract de dare în folosinţă din 01 ianuarie 2011 dintre A.R.A. şi A.V.H. cu nr. CF şi nr. CI;

- Cererea din 09 mai 2011 de emitere a adeverinţei A.P.I.A.;

- Declaraţia de impunere din 09 mai 2011;

- copii după cele două chitanţe de cumpărare teren, respectiv Contractul de dare în folosinţă din 01 ianuarie 2011 dintre A.R.A. şi A.V.H., fără nr. CF şi nr. CI ş.a.;

- Adresa D.N.A. - Serviciul teritorial Târgu Mureş, către O.C.P.I. Mureş din 22 iunie 2011 privind documentele în baza cărora s-au eliberat titlurile de proprietar numiţilor M.S. şi D.V.D.;

- Răspunsul din 28 iunie 2011 şi documentele solicitate în copie conforme cu originalul;

- Adresă de răspuns a A.P.I.A.

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

În cursul anilor 2004, 2005, 2007 inculpatul A.V.H. a cumpărat mai multe terenuri agricole pe raza satului Archita, comuna Vânători, jud. Mureş.

Astfel, a cumpărat 13 ha de la numitul A.M., 10 ha de la numitul M.S. şi 5 ha de la numitul D.V.D.

Aceste terenuri aveau regim de păşune şi începând cu anul 2008 inculpatul a făcut demersuri la A.P.I.A. pentru a obţine subvenţii. În cadrul A.P.I.A., inculpatul a semnat un angajament de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani prin care se obliga să respecte condiţiile de eco-condiţionalitate pe toată suprafaţa de teren declarată la A.P.I.A., respectiv să nu schimbe destinaţia terenului şi categoria de folosinţă.

La data de 05 mai 2008 inculpatul a depus cererea de acordare de subvenţii pentru suprafaţa de 26 ha teren menţionând că utilizează în calitate de proprietar această suprafaţă.

Prin Decizia din 12 iunie 2009 A.P.I.A. - Centrul Local Sighişoara a stabilit o plată faţă de A.V.H. în sumă totală de 23.524,58 RON, sumă care a fost virată direct în contul inculpatului. Anterior, depunerii cererii de plată pentru schemele de sprijin pentru anul 2008, A.V.H., a încheiat un contract de închiriere, în calitate de proprietar cu numitul B.I.S., din com. Vânători, sat Archita, în calitate de chiriaş, având ca obiect închirierea imobilului teren agricol păşunat, în suprafaţă de 26 ha, situat în localitatea Archita, locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios. Acest contract s-a încheiat la 24 aprilie 2008 în Sighişoara, preţul chiriei fiind stabilit la 1.000 lei plus valoarea impozitului pentru acel teren, impozit care a fost plătit tot de chiriaş. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 8 luni de zile. Obligaţiile care îi reveneau chiriaşului erau de a plăti anticipat chiria şi impozitul pe teren până la 01 iulie 2008, să asigure păşunatul cu un număr de maxim 7 capete de ovine pe hectar şi să asigure curăţarea de mărăcini a întregii suprafeţe de teren. De menţionat că terenul închiriat era acelaşi cu terenul pentru care inculpatul a solicitat subvenţii.

În anul 2009, inculpatul a formulat la data de 08 mai 2009, cererea unică de plată pe suprafaţa înregistrată la A.P.I.A. – Centrul Local Sighişoara, solicitând subvenţii pentru suprafaţa de 26 ha pe schemele S.A.P.S. şi măsuri de agro-mediu declarând că utilizează suprafaţa de 26 ha teren.

În cererea depusă la pct. III „Angajamente şi declaraţii” inculpatul A.V.H. a luat cunoştinţă de prev. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, în care se prevede că: „arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat”.

Anterior depunerii cererii la A.P.I.A., respectiv la data de 05 martie 2009, inculpatul a încheiat, în calitate de proprietar, contractul de închiriere cu martorul P.C.A., obiectul contractului fiind închirierea imobilului teren agricol-păşunat, în suprafaţă de 28 ha – situat în loc. Archita, locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios.

Acest contract a fost încheiat pentru perioada 05 martie 2009 până la 31 decembrie 2009. Obligaţiile chiriaşului au fost aceleaşi ca şi cele prevăzute în contractul de închiriere încheiat în anul 2008. Preţul chiriei în acest contract încheiat în anul 2009 a fost de 2.000 lei sumă din care chiriaşul a plătit impozitul pe teren, diferenţa revenind proprietarului.

Prin Decizia de plată în avans din 22 octombrie 2009 A.P.I.A. – Centrul Local Sighişoara i-a plătit lui A.V.H. suma de 5.459,69 RON pentru cele 26 ha teren, iar prin Decizia de plată din 10 mai 2010 i s-a mai plătit inculpatului suma de 21.753,49 RON pentru aceeaşi suprafaţă de teren.

În anul 2010, inculpatul a mai înregistrat la A.P.I.A. – Centrul Local Sighişoara o cerere unică de plată prin care solicita subvenţii pentru suprafaţa agricolă utilizată, de 28 ha.

Ca şi în anii anteriori s-a solicitat subvenţii pentru acelaşi teren situat pe raza localităţii Archita, la locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios, astfel cum rezultă, din adeverinţele eliberate de Primăria com. Vânători.

Anterior depunerii acestei cereri la A.P.I.A., respectiv la 30 martie 2010, inculpatul a încheiat, în calitate de proprietar, un contract de închiriere cu martorul P.C.A., obiectul acestuia, fiind închirierea imobilului teren agricol - păşune în suprafaţă de 28 ha, aflat în proprietatea inculpatului situat în localitatea Archita, la locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios.

Contractul a fost încheiat pentru perioada 30 martie 2010 până la 31 decembrie 2010, obligaţiile părţilor fiind aceleaşi ca şi în contractul încheiat în anul 2009. Preţul chiriei a fost de 2.000 RON plătită, o parte proprietarului şi o parte cu titlul de impozit pentru terenul respectiv.

Prin deciziile de plată în avans din 16 februarie 2011 şi respectiv 19 noiembrie 2010 s-a plătit inculpatului de către A.P.I.A. suma totală de 9.020,76 RON.

La data de 10 mai 2011, inculpatul a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Sighişoara „cererea unică de plată pentru anul 2011 prin care a solicitat subvenţii pentru 28 ha teren agricol, respectiv pentru acelaşi teren pentru care a solicitat subvenţii şi în anii anteriori”.

În anul 2011, inculpatul nu a mai încheiat niciun fel de contract de închiriere sau de altă natură cu martorul P.C.A. care, deşi a folosit în continuare pentru câteva luni terenul menţionat, nu i-a mai plătit inculpatului niciun leu cu titlu de chirie şi nici nu a mai plătit impozitul în numele inculpatului.

De asemenea, inculpatului nu i-au mai fost acordate pentru anul 2011 subvenţii.

Inculpatul a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, precizând că el, în calitatea sa de utilizator şi administrator al terenului sus-menţionat, avea dreptul să ceară subvenţii, deoarece a încheiat contracte de închiriere pentru perioade determinate de timp, respectiv mai mici de un an de zile, iar contractele de închiriere nu au fost înregistrate la primărie, astfel încât, chiriaşii să poată pretinde ei aceste subvenţii şi s-a comportat ca un administrator, în sensul că, în anii 2009 şi 2010, a plătit oameni care să-i cureţe păşunea. Contractele de închiriere, în accepţiunea inculpatului, nu reprezintă decât faptul că prin încheierea acestora, el, inculpatul, s-a supus obligaţiilor de agro-mediu semnate pentru 5 ani. Astfel, păşunea a fost păstrată cu acest titlu şi cum nu avea el însuşi animale pe care să le pască pe acel teren l-a închiriat pentru păşunat tocmai pentru a respecta condiţiile impuse de A.P.I.A.

Instanţa a reţinut că inculpatul A.V.H. prin cererile de acordare de subvenţii pentru anii 2008 - 2010 a declarat în fals că este utilizatorul suprafeţei de teren de 26 ha, respectiv 28 ha, deşi pentru această suprafaţă de teren inculpatul şi-a înstrăinat de fiecare dată acest drept de utilizare prin încheierea, anterior depunerii cererilor, de contracte de închiriere. Astfel, utilizatorii au devenit chiriaşi şi puteau, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, a art. 1 alin. (1) Ordinul M.A.D.R. nr. 67/2011, subvenţii pentru acel teren în condiţiile art. 7 alin. (1) O.U.G. nr. 125/2006.

S-a reţinut că inculpatul a accesat pentru anii 2008 - 2010, cu titlu de subvenţii, suma de 59.758,52 RON, sumă obţinută pe nedrept, din bugetul general al Comunităţilor Europene.

Instanţa a considerat că odată cu întocmirea cererilor, inculpatul a luat cunoştinţă de prevederile date de art. 6 alin. (2) O.U.G. nr. 125/2006, dar nu a specificat în acestea că a închiriat terenul, deşi trebuia să asigure minimul de păşunat, dar într-o altă modalitate, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale).

În privinţa actului material din anul 2011 s-a considerat că acesta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, deoarece, deşi inculpatul a întocmit cererea de acordare de subvenţii de la A.P.I.A., nu se poate considera că a menţionat în fals că este utilizatorul terenului respectiv, întrucât nu a mai reînnoit contractul de închiriere cu martorul P.C., neîncasând nicio sumă de bani.

Mai mult, s-a considerat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii reţinută, întrucât inculpatului nu i s-a acordat nicio sumă de bani cu titlu de subvenţii pentru anul 2011. Or, rezultatul declaraţiei în fals, trebuie să fie, în mod obligatoriu, urmat de obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene, motiv pentru care instanţa de fond a înlăturat cel de-al patrulea act material reţinut prin rechizitoriu, ca şi componentă a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în virtutea aplicării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cât priveşte cauza de nepedepsire prevăzută de art. 74¹ C. pen., invocată de inculpat, s-a apreciat că aceasta nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză deoarece a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale şi a intrat în vigoare la 23 mai 2011 dată la care s-a publicat în M. Of., iar inculpatul a pus la dispoziţia D.N.A. suma de 59.758,52 RON, la 29 iunie 2011, astfel încât instanţa a considerat că nu poate beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.

S-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanţa de aplicare a sechestrului asigurator din 22 iunie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş asupra sumei de 59.758,52 RON.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul A.V.H.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş a apreciat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică prin înlăturarea actului material privind anul 2011 ca şi componentă a infracţiunii continuate, cât şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În opinia Parchetului atâta timp cât locatarul a rămas în folosinţa lucrului după expirarea termenului fără ca locatorul să-l împiedice, locaţiunea se consideră reînnoită prin tacita relocaţiune.

Relevantă în acest sens a fost considerată declaraţia martorului P.C., care a arătat că în anul 2010 inculpatul i-a spus că poate să folosească în continuare terenul mai mulţi ani. Faptul că pentru anul 2011 inculpatului nu i s-a acordat subvenţia este lipsit de relevanţă pentru existenţa infracţiunii, fiind în prezenţa infracţiunii prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei.

Având în vedere caracterul continuat al infracţiunii, funcţia deţinută de inculpat, Parchetul arată că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat.

Inculpatul A.V.H. a solicitat prin recursul declarat, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Inculpatul s-a considerat utilizatorul acestui teren în sensul afirmat de către legile speciale A.P.I.A., buna sa credinţă rezultând din contractele încheiate din luna aprilie a anului, pe când subvenţiile se acordau pe tot anul (scopul era asigurarea unui minim de păşunat).

Inculpatul, potrivit legislaţiei, avea dreptul să asigure un nivel minim de păşunat, iar legea nu condiţiona acordarea subvenţiei de deţinerea animalelor. Prin încheierea contractului de închiriere inculpatul a asigurat acest nivel minim de păşunat.

Parchetul a arătat că în cererea unică de plată ar fi menţionat în scris şi în fals că utilizează suprafaţa în discuţie, deşi dreptul de utilizare fusese înstrăinat. Inculpatul a criticat această afirmaţie în sensul că procurorul nu a definit noţiunea de „utilizare”, iar el era proprietarul terenului, chiar dacă transferul proprietăţii nu a fost autentificat.

Inculpatul s-a comportat, de fapt şi de drept, ca un adevărat proprietar având la îndemână toate atributele dreptului de proprietate: jus utendi, jus abutendi, jus fruendi.

În stabilirea exactă a stării de drept, procurorul foloseşte definiţii diferite când se referă la aceeaşi noţiune ce priveşte folosinţa terenurilor, respectiv „utilizare”, „exploatare”, „administrare”.

Inculpatul s-a considerat „utilizator” în oricare variantă, considerându-se în perimetrul legii.

Mai mult, locatarul pentru terenul închiriat pentru o durată de 7 - 8 luni pe an nu poate primi subvenţii (Adresa A.P.I.A. din 13 ianuarie 2011), deoarece trebuia să aibă un contract de minim 1 an cu dovada ulterioară a prelungirii contractului. De asemenea, contractul de locaţiune trebuia înregistrat ca o condiţie ad validatem în termen de 15 zile de la încheiere, la Consiliul local în a cărei rază se află bunul arendat. Astfel, încheierea de către inculpat a aşa-ziselor contracte de închiriere, nu putea să aibă drept scop decât utilizarea, exploatarea sau administrarea pădurilor, conform cerinţelor GAEC, contractele de închiriere încheiate de inculpat nu produceau şi nu puteau produce nici un efect juridic sub aspectul acordării subvenţiilor, şi prin urmare art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2006 nu poate produce nici o consecinţă penală.

Inculpatul a arătat că îi lipseşte infracţiunii latura subiectivă, în sensul că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, în cauză inculpatul nu a urmărit obţinerea unui folos pe nedrept, întrucât era îndreptăţit să obţină fonduri, fiind persoană care utiliza, exploata, administra terenul, chiar şi după ce acesta a fost închiriat pentru minimul de păşunat.

Pentru toate aceste considerente, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respingerea acţiunii civile.

În subsidiar, inculpatul A.V.H. a solicitat, ca instanţa să constate existenţa unei cauze de nepedepsire prev.de art. 74¹ C. pen. introdusă prin Legea nr. 202/2010 care a fost în vigoare până la 25 mai 2011 când a fost publicată în M. Of. Decizia Curţii Constituţionale. Dispoziţiile art. 74¹ C. pen., în opinia inculpatului constituie în înţelesul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) o lege penală mai favorabilă, organele judiciare fiind obligate să-i dea eficienţă şi să aibă în vedere considerentele expuse de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, motiv pentru care a solicitat încetarea procesului penal, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de recursul reglementat ca a doua cale ordinară de atac, care are o devoluţiune limitată, numai la motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., pentru recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, legiuitorul prin art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., recunoaşte un efect devolutiv integral cu privire la temeiurile pentru care poate fi criticată de recurenţi hotărârea atacată, impunând totodată instanţei obligaţia de a efectua controlul judiciar asupra cauzei în întregul ei, sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Se recunoaşte astfel instanţei de recurs – ca în cazul apelului - posibilitatea efectuării controlului judiciar atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, fiind obligată să descopere şi să înlăture viciile hotărârii atacate.

Verificarea legalităţii hotărârii impune examinarea atât a împrejurării dacă norma de drept procesual şi substanţial a fost just interpretată şi aplicată, dar şi a împrejurării dacă concluzia juridică cuprinsă în soluţia pronunţată constituie o adaptare precisă a împrejurărilor de fapt la norma juridică aplicabilă.

Verificarea temeiniciei hotărârii instanţei de fond implică examinarea modului cum aceasta a apreciat materialul probator administrat în cauză, la care apoi a aplicat dispoziţiile legale.

Analizând conţinutul hotărârii recurate, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat aspecte esenţiale în aflarea adevărului, încălcând principiul prevăzut de art. 3 C. proc. pen. (în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului, cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului). Respectarea acestui principiu este de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi că orice persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Apărările inculpatului A.V.H., formulate în scris şi susţinute oral (aşa cum rezultă din practicaua Încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş), nu se regăsesc analizate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, instanţa de fond reţinând situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, însă fără a analiza şi apărările inculpatului pentru ca instanţa de control judiciar să poată face o verificare a legalităţii şi temeiniciei acestora.

Astfel, inculpatul A.V.H. a solicitat ca instanţa de fond să constate că nu sunt întrunite elementele de existenţă ale infracţiunii, pornind de la SCOPUL pe care l-a urmărit acesta, considerându-se faptic utilizatorul acestui teren, în toate variantele folosite de legiuitor, făcând trimitere la art. 5 din O.U.G. nr. 125/2006, art. 6 O.U.G. nr. 125/2005, Ordinul nr. 30/147 din 8 februarie 2010 care definesc noţiunea de „utilizator” şi învederează obligaţiile acestuia. De asemenea, din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii, inculpatul a supus atenţiei instanţei, inexistenţa intenţiei directe în săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul a arătat în susţinerea apărării sale că închirierea terenului s-a făcut cu efecte inter partes, nefiind înregistrat la consiliul local în registrul agricol (dacă ar fi fost înregistrat nu primea adeverinţă care să dovedească suprafaţa, calitatea faţă de teren), durata contractului a fost pe o perioadă de 7 - 8 luni, care, în conformitate cu legislaţia A.P.I.A. nu conferea locatarului dreptul de a solicita subvenţii. (Inculpatul face trimitere la Adresa A.P.I.A. din 13 februarie 2011 instanţa de fond neanalizând această apărare). Contractul trebuia încheiat pe 1 an de zile, prelungit pe o perioadă de până la 5 ani, pentru a se primi subvenţia, în caz contrar tot ce primea trebuia să fie restituit ca plăţi necuvenite.

Astfel, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective ale infracţiunii, faţă de percepţia pe care a avut-o faţă de întreaga legislaţie A.P.I.A. Nu a urmărit obţinerea pe nedrept a unor venituri, întrucât nu a folosit adeverinţa sau documente false, aşa cum se arată în practica judiciară indicată de Parchet, care în opinia inculpatului nu are corespondent în speţă. Se vorbeşte de documente false efectiv, adeverinţe false efectiv, ceea ce în cazul inculpatului nu există. Inculpatul a completat o cerere ca utilizator, nu a înregistrat nici un contract, a asigurat minimul de păşunat, a făcut lucrări de întreţinere, a respectat cerinţele legii.

Toate aceste apărări ale inculpatului, consemnate şi în practicaua încheierii de şedinţă, nu se regăsesc a fi analizate de către instanţa de fond în cuprinsul hotărârii, astfel încât instanţa de control judiciar să poată efectua un control de legalitate şi temeinicie.

Dreptul inculpatului la un proces echitabil, aşa cum e consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat, prin această omisiune a instanţei de fond în analiza apărărilor inculpatului.

Instanţa europeană pentru drepturile omului s-a pronunţat constant, în sensul că argumentele, atât ale apărării cât şi ale acuzării, trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimişi în judecată pentru diferite fapte să fie convinşi că judecătorul le-a analizat apărările, şi în acest sens să aprecieze şi şansele de reuşită ale unui recurs (Cauza Hadjianasta Ssiou c. Greciei).

Din cele expuse mai sus reiese că instanţa de fond nu a supus analizei şi interpretării logice toate apărările inculpatului cu referire la legislaţia A.P.I.A. care erau necesare a fi luate în considerare în soluţionarea cauzei sub toate aspectele. Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a-şi motiva decizia (Cazul Boldea c. României) nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea a decis că trebuie să fie examinate, în mod real, problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Curtea Europeană a arătat că una din funcţiile obligaţiei instanţei de a motiva hotărârea pronunţată este aceea de a demonstra părţilor că au fost ascultate (Cauza Tatishvili c. Rusiei).

Înalta Curte subliniază că specificul devolutiv al recursului de faţă, în virtutea căruia instanţa de recurs ar putea suplini anumite omisiuni sau inadvertenţe strecurate în hotărârea recurată nu justifică, totuşi, efectuarea integrală a unei prime judecăţi în fond în acest cadru şi punerea, astfel, a inculpatului în imposibilitatea de a beneficia de un grad de jurisdicţie.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat apărările inculpatului A.V.H., practic a omis să se pronunţe pe acestea, apărări care vizau, în opinia inculpatului, pronunţarea unei soluţii de achitare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de recurentul inculpat A.V.H. împotriva Sentinţei penale nr. 9 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Târgu Mureş.

În urma rejudecării cauzei vor fi avute în vedere şi celelalte critici formulate de către Parchet, cât şi de inculpat, instanţa urmând a le analiza şi a răspunde prin hotărârea pe care o va pronunţa.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de recurentul inculpat A.V.H. împotriva Sentinţei penale nr. 9 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3988/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3918/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3969/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3984/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3988/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4010/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4037/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4057/2012. Penal