ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4032 /2012

Dosar nr. 0269/89/2011

Şedinţa publică din 6 decembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Vaslui, secţia penală prin Sentinţa penală nr. 171 din 3 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 269/89/2011 a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii N.S. şi N.C.I. prin apărător, din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

- N.S., fiul lui N. şi A., născut în municipiul Bârlad, judeţul Vaslui, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, cetăţean român, studii 4 clase, fără ocupaţie, cu domiciliul în municipiul Bârlad, str. ............... şi fără forme legale în municipiul Bârlad, .................., la următoarele pedepse:

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă pe care inculpatul o va executa.

- N.C.I., fiul lui S. şi O., născut în municipiul Bârlad, cetăţean român, studii 5 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Bârlad, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:

- 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă pe care inculpatul o va executa.

- A.R., fiica lui V. şi A., născută în municipiul Bârlad, domiciliată în municipiul Bârlad, la următoarele pedepse;

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă pe care inculpata o va executa.

Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaţilor N.S., N.C.I. şi A.R. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor N.S. şi N.C.I. şi s-a dedus din pedepsele acestora durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 13 ianuarie 2011, la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 18 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii N.S. suma de 564 RON consemnată la "X" cu recipisa nr. 449884/1 din 18 ianuarie 2011 şi suma de 2.250 euro sau echivalentul în RON calculat la rata de schimb de la data executării, bani primiţi de la I.A. şi obţinuţi de aceasta din practicarea prostituţiei şi de la inculpatul N.C.I. suma de 200 RON consemnată la "X" cu recipisa nr. 449876/1 din 18 ianuarie 2011, un televizor plasmă marca S., un sistem informatic Laptop marca S., indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din 13 ianuarie 2011, un autoturism marca V.V. cu număr de înmatriculare R, indisponibilizat prin ordonanţa procurorului din data de 12 ianuarie 2011, bunuri aflate la Serviciul de combatere a criminalităţii organizate Vaslui.

- H.C., fiul lui C. şi M., născut în municipiul Bârlad, cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, căsătorit/1 copil minor, domiciliat în municipiul Bârlad, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 80 C. pen.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi conform art. 82 C. pen. stabileşte termen de încercare 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă S.M. şi au fost obligaţi inculpaţii N.S., N.C.I. şi A.R., în solidar, să achite acesteia suma de 15.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă R.A. şi au fost obligaţi inculpaţii N.S. şi N.C.I., să achite acesteia suma de câte 3.000 euro, reprezentând daune morale.

S-a respins cererea aceleiaşi părţi vătămate privind obligarea inculpaţilor la suma de 4.000 euro reprezentând banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

S-a respins cererea părţii vătămate P.E. privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a sumei de 3.550 RON formulată de petenta T.O.

Au fost obligaţi inculpaţii N.S. şi N.C.I. la sumele de câte 1.950 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu asiguraţi părţilor vătămate la judecată s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligată inculpata A.R. la plata sumei de 2.250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON şi 300 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu asiguraţi părţilor vătămate şi inculpatei la judecată s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul H.C. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 92/D/P din 7 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/DIICOT/Biroul Teritorial Vaslui consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor N.S. şi (N.) I.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2004, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), 2 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpata A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul H.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. (1) C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că inculpaţii în urma unei înţelegeri, au recrutat, în vara anului 2010, mai multe tinere de pe raza municipiului Bârlad şi localităţile învecinate, printre care şi minore, pe care le-au exploatat sexual, atât în municipiul Bârlad, cât şi în Turcia, sub directa supraveghere a inculpatei A.R.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 şi art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi/instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:

Inculpatul N.S. are domiciliul stabil în municipiul Bârlad, unde locuieşte împreună cu inculpatul N.C.I.

Inculpata A.R. este sora inculpatului N.S. şi de mai mulţi ani este plecată în Turcia.

Atât inculpaţii cât şi ceilalţi membri ai familiei nu obţin nici un fel de venit care să le asigure traiul zilnic, fapt pentru care, în vara anului 2010, au luat hotărârea infracţională să facă o mică „afacere de familie”, în sensul să obţină în mod ilegal venituri din exploatarea sexuală a unor tinere sau din practicarea prostituţiei de către altele.

Astfel, tinerele recrutate dintre persoanele care proveneau din familii dezorganizate, nu aveau o pregătire şcolară, erau plecate de la domiciliul părinţilor, nu obţineau venituri.

Printre aceste tinere, erau şi minore care erau obligate să practice prostituţia în folosul inculpaţilor în municipiul Bârlad, judeţul Vaslui, scopul urmărit de către inculpaţi şi dovedit fiind, ca după ce împlineau vârsta de 18 ani să le transporte în Turcia.

Tinerele erau exploatate sexual în Turcia, unde se afla inculpata A.R. care le asigura cazarea la un hotel din Istanbul, asigurându-le totodată paza şi protecţia la stradă, unde erau duse să practice prostituţia.

Printre victimele traficului de persoane au fost identificate P.E., R.A.D., S.M., iar printre persoanele care au practicat prostituţia fiind îndemnate de către inculpaţi au fost identificate numitele I.A. şi S.M.

În vara anului 2010, partea civilă P.E. l-a cunoscut pe inculpatul N.S. prin intermediul prietenului său D.V. (acesta în prezent fiind decedat), care aflând situaţia familială şi economică a acesteia i-a propus să meargă în Turcia pentru a lucra ca îngrijitoare.

P.E. are vârsta de 20 de ani, locuia în comuna Perieni, împreună cu sora sa, părinţii fiind despărţiţi şi nu obţinea nici un fel de venit. Pentru a o determina să accepte propunerea, inculpatul N.S. i-a precizat că este un om serios şi că doreşte să o ajute din punct de vedere material. Aceasta a acceptat după mai multe insistenţe propunerea inculpatului N.S. şi împreună cu acesta a mers şi a locuit două zile, în imobilul aparţinând familiei N. Ulterior, P.E. împreună cu inculpatul N.S. s-au deplasat în municipiul Vaslui, cu autoturismul condus de către martorul B.B.I. unde, inculpatul a achitat taxele necesare eliberării paşaportului. Pe timpul transportului din municipiul Vaslui în municipiul Bârlad, au fost purtate discuţii de către inculpatul N.S. referitoare la plecarea lui P.E. în Turcia, unde urma să i se asigure un loc de muncă.

După obţinerea paşaportului, N.S. a transportat-o pe P.E. în municipiul Galaţi, de unde cu un mijloc de transport de la o societate care efectua transport internaţional de persoane, s-au deplasat în Turcia.

Când au ajuns în oraşul Istanbul, P.E. şi inculpatul N.S., au fost aşteptaţi de către inculpata S.M., cunoscută sub numele de „A.”, care practica prostituţia tot pentru inculpat. Au fost conduşi apoi la un hotel, unde P.E. a fost preluată de către inculpata A.R. După ce a fost cazată la hotel de către inculpatul N.S. şi inculpata A.R., cei doi i-au precizat că nu există nici un loc de muncă şi trebuie să practice prostituţia la stradă în folosul lor.

Inculpata A.R. i-a cumpărat obiecte de îmbrăcăminte cu care trebuia să se îmbrace partea civilă P.E. în momentul în care aceasta trebuia să iasă la stradă şi să racoleze clienţi cu care să întreţină relaţii intime, contra unor sume de bani.

P.E. a fost deposedată de documente de către inculpatul N.S., iar inculpata A.R., a încuiat-o în camera de hotel până a doua zi când a obligat-o să meargă pe stradă să practice prostituţia.

Când a fost scoasă la stradă, P.E. a fost supravegheată în permanenţă de către inculpata A.R. şi chiar a lovit-o pentru că nu se purta corespunzător în sensul că nu racola clienţi cu care să întreţină relaţii intime. O perioadă de două zile, P.E. a fost obligată să practice prostituţia la stradă sub supravegherea inculpatei A.R., iar sumele de bani obţinute au fost luate de către aceasta şi inculpatul N.S..

P.E. a reuşit într-una din zile, în timp ce se afla la stradă, să scape de sub supravegherea inculpatei A.R. şi cu ajutorul unui cetăţean turc, care a condus-o la un mijloc de transport ce efectua curse Turcia/România a revenit în ţară.

În perioada cât P.E. a fost obligată să practice prostituţia în Istanbul de către inculpatul N.S. şi inculpata A.R., pentru cei doi practica prostituţia şi numita S.M.

S.M. a practicat prostituţia sub supravegherea directă a inculpatei R.A., până în data de 20 decembrie 2010 când s-a reîntors în ţară.

În perioada cât S.M. se afla în Turcia şi practica prostituţia, inculpatul N.S. s-a reîntors în ţară unde a preluat-o pe martora I.A. cunoscută şi sub porecla de „N.”.

Inculpatul cunoştea că numita I.A., locuia împreună cu mama sa, avea doi copii în întreţinere, iar singurul venit al familiei era alocaţia de stat pentru copii în sumă de 80 RON şi o putea uşor să o convingă că poate obţine venituri cu mult mai mari din practicarea prostituţiei în Turcia.

La data de 18 octombrie 2010, inculpatul N.S. a transportat-o pe martora I.A. la Istanbul, unde cu ajutorul inculpatei A.R. i-a asigurat cazarea la acelaşi hotel şi totodată a iniţiat-o în practicarea prostituţiei, scopul urmărit de aceştia fiind obţinerea a jumătate din sumele de bani din activitatea de prostituţie.

Inculpatul N.S. a fost cel care s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru martora I.A. dar şi de transportul acesteia în Turcia, în sensul că a plătit toate taxele necesare.

Martora I.A. a practicat prostituţia în folosul inculpatului N.S. şi a inculpatei A.R. până la data de 22 noiembrie 2010 când a revenit în ţară.

La data de 03 decembrie 2010, numita I.A., însoţită de asemenea de către inculpatul N.S., s-au reîntors în Turcia, scopul fiind acelaşi, de a practica prostituţia însă a fost prinsă de către poliţia turcă în timp ce era la stradă şi trimisă în România.

Deşi inculpatul N.S. a declarat că pe I.A. o cunoaşte, dar s-a întâlnit cu acesta în autocar în timp ce se îndrepta în Turcia şi nu are nici o legătură cu activitatea de prostituţie pe care aceasta ar fi desfăşurat-o în Turcia, a fost infirmată şi de martorul P.I. care a declarat că a fost contactat de către inculpatul N.S. zis „C.”, care l-a trimis în localitatea Brăila de unde a luat-o pe I.A. şi a transportat-o în municipiul Bârlad. Martorul a confirmat declaraţia martorei, în sensul că după ce s-a reîntors în ţară pentru a nu fi văzută în compania inculpatului N.S. i-a fost comandat un taxi, care a transportat-o în municipiul Bârlad din localitatea Brăila.

În luna octombrie 2010, inculpatul N.C.I., le-a cunoscut prin intermediul unor prieteni pe victimele S.M. zis „P.” care avea vârsta de 16 ani şi pe R.A.D. în vârstă de 18 ani. Ambele victime nu aveau unde să locuiască şi la propunerea inculpatul N.C.I. acestea s-au mutat în locuinţa sa situată în municipiul Bârlad.

R.A.D. a locuit împreună cu soţul său în comuna Puieşti, cu care are 2 copii şi datorită unor conflicte a părăsit domiciliul conjugal şi a venit în municipiul Bârlad.

S.M. a părăsit domiciliul familiei sale motivat de faptul că, era mereu lovită de către părinţii săi.

Atât R.A.D. cât şi S.M., au fost obligate să practice prostituţia în municipiul Bârlad de către inculpatul N.C.I. Datorită situaţiei în care se aflau, nu aveau unde să locuiască, nu aveau venituri cu ce să se întreţină, au fost determinate să întreţină relaţii intime cu clienţii pe care îi aducea inculpatul N.C.I. cunoscut şi sub numele de I.

Sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de cele două erau luate de către inculpatul N.C.I., el fiind cel care stabilea preţul pentru fiecare raport sexual. În acest sens martorul B.B.I. a relatat că de multe ori inculpatul N.C.I. îl contacta pentru a transporta pe victimele R.A.D. şi S.M. în municipiul Bârlad pentru ca acestea să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi. Relatarea martorului a fost confirmată şi de martorii O.B. şi L.G. care au confirmat faptul că inculpatul N.C.I. le-a cazat pe R.A.D. şi S.M. în locuinţa sa şi faptul că era cel care le găsea clienţi cu care să întreţină relaţii intime.

Deoarece numita R.A.D. împlinise în luna octombrie vârsta de 18 ani, pentru a putea să-i obţină paşaport, i-a întocmit documente conform cărora aceasta avea reşedinţă la domiciliul inculpatului şi anume în municipiul Bârlad.

În timp ce aceasta şi S.M. se aflau la domiciliul inculpatului N.C.I., a venit din Turcia şi inculpatul N.S. Cei doi au stabilit. c)a inculpatul N.C.I. să plece în Turcia cu partea civilă R.A.D. unde să o oblige să practice prostituţia în folosul său, iar N.S. să rămână la domiciliu pentru a o supraveghea pe S.M. Astfel, inculpaţii N.C.I. şi N.S. au însoţit-o pe R.A.D. în municipiul Vaslui pentru a i se elibera paşaportul, document necesar intrării în Turcia, taxele fiind suportate de către aceştia.

La scurt timp şi anume în ziua de 30 noiembrie 2010, N.C.I., însoţit de R.A.D. au plecat în Turcia unde au fost preluaţi de inculpata A.R. şi inculpata S.M.. Inculpata A.R. i-a spus părţii civile R.A.D. că trebuie să practice prostituţia, ceea ce s-a şi întâmplat până la data de 30 decembrie 2010.

R.A.D. a practicat prostituţia la stradă fiind supravegheată de către A.R., iar sumele de bani obţinute în această modalitate erau luaţi de către aceasta din urmă şi inculpatul N.I.

În ziua de 20 decembrie 2010, inculpatul N.C.I. s-a reîntors în România, lăsând-o pe R.A.D. în supravegherea mătuşii sale, inculpata A.R.

În perioada cât aceasta s-a aflat în Turcia, s-a întâlnit cu inculpatele S.M. şi I.A. care practicau prostituţia în folosul inculpatului N.S. şi A.R.

În perioada cât R.A.D. a fost transportată în Turcia de inculpatul N.C.I., S.M. a reuşit să fugă din locuinţa familiei N. Datorită acestui fapt, S.M., la câteva zile după ce a reuşit să fugă de sub supravegherea inculpatului N.S., a fost găsită de către acesta şi lovită, în acest sens fiind raportul de expertiză medico legală, care a confirmat că victima a prezentat leziuni traumatice de tipul tumefacţiei şi echimozei.

Intenţia inculpaţilor era aceea de a o găzdui pe minoră la locuinţa lor şi de a o obliga să practice prostituţia în municipiul Bârlad până în momentul în care aceasta ar fi împlinit vârsta de 18 ani după care ar fi urmat să fie transportată tot în Turcia şi obligată să desfăşoare aceeaşi activitate.

În cauză a fost întocmit şi un raport de evaluare psiho-socială, care a concluzionat în urma evaluării numitei S.M. că aceasta a fost supusă abuzului sexual repetat, că este un copil fără suport în cadrul familiei, că este o persoană vulnerabilă şi este o victimă a traficului de persoane.

După revenirea în ţară a inculpaţilor N.S. şi N.C.I., înaintea sărbătorilor de iarnă, aceştia au continuat să identifice tinere, pe care să le transporte în Turcia şi să le determine să practice prostituţia în folosul lor. Totodată în activitatea infracţională l-au cooptat şi pe inculpatul H.C. care la rândul său, trebuia să găsească astfel de tinere.

Relevante sunt discuţiile telefonice purtate între inculpaţii N.S. şi H.C. şi care au fost interceptate şi înregistrate în urma autorizaţiilor emise de către Tribunalul Vaslui. Astfel, a fost identificată numita M.L., ce a fost recrutată de către inculpatul H.C. Acesta a cunoscut-o pe numita M.L. prin intermediul martorului R.M., la începutul lunii ianuarie 2011.

Martorul R.M. îl cunoştea pe inculpatul H.C. de mai mult timp şi la solicitarea acestuia din urmă, i s-a făcut cunoştinţă cu martora M.L.

Ulterior H.C. şi-a manifestat dorinţa de a o cunoaşte pe martora M.L., ceea ce s-a şi întâmplat. Aflând despre martoră că este dispusă să întreţină relaţii intime cu diferiţi bărbaţi, inculpatul H.C., i-a propus acesteia să îl însoţească în luna ianuarie în Turcia, unde să practice prostituţia în folosul său. Inculpatul a aflat că martora are un copil în întreţinere şi că singurele surse de venit erau obţinute din întreţinerea de relaţii intime cu alţi bărbaţi. Acesta i-a relatat că în Turcia, va practica prostituţia într-un hotel, iar soacra sa, inculpata A.R. va fi cea care va avea grijă de dânsa şi îi va găsi clienţi.

Martorii R.M. şi C.M.M., au confirmat activitatea de îndemnare la practicarea prostituţiei în Turcia, desfăşurată de inculpat faţă de martora M.L.

Prin intermediul inculpatului H.C., M.L. l-a cunoscut şi pe N.S. care i-a confirmat cele spuse de către H.C., în sensul că, în Turcia vor avea grijă de ea, iar acolo vor fi aşteptaţi de inculpata A.R.. Înţelegerea dintre inculpatul H.C. şi M.L., a fost aceea că, suma de bani obţinută din practicarea prostituţiei să fie împărţită în mod egal.

S-a stabilit. c)a, după data de 7 ianuarie 2011, inculpatul H.C. şi martora M.L. să plece în Turcia, lucru care nu s-a mai realizat, întrucât activitatea infracţională a fost întreruptă de către organele de urmărire penală.

Inculpatul N.S. şi inculpatul H.C. au stabilit. c)a, copilul pe care M.L. îl avea în întreţinere, să fie lăsat pe perioada deplasării în Turcia în grija lui H.A., soţia celui de-al doilea, pentru a avea un control asupra martorei, în sensul că va practica prostituţia în folosul lor.

În cursul urmăririi penale, inculpatul N.S. în legătură cu învinuirea ce i-a fost adusă la cunoştinţă, a declarat că, pe P.E. nu o cunoaşte. Declaraţia sa a fost infirmată atât de partea civilă P.E. cât şi de faptul că, cu ocazia percheziţiei domiciliare, au fost găsite şi ridicate două înscrisuri, intitulate bilet de călătorie, emise de către aceeaşi firmă de transport pe numele P.E. şi respectiv N.S. şi care aveau înscrisă data plecării 16 iunie 2010.

În ceea ce priveşte celelalte tinere care au fost obligate să practice prostituţia sau de pe urma cărora inculpaţii N.S. şi N.C.I. au obţinut venituri, aceştia au relatat că le cunosc dar nu au nici o legătură cu activitatea de prostituţie desfăşurată de către acestea.

Apărarea inculpaţilor a fost înlăturată de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au confirmat activităţile infracţionale desfăşurate de către aceştia.

În ceea ce priveşte inculpatul H.C., acesta a susţinut că o cunoaşte pe M.L., însă propunerea care i-a făcut-o a fost aceea de a-l însoţi în străinătate pentru a-i face menajul şi a avea grijă de copilul său.

Atât martorul R.M., cât şi martora C.M.M. au infirmat apărarea inculpatului şi au susţinut că scopul pe care l-a urmărit acesta, a fost acela de a o transporta pe M.L. în Turcia pentru a practica prostituţia în folosul lor. Faptul că inculpatul H.C. a înţeles să se implice în recrutarea martorei M.L. în vederea practicării prostituţiei, rezultă şi din faptul că acesta era însoţit de coinculpatul N.C.I., personaj cunoscut pentru activitatea acestuia în recrutarea tinerelor în scopul exploatării sexuale a acestora. Totodată, în sprijinul legăturii dintre inculpaţii N.S., N.C.I. şi inculpatul H.C. şi care demonstrează hotărârea comună infracţională de a recruta tinere pe care să le determine apoi să practice prostituţia în folosul lor, este şi convorbirea purtată la data de 17 decembrie 2010.

Inculpatul discuta cu tatăl său N.S.. Aceleaşi discuţii se purtau şi între inculpatul N.S. şi inculpatul H.C. despre recrutarea de tinere, scopul fiind acela să obţină venituri ilegale din practicarea prostituţiei.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor însă declaraţiile acestora, aşa cum au fost descrise mai sus, se contrazic atât între ele cât şi cu declaraţiile date de părţile vătămate şi de martorii audiaţi în cauză.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din declaraţiile părţilor vătămate care sunt confirmate şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţii de martori, înscrisuri şi înregistrările certificate ale înregistrărilor telefonice interceptate în timpul urmăririi penale. Instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti şi în măsura în care acestea se coroborează.

Declaraţia părţii vătămate P.E. a fost confirmată de declaraţia martorei D.M.N. Rezultă din declaraţia acestei martore că partea vătămată a fost recrutată, cazată şi transportată în Turcia prin înşelăciune de inculpatul N.S. care i-a promis un loc de muncă şi care apoi a fost exploatată sexual de inculpaţii N.S. şi A.R.

Activitatea inculpaţilor N.S. şi N.C.I. rezultă şi din declaraţiile martorilor S.M., O.J., C.C.M., C.I.B., I.R., B.E., B.B.I.

Din declaraţiile martorilor a reieşit faptul că inculpaţii se ocupau cu recrutarea unor tinere, în vederea practicării prostituţiei în folosul lor. De multe ori, inculpaţii erau violenţi cu tinerele recrutate şi le foloseau atât în municipiul Bârlad, în special pe cele minore, sau în Turcia, unde erau transportate şi exploatate sexual.

Au fost audiaţi mai mulţi taximetrişti care i-au transportat pe inculpaţi, fie de acasă spre locurile unde erau plasate tinerele care îi însoţeau, fie din acele locuri spre casă. Era pentru taximetrişti de notorietate că inculpaţii plasau tinerele care îi însoţeau în diferite locuri şi pentru diferite persoane în vederea practicării prostituţiei. Totdeauna costul transporturilor era achitat de către inculpaţi.

B.E. i-a transportat pe inculpatul N.C.I. şi pe D.V. la Perieni unde au dus geanta părţii vătămate P.E. şi i-au aruncat-o peste poartă în curte.

De asemenea, martorul a transportat la Vaslui atât pe inculpat cât şi pe femeile indicate de acesta pentru scoaterea paşapoartelor. Totdeauna banii pentru taxe au fost achitaţi de inculpat.

Au făcut martorii curse şi la Galaţi sau Brăila pentru a-i duce sau aduce pe inculpaţi singuri sau în compania unor femei.

Inculpatul N.S. i-a cerut martorului B.E. să îi caute fete pentru practicarea prostituţiei. Aceste aspecte au rezultat şi din înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpat şi martor.

Martorii propuşi de către inculpaţi au relatat aspecte care în mod evident estompează şi circumstanţiază activitatea inculpaţilor fără a influenţa în vreun fel concluzia cu privire la existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Taximetriştii audiaţi la propunerea inculpaţilor au relatat că au făcut numeroase curse la comanda acestora însă, de regulă, aceştia erau singuri. Aceste declaraţii au fost contrazise de declaraţiile celorlalţi martori taximetrişti care au susţinut că de regulă inculpaţii erau însoţiţi de una sau mai multe tinere şi care erau plasate în diferite locuri pentru practicarea prostituţiei.

Au încercat inculpaţii prin probele propuse şi administrate să acrediteze ideea că I.A. şi S.M. practicau prostituţia şi că acest aspect era de notorietate printre taximetrişti.

Acest aspect, chiar dacă este adevărat, nu a influenţat situaţia de fapt stabilită în baza probelor enumerate mai sus.

Prin actele depuse, inculpaţii au confirmat faptul că la data de 07 decembrie 2010 I.A. a fost depistată de către poliţia turcă şi că a fost sancţionată şi returnată în ţară. Existenţa biletului de călătorie pe numele martorei nu a exclus posibilitatea ca inculpatul să-i fi achitat costul călătoriei. Faptul că martora a efectuat două operaţiuni de schimb valutar este un aspect care, de asemenea, nu influenţează concluzia instanţei.

În acest context probator, tribunalul a apreciat ca fiind dovedită existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Faptele inculpatului N.S. de a recruta, transporta şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate P.E., R.A.D. şi S.M. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. realizează conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului N.C.I. de a recruta, transporta şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate P.E., R.A.D. şi S.M. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. realizează conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Nu a putut fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii N.S. şi N.C.I., prin apărător, în sensul de a se schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât părţile vătămate P.E. şi R.A.D. au fost recrutate prin înşelăciune, fiind induse în eroare de promisiunile inculpaţilor în sensul că acestea vor lucra, fie ca menajeră, fie într-un local, deşi ei urmăreau doar să le exploateze sexual şi să profite material de pe urma acestor activităţi.

Exploatarea părţilor vătămate minore S.M. şi R.A.D. s-a făcut prin violenţă, astfel că faptele inculpaţilor constituie infracţiunea de trafic de minori şi nu de proxenetism.

Faptele inculpatei A.R. de a caza şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate P.E. şi R.A.D. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. realizează conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) şi proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului H.C. de a îndemna pe martora Mârzac Laura să îl însoţească în Turcia şi să practice prostituţia, urmărind să obţină venituri prin această activitate, realizează conţinutul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Pentru infracţiunile săvârşite, inculpaţilor li s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora au fost avute în vedere, în cadrul general prev. de art. 52 şi 72 C. pen., pericolul social concret ridicat al faptelor comise, datele privind persoana inculpaţilor şi atitudinea acestora în timpul procesului.

Inculpaţilor N.S., N.C.I. şi A.R. li s-au aplicat şi pedepse complementare, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Este evident că dată fiind natura şi gravitatea faptelor se justifică interzicerea, pentru o anumită perioadă, dreptului de a fi aleşi în autorităţi publice sau funcţii elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.C., dată fiind conduita bună a acestuia anterior săvârşirii faptei, precum şi contextul în care acesta a comis fapta, tribunalul a apreciat că în favoarea lui pot fi reţinute ca şi circumstanţe atenuate judiciare prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special al infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Pedepsele aplicate inculpaţilor N.S., N.C.I. şi A.R. au fost contopite conform art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., stabilindu-se astfel pedepsele de executat.

Pe durata executării pedepselor, inculpaţilor N.S., N.C.I. şi A.R. le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., dată fiind natura şi gravitatea faptelor care justifică interzicerea, pe durata executării pedepsei, a dreptului de a fi aleşi în autorităţi publice sau funcţii elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor N.S. şi N.C.I. şi conform art. 88 alin. (1) C. pen., din pedepsele stabilite acestora s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2011 la zi.

În ceea ce priveşte acţiunile civile, tribunalul a apreciat că părţile vătămate S.M. şi R.A.D. au suferit un prejudiciu moral prin faptele comise de către inculpaţi, respectiv un prejudiciu de imagine, şi un prejudiciu de reinserţie socială, cererile acestora privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale au fost justificate, sumele solicitate reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit, astfel că, sub acest aspect, acţiunile civile formulate de cele două părţi vătămate au fost admise.

Nu s-a justificat solicitarea obligării inculpaţilor la sumele de bani reprezentând contravaloarea prestaţiilor sexuale ale părţilor vătămate R.A.D. şi P.E., activităţi ilicite şi care nu au putut avea ca efect acordarea unor foloase materiale.

Aceste sume, ar putea face eventual obiectul confiscării, în măsura în care au fost dovedite.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei T.O. de a i se restitui suma de 3.550 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare, tribunalul a apreciat că această cerere este neîntemeiată întrucât la data efectuării percheziţiei, petenta a declarat că respectiva sumă aparţine lui N.S..

2. Împotriva acestei sentinţe penale au formulat în termen legal apeluri inculpaţii N.S., I.(N.) C.I., H.C. şi A.R. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de apel vizează următoarele aspecte:

- încălcarea normelor de competenţă, întrucât în cauză s-au fost efectuat acte de urmărire penala de către poliţişti fără a avea delegare data de procuror, ceea ce impune refacerea actului de sesizare;

- în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 239 C. pen. iar procurorul de şedinţă a susţinut la fond această încadrare juridică deşi inculpaţii nu au fost trimişi în judecata pentru asemenea faptă; instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor pentru art. 329 C. pen. fără a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei.

- instanţa de fond nu a procedat la audierea victimelor împotriva cărora se pretinde ca au fost comise faptele.

- a fost încălcat dreptul la apărare pentru ca, la termenul de judecata din 27 aprilie 2011, „s-a dispus reluarea cauzei şi readucerea inculpaţilor în boxa acuzaţilor, au urmat dezbateri asupra prezenţei părţilor şi constituiri de părţi civile în lipsa apărătorului ales”.

- instanţa a apreciat greşit probele administrate şi în mod nejustificat nu a dat eficienţa probelor în apărare.

Inculpatul N.C. a susţinut că nu a beneficiat de un proces echitabil în condiţiile în care apărătorul desemnat din oficiu în faza cercetării judecătoreşti, după ce inculpatul şi-a angajat avocat, a avut calitatea de apărător ales a uneia dintre victimele din dosar, reprezentând-o pe P.E.

Inculpata A.R. a criticat atât latura civilă cât şi latura penală. În condiţiile în care la fila 13 din hotărâre se arată că faptele reţinute în sarcina lui A.R. privesc numai activitatea de a caza şi exploata sexual pe P.E. şi R.A.D. şi a îndemna la practicarea prostituţiei pe I.A. şi S.M., în dispozitiv inculpata A.R. a fost obligată să achite părţii civile S.M. suma de 15.000 RON. Inculpata A.R. a solicitat şi o redozare a pedepsei pe care a apreciat-o prea mare având în vedere circumstanţele personale, cu referire la starea precară de sănătate şi a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 86¹ C. pen.

Acest ultim motiv de apel a constituit şi subsidiarul pentru ceilalţi inculpaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate dar şi din oficiu, în limite procedurale instanţa a reţinut că apelurile nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:

Descrierea faptelor în actul de sesizare al instanţei a relevat fără echivoc referirea la infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, menţionarea art. 239 C. pen. fiind o vădită eroare materială, fără nici o consecinţă judiciară. Nici actul de sesizare şi nici instanţa de fond nu au avut în vedere infracţiunea prevăzută de art. 239 C. pen., raportându-se corect la incriminarea din art. 329 C. pen., având în vedere obiectul judecăţii astfel cum este prevăzut în art. 317 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispoziţiile procesual penale relative la competenţa teritorială vizată în art. 31 alin. (1) C. pen., cât şi cele vizând citarea părţilor şi dreptul la apărare. Inculpata A.R. a avut asigurată asistenţa juridică pe tot parcursul procesului penal, iar procedura de citare cu aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 177 şi următoarele C. proc. pen.

La termenul de judecată din 27 aprilie 2011 nu a fost audiat martorul prezent la a doua strigare şi nu s-a efectuat nici un act procedural în lipsa apărătorilor.

În ce priveşte critica inculpatului N.C.I. vizând faptul că apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu, la începutul procesului, până şi-a angajat un avocat, după încetarea delegaţiei de asistare şi reprezentare în proces, a apărat victima, nu constituie un caz de incompatibilitate şi nu a produs vreo vătămare inculpatului.

Prima instanţă a administrat un probatoriu complet ce a fost corect apreciat potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Coroborând declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor şi ale inculpaţilor - declaraţii date atât la urmărirea penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti - procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în timpul urmăririi penale, înscrisurile, raportul de expertiză medico-legală şi cel de evaluare psiho-socială vizând-o pe S.M., rezultă cu certitudine că inculpaţii au comis cu vinovăţie faptele pentru care au fost puşi sub acuzare şi trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului. Au fost respectate toate procedurile în desfăşurarea procesului penal, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza judecăţii.

În instanţă au fost audiaţi inculpaţii N.S., N.C.I. şi H.C. Victimele I.A. şi S.M., R.A.D. şi P.E. s-au constituit părţi civile solicitând să fie despăgubite de către inculpaţii N.S., N.C.I. şi A.R. care şi-au însuşit banii obţinuţi de ele din practicarea prostituţiei.

Inculpaţii au negat constant faptul că ar fi constrâns în vreun fel părţile vătămate, victime ale infracţiunii, sau le-ar fi îndemnat să practice prostituţia, susţineri contrazise de probele dosarului administrate atât la urmărirea penală cât şi în instanţă.

În apel, la cererea inculpaţilor au fost ascultaţi martorii B.C., rudă cu familia N. şi M.M. Aceşti martori nu au evocat aspecte care să influenţeze situaţia de fapt. Ei s-au referit la inculpaţi ca la nişte oameni cu un comportament licit, care trăiesc decent prestând diferite activităţi. Martorii au relatat că nu ştiu nimic despre vreo implicare a inculpaţilor în traficul de persoane.

B.C. a arătat că a avut o relaţie de concubinaj cu S.M. şi au plecat împreună însoţiţi de N.S. în Turcia. Acesta din urmă pleca în Turcia „pentru a-şi pune dantura”. Martorul susţine că el s-a întors în ţară după 6 săptămâni, dar S.M. a mai rămas în Turcia.

Relevante sub aspect probator, pe lângă declaraţiile date de victime, au fost discuţiile telefonice interceptate autorizat şi redate în procesele verbale aflate la dosar, cât şi declaraţiile martorilor audiaţi. Este adevărat că o parte dintre aceştia nu au mai putut fi audiaţi nemijlocit, cum este şi cazul martorului L.G. care este plecat în Spania de mai mult timp, dar în faza cercetării judecătoreşti s-au făcut toate diligenţele procesuale pentru a verifica toate apărările inculpaţilor din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie ce guvernează procesul penal.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, declaraţiile date de victime au fost susţinute de martorii audiaţi, de înscrisuri şi de înregistrările telefonice. Martorii S.M., O.J., C.C.M., C.I.B., B.E., B.B.I. şi I.R. au relatat că inculpaţii se ocupau cu recrutarea unor tinere în vederea practicării prostituţiei în folosul lor. Inculpaţii erau adesea violenţi cu tinerele recrutate şi le foloseau atât în Bârlad, pe cele minore, cât şi în Turcia pe cele devenite majore, ocupându-se de transportul, cazarea şi exploatarea lor.

Astfel cum a reţinut instanţa de fond, teza apărării acreditate de inculpaţi, potrivit căreia nu au exercitat nici un fel de acţiune de ameninţare, violenţă sau vreo formă de constrângere asupra victimelor, sau că nu au profitat de starea de nevoie în care acestea se aflau, fiind minore şi lipsite de mijloace de existenţă, este lipsită de consistenţa probatorie.

Martorii audiaţi în apărare de către inculpaţi au fost vădit tendenţioşi, nesinceri, iar declaraţiile lor au fost contrazise de celelalte probe administrate, nu au influenţat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, pe baza întregului material probator al cauzei.

În vara anului 2010, inculpaţii au luat hotărârea infracţională să facă o „afacere de familie”, în sensul să obţină în mod ilegal venituri din exploatarea sexuală a unor tinere sau din practicarea prostituţiei de către altele. Tinerele erau recrutate dintre persoanele care proveneau din familii dezorganizate, nu aveau o pregătire şcolară, erau plecate de acasă, nu obţineau venituri.

Printre aceste tinere, erau şi minore care erau obligate să practice prostituţia în folosul inculpaţilor în Bârlad, scopul urmărit de către inculpaţi şi dovedit fiind, ca după ce împlineau vârsta de 18 ani să le transporte în Turcia.

Acolo tinerele erau exploatate sexual cu participaţia inculpatei A.R. care le asigura cazarea la un hotel din Istanbul, asigurându-le totodată paza şi protecţia la stradă, unde erau duse să practice prostituţia.

Printre victimele traficului de persoane au fost identificate P.E., R.A.D. S.M., iar printre persoanele care au practicat prostituţia fiind îndemnate de către inculpaţi au fost identificate I.A. şi S.M.

În vara anului 2010, P.E., l-a cunoscut pe inculpatul N.S. prin intermediul prietenului său D.V. I-a propus să meargă în Turcia pentru a lucra ca îngrijitoare.

Aceasta a acceptat propunerea inculpatului N.S. şi împreună cu el a mers şi a locuit două zile, în imobilul aparţinând familiei N. Ulterior, P.E. împreună cu inculpatul N.S. s-au deplasat în Vaslui, cu autoturismul condus de către martorul B.B.I.unde, inculpatul a achitat taxele necesare eliberării paşaportului. Pe timpul transportului din Vaslui în Bârlad, au fost purtate discuţii de către inculpatul N.S. referitoare la plecarea lui P.E. în Turcia, unde urma să i se asigure un loc de muncă, discuţii despre care martorul sus/menţionat a relatat.

Când au ajuns în Istanbul, P.E. şi inculpatul N.S., au fost aşteptaţi de S.M., cunoscută sub numele de „A.”, care practica prostituţia tot pentru inculpat. Au fost conduşi apoi la un hotel, unde P.E. a fost preluată de către inculpata A.R.. După ce a fost cazată la hotel de către inculpatul N.S. şi inculpata A.R., cei doi i-au precizat că nu există nici un loc de muncă şi trebuie să practice prostituţia la stradă în folosul lor. Inculpata A.R. i-a cumpărat haine cu care trebuia să se îmbrace P.E. în momentul în care aceasta trebuia să iasă la stradă şi să racoleze clienţii cu care să întreţină relaţii intime, contra unor sume de bani şi a încuiat-o în camera de hotel până a doua zi când a obligat-o să meargă pe stradă să practice prostituţia. N.S. i-a luat paşaportul.

P.E. a fost supravegheată în permanenţă de către inculpata A.R., care îi aplica chiar corecţii fizice dacă nu se purta corespunzător. Sumele de bani obţinute au fost luate de către aceasta şi inculpatul N.S.

În perioada cât P.E. a fost obligată să practice prostituţia în Istanbul de către inculpatul N.S. şi inculpata A.R., pentru cei doi practica prostituţia şi numita S.M.

S.M. a practicat prostituţia sub supravegherea directă a inculpatei R.A., până în data de 20 decembrie 2010 când s-a reîntors în ţară.

În perioada cât S.M. se afla în Turcia şi practica prostituţia, inculpatul N.S. s-a întors în ţară unde a preluat-o pe martora I.A. cunoscută şi sub porecla de „N.”.

Inculpatul N.S. a fost cel care s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru martora I.A. dar şi de transportul acesteia în Turcia, în sensul că a plătit toate taxele necesare.

Martora I.A. a practicat prostituţia în folosul inculpatului N.S. şi a inculpatei A.R. până la data de 22 noiembrie 2010 când a revenit în ţară.

La data de 03 decembrie 2010, I.A., însoţită de către inculpatul N.S., s-au întors în Turcia, scopul fiind de a practica prostituţia, însă a fost prinsă de către poliţia turcă în timp ce era la stradă şi trimisă în România.

În octombrie 2010, inculpatul N.C.I. le-a cunoscut prin intermediul unor prieteni pe victimele S.M. zis „Pitica” care avea vârsta de 16 ani şi pe R.A.D. în vârstă de 18 ani. Ambele victime nu aveau unde să locuiască şi la propunerea inculpatului N.C.I. acestea s-au mutat în locuinţa sa din Bârlad.

R.A.D. şi S.M., au fost obligate să practice prostituţia în Bârlad de către inculpatul N.C.I.

Sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de cele două erau luate de către inculpatul N.C.I., el fiind cel care stabilea preţul pentru fiecare raport sexual. Martorul B.B.I. a relatat că de multe ori inculpatul N.C.I. îl contacta pentru a transporta pe victimele R.A.D. şi S.M. în Bârlad pentru ca acestea să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi. Declaraţia acestui martor se coroborează cu cele ale martorilor O.B. şi L.G. care au confirmat faptul că inculpatul N.C.I., le-a cazat pe R.A.D. şi S.M. în locuinţa sa cât şi faptul că era cel care le găsea clienţi cu care să întreţină relaţii intime.

R.A.D. împlinise în luna octombrie vârsta de 18 ani şi pentru a putea să-i obţină paşaport, inculpatul N.C. i-a întocmit documente potrivit cărora aceasta avea reşedinţă la domiciliul inculpatului în Bârlad.

În timp ce R.A.D. şi S.M. se aflau la domiciliul inculpatului N.C.I., a venit din Turcia şi inculpatul N.S.. Cei doi au stabilit. c)a inculpatul N.C.I. să plece în Turcia cu partea civilă R.A.D. unde să o oblige să practice prostituţia în folosul său, iar N.S. să rămână la domiciliu pentru a o supraveghea pe S.M.. Astfel, inculpaţii N.C.I. şi N.S. au însoţit-o pe R.A.D. în Vaslui pentru a i se elibera paşaportul, taxele fiind suportate de către inculpaţi.

În ziua de 30 noiembrie 2010, N.C.I. însoţit de R.A.D. au plecat în Turcia unde au fost preluaţi de inculpata A.R. şi inculpata S.M.

R.A.D. a practicat prostituţia la stradă fiind supravegheată de către A.R., iar banii obţinuţi erau luaţi de către cei doi inculpaţi.

În ziua de 20 decembrie 2010, inculpatul N.C.I. s-a întors în România, lăsând-o pe R.A.D. în supravegherea mătuşii sale, inculpata A.R..

S.M. a reuşit să fugă din locuinţa familiei N. de sub supravegherea inculpatului N.S., dar a fost găsită de acesta şi bătută. Raportul de expertiză medico legală a confirmat că victima a prezentat leziuni traumatice de tipul tumefacţiei şi echimozei.

Raportul de evaluare psiho-socială, a concluzionat în urma evaluării numitei S.M. că aceasta a fost supusă abuzului sexual repetat, că este o persoană vulnerabilă şi este o victimă a traficului de persoane.

În ce-l priveşte pe inculpatul H.C., fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism astfel cum a reţinut corect instanţa de fond.

Martorii R.M. şi C.M.M. au confirmat acuzarea, relatând despre participaţia şi implicarea sa în ce o priveşte pe martora M.L. Prin intermediul aceluiaşi inculpat, M.L. l-a cunoscut şi pe N.S. care i-a promis că în Turcia va avea grija de ea atât el cât şi A.R.

Inculpaţii N.S. şi H.C. stabiliseră ca în timpul cât M.L. s-ar fi aflat în Turcia, copilul să rămână în grija şotiei lui H., tocmai pentru a avea, în acest fel, controlul deplin asupra sa.

Faptul că inculpatul H.C. a înţeles să se implice în recrutarea martorei M.L. pentru a practica prostituţia rezultă şi din împrejurarea că acesta era însoţit de N.C.I., persoană ce era cunoscută pentru activitatea sa în recrutarea tinerelor pentru exploatare sexuală. Şi convorbirile telefonice din 17 decembrie 2010, dintre cei doi inculpaţi, sunt relevante atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, relevând existenţa înţelegerii infracţionale.

Incriminând traficul de persoane, legiuitorul a avut în vedere şi modalitatea de captare non agresivă a consimţământului victimei în urmărirea aceluiaşi scop.

Exploatarea parţilor vătămate minore S.M. şi R.A.D. s-a făcut prin violenţă, iar P.E. a fost recrutată prin inducerea în eroare, prin fraudare şi promisiuni mincinoase aşa încât, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în varianta reţinută atât de rechizitoriu cât şi de instanţa de fond.

În cazul infracţiunilor prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 scopul este mult mai larg decât în cazul infracţiunii prev. de art. 329 C. pen. şi constă în exploatarea persoanei/minorului în mai multe forme printre care şi cel al practicării prostituţiei, ca şi în cauza de faţă.

Trebuie avut în vedere şi faptul că, în speţă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor, din înscrisuri, din înregistrările convorbirilor telefonice, folosul obţinut de către victime era însuşit în întregime, sau aproape în întregime, de către cei trei inculpaţi.

Faptele inculpatului N.S. de a recruta, transporta şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate P.E., R.A.D. şi S.M. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. realizează conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1),2 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului N.C.I. de a recruta, transporta şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate P.E., R.A.D. şi S.M. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. realizează conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1),2 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului H.C. de a îndemna pe martora M.L. să îl însoţească în Turcia şi să practice prostituţia, urmărind să obţină venituri prin această activitate, realizează conţinutul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Verificând soluţia pronunţată şi sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă analiză şi o justă evaluare a tuturor datelor privind faptele săvârşite, cât şi a elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor stipulate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, s-a constatat că faţă de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise prevăzute de legi speciale, aducând atingere normelor legale care vizează libertatea de acţiune şi de dispunere de viaţa proprie conform dreptului persoanei, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, numărul părţilor vătămate traficate de fiecare inculpat, contribuţia fiecăruia, dar şi persoana acestora.

Curtea a constatat că au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedepsele aplicate inculpaţilor N.S., N.C.I., A.R. şi H.C. sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale acestora.

Pentru considerentele expuse anterior, fiind verificate legalitatea şi temeinicia Sentinţei apelate şi neexistând vreun viciu nici în stabilirea situaţiei de fapt, nici în aplicarea legii, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.S. şi N.C.I. şi s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata arestării preventive după data de 3 octombrie 2011, la zi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii-apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului N.S. în sumă de 200 RON, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei nr. 108 din 5 iunie 2012 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N.S., I.(N.) C.I., A.R. şi H.C. împotriva Sentinţei penale nr. 171 din 3 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.S. şi I.(N.) C.I. şi a dedus din pedepsele aplicate acestora durata prevenţiei de la 3 octombrie 2011 la zi, menţinând celelalte dispoziţii ale Sentinţei apelate.

Prin aceeaşi Decizie s-a dispus obligarea apelanţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

3. Împotriva Deciziei penale amintite au declarat în termen legal recursuri inculpaţii N.S., I.(N.) C.I., A.R. şi H.C., invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, recurentul inculpat I.(N.) C.I. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a-i aplica dispoziţiile de favoare ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa în actul de inculpare şi nu solicită administrarea de probe noi, fiind de acord ca judecata în această ultimă fază să aibă loc în baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care le recunoaşte, le însuşeşte.

În cuprinsul memoriului depus la dosar recurentul inculpat I.(N.) C.I. arată că după 1 an şi 10 luni petrecuţi în stare de detenţie regretă enorm şi conştientizează gravitatea faptelor şi de asemenea regretă că nu a înţeles până acum beneficiile pe care le poate aduce recunoaşterea în totalitate a infracţiunilor comise, conform art. 320¹ C. proc. pen.

În subsidiar, se solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în considerarea faptului că nu prezintă antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penală.

Aceeaşi conduită procesuală a manifestat şi recurentul inculpat N.S., solicitând atât aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cât şi reindividualizarea judiciară a pedepsei în raport cu circumstanţele sale personale favorabile/un copil în întreţinere.

Recurenta inculpată A.R., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. vizând nelegala sa citare în faţa instanţelor, în condiţiile în care inculpata pe parcursul procesului penal a plecat din ţară, locuind în Turcia.

Şi recurenţii inculpaţi A.R. şi H.C., prin avocaţii desemnaţi din oficiu, au formulat critici cu privire la greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, solicitând aplicarea unor pedepse mai blânde.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma criticilor avansate a cazurilor de casare invocate şi în conformitate cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Din situaţia de fapt corect stabilită de instanţele anterioare, pe baza unei analize atente şi coroborate a probelor administrate se reţine ca fondate acuzaţiile aduse inculpaţilor, materialul probator administrat în cauză evidenţiind, dincolo de orice îndoială, activitatea ilicită desfăşurată de inculpatul N.S. în a recruta, transporta şi exploata sexual, cu consecinţa obţinerii unor foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei privind părţile vătămate P.E., R.A.D. şi S.M. şi îndemnul practicării prostituţiei de I.A. şi S.M.; de către inculpatul I.(N.) C.I. în a recruta, transporta, exploata sexual, cu aceleaşi consecinţe, pe aceleaşi părţi vătămate; de către inculpata A.R. de a caza şi exploata sexual în scopul obţinerii de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei privind părţile vătămate P.E. şi R.A.D. şi îndemnul practicării prostituţiei de către I.A. şi S.M. şi în fine de către inculpata A.R. de a îndemna pe M.L. să-l însoţească în Turcia şi să practice prostituţia, urmărind obţinerea de venituri prin această activitate.

De altfel, activitatea infracţională, amplu descrisă de instanţe, nu a fost contestată de către recurenţii inculpaţi N.S. şi I.(N.) C.I., care în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au solicitat beneficiul dispoziţiilor de favoare ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., subliniind regretul că nu au înţeles mai devreme consecinţele atenuării răspunderii penale în contextul recunoaşterii vinovăţiei.

În raport cu o asemenea solicitare şi desigur faţă de momentul, stadiul procesual în care o astfel de cerere a fost formulată şi având în vedere dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, a dispoziţiilor art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge solicitarea celor doi recurenţi inculpaţi, în virtutea considerentelor ce urmează:

În adevăr, în prezenta cauză actul de trimitere în judecată/rechizitoriul nr. 92/D/P/2010 a fost emis la 7 februarie 2011, instanţa fondului fiind sesizată, prin urmare, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (M.Of. nr. 714/26 octombrie 2010).

Aşadar, în împrejurările în care, în cauza de faţă nu ne aflăm în ipoteza în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, nefiind în discuţie o situaţie tranzitorie, aplicarea procedurii simplificate reglementată de legiuitor în dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010) se putea produce, astfel cum conţinutul reglementării prevede, până la începerea cercetării judecătoreşti, când inculpaţii ar fi avut posibilitatea legală de a declara personal sau prin înscris autentic că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi să solicite ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Or, este evident că în speţa de faţă, acest moment procesual a fost depăşit, ceea ce face ca inculpaţilor să nu li se mai poată aplica o asemenea procedură.

Nici criticile avansate de inculpaţi cauzei cu referire la greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate nu pot fi primite, în împrejurările în care pedepsele aplicate, prin natura, cuantumul, modalitatea de executare, aşa cum au fost stabilite de instanţa fondului şi menţinute de instanţa de prim control judiciar, asigură îndeplinirea scopului general şi special al prevenţiei sociale, reinserţia socială a inculpaţilor, reflectând gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, participaţia penală a fiecăruia dintre inculpaţi.

Se constată că instanţele au evaluat în mod corespunzător în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, circumstanţele reale ale cauzei, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

În fine, critica adusă de către recurenta inculpată A.R. şi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., vizând nelegala sa citare de către instanţe nu este fundamentată.

Se apreciază că în cauză dispoziţiile privind legala citare a inculpatei au fost respectate, în obligaţia inculpatei fiind a încunoştinţa organul judiciar cu privire la pretinsa schimbare a domiciliului pe parcursul procedurii judiciare, aspect ce nu se confirmă. Simpla susţinere în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a avocatului desemnat din oficiu inculpatei conform căreia aceasta s-a mutat din ţară, locuind în Turcia, nu poate constitui un element de natură a contura nelegala citare a acesteia, atâta timp cât la dosarul cauzei nu există vreun act procedural în care să se menţioneze în faţa instanţei fondului, ori a instanţei de apel o asemenea susţinere, indicarea unei nou domiciliu unde s-ar fi solicitat citarea.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.S., I.(fost N.) C.I., A.R. şi H.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor N.S. şi I.(fost N.) C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 13 ianuarie 2011 la 6 decembrie 2012.

Va obliga recurenţii inculpaţi N.S., I.(N.) C.I., A.R. şi H.C. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile R.A.D. şi S.M., în sumă de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.S., I.(fost N.) C.I., A.R. şi H.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor N.S. şi I.(fost N.) C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 13 ianuarie 2011 la 6 decembrie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi N.S., I.(N.) C.I., A.R. şi H.C. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile R.A.D. şi S.M., în sumă de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4010/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4007/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Penal