ICCJ. Decizia nr. 4172/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4172/2012
Dosar nr. 3359/87/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 21 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman - secţia penală în dosarul nr. 3359/87/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a)-c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C.M.Ş., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 5 luni şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind consecinţele în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat recuperat, prin achitare, prejudiciul de 6.420 lei cauzat părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman, reprezentând: 2.499 lei impozit pe profit şi 3.921 lei TVA.
A fost respinsă cererea părţii civile privind instituirea de măsuri asigurătorii, ca nefondată.
S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: acte contabile ale SC „M.C." SRL, proces verbal de constatare cu anexe încheiate de ANAF - DGFP Teleorman, declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptelor, coroborate cu chitanţele emise de Trezoreria Municipiului Roşiori de Vede (f.27-29 şi f. 17 ds. instanţă), Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin actul adiţional la statutul şi contractul privind SC „M.C. " SRL Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, judeţul Teleorman, în baza procesului - verbal întocmit de asociaţii societăţii, s-a hotărât retragerea din societate a asociaţilor C.M. şi T.R.L., fiind desemnat administrator inculpatul I.C.M.Ş., căruia i s-a cesionat de către asociaţii C.M. şi T.R.L. întregul capital social, urmând ca societatea să funcţioneze cu asociat unic în persoana inculpatului.
Partea responsabilă civilmente SC „M.C." SRL Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, judeţul Teleorman are ca activităţi principale comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, având deschise două puncte de lucru în comuna Vârtoapele şi în comuna Olteni, judeţul Teleorman.
În perioada 03 - 04 august 2010 Garda Financiară - Secţia Teleorman a efectuat un control asupra documentelor financiar - contabile ale SC „M.C." SRL Vîrtoape, prin verificarea prin încrucişare, cu livrările de mărfuri de la principalii furnizori ai acesteia, constatându-se că nu s-au înregistrat toate documentele de aprovizionare în valoare totală de 80.564,28 lei. În raport de acest aspect s-a stabilit că totalul prejudiciului adus bugetului consolidat al statului la data de 05 august 2010 este de 3.867,10 lei.
În perioada 15 - 21 septembrie 2010 şi 20 - 22 octombrie 2010, A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman a desfăşurat o inspecţie fiscală la aceeaşi societate.
Cu acest prilej s-a constatat că, în ceea ce priveşte impozitul pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, pe baza datelor şi documentelor puse la dispoziţie de Garda Financiară - Secţia Teleorman, din verificarea documentelor financiar - contabile din perioada anului 2009 ale societăţii controlate, prin metoda încrucişării, cu situaţiile privind livrările de mărfuri de la furnizorii menţionaţi în anexa 7 a procesului - verbal din 26 octombrie 2010 încheiat de A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman, nu toate documentele de aprovizionare cu mărfuri, respectiv facturile emise de furnizori, se regăsesc în evidenţa contabilă, nefiind înregistrate în evidenţa contabilă mărfuri în valoare de 80.564,28 lei.
În timpul controlului efectuat s-a procedat la calcularea veniturilor şi cheltuielilor aferente mărfurilor neînregistrate, prin stabilirea acestora rezultând o bază impozabilă suplimentară în sumă de 15.621 lei, căreia îi corespunde un impozit pe profit în sumă de 2.499 lei.
În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, cu acelaşi prilej s-a stabilit o obligaţie de plată de 3.921 lei, aferentă unei baze de impozitare de 20.639 lei (lunile noiembrie şi decembrie 2009 din anexa 7 a procesului - verbal din 26 octombrie 2010).
Concluzionând, s-a reţinut că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ş., administrator al SC „M.C." SRL
Vîrtoape, judeţul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit şi 3.921 lei TVA.
Inculpatul I.C.M.Ş. nu a contestat prejudiciul calculat de partea civilă, de 6.420 lei, fiind de acord cu plata acestuia.
În drept, s-a apreciat că faptele astfel reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, împrejurările şi scopul pentru care au fost săvârşite - în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe tot parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a achitat în cursul judecăţii prejudiciul cauzat părţii civile.
În aceste condiţii, tribunalul a făcut aplicabilitatea art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., având drept consecinţă reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)-c) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 76 lit. d) C. pen.
Deşi inculpatul prin apărător, a solicitat aplicabilitatea art. 741 C. pen. , drept „lege mai favorabilă", care ar fi determinat aplicarea unei amenzi administrative, în condiţiile unui prejudiciu sub 50.000 euro în monedă naţională, achitat, tribunalul a respins cererea pentru următoarele considerente:
Faptele pentru care este judecat inculpatul au fost comise în perioada 2007 - 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege ce a introdus art. 741 C. pen. Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011 acest text a fost declarat neconstituţional, astfel că la data sesizării instanţei, respectiv 1 iulie 2011 deja nu mai era în vigoare. Cum inculpatul nu a comis faptele sub imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul urmăririi penale a intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit neconstituţional, când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) referitoare la legea penală mai favorabilă şi implicit, nici a art. 741 C. pen.
Faţă de cele sus-menţionate, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării, în condiţiile art. 81-83 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri ANAF - DGFP judeţ Teleorman şi inculpatul I.C.M.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta parte civilă ANAF - DGFP judeţ Teleorman a solicitat desfiinţarea hotărârii în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată cu obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 6.420 lei pentru care există constituire de parte civilă precum şi la plata penalităţilor de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate, introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente şi instituirea de măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei. În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar se arată că în mod eronat s-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 6.420 lei întrucât din actele de la dosar rezultă că plăţile făcute de inculpat au fost de natură să achite obligaţii fiscale al SC M.C. SRL fiind stinse obligaţii fiscale pe care societatea le înregistra la bugetul de stat însă altele decât cele stabilite de organul de control prin procesul verbal din 26 octombrie 2010. Astfel, se arată că potrivit fişei de plătitor emisă de AFP Roşiorii de Vede la data de 29 februarie 2012, prejudiciul infracţional de 6.420 lei constând în impozit pe profit de 2.499 lei şi TVA de 3.921 lei, reprezintă obligaţii fiscale neachitate înregistrate la AFP Roşiorii de Vede.
Apelantul inculpat solicită aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că în cauză sunt aplicabile art. 741 C. pen., în mod eronat prima instanţă nedispunând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen. deşi a recunoscut comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul şi sunt aplicabile inclusiv disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
Verificând hotărârea apelată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a probelor administrate în faţa instanţei de apel, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Referitor la apelul declarat de către inculpat, Curtea constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, situaţie pe care şi-o însuşeşte în totalitate, respectiv că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ş. , administrator al SC „M.C." SRL Vîrtoape, judeţul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit şi 3.921 lei TVA.
Situaţia de fapt a reieşit din probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul şi Ie-a însuşit, solicitând prin declaraţia dată în faţa primei instanţe totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen.
De asemenea, în mod corect a reţinut că fapta săvârşită de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate
Referitor la aplicabilitatea art. 741 C. pen., drept „lege mai favorabilă", care ar fi determinat aplicarea unei amenzi administrative, tribunalul în mod just a respins cererea reţinând că faptele pentru care este judecat inculpatul au fost comise în perioada 2007 - 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege ce a introdus art. 741 C. pen. Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011 acest text a fost declarat neconstituţional, astfel că la data sesizării instanţei, respectiv 1 iulie 2011 deja nu mai era în vigoare. Cum inculpatul nu a comis faptele sub imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul urmăririi penale a intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit neconstituţional, când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) referitoare la legea penală mai favorabilă şi implicit, nici a art. 741 C. pen.
În plus, Curtea consideră că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile şi pentru că inculpatul a achitat anumite sume de bani, socotind că astfel a acoperit prejudiciul cauzat, după momentul declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 741 C. pen.
Pe de altă parte, aşa cum în mod corect a susţinut şi apelanta parte civilă, din documentele depuse a rezultat că inculpatul a achitat anumite sume bani, însă nu în contul datoriilor care au fost reţinute ca elemente ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea către bugetul statului.
Faţă de cele sus-menţionate, Curtea, în acord cu instanţa de fond consideră că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile, apelul inculpatului fiind astfel nefondat.
Referitor la apelul declarat de către parte civilă, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, Curtea reţine că inculpatul a depus în faţa primei instanţe patru chitanţe prin care a dovedit că a achitat la data de 07 noiembrie 2011 suma de 2.000 lei, impozit profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 420 lei, impozit pe profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit şi la data de 14 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit.
Din actele depuse (fişă sintetică) în faţa instanţei de către apelanta parte civilă, rezultă că SC M.C. SRL, societate al cărei administrator este inculpatul, are mai multe debite, unele achitate altele nu. Din aceleaşi acte rezultă şi debitele pe care societatea administrată de către inculpatul Ie-a stins prin plăţile făcute în cursul judecăţii, sume ce sunt aferente anului 2010 şi nu perioadei în care s-a săvârşit infracţiunea.
Aşadar, se constată că prima instanţă a reţinut eronat faptul că inculpatul a achitat prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii.
Faţă de acestea, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Statul Român reprezentat de ANAF - DGFP Jud. Teleorman împotriva sentinţei penale nr. 25 din 21 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 25 din 21 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman şi rejudecând:
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. şi art. 119 şi 120 C. proc. fisc. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.C. SRL la plata sumei de 6420 lei din care:
- 2499 lei impozit pe profit şi
- 3921 lei TVA la care se adaugă majorări de întârziere, de la data scadenţei până la data stingerii obligaţiei de plată.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevăd că, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei ce reprezintă debit neachitat.
Împotriva acestei decizii nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.
Acestuia deşi i s-a acordat termen în vederea motivării căii de atac, angajării de apărător, nu s-a conformat, în susţinerea recursului fiind invocat cazul de casare de la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen.
Se invocă nelegalitatea şi netemeinicia, în mod eronat instanţele nu au dispus achitarea sa. A recunoscut comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul, cel mult s-ar impune aplicarea unei amenzi administrative.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, cazului de casare invocat, precum şi a probelor administrate în faţa instanţei de apel, instanţa de recurs constată următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, respectiv că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ş., administrator al SC „M.C." SRL Vîrtoape, judeţul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit şi 3.921 lei TVA.
Situaţia de fapt a reieşit din probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul şi Ie-a însuşit, solicitând prin declaraţia dată în faţa primei instanţe totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen.
Într-un astfel de context invocarea punctului de casare 18 al art. 3859 C. proc. pen. apare ca fiind flagrant nefondat, fără a se putea reţine vreo critică în latură faptică sau juridică ce să afecteze în vreun fel hotărârile pronunţate.
În mod corect s-a reţinut că fapta săvârşită de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Pentru aceasta inculpatului i s-a aplicat o echilibrată şi obiectivă sancţiune.
Nu se pune problema lipsei gradului de pericol social al infracţiunii.
Pentru explicaţiile juridice ample aduse, inclusiv instanţa de recurs consideră că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile.
Pe de altă parte, aşa cum în mod corect a susţinut şi partea civilă, din documentele depuse a rezultat că inculpatul a achitat anumite sume bani, însă nu în contul datoriilor care au fost reţinute ca elemente ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea către bugetul statului.
Faţă de acestea, Curtea de Apel, cu deplină justificare a făcut corectivele de rigoare, motive de casare nu au fost detectate în speţă aşa încât recursul de faţă apare ca fiind nefondat urmând a fi respins în consecinţă potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.M.Ş. împotriva deciziei penale nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4221/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4057/2012. Penal → |
|---|
