ICCJ. Decizia nr. 544/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 544/2012
Dosar nr.1659/88/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 20/CE din 07 iunie 2011 a Tribunalului Tulcea s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta M.M., pentru condamnatul M.M.N., în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că Prin cererea introdusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea la data de 13 aprilie 2011, M.M., a solicitat pentru condamnatul M.M.N., nepotul său, revizuirea sentinţei penale numărul 53 din 13 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că revine cu o nouă cerere de revizuire întrucât au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei, că există martori şi înscrisuri noi care atestă o altă situaţie de fapt.
Revizuenta a insistat asupra audierii martorilor M.I., S.I., S.S., S.C. – martori direcţi, precum şi a martorilor indirecţi S.V., S.C., B.T. şi I.L., martori ce nu au putut fi audiaţi pe durata procesului pentru că s-a aflat de existenţa lor ulterior.
A mai arătat revizuenta că nepotul său nu a ştiut şi nu a realizat că lovitura cauzatoare de moarte a aparţinut altei persoane din grup, din acest motiv el declarând că e autorul faptei.
Revizuenta a solicitat în final admiterea cererii în principiu, anularea sentinţei penale numărul 53/2009 şi achitarea nepotului său care este nevinovat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a efectuat acte de cercetare în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen. Astfel, au fost audiate următoarele persoane : revizuenta M.M., S.S., S.C., S.C., B.T., S.I., I.L., M.I., F.M.A., M.A. şi condamnatul M.I.
La data de 3 mai 2011 cererea de revizuire a fost înaintată la Tribunalul Tulcea potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen., însoţite de concluziile sale de respingere a cererii ca nefondată întrucât prin cercetările efectuate nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să nu fii fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii, în conformitate cu art. 403 C. proc. pen., tribunalul reţine următoarele :
Condamnatul M.M.N. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53 din 13 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea, modificată prin Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen..
Instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 6/7 iulie 2008 l-a lovit cu piciorul în zona feţei pe minorul N.G.G., determinând căderea acestuia cu capul pe o suprafaţă dură, având drept consecinţă fracturarea bolţii şi a bazei craniene, ducând la decesul acestuia.
În această nouă cerere de revizuire, formulată de această dată de bunica celui condamnat, este reluată aceiaşi susţinere ,,dezvoltată" şi în celelalte patru cereri de revizuire formulate anterior de condamnatul însuşi şi de alte rude apropiate.
Şi de această dată, bunica lui M.M.N. a arătat că nepotul său este nevinovat, fapta fiind comisă de o altă persoană, S.C.
Actele de cercetare efectuate de Parchet au evidenţiat faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. şi nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., numitul S.I.
Acest zvon a fost infirmat de însuşi condamnatul M.M.N. care, în declaraţia dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul şi piciorul în faţă, victima căzând cu capul de ciment. Condamnatul a mai precizat că victimei îi curgea sânge de la ceafă şi că l-a văzut pe S.C. făcându-i respiraţie gură la gură victimei, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase.
Declaraţia dată de condamnat coincide cu declaraţiile anterioare, date în cursul procesului, în toate, condamnatul recunoscându-şi vinovăţia.
Aşadar, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este reconfirmată de condamnat. Împrejurarea că întâmplarea nefericită care a avut ca urmare decesul unui tânăr, a prilejuit discuţii în localitate şi a primit interpretări diferite (datorate percepţiei diferite a localnicilor cu privire la eveniment) nu poate fi calificată ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
De altfel, ipoteza că şi S.C. să fi lovit victima a fost avansată şi în cursul procesului şi a fost analizată de instanţa de fond care, valorificând probatoriul administrat, a constatat vinovăţia inculpatului M.M.N.
Aşa fiind, văzând că din probele strânse de procuror nu rezultă date suficiente din care să rezulte incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a C. proc. pen., în temeiul art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., urmează a respinge cererea ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuenta M.M. pretinzând că există fapte şi împrejurări noi, ce pot fi verificate prin analizarea depoziţiilor martorilor M.I., S.I., S.S., S.C. – martori direcţi, precum şi a martorilor indirecţi S.V., S.C., B.T. şi I.L. care ar fi relatat că lovitura fatală a fost aplicată de S.C.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată următoarele:
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Ori, pe de o parte motivul invocat de către revizuentă şi susţinut prin apărător a constituit şi obiect al apărării cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, iar cu ocazia audierii, de către procuror conform art. 399 C. proc. pen., a martorilor S.I., S.S., S.C., S.V., S.C., B.T. şi I.L. M.I. nu rezultă aspecte noi care să excludă vinovăţia intimatului inculpat;faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. şi nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., martorul S.I. (după despărţirea de aceasta), dar infirmat de însuşi condamnatul M.M.N. care, în declaraţia dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul şi piciorul în faţă, victima căzând cu capul de ciment, că victimei îi curgea sânge de la ceafă şi că l-a văzut pe S.C. făcându-i respiraţie gură la gură, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase, nu poate fi calificat ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cum de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării, nu există cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, negăsind nici vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire, dar nici vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, apelul este nefondat şi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 96/P din 09 septembrie 2011 a Curţii Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins apelul penal declarat de revizuienta M.M. – cu domiciliul în comuna Ciucurova, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 20/CE din data de 7 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 1659/88/2011, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe apelanta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs revizuenta M.M. şi condamnatul M.M.N.; ambii solicitând admiterea recursului şi în consecinţă admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât probele administrate în cauză conturează o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei pe fond invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a menţionat că faptele au fost săvârşite de o altă persoană respectiv S.C., existând în acest sens declaraţia martorului M.I.
S-a menţionat că după condamnare, M.M.N., a fost vizitat la penitenciar de către S.C. împreună cu mama acestuia iar presupusul autor şi-a ascuns şi ars hainele purtate la momentul săvârşirii faptei.
S-a mai arătat că la nivelul comunei în care locuiesc părţile aceste aspecte sunt cunoscute şi că din înscrisul medical depus la dosar rezultă că victima nu a avut nici o lovitură în abdomen.
A. Examinând actele şi lucrările dosarului cauzei, recursul declarat de condamnatul revizuent M.M.N., Înalta Curte are în vedere cu prioritate din oficiu, că acesta nu a declarat apel în cauză împotriva sentinţei primei instanţe a Tribunalului Tulcea nr. 20/CE din 07 iunie 2011; chestiune care înfrânge dispoziţiile imperative şi exprese ale art. 3851 alin. (4) teza I C. proc. pen., ce statuează că „nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului …".
Faţă de cele de mai sus, având în vedere că recursul declarat de recurentul condamnat nominalizat nu este îngăduit în mod obiectiv de norma de procedură suscitată şi tinde să atenteze la ordinea de drept şi constituţională, Înalta Curte are în vedere că acest recurs se priveşte ca inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
B. Critica din recursul declarat de revizuenta M.M. este nefondată şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, acest recurs va fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât într-o primă premisă se are în vedere că condamnatul M.M.N. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53 din 13 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea, modificată prin Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 6/7 iulie 2008 l-a lovit cu piciorul în zona feţei pe minorul N.G.G., determinând căderea acestuia cu capul pe o suprafaţă dură, având drept consecinţă fracturarea bolţii şi a bazei craniene, ducând la decesul acestuia.
În esenţă, în cererea de revizuire promovată, revizuenta M.M., bunica lui M.M.N. a arătat că nepotul său este nevinovat, fapta fiind comisă de o altă persoană, S.C.
Or, actele de cercetare efectuate de Parchet au evidenţiat faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. şi nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., numitul S.I.
Acest zvon a fost infirmat de însuşi condamnatul M.M.N. care, în declaraţia dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul şi piciorul în faţă, victima căzând cu capul de ciment. Condamnatul nominalizat a mai precizat că victimei îi curgea sânge de la ceafă şi că l-a văzut pe S.C. făcându-i respiraţie gură la gură victimei, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase.
Declaraţia dată de condamnat coincide cu declaraţiile anterioare, date în cursul procesului, în care acesta şi-a recunoscut vinovăţia.
Decesul victimei a prilejuit discuţii în localitate şi a primit interpretări diferite (datorate percepţiei localnicilor cu privire la eveniment) nu poate fi calificată ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
De altfel, ipoteza că şi S.C. să fi lovit victima a fost avansată şi în cursul procesului şi a fost analizată de instanţa de fond care, valorificând probatoriul administrat, a constatat vinovăţia condamnatului M.M.N.
Pe de altă parte, cu o secundă premisă, Înalta Curte are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind vorba aşadar despre erori esenţiale de fapt, care afectează o hotărâre rămasă definitivă şi care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei. Acest text este completat cu dispoziţia din alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit căreia, acest caz, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi "netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare". Din coroborarea celor două dispoziţii cuprinse în art. 394 C. proc. pen. şi anume dispoziţia din alin. (1) lit. a) şi dispoziţia din alin. (2) - rezultă că acesta este subordonat unei duble condiţii:
1. descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
2. faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Cu toate acestea, chiar dacă necunoaşterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înţeleasă în sens larg (nu doar ca o nemenţionare a lor în actele şi lucrările dosarului, ci şi ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecinţa neluării lor în considerare la soluţionarea cauzei), este inadmisibil ca, prin promovarea unei cereri de revizuire să se obţină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ordinate.
Cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, care să poată conduce la concluzia nevinovăţiei condamnatului revizuent, şi nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situaţii deja cunoscute şi verificate de către instanţele de fond şi de control judiciar. Or, în cauză, recurenta revizuentă M.M. invocă în susţinerea cererii de revizuire chestiuni cunoscute şi verificate de instanţele ordinare.
Cu această proiecţie, se reţine că motivul invocat de către revizuentă şi susţinut prin apărător a constituit şi obiect al apărării cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, iar cu ocazia audierii, de către procuror conform art. 399 C. proc. pen., a martorilor S.I., S.S., S.C., S.V., S.C., B.T. şi I.L. M.I. nu rezultă aspecte noi care să excludă vinovăţia condamnatului indicat; faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. şi nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., martorul S.I. (după despărţirea de aceasta), dar infirmat de însuşi condamnatul M.M.N. care, în declaraţia dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul şi piciorul în faţă, victima căzând cu capul de ciment, că victimei îi curgea sânge de la ceafă şi că l-a văzut pe S.C. făcându-i respiraţie gură la gură, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase - nu poate fi calificat ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cum de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării, nu există cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind rezultă că în mod judicios, ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au concluzionat că prin cererea de revizuire promovată de revizuenta M.M. se tinde la o readministrare sau/şi o prelungire a probatoriului, sens în care au statuat legal şi temeinic că în speţă nu este incident cazul de revizuire pretins de prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi pe cale de consecinţă că cererea promovată este nefondată în temeiul art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta M.M. împotriva deciziei penale nr. 96/P din 09 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul condamnat M.M.N., împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii revizuenţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Penal → |
|---|
