ICCJ. Decizia nr. 529/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 529/2012
Dosar nr.1035/120/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 252 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Dâmboviţa, în baza dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M.S., la o pedeapsă de o lună închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza dispoziţiilorart. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare de 2 ani şi o lună, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de o lună, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei dacă în termenul de încercare acesta va săvârşi din nou o infracţiune.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14, art. 15 raportat la dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, cu sediul în Bucureşti,prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, cu sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu şi s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa, iar 250 lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1024/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, înregistrat la instanţă la data de 16 februarie 2011 sub nr. 1035/120/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.S., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală,prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În fapt, s-a reţinut că la data de 01 aprilie 2010 comisari dincadrul Gărzii Financiare Dâmboviţa au efectuat un control la societatea comercială I.F.M.S.M.S., obiectivul controlului fiind verificarea soldului scriptic înregistrat în evidenţa gestionară comparativ cu stocul faptic existentîn magazin la momentul controlului.
Întrucât s-a constatat că soldul scriptic înregistrat în evidenţa gestionară nu este real comparativ cu stocul de marfă existent, s-a dispus efectuarea inventarierii mărfurilor, iar în urma analizării listelor de inventarşi raportului de gestiune din data de 06 aprilie 2010 a rezultat că în listele de inventariere a fost înregistrat un sold de 48.499 lei, iar în raportul de gestiune un sold de 360.196 lei, diferenţa dintre cele două sume în valoare de 311.697 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor comercializate şi neînregistrate în evidenţa operativă a contribuabilului în perioada 01 ianuarie 2006 – 31 martie 2010.
S-a apreciat că fapta inculpatului M.M.S. de a nu înregistra în evidenţa contabilă toate veniturile realizate având ca scop neplata taxelor şi impozitelor aferente întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform actului de control întocmit de comisarii Gărzii Financiare în urma neînregistrării în evidenţa contabilă a I.F.M.S.M.S. a mărfurilor în valoare totală de 311.697 lei, au fost diminuate sumele datorate bugetului consolidat al statului cu suma de 70.314 lei din care impozit pe profit în sumă de 8.995 lei şi taxa pe valoare adăugată în sumă de 61.319 lei.
Situaţia de fapt a fost probată prin: declaraţiile inculpatului, proces-verbal încheiat la data de 28 aprilie 2010 de către Garda Financiară Dâmboviţa, raport de inspecţie fiscală încheiat la 09 iunie 2010 de către D.G.F.P. Dâmboviţa – Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, nota de constatare din 01 aprilie 2010 întocmită de Garda Financiară Dâmboviţa, procesul verbal de ridicare de documente din 15 aprilie 2010 întocmit de Garda Financiară Dâmboviţa, listele de inventar din 06 aprilie 2010 şi raportul de gestiune zilnic din data de 06 aprilie 2010.
Prin adresa nr. 17355 din 13 aprilie 2011, înregistrată la instanţă la data de 19 aprilie 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.244 lei cu titlu de TVA şi impozit pe venit, cât şi accesoriile aferente acesteia calculate până la plata efectivă a debitului.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul M.M.S. a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, precizând că înţelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Recunoaşterea inculpatului M.M.S. potrivit căreia a comis infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se coroborează cu procesul-verbal încheiat la data de 28 aprilie 2010 de către Garda Financiară Dâmboviţa, raportul de inspecţie fiscală încheiat la 09 iunie 2010 de către D.G.F.P. Dâmboviţa – Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, nota de constatare din 01 aprilie 2010 întocmită de Garda Financiară Dâmboviţa, procesul verbal de ridicare de documente din 15 aprilie 2010 întocmit de Garda Financiară Dâmboviţa, listele de inventar din 06 aprilie 2010 şi raportul de gestiune zilnic din data de 06 aprilie 2010, precum şi deciziile de impunere pe anii 2008 – 2009.
Din materialul probator administrat până în prezent rezultă cu certitudine că inculpatul M.M.S. în perioada 2006 – 2010 nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii I.F.M.S.M.S. mărfurile comercializate, sustrăgându-se de la plata sumelor datorate bugetului consolidat al statului, astfel cum rezultă şi din actul de control întocmit de comisarii Gărzii Financiare Dâmboviţa, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat.
Prin prisma dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa va stabili în concret cuantumul pedepsei, după ce vor fi reduse în prealabil cu o treime limitele de pedeapsă prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei ce îi va fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită se va avea în vedere gradul de pericol social şi circumstanţele săvârşirii faptei, cât şi persoana inculpatului, care a avut o atitudine bună în societate până la momentul săvârşirii infracţiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia.
Totodată, instanţa va avea în vedere şi faptul că inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat părţii civile, astfel cum rezultă din adresa nr. 33508 din 20 iunie 2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – A.F.P. Titu şi din fişa sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată inculpatului de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Titu, precum şi din chitanţele seria A/2010 nr. 0034089 în sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă de 200 lei, seria A/2009 nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr. 0104177 în sumă de 400 lei şi seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei.
Instanţa apreciază că fapta săvârşită de către inculpat reprezintă un incident singular în viaţa sa şi faţă de cele constatate consideră că scopul educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, astfel cum a fost redus prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale, în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., inculpatului i se va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Cum în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, neimpunându-se ca executarea pedepsei să se realizeze cu privare de libertate, în raport atât de împrejurările săvârşirii faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
De asemenea, instanţa are convingerea că pronunţarea condamnării inculpatului constituie un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., se va stabili termen de încercare ce va fi compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani.
Totodată, i se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei dacă în termenul de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, iar în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, se va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.244 lei reprezentând TVA şi impozit pe venit, cât şi accesoriile aferente acestuia calculate până la data efectivă a debitului.
La termenele din 22 aprilie 2011 şi 20 iunie 2011 inculpatul a depus la dosar copii de pe fişa sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Titu şi chitanţele seria A/2010 nr. 0034089 în sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă de 200 lei, seria A/2009 nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr. 0104177 în sumă de 400 lei şi seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei, precum şi adresa nr. 33508 din 20 iunie 2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – A.F.P. Titu, înscrisuri din care rezultă că acesta a achitat obligaţiile faţă de bugetul general consolidat al statului.
În raport de actele depuse la dosar şi de dispoziţiile art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., instanţa va constata că prejudiciul cauzat părţii civile a fost achitat, astfel încâtva respinge acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa şi inculpatul M.M.S.
În motivarea scrisă a apelului, partea civilă a solicitat desfiinţarea sentinţei şi admiterea acţiunii civile întrucât, prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 61.319 lei reprezentând TVA şi 2.476 lei impozit pe profit. Referitor la impozitul pe profit de 8.995 lei, această sumă a fost stabilită suplimentar ca diferenţă între declaraţiile depuse de inculpat şi situaţia concretă existentă în actele societăţii, iar pentru această sumă au fost calculate accesorii de 2.476 lei.
Inculpatul – apelant M.M.S., nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel pentru a-şi susţine motivele căii de atac şi nici nu a depus la dosar astfel de motive.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen. Curtea va aprecia că apelurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea constată că inculpatul M.M.S. a solicitat aplicarea prevederilor dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen., recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În aceste condiţii, prima instanţă, în procedura simplificată, nu poate reţine o altă situaţie de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu, verificând doar dacă la dosarul de urmărire penală sunt suficiente probe pentru a se putea reţine faptele comise de către inculpat, nemaifiind necesară administrarea altor probe pentru elucidarea acesteia.
Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că inculpatul M.M.S. în perioada 01 ianuarie 2006 – 31 martie 2010 nu a înregistrat în evidenţele contabile toate veniturile realizate şi stabilite în urma controlului organelor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 61.319 lei reprezentând TVA şi 8.995 lei impozit pe profit.
Inculpatul recunoscând faptele, a fost implicit de acord şi cu sumele stabilite de către organele fiscale şi în baza cărora a fost trimis în judecată.
Faptele aşa cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 241/2005, în formă continuată.
În privinţa individualizării pedepsei, Curtea constată că prima instanţă a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele reduse conform art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., de persoana inculpatului, de rezultatul produs şi împrejurările săvârşirii faptelor.
Astfel, s-a considerat în mod justificat că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut o conduită bună şi în societate, a recunoscut săvârşirea faptelor şi a acoperit şi prejudiciul cauzat aspecte pentru care a reţinut corect în favoarea lui şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b)şi c) C. pen.
Având în vedere datele speţei şi persoana inculpatului s-a conchis în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea inculpatului de libertate, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 81 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei se constată că prin adresa nr. 33568 din 20 iunie 2011 A.N.A.F. – D.G.F.P. Dâmboviţa (fila 127) a precizat că inculpatul M.M.S. a achitat toate obligaţiile către bugetul consolidat al statului.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic tribunalul a respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa ţinând seama că pretenţiile civile (prejudiciul cauzat bugetului de stat) au fost achitate de inculpat.
Susţinerea apelantei părţi civile de acordare şi a unor cheltuieli suplimentare şi accesorii de 2.476 lei, stabilite ulterior actului de sesizare, nu poate fi primită în condiţiile în care, pentru sumele reţinute în rechizitoriu s-a precizat că au fost achitate.
Pentru a putea fi acordate şi aceste accesorii, partea civilă trebuia să-şi precizeze pretenţiile civile până la citirea actului de sesizare sau, eventual, ulterior la prima instanţă, dacă inculpatul nu se opunea, dar acest lucru nu a avut loc astfel că hotărârea este legală şi temeinică în această privinţă.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea neconstatând şi alte motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b)C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 145 din 03 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, prin DIRECŢIA GENERALĂ a FINANŢELOR PUBLICE DÂMBOVIŢA, cu sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi inculpatul M.M.S., împotriva sentinţei penale nr. 252 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Dâmboviţa.
A obligat partea civilă A.N.A.F.la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.M.S. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu s-a dispus să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, criticând-o ca netemeinică, solicitând desfiinţarea în parte a deciziei criticate, în ceea ce priveşte latura civilă, iar pe fond admiterea cererii de constituire parte civilă cu suma de 61.319 lei.
Recurenta susindicată a arătat prin motivele descrise de critică că din cuprinsul rechizitoriului rezultă că inculpatul a prejudiciat bugetul consolidat de stat cu sumele de 61.319 lei reprezentând TVA şi 2.476 lei reprezentând impozit pe profit, aceste date rezultând din actul de control efectuat de organele de specialitate din instituţia noastră. Astfel diferenţa în sumă de 61.319 lei se datorează necalculării TVA colectată pentru diferenţa între stocul faptic şi cel scriptic şi declarării eronate a TVA, încălcându-se astfel prevederile art. 156.2 alin. (2) Cod fiscal Pentru TVA stabilită suplimentar au fost calculate majorări de întârziere pentru perioada 25 aprilie 2010 până la 09 iunie 2010, în cuantum de 992 lei.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit în sumă de 8.995 lei acesta a fost stabilit suplimentar ca diferenţă între declaraţiile depuse de inculpat şi situaţia concretă existentă în actele societăţii la data efectuării controlului. Pentru această sumă au fost calculate accesorii în sumă de 2.476 lei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de recurenta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât prin Decizia recurată a instanţei de apel în mod judicios a fost menţinută soluţia instanţei de fond prin care a fost rezolvată corespunzător în drept latura civilă a cauzei, constatându-se că prejudiciul cauzat de inculpatul M.M.S. - prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 lună închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 1 lună - a fost achitat.
Se reţine că, în mod judicios ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au reţinut corect pe planul rezolvării laturii civile a cauzei că la termenele din 22 aprilie 2011 şi 20 iunie 2011 inculpatul nominalizat a depus la dosar copii de pe fişa sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Titu şi chitanţele seria A/2010 nr. 0034089 în sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă de 200 lei, seria A/2009 nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr. 0104177 în sumă de 400 lei şi seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei, precum şi adresa nr. 33508 din 20 iunie 2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – A.F.P. Titu, înscrisuri din care rezultă că acesta a achitat obligaţiile faţă de bugetul general consolidat al statului.
Or, faţă de cele iterate prin adresa deja descrisă mai sus nr. 33508 din 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa (fila 127 dosar instanţa de fond) se are în vedere că aceleaşi instanţe au statuat în mod legal şi temeinic caracterul nefondat al acţiunii civile exercitată de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa ţinând seama că pretenţiile civile (prejudiciul cauzat bugetului de stat) au fost achitate de inculpatul M.M.S.
Susţinerea recurentei părţi civile de acordare şi a unor cheltuieli suplimentare şi accesorii de 2.476 lei, stabilite ulterior actului de sesizare, nu poate fi primită în condiţiile în care, pentru sumele reţinute în rechizitoriu s-a precizat că au fost achitate.
Pentru a putea fi acordate şi aceste accesorii, recurenta partea civilă trebuia să-şi precizeze pretenţiile civile până la citirea actului de sesizare sau, eventual, ulterior la prima instanţă, dacă inculpatul nu se opunea; dar întrucât acest lucru nu a avut loc rezultă că Decizia recurată prin care a fost menţinută sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică în această privinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE DÂMBOVIŢA împotriva deciziei penale nr. 145 din 03 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţiapenală şi pentru cauze cuminori şi de familie, privind pe intimatul inculpat M.M.S.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu decheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 525/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
