ICCJ. Decizia nr. 566/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 566/2012
Dosar nr. 8069/2/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 369 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti , secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind cererea de transferare a condamnatului C.A.C. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
S-au recunoscut efectele sentinţei penale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 42 Hv 10/1 Od, definitivă.
S-a dispus transferarea condamnatului C.A.C., în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 31 decembrie 2009 la zi.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe numele condamnatului C.A.C.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 15 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 42/Hv 10/10d, în procedura de soluţionare a cererii formulate de autorităţile judiciare austriece, privind transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate C.A.C., în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnat.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: sentinţa Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 42/Hv 10/10d, în copie certificată pentru conformitate, copie de pe dispoziţiile legale aplicabile, referat privind stadiul executării pedepsei, raport medical, copii ale petiţiilor persoanei condamnate, proces-verbal privind declaraţia referitoare la consimţământul la transferare al persoanei condamnate.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 123022/2010/2011 din 08 noiembrie 2011 Ministerul Justiţiei Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate C.A.C. (în prezent deţinut în Penitenciarul Sonnberg) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare aplicată de instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile germane a fost însoţită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 noiembrie 1983, respectiv nota cu expunerea faptelor săvârşite de persoana condamnată, însoţită de dispoziţiile legale aplicabile; sentinţa de condamnare, pronunţată de Tribunalul Wiener Neustadt; declaraţia de consimţământ a condamnatului, exprimat în faţa autorităţilor austriece; referatul social şi familial şi declaraţia de consimţământ a persoanei condamnate, consemnate de către Ambasada României la Viena.
Curtea constată că este, astfel, îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin Sentinţa Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul 42Hv 10/10d C.A.C. a fost condamnat la o pedeapsa 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de furt profesional grav şi prin efracţie, parţial consumat, parţial sub formă de tentativă, în cadrul unei asocieri criminale, precum şi de delict de deteriorare materială, prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 127, 128 alin. (2), art. 15 C. pen. austriac.
Această hotărâre, conform adresei Ministerului Federal al Justiţiei al Republicii Austria, este definitivă, constatându-se astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile austriece a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data de 31 decembrie 2009, iar sfârşitul pedepsei este prevăzut pentru 13 iunie 2013, astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin hotărârea de condamnare, s-a reţinut că persoana condamnată, C.A.C. împreună cu I.P., în perioada 12 noiembrie 2008 – februarie 2009, prin efracţie, a comis mai multe infracţiuni de furt, pe teritoriul Republicii Austria, luând din posesia părţilor vătămate autoturisme, bijuterii şi alte bunuri. S-a mai reţinut în sarcina numitului C.A.C. că, în aceeaşi perioadă, împreună cu I.P., prin aceeaşi modalitate descrisă mai sus, a încercat să sustragă bunuri din posesia mai multor părţi vătămate. Totodată, în sarcina numitului C.A.C. s-a reţinut că, în perioada 11 noiembrie 2009 -28 noiembrie 2009, cu intenţie, a adus în stare de neîntrebuinţare mai multe bunuri, pricinuindu-le părţilor vătămate un prejudiciu în valoare de 4220,45 euro.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dubRON incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele mai sus descrise şi reţinute în sarcina persoanei condamnate C.A.C. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt calificat, tentativă la furt calificat şi distrugere, prevăzute în legislaţia penală română de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 217 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată C.A.C. a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile austriece, astfel că este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezent se află ffncarcerată în Penitenciarul Sonnber.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana transferabilă C.A.C., fără a-şi motiva calea de atac.
Examinând din oficiu sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este nefondat.
De asemenea, potrivit înscrisurilor aflate la dosar persoana transferabilă este cetăţean român şi a consimţit în mod expres la transferarea sa în România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni ce i-a fost aplicată în Austria.
În plus, la data primirii cererii de transfer, condamnatul avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, în condiţiile în care sfârşitul acesteia este prevăzut pentru 13 iunie 2013.
În consecinţă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a dispus, consecutiv recunoaşterii efectelor hotărârii de condamnare transferarea recurentului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, deducându-se durata deja executată de la 31 decembrie 2009.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă C.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 369 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţia în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 499/2012. Penal. Pornografia infantilă (Legea... → |
|---|
