ICCJ. Decizia nr. 581/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 581/2012
Dosar nr. 2616/85/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Constată că prin sentinţa penală nr. 150/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2616/85/2011 s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Condamnarea inculpatului B.M., 12 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (2) C.pen a fost interzis inculpatului exerciţiu drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 26 februarie 2011, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare la data eliberării din penitenciar.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.
În considerente instanţa a reţinut că în anul 1981 inculpatul B.M. s-a căsătorit cu B.L.L., căsătorie din care au rezultat doi copii, amândoi majori în momentul de faţă.
Relaţiile dintre inculpat şi soţia sa au fost normale, până în urmă cu aproximativ 3 ani, când s-au tensionat progresiv, din cauza consumului excesiv de alcool al acesteia şi a atitudinii ei persiflante şi agresive faţă de inculpat.
Inculpatul şi familia sa deţin în proprietate o vilă situată în comuna Rîu Sadului, judeţul Sibiu, introdusă în circuitul turistic, administrată de inculpat, loc în care, de regulă, cei doi soţi petreceau sfârşitul de săptămână.
În data de 25 februarie ora 1800, fiind zi de sâmbătă, B.L.L. a ajuns la vila familiei împreună cu inculpatul, iar între orele 2000 -2230 au fost în vizită la cabana învecinată cu cea din proprietatea lor, deţinută de soţii T., rude cu victima.
După ce au revenit la cabană, în jurul orei 1,30 între inculpat şi soţia acestuia, amândoi sub influenţa alcoolului, s-a produs o altercaţie, care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soţiei sale lovituri repetate şi de intensitate ridicată, cu pumnii şi picioarele, care au vizat şi zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângere cu mâinile, violenţe continuate şi după căderea victimei pe gresia din bucătăria demisolului clădirii.
Actele de violenţă exercitate de inculpat asupra soţiei sale s-au soldat cu multiple fracturi costale, cu pneumotorax la ambii plămâni, multe echimoze şi hematoame, plăci contuze, leziuni traumatice în urma cărora, la scurt timp, victima a decedat.
După cea realizat că starea de sănătate a soţiei sale era deosebit de precară şi că manevrele de resuscitare pe care i le-a efectuat nu au avut efectul scontat, în jurul orei 300, inculpatul B.M. a ieşit în stradă şi a solicitat ajutorul vecinilor săi, fiind anunţat apoi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sibiu şi poliţia.
Din raportul de autopsie rezultă că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu actele de violenţă exercitate de inculpatul B.M. asupra ei, datorându-se insuficienţei respiratorii acute consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, pneumotorax, în cadrul unui politraumatism, produs prin lovire repetată cu corpuri dure, prin compresiune la nivelul gâtului, membrelor superioare, coaptelor şi posibil la nivelul toracelui, precum şi cădere pe un plan dur, leziuni care datează din noaptea de 25/26 februarie 2011.
S-a reţinut că starea de fapt astfel descrisă reiese din declaraţiile inculpatului care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi ale părţilor vătămate şi, de asemenea, cu raportul de constatare medico-legală de autopsie şi procesul verbal de cercetare la faţa locului.
Fapta inculpatului, aşa cum a fost săvârşită constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru care urmează a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, poziţia procesuală adoptată, contextul în care s-au comis faptele precum şi împrejurarea că totul s-a petrecut pe fondul consumului de alcool.
Faţă de toate acestea, ţinând cont şi de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, a fost condamnat la 12 ani închisoare.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul B.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat desfiinţarea sentinţei sub aspectul încadrării juridice a faptei, în sensul reţinerii disp. art. 176 lit. a) C. pen. şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia.
Inculpatul B.M. a criticat hotărârea numai sub aspectul duratei pedepsei la care a fost condamnat, solicitând reducerea acesteia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele, Curtea a constatat următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26 februarie 2011, între victimă şi soţul acesteia, inc. B.M., ambii sub influenţa băuturilor alcoolice a izbucnit o altercaţie care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soţiei sale lovituri repetate şi de intensitate ridicată, cu pumnii şi cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violenţe care au avut drept consecinţă decesul victimei.
Faptele, aşa cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
Încadrarea juridică stabilită de prima instanţă este corectă, neexistând aspecte care să justifice reţinerea art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., referitor la comiterea infracţiunii prin cruzimi.
Nu s-a probat că actele de violenţă comise de inculpat au fost în măsură să provoace victimei suferinţa prelungită, acest aspect fiind esenţial pentru reţinerea disp. art. 176 lit. a) C. pen. Lovirea repetată a victimei şi aplicarea unui număr multiplu de lovituri nu sunt suficiente pentru aplicarea textului legal invocat mai sus, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Referitor la durata în timp în care inculpatul ar fi agresat victima, deşi s-a reţinut că aceasta ar fi avut loc între ora 1,30 şi 3,00, nu există probe care să confirme acest aspect, numărul mare de lovituri nefiind suficient pentru a reţinerea acestui interval de timp.
Apelul declarat de Parchet este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul.
Urmare a reevaluării criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea constată că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare şi a celei complementare la 5 ani, având în vedere violenţa deosebită cu care a acţionat inculpatul, lovirea repetată a victimei şi după ce aceasta a căzut la pământ, cu consecinţa provocării unui număr de 37 de fracturi costale, agresiunea având loc asupra propriei soţii, bolnavă de cancer şi cu o greutate de 50 de kg.
Raportat la aceleaşi împrejurări, apelul inculpatului B.M., prin care solicită reducerea duratei pedepsei, este nefondat.
Apelul declarat de Parchet este fondat şi în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, raportat la împrejurarea că pentru faza de urmărire penală s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli în sumă totală de 2.000 de lei (în condiţiile în care raportul de autopsie a costat 969 de lei, iar onorariul avocatului din oficiu a fost de 200 de lei), sumă la care se adaugă cheltuielile judiciare în faţa instanţei de fond.
Urmează ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi la judecata în fond.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 150/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2616/85/2011 şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei principale şi complementare şi în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A majorat la 15 ani închisoare pedeapsa la care este condamnat inculpatul B.M. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320/1 C. pen.
A majorat la 5 ani durata pedepsei complementare aplicată inculpatului.
A majorat la 2300 de lei cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi la judecata în fond.
Împotriva deciziei penale nr. 156/A din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în acest sens, în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat şi părţile vătămate B.D.T. şi B.A.B.
Cu privire la recursul inculpatului, se solicită a se dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia, putând fi aplicată inculpatului o pedeapsă orientată sub limita de 10 ani. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este una dublă, aplicată o dată lui şi o dată celor doi copii ai săi.
Părţile vătămate B.D. şi B.A.B., în cuprinsul memoriului depus la dosar, arată că menţin poziţia din scrisoarea depusă la dosar în faţa instanţei de fond. Arată că până la acel moment nefericit nu a existat niciun conflict între părinţii săi, că tatăl său nu este o persoană violentă şi solicită a se dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia, care este tot ce le-a mai rămas pe lume.
Raportat la aceste din urmă persoane, evident că, dat fiind cadrul procesual de dezbatere a cauzei, solicitările formulate, cele dispuse în speţă de către instanţele ierarhic inferioare, împrejurarea că aceste părţi nu au formulat calea de atac a apelului, recursurile acestora sunt de privit ca inadmisibile şi vor fi respinse în consecinţă pe coordonatele art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În recursul inculpatului, instanţa supremă consemnează că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26 februarie 2011, între victimă şi soţul acesteia, inc. B.M., ambii sub influenţa băuturilor alcoolice a izbucnit o altercaţie care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soţiei sale lovituri repetate şi de intensitate ridicată, cu pumnii şi cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violenţe care au avut drept consecinţă decesul victimei. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
Urmare a reevaluării criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea de Apel a constatat cu deplin drept că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare şi a celei complementare la 5 ani, având în vedere violenţa deosebită cu care a acţionat inculpatul, lovirea repetată a victimei şi după ce aceasta a căzut la pământ, cu consecinţa provocării unui număr de 37 de fracturi costale, agresiunea având loc asupra propriei soţii, bolnavă de cancer şi cu o greutate de 50 de kg.
Raportat la aceleaşi împrejurări, evident că recursul inculpatului B.M., prin care solicită reducerea duratei pedepsei, este nefondat.
Cele consemnate de către instanţa de apel în procesul de individualizare a sancţiunii sunt într-un acord deplin cu normele legale în materie, exprimă un echilibru între faptă, persoana autoare şi latura punitivă aptă în a fi eficientă în speţă.
Aşa fiind, recursul inculpatului apare a fi nefondat, cazuri de casare constatabile din oficiu nu s-au evidenţiat, fiind incidente dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.156/A din 08 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2011 la 24 februarie 2012.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părţile vătămate B.D.T. şi B.A.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obliga recurentele părţi vătămate B.D.T. şi B.A.B. la plata sumei de cate 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 580/2012. Penal → |
|---|
