ICCJ. Decizia nr. 584/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 584/2012

Dosar nr.10204/121/2010

Şedinţa publică din 24 februarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 512/2011, Tribunalul Galaţi, conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.T.P. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin sentinţa penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 452 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galaţi.

Conform art. 33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi cu pedepsele aplicate acestuia prin hotărârea apelată, respectiv (15 cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi cu pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale sporită la 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 61 alin. (1) teza II C. pen. revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat din totalul de pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galaţi astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galaţi.

Conform art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) şi e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 dată de la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galaţi a fost pus în executare.

S-a constatat că partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1200 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase de la partea vătămată.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008 s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

Conform art. 189 -191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Partea vătămată minoră M.N. în vârstă de 8 ani suferă de „tulburare pervazivă de dezvoltare" (autism). Aceasta locuieşte în oraşul Madrid din Spania împreună cu mama sa - martora B.C. iar în cursul lunii iulie 2010 se aflau în vizită în România, la bunica materna din municipiul Galaţi.

În după-amiaza de 23 iulie 2010, în jurul orelor 18:30, partea vătămată minoră se juca în faţa blocului C6 împreună cu alţi copii de vârsta ei, printre care şi martorele P.L.D. şi P.I., ambele în vârsta de 7 ani. La un moment dat, în zona respectivă, şi-a făcut apariţia inculpatul S.T.P., persoană care a mai fost condamnată anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni la viaţa sexuală - părţi vătămate minori. Profitând de faptul că minora nu era supravegheată de vreo rudă apropiată iar în zonă nu mai erau alte persoane majore, inculpatul a intervenit în jocul celor trei fetiţe şi a ademenit-o pe partea vătămată M.N. în subsolul de la scara 2 a blocului C6, uşa de acces nefiind închisă.

Profitând de faptul ca partea vătămată minoră M.N. nu se putea apăra şi, mai mult decât atât, nu putea realiza ce i se întâmplă, inculpatul S.T.P. a deposedat-o prin smulgere de lănţişorul pe care îl purta la gât şi de o brăţară, ambele din aur. în aceleaşi împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloţii cu care era îmbrăcată şi i-a introdus degetul în vagin, provocându-i deflorare completă, după care a părăsit locul comiterii faptei.

Partea vătămata M.N. a reuşit să iasă din subsolul blocului, fiind în stare de panică, murdară de noroi pe corp şi rochia cu care era îmbrăcată, fiind observată de prietenele de joaca precum şi de martorii A.A., P.A., B.C.A. şi I.V., locatari ai blocului C6, care stăteau de vorbă în zonă. în continuare, partea vătămată a urcat în apartament unde a povestit cele întâmplate mamei sale, martora B.C. iar aceasta a formulat plângere penală.

Cu ocazia cercetării la faţa locului a fost prelevat şi ridicat un fragment de urmă papilară de pe tocul stâng al uşii de acces în subsolul scării 2 a blocului C6. Din raportul de expertiză dactiloscopica a rezultat că urma papilară în litigiu, ridicată de pe tocul stâng al uşii de acces în subsol a fost creată de zona hipotenară de la mâna stână a inculpatului S.T.P.

Pe parcursul urmăririi penale, martorele P.L.D. şi P.I., l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografii prezentate pe calculator din evidenţa populaţiei, ca fiind individul care a acostat-o pe partea vătămată M.N. în după-amiaza 23 iulie 2010 şi a dus-o în subsolul blocului C6.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit urmare examinării părţii vătămate M.N. a rezultat că:

- partea vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă, ce poate data din 23 iulie 2010 şi a putut fi produsă prin comprimarea regiunii vestibulului vaginal, himen şi regiune perineală cu corp dur, posibil deget sau în condiţiile unei tentative de raport sexual pe cale vaginală;

- în secreţia recoltată de la nivelul vestibulului vaginal nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi;

- în secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi;

- minora a prezentat leziuni de violenţă la nivelul regiunii zigomatice drepte, obraz drept, buza superioară, posibil produse prin lovire cu corp dur şi comprimare cu corp dur, posibil deget; a mai prezentat echimoză latero-cervicală dreapta ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracţiune asupra unui lănţişor;

- a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii;

- leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa. (raport, fila 33; planşa fotografică partea vătămată, file 36-39).

Martora B.C. - mama părţii vătămate M.N., a apreciat valoarea bijuteriilor de care a fost deposedata minora la suma de 1200 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. (declaraţie martor, file 43-48).

În aceste condiţii, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a solicitat a se confisca de la inculpat suma de 1200 lei.

În drept, fapta inculpatului S.T.P. care la data de 23 iulie 2010 în jurul orelor 18.00 profitând de imposibilitatea părţii vătămate M.N. în vârstă de 8 ani de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul blocului C6 - micro 20 şi în aceste împrejurări a deposedat-o de un lănţişor cu medalion şi o brăţară din aur în valoare de 1200 lei, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie şi în concurs real prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. s-a constatat că încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., în sensul că infracţiunea a fost comisă dosar asupra unei persoane de sex feminin care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Nu au putut fi reţinute şi dispoziţiile alin. (2) teza II deoarece fapta comisă de inculpat nu a cauzat moartea sau sinuciderea victimei. în acest sens s-a dispus în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.

Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu declaraţia părţii vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică, declaraţiile martorilor C.C., P.L.D., P.I., ş.a., date atât în faza de urmărire penală cât şi cea de judecată, declaraţii (procese-verbale) de prezentare pentru recunoaştere, raport de expertiză dactiloscopică, toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului. Acesta s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis fapta infracţională. Minora - parte vătămată M.N. a fost asistată şi psihologic în faza de urmărire penală, raportul de constatare cuprinzând date care atestă tulburări de comportament evidente urmare a evenimentului nefericit ce s-a petrecut în viaţa sa care se asociază şi cu problemele de sănătate de care suferă, respectiv, „autist". Inculpatul nu a recunoscut faptele infracţionale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în a-şi dovedi susţinerile sale care au fost contrazise cu cele reţinute prin actul de inculpare şi în faţa instanţei.

Inculpatul este recidivist. A mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de perversiuni sexuale prin sentinţa penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galaţi.

A fost arestat preventiv la data de 25 mai 2004 şi liberat condiţionat la data de 27 februarie 2008 cu un rest rămas neexecutat de 452 zile. Prin sentinţa penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 452 zile pentru comiterea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la dispoziţiile părţii generale a codului, la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise de persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, acesta săvârşind şi alte fapte de acest gen precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în acest ultim sens s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele infracţionale şi este şi recidivist, împrejurări care au caracter de agravare a situaţiei juridice a inculpatului.

Acesta a fost condamnat la pedepse cu închisoarea şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin sentinţa penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi în pedepsele componente după care se va realiza concursul pentru întreaga activitate infracţională dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-au făcut aplicabile şi dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 la zi, dată la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galaţi a fost pus în executare.

Pe latură civilă, B.C. în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a declarat că nu are nici un fel de pretenţie materială sau morală de la inculpatul S.T.P. (fila 22 dosar instanţă). Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen. acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

În acest scop instanţa de judecată a cerut persoanei vătămate ca prin reprezentantul său legal să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale. în cauză minora în prezenţa mamei sale a declarat că nu are nici un fel de pretenţie morală sau materială de la inculpat, astfel că rolul activ al instanţei sub acest aspect nu a putut fi evidenţiat decât prin a constatata punctul de vedere al persoanei prejudiciate.

În ceea ce priveşte bijuteriile sustrase de inculpat de la partea vătămată minoră, acestea au fost evaluate la suma de 1200 lei iar în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat. S-au făcut în cauză aplicabile şi dispoziţiile art. 5 şi art. 7 din Legea 76/2008.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul S.T.P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică din următoarele considerente :

a) instanţa de fond nu a dispus anularea mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galaţi în baza sentinţei penale nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galaţi. Instanţa de fond a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care s-a aplicat rezultanta de 452 zile prin sentinţa penală nr. 32/2010.

Deşi s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, mandatul emis de Judecătoria Galaţi, este adevărat, neconfirmat (conform referatului de la fila 46 dosar fond) nu a fost anulat, ceea ce conduce automat la o soluţie nelegală sub acest aspect.

b) instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operaţiunii de contopire.

Pentru ambele infracţiuni (viol şi tâlhărie) instanţa de fond a apreciat corect că se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

La operaţiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. şi art. 39 C. pen., instanţa de fond a omis a lua în calcul pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 296/R din 7 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.

Pedeapsa rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen._; în respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) C. pen.

c) instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea reprezentantului Ministerului Public care, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat repararea pagubei morale suferite de minoră_; pagubă apreciată la 10.000 lei daune morale.

La momentul dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011 -_;reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de 10.000 lei_; conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen.

Este adevărat că tatăl minorei şi mama minorei au arătat că nu au pretenţii civile de la inculpat_; însă suferinţa morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.

Procurorul de şedinţă a apelat la textul de lege care-i permitea (ca şi instanţei de judecată de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Art. 18 alin. (3) şi art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers procedural, iar instanţa avea obligaţia să se pronunţe asupra solicitării. în speţa prezentată nu s-a întâmplat aşa, pronunţându-se astfel o soluţie criticabilă.

d) instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică, atât sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni concurente prezente, cât şi sub aspectul cuantumului sporurilor aplicate inculpatului în operaţiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. şi art. 39 C. pen.

S-a reţinut că inculpatul este o persoană cu un comportament aberant, persistă în acţiuni ce încalcă legea penală, înclinat spre violenţă şi acte ilegale cu privire la viaţa sexuală.

Deşi faptele sunt evidente, fără nicio îndoială inculpatul este cel care a comis infracţiunile de viol şi tâlhărie pentru care s-a sesizat instanţa prin rechizitoriul cu nr. 693/P/2010, acesta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, încercând să croiască o altă realitate pe care nu o poate proba.

Date fiind împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor, valorile sociale legale, poziţia procesual penală adoptată de inculpat, o pedeapsă rezultantă sporită ar fi de natură a asigura scopul preventiv educativ al pedepsei precum şi justul echilibru între rezultatele acţiunii penale ilicite şi riposta socială prin mijloacele legale aflate la îndemâna autorităţilor judiciare.

Inculpatul apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, la data comiterii faptei fiind în comuna Folteşti, judeţul Galaţi.

Prin Decizia penală nr. 234/a din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. 10204/121/2010 şi în consecinţă :

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 512/2011 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare;

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi inculpatul S.T.P. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galaţi în baza sentinţei penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi şi emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.

S-a admis acţiunea civilă promovată din oficiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi obligă pe inculpat la plata către partea către partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 27 ianuarie 2011 la zi.

S-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul S.T.P.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a reţinut următoarele

În mod judicios, instanţa de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză a constatat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat.

Vinovăţia inculpatului a rezultat din următoarele probe :

- cu ocazia cercetării la faţa locului a fost prelevat şi ridicat un fragment de urmă papilară de pe tocul stâng al uşii de acces în subsolul scării 2 a blocului C 6, unde au avut loc infracţiunile de tâlhărie şi viol;

- din raportul de expertiză dactiloscopică rezultă că această urmă papilară a fost creată de zona hipotentară a inculpatului S.T.P.

Această probă ştiinţifică îl situează pe inculpat în câmpul infracţional şi coroborat cu alte probe duce la vinovăţia inculpatului.

- martorele P.L.D. şi P.I. l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografiile prezentate pe calculator din Evidenţa populaţiei ca fiind persoana care a acostat-o pe partea vătămată M.N., în după amiaza de 23 iulie 2010 şi a dus-o în subsolul blocului C 6.

Din raportul de constatare tehnico-medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă ce poate data din 25 iulie 2010, ce a putut fi produsă fie prin penetrare cu corp dur, posibil deget sau în condiţiile unei tentative de raport sexual pe cale vaginală.

Tot din acest raport medico-legal rezultă că minora a prezentat leziuni de violenţă pe obrazul drept, buza superioară produse prin lovire cu corp dur.

De asemenea, raportul medico-legală constată că minora parte vătămată prezintă echimoză lateralo-cervicală dreaptă ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracţiune asupra unui lănţişor.

Toate aceste probe confirmă susţinerile şi declaraţiile date de partea vătămată M.N. în sensul că a fost ademenită de inculpat în subsolul de la scara 2 al blocului C 6 şi profitând de faptul că nu se putea apăra, inculpatul a deposedat-o prin smulgere de lănţişorul pe care îl purta la gât şi de o brăţară, ambele din aur. În aceleaşi împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloţii cu care era îmbrăcată şi i-a introdus degetul în vagin, provocându-i o deflorare completă după care a părăsit locul faptei.

Toate aceste probe mai sus menţionate stabilesc cu certitudine vinovăţia inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

Pe cale de consecinţă, se va respinge ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor pentru faptele deduse judecăţii, Curtea apreciază că acestea au fost date cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În sensul că, instanţa de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârşite de inculpat precum şi persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală aplicând sancţiuni peste minimul special prevăzut de lege.

În consecinţă, va respinge ca nefondat acest motiv de apel al Parchetului care solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

Totuşi, hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru următoarele considerente :

Deşi instanţa de fond în mod corect a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 452 zile rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galaţi a omis să constate că, în realitate, restul de pedeapsă rămas neexecutat era de 452 zile închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În această situaţie, instanţa de fond în urma contopirii pedepselor principale şi complementare aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecăţii cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile închisoare trebuia să contopească şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 4 ani şi să dispună ca inculpatul S.T.P. să execute, în afară de pedeapsa rezultantă principală cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cea mai grea.

În consecinţă, se va admite acest motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în rejudecare, se va dispune în baza art. 39 C. pen. contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

De asemenea, se constată că în mod greşit instanţa de fond nu a dispus anularea mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galaţi în baza sentinţei penale nr. 32/2010.

Deşi în mod judicios instanţa de fond a constatat că infracţiunile pentru faptele deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 32/2010, instanţa de fond a omis să anuleze mandatul de executare al pedepsei emis în baza acestei sentinţe a cărei pedeapsă a fost contopită şi să dispună emiterea unui nou mandat de executare, conform hotărârii pronunţate.

Pe cale de consecinţă, se va admite ace,st motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi, în rejudecare, se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galaţi în baza sentinţei penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi şi emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat că procurorul de şedinţă a solicitat, din oficiu, obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

Instanţa de fond a respins această cerere cu motivarea că, în condiţiile în care reprezentanţii legali ai părţii vătămate minore nu s-au constituit în numele acesteia părţi civile, această cerere apare ca fiind nefondată. La momentul dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011- reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de 10.000 lei, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen.

Este adevărat că tatăl minorei şi mama minorei au arătat că nu au pretenţii civile de la inculpat, însă suferinţa morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.

Se va admite şi acest apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în rejudecare, se va dispune obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minora M.N., cu titlu de daune morale.

Deoarece celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate sunt legale şi temeinice urmează a fi menţinute.

Având în vedere faptul că inculpatul S.T.P. a fost judecat în_; stare de arest preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă nu au încetat să subziste, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, s-a menţine starea de arest, urmând a se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la 27 ianuarie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul S.T.P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a invocat incidenţa cazului-de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, vârsta părţii vătămate precum şi faptul ă aceasta suferea de autism şi de asemenea a invocat nelegalitatea hotărârii recurate instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operaţiunii de contopire pedeapsa rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) C. pen.

Recurentul inculpat S.T.P. a invocat incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 solicitând achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu este vinovat, nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la locul săvârşirii infracţiunii condamnarea sa se bazează pe declaraţiile minorei care nu sunt susţinute de alte probatorii.

În subsidiar a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 şi a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţele nu au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele reale şi personale şi a solicitat menţinerea pedepsei de la instanţa de fond.

Înalta Curte analizând recursurile formulate constată fondat recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi însă doar sub aspectul motivului de nelegalitate invocat cu privire la stabilirea pedepsei complementare rezultante urmare a operaţiunii de contopire pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel prin Decizia atacată conform art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultante de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 35 alin. (2) C. pen. dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Faţă de aceste reglementări exprese Înalta Curte reţine că din conţinutul sentinţei penale nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. din 13 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i s-a aplicat şi pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale şi de asemenea pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale; pedepse diferite ca natură şi conţinut şi cu privire la care dispoziţiile legale în materie respectiv art. 35 alin. (2) şi (3) reglementează reguli exprese de aplicare .

Deşi în apel au fost invocate de către parchet neaplicarea regulilor prevăzute de art. 35 C. pen. cât priveşte pedepsele complimentare, instanţa de apel deşi a admis apelul sub acest aspect a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 39 C. pen. având ca rezultat aplicarea celei mai grele pedepse complimentară fiind evident incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² referitor la greşită aplicare a legii din acest punct de vedere aşa încât faţă de motivele de nelegalitate arătate Înalta Curte va admite recursul formulat şi va casa Decizia şi sentinţa penală atacată cu privire la modalitatea de executare a pedepselor complimentare şi rejudecând cauza va da eficienţă regulilor prev. de art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen. în sensul celor menţionate cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cât priveşte incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 pct. 18 invocat de recurentul inculpat prin care a solicitat achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu este vinovat deoarece nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la locul săvârşirii infracţiunii iar condamnarea sa se bazează pe declaraţiile minorei care nu sunt susţinute de alte probatorii Înalta Curte apreciază în raport de întreg probatoriu administrat în cauză, că nu poate fi acceptată apărarea inculpatului în sensul ca în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă greşita sa condamnare, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel ambele instanţe au reţinut în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de viol în formă calificată şi tâlhărie calificată iar situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată de instanţe a fost dovedită pe deplin cu declaraţia părţii vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică, declaraţiile martorilor C.C., M.V., P.L.D., P.I., ş.a., date atât în faza de urmărire penală cât şi cea de judecată, declaraţii (procese-verbale) de prezentare pentru recunoaştere, raport de expertiză dactiloscopică. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis fapta infracţională iar ulterior nu a recunoscut faptele infracţionale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în a-şi dovedi susţinerile sale care au fost contrazise cu cele reţinute prin actul de inculpare şi în faţa instanţei.

Şi în faţa instanţei de recurs recurentul inculpat a formulat aceleaşi apărări puerile, pe care nu Ie-a putut dovedi în nici un mod practic apărările sale s-au rezumat la simple susţineri lipsite de suport probator, aşa încât nu pot fi luate în considerare întrucât sunt evident tendenţioase şi făcute cu scopul de a denatura adevărul.

Mai mult decât atât intenţia şi predispoziţia inculpatului spre comiterea de astfel de fapte rezultă şi din cazierul acestuia care relevă nu numai faptul că este recidivist ci că a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de perversiuni sexuale prin sentinţa penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galaţi, respectiv infracţiuni de acelaşi gen.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că hotărârea de condamnare a inculpatului este una legală, corectă şi care se impune din întreaga economie a actelor dosarului astfel cum corect au constatat ambele instanţe, incidenţa cazului de casare invocat negăsindu-şi aplicabilitatea.

Referitor la incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 invocat atât de către parchet cât şi de recurentul inculpat în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei ,vârsta părţii vătămate precum şi faptul ă aceasta suferea de autism ca motive invocate de către parchet şi al redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de aceleaşi circumstanţe ca motive invocate de inculpat, înalta curte apreciază în raport de ambele argumente prezentate de recurenţi că acestea nu sunt incidente în speţa de faţă cu următoarea argumentare:

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doară inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieţii şi libertăţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate şi violenţă sancţiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor ,la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispoziţiile din partea generala a Codului penal

- limitele de pedeapsa fixate în partea specială

- gradul de pericol social al faptei săvârşite

- persoana infractorului

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare ,se observă ca instanţa de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpat.

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile concurente este în acord cu principiul proporţionalităţii având in vedere infracţiunile comise şi urmările produse.

Datorita semnificaţiei deosebite si a impactului social pe care le are săvârşirea in societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpatului ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele personale ale acestuia întrucât a lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracţiunilor cu privire la care a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate in expozitivul sentinţei penale recurate şi totodată trebuie luata in considerare rezonanţa sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii inculpatul a avut o poziţie constant nesincera /încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cazul concret faţă de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al majorării sau reducerii pedepsei; prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, Decizia penala atacata şi sentinţa penală nr. 512 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la modalitatea de aplicare a pedepselor complementare si rejudecând în fond :

Dispune ca inculpatul sa execute alături de pedeapsa principala si pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o perioada de 4 ani si respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioada de 2 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T.P. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 ianuarie 2011 la 24 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 592/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 581/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 584/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 584/2012. Penal