ICCJ. Decizia nr. 592/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.592/2012
Dosar nr. 801/122/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 151 din 13 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în art. 20 C. pen. rap.l a art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 3 ani închisoare.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 350 lit. b) C. proc. pen. s-a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP/2008 din 11 noiembrie 2008 emis de Tribunalul Giurgiu, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008 şi de la 09 ianuarie 2009, la zi.
A fost obligat pe inculpat la plata sumei de 4604,12 lei către Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu se constituie parte civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 27 octombrie 2008, inculpatul a intrat în barul SC „P. SRL" şi a cerut voie concubinului părţii vătămate să meargă la toaletă (declaraţie inculpat şi confirmată de martorul P.I.).
După ce a ieşit de la toaletă partea vătămată i-a reproşat faptul că a folosit toaleta fără să consume, l-a înjurat şi s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. Inculpatul a înjurat-o şi el pe partea vătămată, moment în care concubinul acesteia a luat un scaun şi a aruncat cu el spre inculpat, care s-a ferit şi scaunul a nimerit în geam.
Inculpatul a ieşit din bar, dar concubinul părţii vătămate a ieşit şi el cu un scaun în mână încercând iarăşi să-l lovească pe inculpat, care s-a ferit şi de data aceasta a fost lovită partea vătămată în cap şi a căzut.
Aceasta este prima parte a conflictului.
Totul s-ar fi rezumat la acest incident dacă inculpatul nu s-ar fi întors după 2 ore - motivează el, pentru a sta de vorbă cu un prieten.
Cert este că, în momentul în care partea vătămată şi concubinul său au ieşit din bar, fiind ora de închidere - inculpatul s-a repezit la martorului C.C.D. pentru a-l lovi, s-au înjurat reciproc şi s-au luat la bătaie.
Nu se poate preciza dacă inculpatul a avut asupra sa o bâtă, sau partea vătămată a luat-o din maşină, deoarece nu este probată nici o variantă, sigur este însă că inculpatul a lovit-o cu o bâtă pe partea vătămată peste faţă, lovitură care a doborât-o şi pentru care a avut nevoie de 65-85 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în pericol.
În drept, fapta inculpatului B.S., constând în aceea că la data de 27 octombrie 2008, acesta a lovit cu o bâtă peste faţă pe partea vătămată C.M., cauzându-i leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 65 - 85 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa, a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Susţine parchetul că pedeapsa aplicată este prea blândă, precum şi faptul că nu se impunea suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Examinându-se cauza potrivit dispoziţiilor art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., de către Curtea de Apel s-au constatat următoarele:
Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate, făcând şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de inculpat.
Rezultă din probele dosarului, respectiv: declaraţiile martorilor V.M., C.T., C.C.D., G.D., M.I., P.I., P.S., C.F., procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică, raportul medico-legal, coroborate cu declaraţia inculpatului că, la data de 27 octombrie 2008, inculpatul B.S. a intrat în barul SC P. SRL şi a cerut voie concubinului părţii vătămate C.M. să meargă la toaletă, iar după ce a ieşit, partea vătămată i-a reproşat faptul că a folosit toaleta fără să consume, I-a înjurat şi s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. La rândul său, inculpatul a înjurat-o şi el pe partea vătămată, iar în acest moment concubinul părţii vătămate a luat un scaun şi a aruncat cu el spre inculpat. Acesta din urmă s-a ferit şi scaunul a nimerit în geam, după care a ieşit din bar.
După două ore inculpatul s-a întors la bar pentru a sta de vorbă cu un prieten, cel puţin aşa a motivat el.
În momentul în care partea vătămată şi concubinul ei au ieşit din bar, întrucât era ora de închidere, iar inculpatul s-a repezit la martorul C.C.D. pentru a-l lovi, s-au înjurat reciproc şi s-au luat la bătaie.
Cu ocazia acestui incident, inculpatul a lovit pe partea vătămată C.M. cu o bâtă peste faţă, iar în urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ.
Părţii vătămate i-au fost acordate 65-85 zile de îngrijiri medicale, iar loviturile primite i-au pus viaţa în pericol.
Fapta săvârşită de inculpat aşa cum a fost expusă mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., împrejurare corect reţinută de instanţa fondului.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate se reţine că s-a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator. De asemenea, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate datele personale ale inculpatului.
Astfel, inculpatul este tânăr, având la data săvârşirii faptei vârsta de 21 ani, nu are antecedente penale, are o viaţă socială organizată şi a avut o atitudine sinceră recunoscând şi regretând săvârşirea faptei. Mai mult, inculpatul a făcut tot ce i-a stat în putinţă să îndrepte urmările faptei sale. Astfel, partea vătămată C.M. a fost despăgubită cu suma de 42.000 RON, reprezentând totalitatea pretenţiilor pe care le avea de la inculpat, atât despăgubiri materiale cât şi daune morale, motiv pentru care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Elementele sus arătate au îndrituit instanţa de fond să retină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Având în vedere cele ce preced, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată a fost în mod just individualizată atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, nemaipunându-se nici majorarea cuantumului pedepsei aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a consemnat că se va respinge apelul, ca nefondat.
Cu toate acestea, în continuare, prin dispozitivul deciziei nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, se decide: „Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 360 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în dosarul nr. 801/122/2010.
Desfiinţează în partea sentinţa şi în fond, face aplicaţia dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului".
Împotriva acestei decizii nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Se invocă nelegalitatea deciziei atacate având în vedere contradicţia dintre considerente şi dispozitiv.
S-a mai invocat nelegalitatea şi pe motiv că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la unul dintre motivele de apel ale parchetului.
De asemenea, s-a făcut trimitere şi la cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului precum şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Instanţa de recurs constată pe deplin incident cazul de casare, expres invocat, de la art. 385/9 pct. 9 C. proc. pen.
Din însăşi înşiruirea circuitului procesual derulat, anterior detaliat, rezultă că deşi Curtea a admis apelul, contrar dispozitivului deciziei atacate, aşa cum rezultă din considerente, Curtea a înţeles să respingă apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea dezvoltată adiacentă în acest sens.
De asemenea, hotărârea, sub aspectul îndreptării omisiunii instanţei de fond de a aplica dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după cum s-a dispus, nu a fost motivată în niciun fel.
Este de constatat incidenţa şi a cazului de casare de la pct. 10 în contextul în care instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel invocat oral de către procuror (f.76) referitor la aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 65, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Aceste cazuri de casare prioritare fiind constatate, procesual, soluţia instanţei de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitate cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Această instanţa se va preocupa de îndepărtarea acestor lipsuri şi contrarietăţi, va soluţiona cauza sub auspiciile unei depline legalităţi, cu o expunere corespunzătoare, amplă, obiectivă şi deplină, în acord cu exigenţele procedural naţionale în materie - art. 383 C. proc. pen., dar şi cele desprinse din preceptele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene, pe tema art. 6 vizând procesul echitabil.
Odată cu îndepărtarea acestor neajunsuri instanţa de rejudecare, într-un alt complet de judecată, va decela şi asupra celorlalte critici din apel, chestiunile vizând aşa-zisa greşită individualizare a pedepsei aplicată inculpatului fiind o critică reluată şi în recurs.
Toate actele procedurale întocmite anterior perfectării minutei în apel îşi vor păstra valabilitatea.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penala atacata si trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţa, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, in suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 584/2012. Penal → |
|---|
