ICCJ. Decizia nr. 631/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 631/2012

Dosar nr. 1001/44/2010

Şedinţa publică din 29 februarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi pct. 2 C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 2 (două) luni închisoare; cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deţinerea de droguri de mare risc fără drept, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) pct. 2, art. 76 lit. a) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A.M.I. pentru infracţiunea de cultivare, fabricare, preparare, cumpărare sau deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În condiţiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (şase) ani.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. s-a dispus pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 13 aprilie 2007 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 10 noiembrie 2009 (când a fost arestat în Italia) şi până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere stabilite.

S-a dispus condamnarea inculpatei S.L., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani şi s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat-o pe inculpata S.L. să se supună măsurilor de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpata S.L. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 13 aprilie 2007 - 11 mai 2007.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 RON de la inculpatul A.M.I. şi a sumei de 350 RON de la inculpata S.L.

S-a constatat că toată cantitatea de droguri ce face obiectul prezentei cauze a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea nr. 7/D/P din 22 iunie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracţionale şi-n mod repetat, a deţinut cantităţi diverse de droguri de risc - cannabis şi rezină de cannabis, în vederea consumului propriu, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei unice hotărâri infracţionale şi-n mod repetat, a deţinut diverse cantităţi de droguri de mare risc - cocaină şi părţile ecstasy - pentru comercializare şi consum propriu.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată şi inculpata S.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 03 februarie 2007, a vândut cantitatea de 0,31 gr. cocaină, colaboratorului investigatorului sub acoperire.

Prin sentinţa penală nr. 102 din 09 martie 2009, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului A.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor.

- deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

- deţinere, fără drept, în vederea consumului propriu a drogurilor de risc, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.M.I., dispusă prin încheierea din 13 aprilie 2007 şi neexecutată.

Prin aceiaşi sentinţă penală a fost condamnată inculpata S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare, fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000 - modificată, cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata S.L. a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunţe în prealabil orice, schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86³ C. pen., inculpata S.L., pe durata termenului de încercare a fost obligată să nu intre în legătură cu martorii M.N.I. şi P.V. ori cu persoane cunoscute ca fiind traficanţii sau consumatori de droguri şi să nu întreprindă acţiuni pentru identificarea ori contactarea martorilor cu identitate protejată.

S-a stabilit ca organ de supraveghere a inculpatei S.L., Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea şi s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoare.

S-a constatat că, inculpata S.L. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2007 - 11 mai 2007.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 RON de la inculpatul A.M.I. şi a sumei de 350 RON, de la inculpata S.L.

S-a constatat că, întreaga cantitate de droguri ce a făcut obiectul cauzei a fost consemnată în procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, şi inculpaţii A.M.I., S.L.

Prin Decizia penală nr. 125/A din 08 decembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa penală nr. 102 din 09 martie 2009 a Tribunalului Vrancea şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 386/91/2010.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, că la fond, judecătorul a omis a se pronunţa cu privire la o infracţiune reţinută în rechizitoriu şi cu care instanţa a fost sesizată.

S-a dispus, ca în rejudecare, instanţa de fond să aibă în vedere şi celelalte motive de apel invocate, respectiv apărările formulate de inculpaţi pe fondul cauzei.

Pe linia deciziei de casare, au fost audiaţi martorii din acte, iar pentru cei plecaţi din ţară, fără a li se cunoaşte adresa, s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., de asemenea s-au admis probele propuse în apărare de inculpaţi, sens în care au fost audiaţi martori, s-au depus acte.

Din ansamblul materialului probator aflat la dosar, probe ce au fost administrate atât la urmărirea penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.

În anumite medii frecventate de unii tineri din municipiul Focşani, se discuta de faptul că, numitul H.C.S., în perioada martie-iunie 2006 ar fi desfăşurat activităţi ilicite de trafic şi consum de droguri, împreună cu alte persoane.

Pe parcursul cercetărilor privind pe H.C. s-a constatat faptul că şi numita S.L. ar fi participat în cadrul acestor activităţi, astfel că, prin Ordonanţa din 21 decembrie 2006 s-a dispus extinderea cercetărilor şi faţă de aceasta.

Întrucât s-a apreciat că, efectuarea de activităţi de urmărire penală faţă de învinuita S.L. în cadrul Dosarului penal cu nr. 23/A/P/2006, ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei privind pe făptuitorul H.C.S., prin Ordonanţa din 23 ianuarie 2007 s-a dispus disjungerea cauzei faţă de S.L., cercetările efectuându-se într-un dosar nou format şi înregistrat sub nr. 7/D/P/2007.

În acest dosar, prin rezoluţia din 05 februarie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de cei doi inculpaţi, respectiv S.L. şi A.M.I. din prezenta cauză penală.

Pentru descoperirea faptelor şi obţinerea mijloacelor de probă, organul de urmărire penală s-a folosit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S. " şi de colaboratorul acestuia cu nume de cod „D.".

La data de 26 ianuarie 2007, în jurul orelor 18,00 colaboratorul „D." a luat legătura telefonică cu inculpatul A.M.I. pentru a procura o cantitate de drog stabilind să se întâlnească în faţa B.R.D. - Sucursala Focşani.

După aproximativ 15 minute inculpatul a venit la locul stabilit cu numitul L.I.C., care după ce l-a lăsat pe inculpat, a plecat din zonă cu autoturismul.

Inculpatul l-a asigurat pe colaboratorul „D." că poate să-i procure drog şi după ce a purtat o convorbire telefonică cu o persoană, pe nume L., împreună s-au deplasat cu un taxi în zona Cartier Sud din mun. Focşani. Colaboratorul a rămas la sala de internet „V. " din acea zonă, pe durata de timp cât inculpatul s-a deplasat în vederea procurării drogului.

După ce l-a aşteptat pe inculpat aproximativ 45 minute, timp în care acesta nu s-a întors, colaboratorul „D." a plecat acasă.

În jurul orelor 20,00 inculpatul A.M.I. l-a sunat pe colaborator la postul telefonic, stabilind a se întâlni în aceeaşi seară la orele 20,30 la sala de internet „V. ".

După ce se plimbă puţin prin zonă, cei doi intră în scara unui bloc, unde colaboratorul „D. " îi înmânează inculpatului suma de 350 RON, în schimbul drogului, care era ambalat într-o bucată de plastic, precizând că este cocaină.

În aceste împrejurări, inculpatul i-a dat colaboratorului D. şi numărul de telefon xxx, precizându-i că aparţine mătuşii sale, S.L. şi dacă mai are nevoie de droguri să sune la acest număr.

Drogul astfel obţinut a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. cu nr. 51289, fiind apoi supus unei constatări tehnico-ştiinţifice.

S-a reţinut că din raportul de constatate tehnico-ştiinţifică întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi profil al Drogurilor Precursori din cadrul I.G.P.R. cu nr. 331446 din 30 ianuarie 2007, rezultă că proba supusă analizei conţine 0,28 gr. cocaină în amestec cu fenocetină şi lidocaină, că în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 se regăseşte cocaină şi că această cantitate de drog a fost consumată în întregime în procesul analizei de laborator.

La data de 03 februarie 2007 s-a procedat la o nouă achiziţie de drog, în acest sens, în jurul orelor 20,30 colaboratorul „D." a luat legătura telefonică cu mătuşa inculpatului A.M.I., respectiv cu inculpata S.L., solicitând să se întâlnească în faţa Şcolii nr. x din Municipiul Focşani. La locul stabilit, inculpata a venit cu un autoturism şi după ce colaboratorul „D." a urcat pe locul din faţă dreapta, inculpata a pus în mişcare autovehiculul, apoi i-a dat colaboratorului drogul ambalat într-o pungă de plastic, primind de la aceasta suma de 350 RON.

La scurt timp, colaboratorul a părăsit autoturismul condus de inculpată.

S-a procedat la sigilarea drogului cu sigiliul tip M.I. nr. 51289 şi apoi la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.

S-a reţinut că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de acelaşi laborator de specialitate, cu nr. 331494 din 06 februarie 2007 rezultă că proba supusă examinării conţine 0,31 gr. cocaină în amestec cu fenocetină şi lidocaină şi că, în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 se află înscrisă şi cocaina.

La data de 13 februarie 2007, investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul său, a efectuat a treia achiziţie de drog.

În jurul orelor 20,00 colaboratorul „D." l-a contactat telefonic pe inculpatul A.M.I., stabilind să se întâlnească în 15 minute în zona Cartier Sud Focşani, în faţa sălii de internet „V.".

Inculpatul a venit la locul stabilit cu un autoturism marca W. Passat, fiind însoţit de încă două persoane, un bărbat şi o femeie.

După ce a coborât din autoturism, inculpatul împreună cu investigatorul şi colaboratorul său, s-au deplasat într-o parcare din apropiere, unde inculpatul A.M.I. i-a dat investigatorului sub acoperire drogul ambalat într-o folie de plastic şi a primit de la acesta suma de 350 RON.

Inculpatul a precizat că în viitor le mai poate vinde cantitatea de 17 gr. de cocaină la un preţ de 80 euro gramul, cu condiţia de a-i cumpăra întreaga cantitate.

În urma analizei de laborator efectuate asupra conţinutului din plicul sigilat, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico -ştiinţifică nr. 331561 din 15 februarie 2007 că, produsul expertizat are o greutate de 0,47 gr. şi conţine cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină, dicteozem şi că, în tabelul II - anexă la Legea nr. 143/2000 se regăseşte şi cocaina.

La data de 12 aprilie 2007, organul de urmărire penală a efectuat o percheziţie domiciliară inculpatului A.M.I., unde s-a descoperit sub pat, într-o cutie două resturi de ţigarete confecţionate artizanal, cu filtru de carton.

În urma analizei efectuată de către acelaşi laborator de specialitate, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331885 din 16 aprilie 2007 că, cele două resturi din ţigările găsite în dormitorul inculpatului conţin tetrahidrocannabinol (THC), care este un compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat din planta cannabis.

Coroborând declaraţiile martorilor C.A., M.N.I. şi P.R.V. cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind analiza celor două resturi de ţigări confecţionate artizanal, găsite în dormitorul inculpatului, instanţa a reţinut că, în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, inculpatul a procurat, a deţinut şi a consumat ocazional ţigări pe care le-a confecţionat singur din cannabis şi rezină de cannabis, cunoscute de către inculpat şi martori ca ţigări cu „haşiş".

S-a apreciat că în cauză, nu sunt probe suficient de convingătoare, în sensul că, în aceeaşi perioadă inculpatul A.M.I. ar fi consumat şi droguri de mare risc, respectiv - cocaină şi pastile ecstasy şi există doar declaraţia lui M.N.I. care arată că inculpatul i-ar fi povestit că a consumat şi alte droguri, cum ar fi cocaină sau ecstasy, însă această declaraţie este singulară şi nu se coroborează cu nicio probă din cele administrate.

S-a mai reţinut că la dosar nu sunt probe care să dovedească cu certitudine că inculpatul A.M.I. a consumat droguri de mare risc pe care le-a deţinut în vederea comercializării.

De asemenea s-a reţinut că martorul M.N.I. nu i-a vândut inculpatului şi droguri de mare risc şi nu l-a văzut vreodată pe inculpat consumând asemenea droguri, iar ceilalţi martori care au fost în preajma inculpatului, toţi au susţinut că, nu l-au văzut consumând droguri de mare risc.

În aceste condiţii, instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului şi forma agravantă a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004.

S-a apreciat că situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută cât şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite şi rezultă din următoarele probe: declaraţiile martorului M.N.I. din care rezultă că începând cu toamna anului 2006 şi până în luna martie 2007, i-a vândut inculpatului diferite cantităţi de drog de risc (cannabis sau haşiş), pentru consum propriu, declaraţiile martorului P.R.V., în care se precizează că, în toamna anului 2006, la o dată neprecizată, fiind împreună cu inculpatul A.M.I. la clubul „T. " din mun. Focşani, a confecţionat cu materiale puse la dispoziţie de către inculpat, două ţigări cu haşiş, pe care le-au fumat împreună; declaraţia martorei C.A.A., susţine la urmărirea penală că l-a văzut pe inculpat când şi-a confecţionat o ţigară cu haşiş, că acesta a recunoscut că a fumat de mai multe ori haşiş şi că de mai multe ori, în diverse locuri l-a văzut fumând ţigări cu haşiş.

S-a reţinut că în faţa instanţei, în primul ciclu de judecată, această martoră nu a mai susţinut cele relatate la urmărire penală, astfel că la aprecierea valorii probante a declaraţiilor date de martora C.A.A. instanţa a avut în vedere situaţia specială pe care o are această martoră faţă de inculpat, în sensul că, este concubina acestuia, iar din relaţiile de concubinaj a rezultat un minor.

S-a mai reţinut că declaraţiile martorilor se coroborează cu procesul verbal întocmit la data de 12 aprilie 2007 cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului A.M.I., în care se consemnează că, în domiciliul acestuia s-au descoperit două resturi din ţigară confecţionate artizanal cât şi foiţe pentru confecţionat ţigări; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331885 din 16 aprilie 2007, întocmit de laboratorul de specialitate menţionat mai sus din care rezultă că, cele două resturi de ţigarete găsite în dormitorul inculpatului conţin tetrahidropconnabinol (THC) care este un compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat din planta Cannabis şi că, atât cannabisul cât şi lezina de cannabis sunt droguri care fac parte din tabelul anexa III la Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că toate aceste probe se coroborează cu restul probelor administrate în cauză şi anume: procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S." în data de 26 ianuarie 2007; 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007, în care sunt prezentate împrejurările în care acesta, prin intermediul colaboratorului său „D. " a contactat pe inculpaţi şi a procurat de la aceştia contra unor sume de bani diferite cantităţi de drog; procesul verbal din 12 aprilie 2007 în care s-a consemnat declaraţia colaboratorului „D.", în care sunt prezentate acţiunile acestui martor în 26 ianuarie 2007; 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007, împrejurările în care a contactat pe inculpaţi, a procurării drogurilor de la aceştia şi achitării sumelor de bani; declaraţia investigatorului sub acoperire „S. " audiat de instanţă în condiţiile art. 86¹ şi următ. C. proc. pen.; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 331446 din 30 ianuarie 2007, nr. 331494 din 06 februarie 2007 şi nr. 331561 din 15 februarie 2007, întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Precursori din care rezultă că drogurile procurate de la inculpaţi în 26 ianuarie 2007 şi 03 februarie 2007, conţin cocaină în amestec cu fenocetină şi lidocaină, iar cel procurat în data de 13 februarie 2007 conţine şi cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină şi diltiazem, că aceste droguri fac parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000 şi că, toate cantităţile de drog au fost consumate în procesul analizelor de laborator; înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, cu diferite persoane, în perioada 07 martie 2007 - 12 aprilie 2007, transcrise în procesele verbale, în care, prin intermediul unui limbaj codificat, sunt referiri clare la droguri, denumite „bluze, tricouri, sticle de Whisky, jaluzele, pantofi, adidaşi", ori la felul drogurilor prin cuvintele „albe, maro, verzi" sau la cantitatea drogurilor prin cuvintele „un băţ, mare, mic, etc.

S-a apreciat că, acest limbaj specific folosit de către inculpaţi în convorbirile cu alte persoane este explicat de către martorul M.N.I., în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti.

În aceste condiţii s-a reţinut că faptele inculpatului A.M.I. care în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007, în mod repetat, dar în baza unei singure hotărâri infracţionale, a deţinut şi a vândut, fără drept, diferite cantităţi de droguri de mare risc (cocaină în combinaţie cu alte substanţe) şi totodată a deţinut, fără drept, pentru consum propriu diferite cantităţi de droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în mod repetat şi-n baza unei singure hotărâri infracţionale a deţinut, fără drept în vederea consumului propriu, diferite cantităţi de droguri de risc -cannabis şi rezină de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cum pentru niciuna din cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.M.I. nu a intervenit vreo condamnare definitivă, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.

S-a reţinut că fapta inculpatei S.L. care, în data de 3 februarie 2007 a deţinut şi a vândut, fără drept, cantitatea de 0,31 gr. drog de mare risc (cocaină în amestec cu alte substanţe), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată.

Pentru comiterea acestor infracţiuni, s-a apreciat că se impune ca inculpaţii să fie condamnaţi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I. s-a avut în vedere faptul că, anterior acesta nu a mai comis fapte penale, că acţiunea sa antisocială s-a rezumat numai la două acte materiale de vânzare a drogurilor în cantităţi mici însă nu către tineri din anturajul său ci către angajaţi ai M.A.I. în condiţiile mai sus arătate.

S-a avut în vedere atitudinea sinceră şi de regret pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul cercetării judecătoreşti, în rejudecare, dorinţa acestuia de a se stabili în mod corect împrejurările în care a fost convins să vândă drogurile, starea civilă a inculpatului, faptul că din relaţia de concubinaj cu numita C.A.A. a rezultat un minor aflat în grija şi întreţinerea acestora, fiind deci întreţinător de familie, situaţie pe care inculpatul a luat-o în mod serios, fapt ce rezultă din activitatea Societăţii Comerciale L. S.R.L. al cărui administrator este.

Instanţa a apreciat că, scopul coercitiv şi preventiv al pedepsei poate fi realizat aplicând inculpatului A.M.I. circumstanţele atenuante în condiţiile prev. de art. 74, 76 C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În alegerea ca modalitate de executare, s-a avut în vedere suspendarea condiţionată sub supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen., sens în care instanţa a ţinut seama, atât de elementele de individualizare prezentate, dar şi de faptul că, stabilind ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, această instituţie se va preocupa de reeducarea inculpatului care este tânăr (23 ani) prin obligarea acestuia să urmeze un program educativ specific, modalitate de executare pe care a apreciat-o că ar fi mai eficientă în reeducarea inculpatului decât executarea pedepsei în regim de detenţie.

Reţinându-se că, inculpatul A.M.I., nu a consumat şi droguri de mare risc, respectiv cocaină şi pastile ecstasy, pentru această faptă s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru celelalte două infracţiuni prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul A.M.I. a fot condamnat, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi art. 76 C. pen.

În condiţiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 13 aprilie 2007, emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză.

În conformitate cu disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa prevenţia de la data de 10 noiembrie 2009 - când a fost arestat în Italia şi până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-a pus în vedere, conform art. 86³ alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere dispuse.

Pentru inculpata S.L. la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a acesteia dovedită şi care constă într-un singur act material, respectiv fapta săvârşită în data de 03 februarie 2007, precum şi faptul că inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut în general o atitudine cooperantă.

Pentru faptul că anterior comiterii faptei inculpata S.L. a avut o bună conduită în sensul că nu a suferit condamnări penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, s-a apreciat că în favoarea acesteia se pot reţine circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74, 76 C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpata S.L. a fost arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2007 - 11 mai 2007 - când, prin încheierea din 11 mai 2007 Curtea de Apel Galaţi a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Instanţa a dispus în baza art. 86³ alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare, ce va fi stabilit conform art. 86² C. pen.

Potrivit disp. art. 86³ alin. (1) C. pen., instanţa a dispus ca pe durata termenului de încercare stabilit, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de acelaşi aliniat la lit. a) - d) C. pen.

Totodată, s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 86³ alin. (1) C. pen., ca inculpata, pe durata termenului de încercare să se supună unor măsuri de siguranţă ca să nu intre în legătură cu persoane cunoscute a fi consumatoare de droguri şi să urmeze un program specific organizat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea,

S-a constatat că, întreaga cantitate de drog confiscată în cauză, a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a apreciat că apărările inculpaţilor nu pot fi reţinute, şi pe cale de consecinţă, achitarea acestora nu poate fi dispusă, pentru următoarele considerente.

În vederea descoperirii activităţilor infracţionale, a preluării acestora şi a identificării persoanelor implicate în săvârşirea faptelor care privesc traficul şi cursul ilicit de droguri, în cauză au fost folosite în condiţiile prevăzute de art. 21 şi 22 din Legea nr. 143/2000, un investigator acoperit şi un colaborator al acestuia.

S-a avut în vedere că în cauză a fost emisă Ordonanţa din data de 26 ianuarie 2007 prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S." şi a colaboratorului acestuia „D.", în vederea cumpărării de droguri de la persoanele cercetate.

Instanţa a constatat că investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia şi-au desfăşurat activitatea în limitele autorizaţiei emisă de procuror.

S-a apreciat că acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi nu se sprijină numai pe actele întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, ci la dosar, sunt şi alte probe, care, coroborate cu actele investigatorului şi a colaboratorului dovedesc vinovăţia inculpaţilor.

Cu privire la faptul că în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nu s-a precizat cantitatea de drog din cantitatea totală fapt ce era esenţial pentru punerea în evidenţă a drogurilor de mare risc ori a drogurilor de risc, instanţa a reţinut că în cauză s-a analizat acest aspect, chiar în considerentele sentinţei.

S-a apreciat că susţinerile apărătorilor inculpaţilor în sensul că faptele din 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 şi din 13.02.2007, nu ar fi dovedite, nu pot fi reţinute întrucât starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor nu se bazează numai pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul acestuia, ci pe ansamblu material probator administrat în cauză.

Cu privire la neconcordanţele invocate de către apărătorii inculpaţilor referitor la declaraţia martorului L.I.C., în legătură cu fapta din 21 iunie 2007 şi la declaraţia colaboratorului „D." instanţa a apreciat că motivele invocate nu privesc aspecte esenţiale în stabilirea stării de fapt.

S-a apreciat că probatoriul cauzei este suficient şi convingător, chiar dacă în cauză nu s-a realizat un flagrant, nu s-a făcut analiza ADN-ului de pe cele două resturi de ţigări găsite la percheziţie în dormitorul inculpatului A.M.I., nu s-au înregistrat convorbirile dintre investigator şi colaboratorul său, sau dintre colaborator şi inculpat.

S-a apreciat că important în cauză, era faptul de a se pune în evidenţă felul drogului din cele două resturi de ţigări, ceea ce s-a şi realizat; în ceea ce priveşte faptul că inculpatul a fumat, s-a apreciat că probele sunt evidente şi prin împrejurarea că inculpatul A.M.I. nu a negat acest aspect.

S-a reţinut că există convingerea că s-au cumpărat droguri de la inculpaţi, prin intermediul colaboratorului şi că nu există incertitudine cu privire la acest aspect, deoarece colaboratorul s-a supus procedurii standard specifice acestor genuri de infracţiuni, în sensul că, înainte de a pleca în executarea acţiunii de cumpărare cât şi după predarea cantităţii de droguri cumpărate era percheziţionat, iar pe întreaga durată a executării acestei acţiuni era supravegheat de către investigator atât la „vedere" cât şi prin telefon.

S-a mai reţinut că după ce drogurile erau cumpărate şi predate investigatorului sub acoperire, acestea erau conservate în plicuri speciale, sigilate şi înaintate spre analiză către laboratorul de specialitate, în acest sens fiind rezoluţiile organului de urmărire penală, adresele de înaintare şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei S.L. în săvârşirea faptei din 03 februarie 2007, s-a reţinut că aceasta a cunoscut exact motivul pentru care trebuia să se deplaseze în oraş şi să se întâlnească cu colaboratorul „D." şi de asemenea cunoştea cu exactitate ce conţinea pacheţelul pe care l-a înmânat colaboratorului.

Instanţa a avut în vedere faptul că, inculpatul A.M.I. i-a pus la dispoziţia colaboratorului „D." numărul de telefon al inculpatei S.L., pentru o viitoare achiziţie de droguri; împrejurarea că, „D." a contactat-o telefonic pe S.L. înainte de a se întâlni cu aceasta precum şi declaraţia colaboratorului „D." - care, audiat de instanţă ca martor cu identitate protejată, susţine că, inculpata a venit la locul stabilit, singură, i-a înmânat pliculeţul cu drog şi că aceasta cunoştea foarte bine ce conţine pliculeţul pe care-l avea asupra sa, dovedesc neîndoios activitatea infracţională a acestuia.

Instanţa de fond a reţinut şi faptul că, inculpata S.L. şi-a luat anumite măsuri de siguranţă, în sensul că a schimbat puţin locul întâlnirii, după ce colaboratorul a intrat în maşină, aceasta a pus imediat autoturismul în mişcare, i-a înmânat pliculeţul cu drog colaboratorului după care l-a lăsat pe acesta în zonă, părăsind repede locul faptei.

S-a apreciat că susţinerea inculpatei că a făcut doar simplu serviciu inculpatului A.M.I. este neverosimilă, şi nici declaraţia martorei C.A.A. dată în acest sens, în faţa instanţei, având în vedere relaţiile acesteia cu inculpaţii (concubina inculpatului A.M.).

S-a apreciat că nicio probă aflată la dosar nu se coroborează cu această ultimă declaraţie dată de martora C.A.A., scopul întâlnirii, fiind acela de a vinde cantitatea de drog pentru care cei doi s-au înţeles anterior din modul cum s-a acţionat de către inculpaţi, s-a apreciat că nu se poate reţine faptul că, vânzarea drogurilor s-a făcut, ca urmare a provocării din partea investigatorului şi a colaboratorului acestuia.

În ceea ce priveşte faptul că inculpatul A.M.I. i-a dat colaboratorului numărul de telefon al inculpatei S.L., că s-au prezentat la locul şi ora stabilită pentru a preda drogurile primind sumele de bani stabilite, s-a reţinut că aceste aspecte nu evidenţiază o insistenţă din partea colaboratorului.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpaţii A.M.I. şi S.L.

În cuprinsul motivelor de apel formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea a invocat nelegalitatea sentinţei instanţei de fond, susţinând că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului A.M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, cât şi al modalităţii de executare a pedepselor, susţinând că în cauză se impunea ca pedepsele stabilite pentru cei doi inculpaţi să fie executate efectiv în regim de detenţie.

Inculpaţii apelanţi A.M.I. şi S.L. au criticat sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte.

- actele premergătoare şi de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul acestuia, sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost autorizate de procuror;

- în cauză nu există probe certe din care să rezulte vinovăţia lor susţinând că nu au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Suplimentar pentru inculpatul apelant A.M.I. s-au invocat următoarele aspecte.

- nulitatea absolută a urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei pentru încălcarea dispoziţiilor imperative privind asistarea obligatorie a inculpatului de către apărător, câtă vreme inculpatul era arestat în lipsă.

- greşita condamnarea pentru toate modalităţile alternative ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 102/A pronunţată la 8 aprilie 2011 în Dosarul penal nr. 1001/44/2010, Curtea Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpatul A.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul penal nr. 386/91/2010 şi în consecinţă.

A desfiinţat în parte sentinţa de fond şi în rejudecare.

A modificat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A.M.I. în sensul că în sarcina acestuia se reţine săvârşirea infracţiunilor de.

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanţa de fond pentru această infracţiune;

- deţinere şi vânzare de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate de instanţa de fond.

A menţinut dispoziţiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I., pedeapsa rezultantă stabilită şi modalitatea de executare.

A menţinut dispoziţiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I., pedeapsa rezultantă stabilită şi modalitatea de executare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpata S.L. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de apel a obligat pe apelanta S.L. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele.

Inculpatul A.M.I. a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de.

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracţionale dar în mod repetat, a deţinut diverse cantităţi de droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis), în vederea consumului propriu;

- art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracţionale dar în mod repetat, a deţinut şi vândut diverse cantităţi de droguri de mare risc (cocaină);

- art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracţionale dar în mod repetat, a deţinut diverse cantităţi de droguri de mare risc (ecstasy) în vederea consumului propriu.

Reţinând că inculpatul se face vinovat de comiterea primelor două infracţiuni instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia menţionând în dispozitiv că acestea constau în „cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), respectiv în „cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deţinerea de droguri de mare risc, fără drept" (art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).

Curtea a constatat că nu toate modalităţile alternative precizate în dispozitivul sentinţei penale apelate au făcut obiectul trimiterii în judecată şi nici pe parcursul cercetării judecătoreşti nu s-a constatat incidenţa acestora, motiv pentru care, a apreciat că, în sarcina inculpatului A.M.I. în mod corect trebuie reţinute infracţiunile de.

- „deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi

- „deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru acest motiv, instanţa a constatat că apelul inculpatului A.M.I. este fondat admiţându-l cu consecinţa modificării dispoziţiilor privind condamnarea sa conform celor arătate.

Referitor la celelalte motive de apel invocate de inculpaţii A.M.I. şi S.L. instanţa a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a constatat că din eroare s-a menţionat în cuprinsul actului de sesizare că autorizaţia a fost emisă la data de 23 martie 2007, deşi la această dată fusese dispusă prelungirea autorizaţiei emisă la 26 ianuarie 2007, ceea ce a ridicat suspiciuni cu privire la valabilitatea actelor efectuate de investigator şi colaborator în perioada 26.01 - 13 februarie 2007.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor A.M.I. şi S.L. sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, s-a arătat că aceasta a fost în mod justificat reţinută de instanţa de fond, pe baza unei ample şi pertinente analize a materialului probator administrat în cauză.

S-a reţinut că inculpatul, la data de 26 ianuarie 2007, s-a întâlnit cu numitul C.M., despre care bănuieşte că este colaboratorul „D. ", dar nu i-a vândut droguri iar în ziua de 03. 02.2007 s-a întâlnit cu aceeaşi persoană cu care a discutat însă despre vânzarea unui „play-station", rugând-o în seara aceleiaşi zile pe mătuşa sa, inculpata S.L., să meargă cu maşina mamei lui să ia banii de la acea persoană. Dimineaţa, susţine inculpatul, mătuşa sa i-ar fi spus că s-a întâlnit cu susnumitul C.M., că acesta s-a urcat în maşină pe scaunul din dreapta şoferului şi i-a înmânat suma de 300 RON dar că a umblat şi la parasolarul din dreptul locului său, fără însă ca inculpata S.L. să vadă dacă acesta a luat ceva de acolo.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că afirmaţiile inculpatului sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză şi anume: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi procesul verbal de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declaraţiile date de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul Bucureşti cât şi la Tribunalul Vrancea, în condiţii de contradictorialitate. Din cuprinsul acestora rezultă cu certitudine că la datele de 26 ianuarie 2007 şi respectiv 13 februarie 2007 inculpatul A.M.I. a vândut colaboratorului „D. " două doze de cocaină, în greutate de 0,31 g. respectiv 0,47 g.

Referitor la infracţiunea de „deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a reţinut că aceasta este dovedită, la dosarul cauzei existând probe de vinovăţie şi anume: declaraţiile martorului M.N.I. care a arătat cum în perioada decembrie 2006 - martie 2007 i-a vândut în mai multe rânduri droguri de risc (haşiş) despre care ştia că inculpatul o consumă singur sau împreună cu prietenii, declaraţia martorului P.R.V. care a arătat că, în iarna anului 2006, inculpatul A.M.I. i-a oferit haşiş cu care a preparat două ţigări pe care le-au fumat împreună în clubul „T. " din Focşani, declaraţia martorei C.A.A. care a arătat că l-a văzut pe inculpat confecţionându-şi ţigări în care punea o substanţă vegetală despre care acesta i-a spus că este haşiş şi că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat consumând ţigări cu haşiş în diverse locuri şi ocazii, declaraţia martorei D.O. care a arătat că inculpatul A.M.I. i-a povestit cum a consumat „marijuana" în Germania şi că acesta i-a propus şi ei să consume o ţigară cu cannabis.

Curtea a mai reţinut că percheziţia efectuată în camera inculpatului la data de 12 aprilie 2007 a dus la descoperirea, într-o cutie cu resturi aflată sub pat, a două bucăţi de ţigară ce conţineau cannabis iar în condiţiile în care camera era folosită exclusiv de inculpat nu se poate trage decât concluzia că aceste ţigări aparţineau inculpatului A.M.I. Declaraţia martorului M.P.I., prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că martorul a fumat ţigările a fost înlăturată întrucât a fost făcută la peste 3 ani de la data faptelor, martorul fiind deţinut în Penitenciarul Focşani unde era arestat la acea dată şi inculpatul, fiind vădită intenţia martorului de a-l ajuta pe inculpat.

Referitor la vinovăţia inculpatei S.L., faţă de care s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea de „deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a reţinut că aceasta este pe deplin dovedită.

În acest sens, s-a arătat că apărările inculpatei au fost în mod justificat înlăturate de instanţa de fond pe baza proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a procesului verbal de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declaraţiile date de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul Bucureşti cât şi la Tribunalul Vrancea.

S-a reţinut că inculpata a recunoscut că s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire şi că a primit de la acesta o sumă de bani însă susţinerea ei că a făcut doar un serviciu inculpatului A.M.I. şi că persoana cu care s-a întâlnit a luat ceva de după oglinda de la parasolar, este neverosimilă, fiind contrazisă de relatările colaboratului şi ale investigatorului sub acoperire.

Implicarea inculpatei în traficul de droguri este dovedită şi de mesajul trimis inculpatului A.M.I. la data de 12 aprilie 2007 şi de declaraţia martorei S.L., care în momentul reţinerii inculpatei şi-a sunat fiul, pe inculpatul A.M.I., iar când acesta a întrebat de ce a fost arestată mătuşa sa martora i-a spus că „ştie el de ce" referindu-se la faptul că şi fiul său avea cunoştinţă despre implicarea surorii sale în traficul de droguri, spunându-i acestuia să arunce telefoanele şi să se ascundă.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpatul A.M.I. privind nulitatea absolută a urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei pentru încălcarea dispoziţiilor imperative privind asistarea obligatorie a inculpatului de către apărător, având în vedere că acesta era arestat în lipsă.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că dispoziţiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen., care stabilesc că asistenţa juridică a inculpatului reţinut sau arestat este obligatorie, nu pot fi interpretate decât în sensul că se referă la persoana care este efectiv privată de libertate şi care, datorită limitării libertăţi de mişcare, nu îşi poate face singură apărarea ori nu poate face demersuri pentru angajarea unui avocat ales.

Chiar dacă faţă de inculpatul apelant s-a dispus măsura arestării preventive în lipsă, la data efectuării urmăririi penale şi trimiterii în judecată măsura nu fusese pusă în executare, deoarece inculpatul fugise în Italia, situaţie în care avea posibilitatea să îşi angajeze un apărător, fie singur fie prin intermediul familiei, care cunoştea situaţia sa, astfel încât organele judiciare nu aveau obligaţia să îi desemneze un apărător din oficiu.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT -Biroul Teritorial Vrancea, instanţa a constatat că motivul de apel vizând achitarea inculpatului A.M.I. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este nefondat.

S-a reţinut că prin actul de sesizare al instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.M.I. pentru infracţiunea mai sus arătată, constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracţionale dar în mod repetat, a deţinut diverse cantităţi de droguri de mare risc (ecstasy) în vederea consumului propriu şi că în susţinerea acuzaţiei aduse s-au invocat declaraţia martorului M.N.I., căruia inculpatul i-a spus că a consumat pastile cu ecstasy „Steaua lui David" şi „Love* precum şi cocaină în cluburile din Bucureşti, precum şi înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi numitul „L.".

Instanţa de apel a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 incriminează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept şi că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârşit această infracţiune în vreuna dintre modalităţile alternative arătate în textul de lege mai sus menţionat.

Faptul că inculpatul a consumat droguri de mare risc, fără a se face dovada că inculpatul le-a cumpărat ori le-a deţinut anterior în vederea consumului propriu, nu este suficient pentru condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, existând posibilitatea ca acele droguri să îi fie oferite spre consum de alte persoane.

S-a reţinut că deţinerea de droguri în sensul acestei infracţiuni implică o posesie anterioară consumului, care să aibă o anumită întindere în timp, simpla primire urmată de consumul imediat al drogurilor neconstituind deţinere pentru consum de droguri ci consum de droguri, activitate care nu este incriminată distinct în legislaţia penală.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate în cauza celor doi inculpaţi s-a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă transpunere în practică a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ceea ce priveşte pedepsele aplicate cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.

S-a avut astfel în vedere faptul că, deşi infracţiunile comise prezintă o gravitate ridicată, cantităţile de droguri traficate sunt mici iar inculpaţii, deşi nu au recunoscut comiterea faptelor, se află la primul impact cu legea penală iar de la data comiterii faptelor nu au mai săvârşit alte fapte prevăzute de legea penală, situaţie în care se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi precum şi inculpaţii A.M.I. şi S.L. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.

Parchetul a considerat hotărârea recurată ca fiind nelegală în ceea ce priveşte soluţia de achitare dispusă pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), învederând că la pronunţarea acestei soluţii instanţa de control nu a evaluat corespunzător probele şi nu s-a pronunţat asupra lor în sensul reţinerii unora şi înlăturării sau interpretării celorlalte, care reprezintă o nemotivare a hotărârii date.

S-a mai susţinut că din probele administrate în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond şi în faţa instanţei de prim control judiciar rezultă că în perioada ianuarie 2007- aprilie 2007, în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut diferite cantităţi de droguri de mare risc cocaină şi pastile ecstasy pentru comercializare şi consum propriu fapt ce rezultă din declaraţiile martorilor C.A. şi M.I.N.

 S-a mai arătat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut în motivare că în cauză s-a dovedit numai consumul de droguri de mare risc nu şi deţinerea lor în vederea consumului şi că deţinerea presupune o posesie anterioară cu o întindere în timp.

Din datele dosarului rezultă că inculpatul A.M.I. a primit în vederea consumului de droguri de mare risc pastile ecstasy şi cocaină iar acceptul primirii lor a devenit deţinere în sensul textului de lege susmenţionat.

Instanţa de control a ignorat vânzările de cocaină efectuate de inculpatul A.M.I. la 26 ianuarie 2007, 3 februarie 2007 şi respectiv, 13 februarie 2007, colaboratorului D. - dovedindu-se că inculpatul deţine acest drog de mare risc.

Coroborând aceste vânzări de cocaină cu declaraţiile martorilor menţionaţi şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul A.M.I. în perioada menţionată rezultă suficiente dovezi privind deţinerea de droguri de mare risc: cocaină şi pastile ecstasy - în vederea vânzării dar şi a consumului propriu pentru perioada ianuarie 2007- aprilie 2007.

Parchetul a considerat hotărârea instanţei de apel ca fiind netemeinică în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare precum şi acordarea nejustificată a circumstanţelor atenuante, faţă de datele dosarului, împrejurările concrete în care a acţionat, perioada mare infracţională, perseverenţa infracţională, conlucrarea cu cealaltă inculpată.

În temeiul art. 385 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 102/A din 8 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul penal nr. 1001/44/ 2010 şi, în rejudecare, soluţionarea cauzei conform motivelor de recurs învederate.

Inculpatul A.M.I. a criticat Decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 6, 17¹, pct. 9, pct. 18 C. proc. pen., învederând, în esenţă următoarele.

A învederat că atât urmărirea penală cât şi actul de sesizare al instanţei sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece în perioada 13 aprilie 2007 (momentul pronunţării încheierii de arestare în lipsă) - 22 iunie 2007 (momentul emiterii rechizitoriului, deşi avea calitate de inculpat arestat nu a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie, conform art. 171 alin. (2) din C. proc. pen.

A mai învederat că, deşi în apel a solicitat în apărare, mai multe probatorii (audierea martorilor L.I.C. şi C.M., expertiza ADN a resturilor de ţigară găsite sub patul din dormitorul său, expertiza amprentelor de pe punguţele în care era ambalată cocaina presupus livrată la actele din 26 ianuarie 2007 şi 13 februarie 2007, expertiza contraprobei de cocaină etc), instanţa fără o motivare temeinică, a respins proba cu expertiză, cerere esenţială pentru o corectă soluţionare a cauzei încălcându-i astfel, dreptul la apărare şi la un proces echitabil prev. de art. 6 din perspectiva principiului „Egalităţii de Arme".

A susţinut recurentul că toate actele de urmărire penală întocmite de investigatorul sub acoperire „S." şi de colaboratorul acestuia „D. " sunt probe ilegale, lovite de nulitate, deoarece nu au fost autorizate de procuror, fiind administrate cu încălcarea gravă a procedurii în materie.

A mai învederat inculpatul că hotărârea este nemotivată, întrucât nu răspunde criticilor formulate în conţinutul motivelor de apel.

A mai susţinut inculpatul că în raport de probatoriile administrate în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unei greşite hotărâri de condamnare.

Faţă de aceste motive, recurentul inculpat A.M.I. a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la prima instanţă pentru administrarea probatoriilor sau achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Inculpata S.L. a criticat Decizia recurată invocând, ca motive de recurs, cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10 şi 17¹ C. proc. pen.

A învederat că instanţa de apel a analizat doar criticile de la pct. 1 din motivele de apel suplimentare, pe care le-a găsit întemeiate admiţând apelul inculpatului A.M.I., omiţând a se pronunţa asupra motivelor de apel suplimentare depuse la dosarul cauzei la data de 25 martie 2011.

A mai învederat că, deşi a solicitat în apărare mai multe probatorii instanţa, fără o motivare temeinică, a respins proba cu expertiza amprentelor şi a contraprobei de cocaină deşi acestea erau esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

A arătat, de asemenea, că hotărârea este nemotivată, întrucât nu răspunde argumentelor invocate de apelanţi şi din care să rezulte transparenţa justiţiei.

Faţă de motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în principal trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale sau trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru analizarea motivului de apel suplimentar formulat sau trimiterea cauzei la prima instanţă pentru administrarea probatoriilor şi, în subsidiar, achitarea sa conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Recursurile sunt întemeiate.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că în cauză sunt incidente cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., cazuri ce vor fi analizate în mod prioritar, celorlalte critici formulate.

Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanţa nu a analizat punctual criticile formulate de fiecare inculpat, cu trimitere la împrejurările arătate şi la probele administrate în cauză.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţie, de a-şi motiva deciziile, nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real şi efectiv aspectele esenţiale, care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Prin prisma exigenţelor exprimate este de observat că instanţa de prim control judiciar a analizat motivele de apel formulate de inculpaţi în mod formal, fără a răspunde tuturor criticilor exprimate în conţinutul acestora.

Se constată că instanţa de apel nu a argumentat apărările inculpaţilor, formulate atât în scris cât şi susţinute oral, referitoare la împrejurări esenţiale pentru aflarea adevărului.

Criticile inculpatului A.M.I., referitoare la inexistenţa procesului verbal întocmit de procuror, conform art. 224 C. proc. pen. (prin care actele premergătoare devin probe), neconcordanţa dintre declaraţiile martorului L.I.C. pentru fapta din 26 ianuarie 2007 şi ale colaboratorului „D. ",pentru fapta din 13 februarie 2007, lipsa dovezii gramajului cocainei în amestecul total de substanţe neinterzise, neînregistrarea convorbirilor dintre inculpaţi şi colaborator pe de o parte şi dintre colaborator şi investigator pe de altă parte, nerealizarea unui flagrant, lipsa certitudinii că drogurile proveneau de la inculpaţi, în cauză sunt înlăturate de instanţa de apel fără ca acesta să îşi argumenteze dispoziţia în mod adecvat.

Instanţa de control judiciar, fără o motivare temeinică, convingătoare, bazată pe argumente, a respins proba cu expertiza ADN, proba cu expertiza amprentelor şi expertiza contraprobei de cocaină în condiţiile în care apărările inculpaţilor A.M.I. şi S.L. vizau împrejurări care erau de natură a fundamenta o soluţie corectă de condamnare sau de achitare în cauza pendinte.

Inculpatul A.M.I. a arătat, în mod constant, că este nevinovat, că „D." (colaboratorul) era un consumator de droguri a cărui activitate nu era controlabilă de către investigatorul S., că acesta a acţionat ca agent provocator condiţii în care, deşi era posibil în cauză nu s-a realizat flagrant, împrejurare care a creat incertitudine asupra faptului că substanţele livrate de colaborator investigatorului, proveneau de la A.M.I.

 Inculpatul a învederat că expertizele solicitate ar fi dovedit în mod indubitabil faptul că punguţele pe care colaboratorul a pretins că i le-a înmânat inculpatul nu aveau amprentele sale iar cele două resturi de ţigări nu conţineau ADN-ul său.

Referitor la aceste susţineri, considerentele deciziei sunt echivoce, nu cuprind argumente pertinente de natură a convinge cu privire la justeţea soluţiei pronunţate.

În condiţiile existenţei unor contradicţii evidente între declaraţiile colaboratorului şi ale investigatorului, a solicitării administrării probei cu expertiza ADN a urmelor de pe cele două ţigarete găsite în imobilul proprietatea mamei inculpatului în vederea stabilirii identităţii autorului, a solicitării prelevării amprentelor de pe pungile conţinând substanţe interzise, instanţa era obligată să examineze împrejurările invocate de inculpaţi să reţină sau să înlăture motivat susţinerile acestora.

Aprecierea completă şi justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză motivată şi coroborată a întregului material probator şi apoi pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor şi a susţinerilor apărărilor, în ansamblul lor.

Aspectele invocate de către inculpaţi, apreciate esenţiale pentru aflarea adevărului şi de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, trebuiau analizate cu argumente pentru fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de aceştia.

Este cu valoare de principiu faptul că instanţele de control judiciar sunt datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, fiind obligate să verifice ori să dea apreciere proprie întregului material probator administrat în cauză, prin înlăturarea motivată a unor probe şi reţinerea altora pe baza unor reguli de interpretare şi a unor raţionamente logice.

Nu poate constitui fundament al condamnării inculpaţilor o hotărâre care nu cuprinde o motivare completă şi convingătoare cu referire la toate împrejurările învederate de părţi.

Nu este suficient ca instanţa de apel să expună în motivare de ce consideră că inculpatul este vinovat şi pe baza căror probatorii, fără să se aplece asupra analizei punctuale a criticilor esenţiale ale acestuia.

Procedând în acest mod, instanţa a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, precum şi dreptul la un proces echitabil, îngrădind acestora posibilitatea de a observa care dintre argumentele lor au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări le-au fost respinse (în acest sens cauza Burg şi alţii contra Franţei, cauza Suominen contra Finlandei).

Recurenţii au invocat în sprijinul argumentelor formulate cauza Bulfinsky contra României învederând că în practica C.E.D.O., relativ la art. 6 s-a conturat principiul „Egalităţii de Arme" ca o garanţie implicită a desfăşurării procedurii unui proces echitabil.

În jurisprudenţa europeană, acest principiu impune ca fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a a-şi susţine cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei.

Într-adevăr în această cauză, Curtea Europeană a reţinut între altele că procesul reclamantului nu a întrunit exigenţele art. 6 C.E.D.O. întrucât instanţele când i-au condamnat pe inculpaţi s-au bazat exclusiv pe probele obţinute în cursul investigaţiilor, adică rapoarte scrise ale agenţilor sub acoperire şi că instanţele naţionale nu au răspuns cererilor apărării privind admiterea unor probe, în special cele privind implicarea lui B. sau cererile privind amprentele.

Sub un alt aspect, verificând susţinerile recurenţilor constată că instanţa de prim control judiciar nu a analizat motivul de apel suplimentar formulat de inculpata S.L., depus în scris la dosarul cauzei, la termenul din 25 martie 2011.

Motivele de apel suplimentare au fost formulate de inculpaţi prin aceeaşi cerere, pct. 1 vizându-l pe A.M.I., iar pct. 2 pe S.L.

În exercitarea controlului judiciar, instanţa de apel a examinat doar criticile exprimate la pct. 1 din motivele de apel suplimentare formulate de inculpatul A.M.I. omiţând de la analiză criticile suplimentare formulate de inculpata S.L., încălcând astfel dispoziţiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

Motivele de apel constituie cereri esenţiale de natură a garanta drepturile părţilor şi de a influenţa soluţia procesului şi, prin urmare, omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa asupra unui asemenea motiv atrage casarea deciziei în temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Motivarea soluţiei pronunţată de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect din proces discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţei de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Din această perspectivă, efectuând propriul examen, cu privire la modalitatea în care, în cauză, instanţa de prim control judiciar a înţeles să rezolve motivele de apel, să motiveze soluţia dispusă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că motivarea hotărârii atacate nu întruneşte condiţiile de exigenţă cerute.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în cauză, motiv pentru care, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţi, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Galaţi.

În rejudecare, instanţa de apel va da eficienţă dispoziţiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen. în raport de aspectele învederate în considerentele prezentei decizii în sensul examinării şi motivării tuturor apărărilor formulate de inculpaţi. Totodată, se vor analiza şi celelalte critici formulate de recurenţii inculpaţi, critici pe care, instanţa de recurs, din motive de ordin procedural nu le poate examina faţă de motivul de casare pentru care a dispus admiterea recursurilor declarate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT -Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpaţii A.M.I. şi S.L. împotriva deciziei penale nr. 102 din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.

Onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 65/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 624/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 579/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 582/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 615/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 624/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 65/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 679/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 68/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 687/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs