ICCJ. Decizia nr. 727/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.727/2012
Dosar nr. 16106/63/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 22 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, inculpatul R.V. a fost condamnat la 16 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 din Legea nr. 202/2010.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), teza II-a şi lit. b) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la 19 mai 2011, menţinându-i-se starea de arest.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
În cursul lunii aprilie 2011, inculpatul R.V., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a observat-o pe nepoata sa – G.M.L., în vârstă de 5 ani - în curte, jucându-se cu verişorul ei, de aceeaşi vârstă, şi, hotărând să întreţină cu ea raport sexual oral a ademenit-o într-o cameră a locuinţei sale unde, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a întreţinut cu ea raport sexual oral.
Ulterior, după o perioadă de aproximativ 2-3 săptămâni, când partea vătămată G.M.L. a venit din nou la locuinţa inculpatului pentru a se juca cu verişorii săi, inculpatul a atras-o în grajdul din curte, unde, din nou, cu ea a întreţinut un raport sexual oral.
La 18 mai 2011, în jurul orelor 13,00, partea vătămată G.M.L., împreună cu fratele său mai mic, au mers din nou la domiciliul bunicii materne, unde se afla şi inculpatul. Aici în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul R.V. a invitat-o pe partea vătămată în grajd, promiţându-i că o va plimba cu căruţa şi îi va arăta unde doarme măgarul, intenţionând însă să o agreseze din nou sexual. Partea vătămată nu a fost de acord, însă inculpatul a luat-o de mână, a intrat în grajd şi a închis uşa, spunându-le celorlalţi copii să se joace în curte. Inculpatul a prins-o pe partea vătămată cu mâna de maxilar, forţând-o să deschidă gura şi a întreţinut raport sexual cu ea, până când, auzindu-i pe ceilalţi copii strigând la uşă, a lăsat-o să plece.
Partea vătămată G.M.L. a mers la domiciliul bunicii sale paterne, numita B.I., în grija căreia se afla, povestindu-i cele întâmplate, iar aceasta din urmă a sesizat organele de poliţie.
După comiterea faptei, fiindu-i teamă de consecinţe, inculpatul a plecat de la domiciliu.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 2040/AI din 14 iunie 2011, partea vătămată G.M.L., în vârstă de 5 ani, este virgină şi nu a prezentat leziuni traumatice pe corp.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), împrejurările în care a fost săvârşită fapta, vârsta extrem de fragedă a părţii vătămate, traumele psihice pe care aceasta Ie-a suferit, precum şi persoana inculpatului (tânăr, care deşi provine dintr-o mediu educaţional precar , nu a mai suferit alte condamnări ).Totuşi, pe lângă acestea, instanţa de fond a avut în vedere şi calitatea inculpatului în raport cu victima (fratele mamei părţii vătămate), precum şi perseverenţa sa infracţională, în sensul că a violat-o pe partea vătămată în repetate rânduri, la intervale diferite de timp, apreciindu-se că o pedeapsă situată spre maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea prevederilor dispoziţiilor art. 3201 din Legea nr. 220/2010, cu executare în regim de detenţie, va contribui la asigurarea scopului general şi special al prevenţiei sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul R.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie, deoarece instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei, în condiţiile în care nu a reţinut şi circumstanţe atenuante în favoarea sa, iar pedeapsa, deşi cauza s-a judecat potrivit procedurii simplificate, este prea mare.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a admis apelul declarat de inculpatul R.V. a desfiinţat sentinţa apelată, pe latura penală şi a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului - de la 16 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A fost menţinută prevenţia şi dedusă prevenţia la zi.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 210, lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a apreciat că, deşi inculpatul - care este major - este unchiul victimei şi a întreţinut de două ori raport sexual oral cu aceasta, comportamentul acestuia după comiterea faptei a fost însă unul de regret şi de conştientizare reală a faptelor comise, deoarece, de teama consecinţelor acestor fapte şi-a părăsit domiciliul, a mers la locuinţa martorei P.V., căreia i-a spus ce a făcut şi i-a cerut permisiunea să doarmă la ea, ca să nu fie agresat de tatăl părţii vătămate.
Totodată, pe parcursul urmăririi penale inculpatul şi-a recunoscut fapta, a fost cooperant şi a relatat în amănunt împrejurările în care a fost comisă, astfel încât cercetarea penală s-a încheiat rapid, iar în momentul sesizării instanţei, inculpatul a cerut ca judecata să se desfăşoare fără să se mai administreze probe noi, recunoscându-şi vinovăţia.
Curtea a constatat, pe de altă parte, că inculpatul nu are antecedente penale, este necăsătorit, are o instrucţie medie - 8 clase, iar din probe nu rezultă că, anterior faptelor, inculpatul ar fi avut un comportament necorespunzător în familie şi societate.
Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei [caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.].
Recursul nu este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - tânăr, 22 ani, fără antecedente penale, şi-a recunoscut fără ezitări fapta şi a colaborat cu organele de anchetă.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul, nu se justifică , scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel - 10 ani închisoare fiind suficienţi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul R.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2011, la 14 martie 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 719/2012. Penal → |
|---|
