ICCJ. Decizia nr. 758/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.758/2012
Dosar nr. 9886/121/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 718 din 14 octombrie 2011, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A aplicat inculpatului M.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului M.D., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii - 24 ore - aferentă zilei de 10 august 2011 şi arestării preventive de la 11 august 2011 la zi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond reţinut că prin rechizitoriul nr. 173/P/2011 din 29 august 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de martorul denunţător R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât există cauza de nepedepsire prevăzută în art. 255 alin. (3) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul M.D. a lucrat ca funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi (D.G.F.P. Galaţi), ocupând funcţia de şef Serviciu Contestaţii din cadrul acestei instituţii.
Conform fişei postului, inculpatul M.D. avea ca atribuţii principale de serviciu următoarele:
a) organizarea, coordonarea, îndrumarea, analizarea periodică şi controlarea activităţii serviciului din subordine, dispunând măsurile legale care se impun în vederea creşterii eficienţei, eficacităţii şi economicităţii activităţii pe care o coordonează;
b) dispune măsuri sau face propuneri conducătorului ierarhic superior pentru îmbunătăţirea activităţii pe care o coordonează;
c) repartizează personalului din subordine sarcinile şi lucrările primite, sprijină personalul pentru elaborarea lucrărilor şi răspunde de soluţiile date şi modul în care au fost respectate normele şi procedurile de lucru;
d) stabileşte, după caz, prioritatea lucrărilor şi termenelor în care trebuie rezolvate;
e) urmăreşte elaborarea corespunzătoare şi la termenele stabilite a lucrărilor repartizate de către conducătorul ierarhic superior şi a celorlalte lucrări ale serviciului;
f) verifică şi avizează lucrările efectuate în cadrul serviciului contestaţii, aprobă şi semnează lucrările, iar când este cazul, dispune refacerea lor în condiţiile legii;
g) asigură măsurile necesare în vederea păstrării secretului fiscal şi a confidenţialităţii documentelor şi informaţiilor gestionate, în condiţiile legii;
h) asigură aplicarea prevederilor legale privind întocmirea, circuitul şi păstrarea actelor şi documentelor;
i) asigură şi răspunde de soluţionarea corespunzătoare şi la termen a petiţiilor înregistrate;
j) analizează periodic modul de soluţionare a contestaţiilor în vederea respectării termenelor legale şi ia operativ măsurile ce se impun în condiţiile legii" (fişa postului filele nr. 117-120).
Având în vedere atribuţiile de serviciu, inculpatul M.D. lua cunoştinţă de orice comunicare, decizie, raport sau alt act primit sau emis pentru soluţionarea vreunei contestaţii.
Astfel, inculpatul a cunoscut faptul că SC R.M.R. SRL Galaţi a fost verificată cu privire la modalitatea de calculare a accizelor, fiind emisă Decizia de impunere nr. 3388 din 02 martie 2011 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 3360/SIFCU din 01 martie 2011 de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi. Prin acest act de control în sarcina SC R.M.R. SRL Galaţi au fost stabilite obligaţii de plată în sumă totală de 66.052 lei compusă din: 44.963 lei baza impozabilă suplimentară, 9.563 lei majorări întârziere, 4.782 lei dobânzi întârziere, 6.744 lei penalităţi întârziere. Ulterior a fost emisă Decizia de impunere nr. 3388 din 2 martie 2011 .
Inculpatul a cunoscut de asemenea că împotriva actelor de control menţionate, prin avocat ales, SC R.M.R. SRL Galaţi a formulat o contestaţie. Această contestaţie a fost înregistrată sub nr. 15401 din 28 martie 2011 la D.G.F.P. Galaţi - Serviciul Contestaţii. Ulterior, la data de 09 mai 2011, printr-o adresă semnată de către inculpatul M.D., s-a comunicat SC R.M.R. SRL Galaţi la sediul social din Galaţi, că soluţionarea contestaţiei depusă se amână până la primirea răspunsului solicitat de la Ministerul Finanţelor Publice (M.F.P.) - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Direcţia Generală de Legislaţie în Domeniul Accize (filele nr. 127-128). Conform copiei după registrul de corespondenţă de la directorul executiv al D.G.F.P. Galaţi către structurile din subordine, la data de 03 august 2011, către Serviciul Contestaţii a fost înaintată printre altele şi adresa nr. 38183/2011 (filele 112-116). La nr. 38183 din 01 august 2011 a fost înregistrat răspunsul formulat de M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Legislaţie în Domeniul Accizelor la contestaţia depusă de SC R.M.R. SRL Galaţi. Conform acestui răspuns, baza de impozitare pentru calculul accizelor în cazul bijuteriilor provenite din teritoriul comunitar era prevăzută la art. 208 alin. (7) lit. b) Cod fiscal şi reprezintă preţul de achiziţie, iar începând cu 01 ianuarie 2010 bijuteriile din aur şi/sau platină nu mai fac parte din categoria altor produse accizabile (filele nr. 129-130). Practic, inculpatul M.D. a cunoscut în acest mod că în ceea ce priveşte contestaţia formulată de SC R.M.R. SRL Galaţi trebuia emisă o decizie favorabilă acesteia.
Adresa nr. 38183 din 01 august 2011 a fost repartizată de către directorul executiv al D.G.F.P. Galaţi la data de 02 august 2011 Serviciului Contestaţii, iar inculpatul M.D. a repartizat-o după primire la data de 03 august 2011 martorei S.L., cu viza „doamna S., la dosar contestaţie" (filele 112-116, 129-130). În aceste împrejurări, cunoscând că martora S.L., consilier superior la Serviciul Contestaţii, funcţionara ce avea în lucru contestaţia formulată de SC R.M.R. SRL Galaţi, este în concediu de odihnă, inculpatul a luat hotărârea de a pretinde martorului denunţător R.D., administratorul SC R.M.R. SRL Galaţi, bani şi bunuri pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu. Dându-şi seama că după venirea din concediu a martorei S.L., aceasta urma să dea câştig de cauză SC R.M.R. SRL Galaţi, având în vedere răspunsul primit de la M.F.P. - A.N.A.F.- Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor, inculpatul M.D. a sunat la SC R.M.R. SRL Galaţi, la data de 03 august 2011, s-a recomandat şi a discutat cu martora B.M., căreia i-a spus că doreşte să discute cu administratorul R.D. Martora B.M. i-a spus inculpatului M.D. că administratorul nu se află la sediu, iar inculpatul a rugat-o să-i transmită acestuia că l-a căutat, precizându-i numele, numărul de telefon şi că lucrează la D.G.F.P. Galaţi la Contestaţii. Martora şi-a notat numărul de telefon, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare, martorului denunţător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declaraţii martor, filele nr. 91-96 şi 108-109). Despre discuţia pe care martora B.M. a avut-o cu inculpatul M.D. a aflat şi martora S.L., director economic al SC R.M.R. SRL Galaţi şi colegă de birou cu martora B.M. (declaraţii martor, filele nr. 91-95).
În aceeaşi zi, martorul denunţător R.D. l-a sunat pe inculpatul M.D., iar acesta i-a comunicat că trebuie să se întâlnească. Cei doi au convenit să se întâlnească în biroul inculpatului la ora 14,00 în aceeaşi zi. Crezând că discuţia ce urma să aibă loc va fi referitoare la contestaţia depusă la D.G.F.P. Galaţi şi pentru care aştepta răspuns, martorul denunţător s-a prezentat la etajul 3, camera 4 din sediul D.G.F.P., unde îi precizase inculpatul că se află biroul său. După intrarea în birou, inculpatul l-a întrebat pe martorul denunţător dacă este patronul de la SC R.M.R. SRL Galaţi şi dacă doreşte să-şi rezolve problema. La răspunsul afirmativ al martorului denunţător, inculpatul i-a spus că are o fiică şi că trebuie să-i dea un colier, o brăţară, cercei şi un inel, scriind pe o hârtie cele spuse, după care a arătat-o martorului denunţător, iar apoi a rupt-o. Martorul denunţător i-a spus inculpatului că pleacă din localitate şi revine după data de 08 august 2011 (declaraţii martor denunţător, filele nr. 26-27, 86-90).
La data de 09 august 2011 martorul denunţător R.D. a denunţat fapta de corupţie a inculpatului M.D. la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, iar în aceeaşi zi a fost emisă ordonanţa motivată de interceptare şi înregistrare cu titlu provizoriu, pentru o durată de 48 de ore, a convorbirilor purtate telefonic şi în mediu ambiental între inculpatul M.D. şi martorul denunţător R.D. (denunţ, filele nr. 25; ordonanţă, file 36-37).
Ulterior, prin încheierea din data de 11 august 2011 emisă în dosarul nr. 8867/121/2011 al Tribunalului Galaţi, ordonanţa menţionată a fost confirmată (încheiere, filele nr. 38-39).
Din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental rezultă că inculpatul M.D. a pretins martorului denunţător R.D. pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, suma de 1000 Euro şi un set de bijuterii din aur (colier, lănţişor, brăţară, inel) pentru fiica sa.
Banii pretinşi de inculpatul M.D. au fost puşi la iniţiativa acestuia într-un ziar aflat pe biroul martorului denunţător, iar în privinţa bijuteriilor din aur inculpatul a spus martorului denunţător că pentru alegerea modelului va veni sâmbătă, 13 august 2011, cu fiica sa.
Inculpatul M.D. a luat ziarul în care se afla plicul cu suma de 1.000 Euro, dată de martorul denunţător, şi a plecat. Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii şi ofiţerii anticorupţie, având asupra sa suma de 1.000 de Euro, primită anterior de la martorul denunţător R.D. (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, file 28-34).
Suma de 1.000 Euro găsită asupra inculpatului a fost numărată, constatându-se că bancnotele au aceleaşi serii cu cele înmânate martorului denunţător, înainte de organizarea flagrantului (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, filele nr. 28-34).
Suma de 1.000 Euro a fost ridicată de către organele de urmărire penală şi ulterior restituită martorului denunţător R.D. (proces-verbal, file nr. 126).
Cu ocazia prinderii în flagrant, inculpatul a declarat că banii pretinşi şi găsiţi asupra sa (două bancnote de câte 500 Euro) reprezintă onorariul pe care martorul denunţător i l-ar fi plătit pentru consultaţia acordată acestuia pe teme financiare, negând săvârşirea infracţiunii de luare de mită (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, filele nr. 28-34).
În cursul urmăririi penale s-au efectuat şi alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: denunţul şi declaraţiile martorului denunţător R.D. din care rezultă că inculpatul i-a solicitat suma de 1000 Euro şi un set de bijuterii pentru fiica sa, promiţându-i în schimb că va soluţiona favorabil contestaţia privitoare la anularea unor obligaţii de plată stabilite prin Decizia de impunere nr. 3388 din 02 martie 2011 (filele 25-27, 86-90 dosar urm. pen.); declaraţiile martorei S.L. din care rezultă că i-a fost repartizată spre soluţionare contestaţia formulată de S.C. R.M.R. S.R.L. Galaţi, că a fost solicitat punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice, în funcţie de care urma a fi soluţionată contestaţia, dar că în perioada 03 august 2011- 11 august 2011 s-a aflat în concediu de odihnă (filele 104-107 dosar urm. pen.); declaraţiile martorelor B.M. şi S.L.C. din care rezultă că inculpatul M.D. a sunat la S.C. R.M.R. S.R.L. Galaţi, la data de 03 august 2011, s-a recomandat şi a discutat cu martora B.M., căreia i-a spus că doreşte să discute cu administratorul R.D.; întrucât acesta nu se afla la sediu, inculpatul a rugat-o să-i transmită acestuia că l-a căutat, precizându-i numele, numărul de telefon şi că lucrează la D.G.F.P. Galaţi la Contestaţii. În aceste împrejurări martora şi-a notat numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care i-a înmânat-o ulterior, cu precizările necesare, martorului denunţător R.D. la sosirea acestuia la sediu (declaraţii martor, filele nr. 9195, 96-100 şi 108-109 dosar urm. pen.); procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din care rezultă că la data de 10 august 2011, asupra inculpatului M.D. a fost găsită suma de 1000 Euro, constatându-se că bancnotele au aceleaşi serii cu cele înmânate martorului denunţător, înainte de organizarea flagrantului ( filele 28-34 dosar urm. pen.); procesele verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental purtate de inculpat cu martorul denunţător, respectiv cu fiica sa M.A. din care rezultă că inculpatul a pretins un set de bijuterii din aur, pentru fiica sa, cu titlu de mită, intenţia acestuia nefiind aceea de a le cumpăra ( filele 41-44, 46-55 dosar urm. pen.); declaraţiile inculpatului M.D. care a recunoscut parţial săvârşirea faptei adusă ca învinuire ( filele 268-272 dosar urm. pen. ).
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul M.D. a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate fapta, în modalitatea reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 320l C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a faptei, dată în faţa instanţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul M.D. şef Serviciu Contestaţii în cadrul D.G.F.P. Galaţi ( funcţionar public cu atribuţii de control) a pretins la data de 03 august 2011 şi la data de 10 august 2011 de la martorul denunţător R.D., administratorul SC R.M.R. SRL Galaţi, un set de bijuterii din aur şi suma de 1.000 Euro, respectiv a primit de la acesta, la data de 10 august 2011, suma de 1.000 Euro, urmând ca în data de 13 august 2011 să-şi aleagă şi bijuteriile pretinse, promiţându-i în schimb că va soluţiona în mod favorabil contestaţia nr. 15401 din 28 martie 2011 înregistrată la D.G.F.P. - Serviciul Contestaţii cu referire la anularea unor obligaţii de plată în valoare totală de 66.052 lei stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 3360/SIFCU din 1 martie 2011, respectiv prin Decizia de impunere nr. 3388 din 2 martie 2011.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.D., mai sus descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită [limite ce se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.], de gradul de pericol social al faptei săvârşite, apreciat în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită, de calitatea şi împrejurările în care inculpatul a acţionat.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, natura relaţiilor sociale protejate de lege prin incriminarea faptei reţinută în sarcina inculpatului (relaţii sociale referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcţiei în scopuri ilicite ), circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, conduita procesuală oscilantă a inculpatului, instanţa a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanţă, întrucât existenţa lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite funcţia publică. De asemenea, conduita ilicită a inculpatului nu poate fi justificată de împrejurarea că fiica sa fusese jefuită anterior.
Ţinând cont însă de elementele de individualizare mai sus indicate, instanţa de fond şi-a format convingerea că o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracţiunii dedusă judecăţii şi corespunde persoanei inculpatului.
Raportat la cuantumul pedepsei aplicate, la natura infracţiunii comisă şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei aplicate, ţinând cont de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, relevat în special de calitatea inculpatului şi de săvârşirea infracţiunilor în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, de natura relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere, de circumstanţele comiterii faptei, instanţa şi-a format convingerea că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. se poate realiza doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenţie.
Săvârşirea de acte ilicite, mai ales în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, este incompatibilă cu statutul unui funcţionar public şi reclamă o reacţie fermă, concretizată în cazul săvârşirii de infracţiuni în aplicarea unor pedepse de natură să asigure reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeaşi categorie cu inculpatul, dar şi o creştere a credibilităţii şi încrederii publice în activitatea instituţiilor publice.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, conform art. 71 C. pen. a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În opinia instanţei de fond, în raport de calitatea deţinută de inculpat la momentul săvârşirii faptei, a apărut ca inutilă interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, urmată de trimiterea în judecată a acestuia, raportul de serviciu al acestuia s-a suspendat de drept, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. f) şi m) din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici. Prin urmare, în cauza de faţă, pronunţarea unei hotărâri de condamnare rămasă definitivă face să înceteze, de drept, raportul de serviciu existent, iar potrivit art. 54 lit. h din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, inculpatul nu mai poate ocupa o funcţie publică. Aşa fiind, prima instanţă a considerat că nu se mai impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului.
Împotriva sentinţei penale nr. 718 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul M.D.
Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanţe, pentru motivul că aceasta a omis să aplice inculpatului, ca pedeapsă accesorie şi ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Inculpatul M.D., a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare. A solicitat reţinerea circumstanţelor atenuate judiciare, conform prevederilor art. 74 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării, conform prevederilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 290/A din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul M.D.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 718 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare a redus de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A completat dispoziţiile privind aplicarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii, în sensul că a interzis inculpatului şi exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 383 alin. (1)1 şi alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.D. şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 august 2011 şi până la zi - 9 decembrie 2011. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A constatat instanţa de apel că faptele săvârşite de inculpat întrunesc, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de apel - ţinând cont de gravitatea ridicată a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, de natura şi importanţa relaţiilor sociale lezate, referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu (fapta inculpatului, care este incompatibilă cu statutul unui funcţionar public, reclamând o reacţie fermă a organelor judiciare, de natură să asigure reprimarea unor astfel de fapte şi creşterea încrederii publice în activitatea instituţiilor statului) - a apreciat, în consens cu prima instanţă, că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului, drept circumstanţe atenuante judiciare, a unor împrejurări cum ar fi lipsa antecedentelor penale, buna conduită avută anterior săvârşirii infracţiunii şi atitudinea procesuală sinceră manifestată cu privire la infracţiunea săvârşită.
De asemenea, a apreciat că aceleaşi considerente sunt de natură să formeze convingerea că scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., nu pot fi atinse decât prin executarea efectivă, în regim privativ de libertate, astfel că nu pot fi primite favorabil nici criticile formulate de inculpat cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei.
A apreciat instanţa de apel însă că, deşi nu pot fi reţinute drept circumstanţe atenuate judiciare, aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului (mai sus menţionate) trebuie mai pronunţat avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepsei, în contextul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ele justificând aplicarea unei pedepse apropiate de limita minimă specială prevăzută de lege, redusă cu o tremie, conform prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel că a dispus reducerea de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, a pedepsei principale aplicate inculpatului M.D.
Totodată, a constatat că hotărârea primei instanţe este netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, întrucât, se impune aplicarea, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie, a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. - privind ocuparea unei funcţii ori exercitarea unei profesii de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. Este adevărat că Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, la art. 98 alin. (1) lit. f), conţine o dispoziţie privind încetarea de drept a raportului de muncă pentru funcţionarul condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, dar trebuie observat că această dispoziţie legală se referă doar la raportul de serviciu existent la momentul condamnării, având, prin urmare, efecte mai restrânse decât prevederile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. În consecinţă, aplicarea pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu este inutilă, aşa cum a motivat prima instanţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul M.D.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Galaţi a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Inculpatul M.D. a solicitat în temeiul casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14, reducerea pedepsei şi darea unei eficiente mai mari dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a solicitat executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Galaţi şi de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.D. este fondat, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Galaţi este ne fondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, încă din faţa instanţei de fond la primul termen de judecată din 6 octombrie 2011, când inculpatul a precizat că doreşte să beneficieze de disp. art. 320l C. proc. pen.
Deşi în cauză s-au reţinut dispoziţiile art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană.
Având în vedere atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, prin reducerea pedepsei de la 2 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, se realizează scopul sancţiunii, astfel după cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.
Prin aplicarea disp. art.3 20/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt cuprinse între 2 ani şi 10 ani închisoare.
Astfel, Înalta Curte, constată că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de lege, prin reducerea acesteia de la 2 ani şi 6 luni închisoare, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind necesară realizării funcţiilor sale de constrângere cât şi de reeducare.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte apreciază că gravitatea faptei comisă de inculpat aduce atingere bunei desfăşurări a atribuţiilor de serviciu, şi constată că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 81 sau art. 86/1 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Au fost valorificate lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră a inculpatului prin aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., dar Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept.
În ceea ce priveşte solicitarea parchetului în sensul majorării pedepsei, prin menţinerea soluţiei instanţei de fond, Înalta Curte constată că nu se impune majorarea pedepsei, faţă de considerentele expuse anterior, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracţiunii raportat la persoana inculpatului.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte Decizia penală atacată şi, rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 şi ar. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Galaţi împotriva aceleiaşi decizii.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 august 2011 la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 290/A din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia penală atacată şi, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 10 august 2011 la 15 martie 2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu recurentului intimat inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Galaţi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 756/2012. Penal → |
|---|
