ICCJ. Decizia nr. 750/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 750/2012
Dosar nr. 19787/3/2009
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii D.H. şi P.I., în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pentru inculpatul D.H. doar cu privire la încadrarea juridică dată faptelor comise în perioada ianuarie-februarie 2009).
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen., totul rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 16 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 16 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata D.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor D.H., P.I. şi B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 1.779,2 grame de substanţă care conţine heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobei, precum şi ambalajele cu urme de heroină în cantitate de 99,1 grame, predate organului de cercetare penală.
S-a constatat că potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a predat organului de cercetare penală cantitatea de 5,4 grame substanţă care conţine heroină reprezentând contraprobă.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de bani ridicate de la inculpaţi după cum urmează: de la inculpatul D.H. sumele de 1.300 euro, 950 dolari SUA şi 465 RON; de la inculpatul P.I. sumele de 20 euro, 5 dolari SUA şi 100 RON; de la inculpatul B.C.A. sumele de 2 euro, 20 dolari SUA şi 31 RON; de la inculpata D.V. suma de 500 RON.
S-a constatat că toate aceste sume au fost consemnate conform chitanţei din 23 februarie 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti (sumele în RON) şi a ordinelor de încasare numerar din 23 februarie 2009, ambele emise de BANCA B. - sucursala Unirea Bucureşti (sumele în euro şi dolari SUA).
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi a telefoanelor mobile ridicate de la aceştia în cursul urmăririi penale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 307/ D/P/2008 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:
D.H. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte din perioada ianuarie-februarie 2009) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada ianuarie-februarie 2009), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
P.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.C.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
D.V. - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, tribunalul a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită prin rechizitoriul parchetului şi de asemenea, a constatat dovedită vinovăţia tuturor inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, tribunalul reţinând că în cursul anului 2007, în timp ce se afla în Penitenciarul Bucureşti - R., fiind arestat preventiv într-o altă cauză - tot ca urmare a unor infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc - inculpatul D.H. a fost implicat şi în săvârşirea unor alte infracţiuni de aceeaşi natură cu cele prezentate mai sus.
Astfel, în Dosarul nr. 122/D/P/2008 al Parchetului pe pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. au fost efectuate cercetări, între altele, cu privire la săvârşirea, de către inculpatul D.H. şi de către numiţii O.E., M.B. şi C.V. a infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că, în interesul efectuării urmăririi penale, se impunea disjungerea dosarului nr. 122/D/P/2008 cu privire la faptele săvârşite de către numiţii D.H., O.E., M.B. şi C.V. şi conexarea la Dosarul nr. 307/D/P/2008, asigurându-se astfel o mai bună înfăptuire a justiţiei prin soluţionarea unitară a cauzei.
Astfel, prin rezoluţia nr. 122/D/P/2008 din 06 aprilie 2009 s-a dispus disjungerea dosarului nr. 122/D/P/2008 cu privire la faptele săvârşite de către inculpatul D.H. şi de către numiţii O.E., M.B. şi C.V., dosarul format fiind înregistrat cu nr. 110/D/P/2009.
Prin rezoluţia nr. 307/D/P/2008 din 06 aprilie 2009 s-a dispus, în baza art. 36 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d) C. proc. pen., în ref. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., reunirea dosarului nr. 110/D/P/2009 cu Dosarul nr. 307/D/P/2008.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în timp ce se afla în Penitenciarul Bucureşti - R. inculpatul D.H. şi-a continuat activitatea ilicită, racolând cetăţeni români pe care i-a trimis să transporte din Turcia în România diferite cantităţi de heroină, drogurile fiind destinate vânzării ulterioare.
Aceste fapte rezultă din procesele-verbale de investigaţie întocmite de către organele de poliţie judiciară delegate în această cauză, coroborate cu procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice - deosebit de relevante - purtate de către inculpatul D.H. cu ceilalţi membrii ai acestei reţele internaţionale de traficanţi de droguri de mare risc.
Toate acestea se coroborează cu materialul probator transmis de către autorităţile judiciare competente turce în urma cererii de comisie rogatorie internaţională formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.
S-a stabilit astfel că, la data de 17 iulie 2007, autorităţile competente din Turcia i-au reţinut pe cetăţenii români C.V. şi M.B., precum şi pe cetăţeanul turc O.E., în timp ce aceştia se deplasau cu autoturismul marca F.E., cu numărul de înmatriculare BXX. - eliberat de autorităţile române -, împrejurări în care, în caroseria acestui autovehicul, într-un compartiment special amenajat, a fost descoperită cantitatea de 3.965 kilograme heroină pură, conform raportului de specialitate din 17 iulie 2007, întocmit de Laboratorul Poliţiei Criminale din Istanbul.
În urma cercetărilor efectuate au rezultat date conform cărora sus-numiţii au acţionat sub coordonarea inculpatului D.H. acesta fiind cel care a intermediat, telefonic, preluarea de către numiţii C.V. şi M.B. a cantităţii de 3.950 kilograme heroină pură, în Turcia, de la membrii reţelei aflaţi în această ţară, în vederea transportării sale în România, unde urma să fie revândută.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul D.H. era cel care urma să se ocupe şi de intermedierea vânzării acestei cantităţi de heroină, în România, el purtând numeroase discuţii telefonice în acest scop cu diferiţi dealeri de heroină din municipiul Bucureşti.
De asemenea, s-a stabilit că inculpatul D.H. a stabilit cu furnizorii drogurilor, aflaţi în Turcia, să le plătească doar o anumită sumă de bani, în avans, pentru heroina predată de aceştia din urmă cărăuşilor inculpatului, diferenţa de preţ urmând să le fie achitată tot de el după revânzarea acestor droguri.
La data de 28 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a trimis autorităţilor judiciare competente turce, prin intermediul Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, cererea de comisie rogatorie internaţională nr. 374/D/P/2007.
Prima instanţă a constatat, din materialul probator trimis de autorităţile judiciare competente turce, că numiţii C.V., M.B. şi O.E. au avut o atitudine nesinceră cu ocazia audierii lor. S-a apreciat că participaţia lor, împreună cu inculpatul D.H., la săvârşirea faptelor sesizate, rezultă din coroborarea probelor furnizate de către autorităţile turce cu cele obţinute de către organele de urmărire penală române, în urma cercetărilor efectuate în prezenta cauză.
Astfel, fiind audiat, numitul O.E. a declarat că numitul C.V. a fost cel care a venit în Turcia din România cu un autoturism marca F.E., de culoare verde (cu numărul de înmatriculare BXX.), în timp ce numitul M.B. a venit cu autobuzul.
Numitul C.V. a încercat să acrediteze ideea că în realitate el s-a deplasat în Turcia pentru a transporta aur şi nu droguri, pe care trebuia să îl aducă în România, urmând să îl predea unui cetăţean turc, despre care ştie că se numeşte “B.”, pe care l-ar fi cunoscut în cursul anului 2006, într-un local, „la jocuri electronice".
Totodată, acesta a declarat că pentru a efectua această deplasare în Turcia a primit de la numitul “B.” suma de 900 euro şi numărul de telefon al numitului „E.” (O.E.).
Din declaraţia numitului C.V. rezultă că s-a deplasat în Turcia cu autoturismul menţionat mai sus, pe care i l-a predat numitului O.E. pentru a ascunde în acesta „aurul". În urma efectuării acestui transport urma să primească în România, de la numitul “B.”, încă 1.000 euro.
Din declaraţiile date anterior de numitul C.V., în faţa autorităţilor turce, rezultă că acesta s-ar fi deplasat în Turcia, la cererea numitului “B.”, pentru a transporta „ceva" în România fără a-i spune ce anume, urmând să primească în total suma de 1.000 euro, în schimbul acestui serviciu.
S-a apreciat că numitul C.V. a declarat, în final, că ştia că transportă aur doar cu scopul de a se disculpa, el cunoscând de fapt, în mod cert, că transportă heroină.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că numitul M.B. a avut o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că i-a cunoscut întâmplător, în Turcia, pe numiţii C.V. şi O.E.
Numitul M.B. a susţinut că i-a dat telefonul său numitului C.V. pentru a vorbi cu diverse persoane, precum şi că acesta a înregistrat numele „E. nou" şi numărul de telefon aferent în telefonul respectiv, precizând că acest număr îi aparţinea numitului “E.”.
S-a mai reţinut că, fiind întrebat insistent dacă l-a cunoscut pe numitul C.V., înainte de a pleca din România, numitul M.B. a recunoscut acest lucru, precizând că „l-a văzut mai de mult, în România, undeva.
Aceste declaraţii nesincere ale numitului M.B., s-a apreciat că sunt infirmate, integral, inclusiv de concluziile raportului de expertiză dactiloscopică nr. R.2007/1927 întocmit de către Laboratorul de Analiză a Locului Faptei, Stabilirea Identităţii şi Amprente Digitale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Istanbul, din care rezultă că urmele papilare ale mâinii stângi a susnumitului au fost prelevate de pe pachetele cu heroină descoperite cu ocazia prinderii sale şi a numiţilor C.V. şi O.E., în flagrant, de către organele de poliţie turcă.
Din materialul probator trimis de către autorităţile judiciare turce rezultă că, în urma examinării autoturismul BXX. a fost descoperit, în zona amortizoarelor dreapta şi stânga spate, un spaţiu special amenajat, în care au fost descoperite 8 (opt) pachete ce conţineau cantitatea totală de 3.950 kilograme heroină pură.
S-a considerat că, atât numitul C.V., cât şi numitul M.B. au declarat în mod mincinos că nu îl cunosc pe inculpatul D.H.
În realitate, aşa cum rezultă din procesul verbal din data de 14 aprilie 2009, întocmit de către organele de poliţie judiciară delegate să efectueze anumite activităţi în această cauză, rezultă că numitul M.B. este una dintre persoanele care s-au prezentat la Penitenciarul Bucureşti - R. pentru a-l vizita pe inculpatul D.H. şi pentru a-i duce pachete acestuia, împrejurări în care a fost înregistrat în evidenţele acestui loc de detenţie.
Totodată, numele numitului C.V. a fost menţionat în repetate rânduri de către inculpatul D.H. în comunicările sale telefonice, purtate cu ceilalţi membri ai reţelei, aflaţi în Turcia, din acestea rezultând, în mod cert, că numitul C.V. a avut rolul de cărăuş, respectiv acela de a transporta cantitatea de circa 4 kilograme de heroină din Turcia în România.
Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că inculpatul D.H. a avut o atitudine nesinceră cu ocazia audierii sale.
Astfel, acesta a pretins că nu îi cunoaşte pe numiţii O.E., M.B. şi C.V., deşi materialul probator demonstrează în mod indubitabil legăturile infracţionale avute de el cu aceştia.
Încercând să se disculpe, inculpatul D.H. a declarat că, în cursul anului 2007, în timp ce se afla în Penitenciarul Bucureşti - R. a vorbit cu un alt cetăţean turc, încarcerat şi el, al cărui nume nu şi-l aminteşte, despre care nu ştie unde este încarcerat în prezent sau dacă a fost între timp pus în libertate, care la cererea sa de a-i recomanda o persoană pe numele căruia soţia acestuia, numita D.P., din Turcia, să-i trimită bani în România, i-a recomandat un cetăţean român pe nume V., instanţa apreciind că s-a referit în mod evident la C.V., reţinând că a încercat astfel să ofere o explicaţie, neverosimilă, cu privire la conţinutul explicit al convorbirilor telefonice interceptate.
Inculpatul D.H. a declarat că, drept urmare, soţia sa a trimis prin sistemul W.U. suma de „600 sau 1.000 euro" pe numele lui „V.", iar acesta i-a cumpărat mâncare şi articole pentru igiena personală, pe care acesta i le-a adus la penitenciar, împreună cu suma de 7 milioane ROL rămasă în urma efectuării acestor cumpărături.
Totodată, instanţa de fond a considerat că inculpatul D.H. a declarat în mod mincinos că nu a auzit niciodată numele M.B. şi O.E., deşi el a menţionat şi numele acestuia din urmă în comunicările sale telefonice.
În pofida acestor susţineri, prima instanţa a reţinut că, în urma analizării înscrisurilor transmise de către autorităţile judiciare competente din Turcia, ca urmare a cererii de comisie rogatorie internaţională formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., s-a constatat că unul dintre numerele de telefon mobil folosite de către inculpatul D.H. în activitatea sa infracţională, respectiv 1., a fost descoperit în agenda unuia dintre telefoanele mobile găsite asupra numitului M.B. la data de 17 iulie 2007, de către organele de poliţie turcă, cu ocazia prinderii sale în flagrant, alături de numiţii C.V. şi O.E., ocazie cu care a fost descoperită cantitatea de 3.950 kilograme heroină.
S-a constatat că numitul M.B. a notat numărul de telefon în agenda sa telefonică cu prescurtarea "E." (referire la legătura lor din Turcia, numitul O.E.), pentru a disimula identitatea reală a adevăratului său utilizator - inculpatul D.H. -, alături de un alt număr de telefon, notat "E. 2".
Tribunalul a apreciat că, în finalul declaraţiei sale, inculpatul D.H. a afirmat, contrar tuturor probelor administrate în cauză, că nu a fost implicat în traficul de droguri în timp ce se afla în stare de detenţie.
S-a reţinut că aceste declaraţii ale inculpatului D.H. sunt contrazise şi de declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.A." - nume de cod, care a arătat cu ocazia audierii sale la data de 04 mai 2007, că avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul D.H., aflat în stare de detenţie, îşi continua activitatea sa infracţională, acesta coordonând telefonic aducerea din Turcia în România a unei cantităţi de heroină, în vederea vânzării către alţi dealeri de droguri, cu care, de asemenea, se afla în contact telefonic.
Totodată, martorul „P.A." - nume de cod a declarat că a reuşit să afle seria IMEI a telefonului folosit de inculpatul D.H.
Cercetările efectuate au confirmat faptul că inculpatul D.H. folosea în activitatea sa infracţională telefonul mobil cu seria indicată de martorul „P.A." - nume de cod.
Instanţa de fond a constatat că, din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul D.H., rezultă modul în care acesta a acţionat pentru a iniţia, facilita şi intermedia procurarea unei importante cantităţi de heroină de la membrii reţelei aflaţi în Turcia, transportarea acestor droguri până în România şi vânzarea lor pe teritoriul ţării noastre.
Conţinutul transcris al convorbirilor telefonice interceptate autorizat -deosebit de relevant, s-a reţinut că se coroborează cu înscrisurile trimise de autorităţile turce, în urma cererii autorităţilor române de comisie rogatorie şi nu în ultimul rând cu declaraţiile martorului cu identitate protejată P.A. care a declarat constant că inculpatul - deşi aflat în stare de detenţie - a coordonat telefonic aducerea, din Turcia în România, a unei cantităţi de heroină în vederea vânzării către alţi dealeri de droguri, cu care, de asemenea, se afla în contact telefonic.
Acelaşi martor a reuşit să afle seria IMEI a telefonului mobil folosit de inculpat în activitatea sa infracţională, iar declaraţiile acestuia în sensul celor precizate au fost constante, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond.
S-a reţinut că declaraţiile inculpatului, în care neagă comiterea faptelor sus expuse, nu se coroborează cu nici un mijloc de probă dintre cele administrate în cauză şi mai mult, nu pot fi apreciate veridice atâta timp cât, pus în faţa probelor, inculpatul a declarat că nu-şi aminteşte nimic şi nu cunoaşte pe nici unul dintre cei implicaţi în traficul de droguri.
Totodată, prima instanţă a mai reţinut că la data de 05 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a fost sesizat cu privire la faptul că numitul “M.”, cetăţean turc, împreună cu alte persoane, urmau să introducă şi să distribuie pe teritoriul României o cantitate de câteva kilograme de heroină.
În vederea stabilirii complete a situaţiei de fapt, a identificării tuturor membrilor acestei reţele internaţionale de traficanţi de heroină, s-a procedat la interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice ale unora dintre persoanele cercetate, fiind obţinute probe şi indicii temeinice cu privire la activitatea lor infracţională.
Astfel, din convorbirea din data de 30 decembrie 2008, ora 19:43, pe care a avut-o inculpatul D.H. cu învinuitul V.C. rezultă că acesta din urmă i-a dat primului numărul de telefon al fiului său, învinuitul C.C.I., pentru a-i împrumuta o sumă de bani (vreo 2-3 milioane ROL, şi i-a transmis „vorbeşti cu băiatul meu şi vedem ce facem".
Din probele administrate instanţa de fond a reţinut că rezultă că adevăratul scop al întâlnirii inculpatului D.H. cu învinuitul C.C.I. era acela de a stabili detaliile referitoare la organizarea unei tranzacţii de droguri.
În aceeaşi zi, ora 23:20 învinuitul V.C. a fost contactat telefonic de fiul său, învinuitul C.C.I., ocazie cu care l-a întrebat pe acesta din urmă dacă s-a întâlnit cu inculpatul D.H., acesta răspunzându-i că a „fost acolo", s-a „întâlnit cu el" şi i-a dat câţi bani i-a transmis, respectiv vreo trei milioane ROL.
Din convorbirea telefonică din data de 14 ianuarie 2009, ora 16:36, pe care a inculpatul D.H. avut-o cu numitul K.B., precum şi din declaraţiile date de acest inculpat, rezultă că furnizorii din Turcia vând un kilogram de heroină la preţul 7.000 euro şi, întrucât acesta nu avea bani se arăta interesat în căutarea unor furnizori care i-ar fi putut livra drogurile fără a lăsa vreun bun drept garanţie până la efectuarea plăţii - după revânzarea drogurilor.
Din convorbirile din data de 26 ianuarie 2009, orele 17:44 şi 18:23, precum şi din data de 27 ianuarie 2009, orele 21:53 şi 22:45, pe care inculpatul D.H. le-a avut cu învinuitul C.C.I. rezultă că aceştia s-au întâlnit în seara de 26 ianuarie 2009 în camera Hotel D., din Bucureşti, unde era cazat acest inculpat, pentru a discuta despre încheierea unei tranzacţii cu heroină, iar în cursul acestor din urmă două discuţii inculpatul i-a reproşat învinuitului că, din cauza sa, este nevoit să mai rămână o noapte la acest hotel deoarece nu au ajuns la o înţelegere cu privire la preţul unui kilogram de heroină, respectiv că preţul de 12.000 euro/kilogram era considerat prea mic de către inculpat pentru încheierea tranzacţiei, în comparaţie cu cel pretins de el, respectiv 14.000 euro/kilogram.
În urma punerii în executare a autorizaţiei de interceptare din 12 ianuarie 2009 a rezultat faptul că, la data de 19 ianuarie 2009, orele 11:00, inculpatul D.H. a fost contactat telefonic de către P.I., care i-a comunicat faptul că urma să plece în Turcia, acesta din urmă spunându-i că „dacă are ceva de adus de acolo, el poate să aducă", referindu-se la heroină, ocazie cu care inculpatul D.H. i-a transmis că „în momentul de faţă nu are bani, dar în circa 10 zile speră să facă rost şi o să-l contacteze".
Fiind continuate cercetările s-a stabilit că, la data de 27 ianuarie 2009, în jurul orei 18:00, învinuitul D.H. i-a înmânat învinuitului C.C.I. o cantitate de heroină, această tranzacţie având loc la Hotel D. din Bucureşti. Ulterior încheierii acestei tranzacţii a fost interceptată în mod autorizat o convorbire telefonică purtată de învinuitul C.C.I. cu tatăl său, învinuitul V.C., în care i-a comunicat acestuia următoarele: "m-am întâlnit cu chiorul" (inculpatul D.H. purtând ochelari de vedere), mi-a dat o minge şi trebuie să-i duc ghetele", ocazie cu care acesta din urmă l-a întrebat: „ce înseamnă o minge, o juma' de kil?", răspunsul fiind: „nu, nu, un kilogram". În continuare, în cadrul aceleiaşi discuţii, învinuitul V.C. i-a solicitat învinuitului C.C.I. următoarele: „ îi dai juma de kil' Iu' S. şi să stai lângă el când o prepară".
De asemenea, în urma punerii în aplicare a autorizaţiei de interceptare a convorbirilor telefonice nr. XX/2009 emisă de Tribunalul Bucureşti rezultă că numitul „I.”, membru al aceleiaşi grupări infracţionale, a purtat, la data de 27 ianuarie 2009, ora 09:48, o convorbire telefonică cu un alt membru al acestei reţele, de naţionalitate română, neidentificat până în prezent.
În aceste împrejurări, numitul „I.”, identificat ca fiind inculpatul P.I., i-a spus interlocutorului său următoarele: „dacă vrei să munceşti în seara asta e posibil să te trimit cu o maşină (...) chestie de jumătate de oră, duci ceva şi-ţi iei 15 sute", împrejurări în care persoana respectivă, acceptând cele propuse, i-a răspuns astfel: „oricum joi plec şi cu combinaţia mea şi cu combinaţia la altcineva".
În urma investigaţiilor efectuate s-a constatat că inculpatul P.I. este una dintre persoanele racolate de inculpatul D.H. pentru a transporta heroină pe ruta Turcia - Bulgaria - România.
Totodată, în aceleaşi împrejurări s-a constatat că inculpatul D.H. a purtat, la aceeaşi dată, convorbiri telefonice cu învinuitul C.C.I., negociind preţul la care să-i vândă acestuia din urmă şi tatălui său, învinuitul V.C. (aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Bucureşti - R., ca urmare a săvârşirii unor alte infracţiuni de trafic ilicit de droguri) cantitatea de un kilogram de heroină.
Astfel, din procesul verbal de redare în scris a acestei convorbiri telefonice rezultă că învinuitul C.C.I. i-a spus inculpatului D.H. că a vorbit cu tatăl său şi că acesta consideră că: „e cam scump şi mai mult de 12 nu face". La scurt timp cei doi au avut o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care inculpatul D.H. i-a cerut învinuitului C.C.I. să-i transmită tatălui său, învinuitul V.C., ultimul preţ pentru cantitatea de heroină pe care vroia să le-o vândă, spunându-i următoarele „vorbeşte tu cu ăla şi spune-i că 14 . Rămân până mâine şi vorbim".
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, la data de 11 februarie 2009, inculpaţii P.I. şi B.C.A., în înţelegere cu inculpatul D.H., au plecat spre Turcia pentru a aduce o anumită cantitate de heroină, destinată acestuia din urmă.
Totodată, s-a stabilit că, în aceste împrejurări, deşi au plecat împreună, inculpaţii P.I. şi B.C.A. au ales să plece separat, cu două autocare diferite, aparţinând societăţilor de transport persoane SC S. SRL şi SC M. SRL, acesta fiind un mod de operare folosit frecvent de traficanţii de droguri pentru a îngreuna stabilirea şi dovedirea legăturilor existente între membrii reţelei din care fac parte.
Instanţa de fond a reţinut că aceste aspecte rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele de poliţie delegate, ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Din menţiunile înscrise în paşaportul inculpatului P.I. de către lucrătorii poliţiei de frontieră turce rezultă că acesta a intrat în Turcia la data de 11 februarie 2009 şi a ieşit din această ţară la data de 14 februarie 2009 prin punctul de control al trecerii frontierei Kapikule, aflat la graniţa turco-bulgară.
Totodată, în urma investigaţiilor efectuate, inclusiv în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor de interceptare a comunicărilor telefonice emise de Tribunalul Bucureşti în această cauză a rezultat în mod cert faptul că inculpaţii P.I. şi B.C.A., urmau să introducă în România, în cursul nopţii de 14 din 15 februarie 2009, o cantitate de heroină provenită din Turcia.
Drept urmare, aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, privind depistarea inculpaţilor P.I. şi B.C.A., s-a procedat la verificarea, în punctul de frontieră Giurgiu - Ruse, a mijloacelor de transport în comun care circulau pe rata Turcia - România, împrejurări în care s-a constatat că, la data de 15 februarie 2009, în jurul orelor 00:30, respectiv 00:45, au intrat în ţară inculpatul P.I., cu autocarul cu numărul de înmatriculare BZZZ., aparţinând societăţii de transport persoane SC S. SRL şi inculpatul B.C.A., cu autocarul cu numărul de înmatriculare BYYY., aparţinând societăţii de transport persoane SC M. SRL, aceştia intrând pe teritoriul României la un interval de numai 15 minute unul de celălalt.
În vederea supravegherii operative a celor două autocare şi a inculpaţilor P.I. şi B.C.A. au fost constituite mai multe echipe operative formate din lucrători de poliţie.
Astfel, s-a constatat că, în jurul orelor 01:30, autocarul societăţii de transport SC S. SRL, menţionat mai sus, a sosit la sediul SC M. SRL din Bucureşti, împrejurări în care inculpatul P.I. a fost observat coborând din acest mijloc de transport, având asupra sa o geantă tip troller, de culoare închisă, după care s-a deplasat în sala de aşteptare a acestei societăţi de transport, unde a lăsat această geantă, a ieşit afară şi a efectuat mai multe apeluri telefonice de la telefoanele sale mobile.
În aceste împrejurări, după aproximativ 10 minute, inculpatul P.I. s-a deplasat pe jos, neînsoţit, la sediul SC M. SRL, situat în imediata apropiere a sediului SC S. SRL, locaţie în care autocarul cu numărul de înmatriculare BYYY., arătat mai sus sosise deja, unde s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A., care coborâse din autocarul respectiv şi avea asupra sa, la rândul său, o geantă tip troller, de culoare deschisă.
După ce au discutat câteva momente, cei doi inculpaţi au fost văzuţi deplasându-se împreună spre sediul SC S. SRL având asupra lor geanta tip troller de culoare deschisă pe care au lăsat-o în sala de aşteptare alături de geanta tip troller de culoare închisă a inculpatului P.I. Ulterior cei doi au revenit la sediul SC M. SRL, unde inculpatul B.C.A., s-a urcat în autocarul cu numărul de înmatriculare BZZZ., deplasându-se către municipiul Ploieşti. În acest moment, P.I. a preluat ambele genţi tip troller.
Astfel, s-a constatat că, după plecarea inculpatului B.C.A., inculpatul P.I. a rămas în sediul SC S. SRL, având asupra sa cele două genţi tip troller.
În continuare, în jurul orelor 05:30, inculpatul P.I. a fost văzut ieşind din sediul firmei de transport menţionate, având asupra sa cele două genţi şi urcându-se într-un autoturism taxi cu numărul de înmatriculare BWWW., cu care s-a deplasat pe traseul Şos. Viilor - B-dul. Mărăşeşti - B-dul. Unirii - B-dul. Corneliu Coposu - Calea Călăraşilor - B-dul. Ferdinand - Gara de Est - Autogara O.
S-a constatat astfel că, în continuare inculpatul P.I. a coborât din acel taxi şi a încărcat cele două genţi tip troller într-un microbuz pentru transport de persoane ce efectuează curse regulate pe ruta Bucureşti - Vaslui - Bârlad.
În aceste împrejurări, în jurul orelor 06:15, în prezenţa martorilor asistenţi I.P. şi B.P., s-a procedat la legitimarea şi identificarea inculpatului P.I., precum şi la controlul bagajelor sale.
Cu această ocazie, în geanta tip troller de culoare deschisă, pe care inculpatul P.I. a preluat-o, în împrejurările arătate mai sus, de la inculpatul B.C.A., au fost găsite mai multe articole textile şi articole de uz personal precum şi o rolă de bandă adezivă de culoare maro deschis. După înlăturarea acestor articole din geantă, pe fundul acesteia, sub căptuşeală, ce a fost deschisă prin simpla tragere a fermoarului cu care era prevăzută aceasta, au fost găsite două pachete cu formă dreptunghiulară, aproximativ egale, învelite în bandă adezivă tip scotch de culoare maro deschis, conţinând o substanţă pulverulentă de culoare brun închis.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 februarie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, rezultă că în cele două pachete descoperite în bagajele inculpatului P.I. se afla cantitatea totală netă (fără ambalaj) de 1.784,9 grame heroină.
Fiind întrebat despre natura şi provenienţa acestora, inculpatul P.I. a declarat verbal că aceste pachete conţin heroină, pe care a achiziţionat-o din Turcia şi a transportat-o în România împreună cu inculpatul B.C.A., precizând că s-a despărţit de acesta la sediul SC M. SRL, după ce în prealabil a preluat de la acesta geanta tip troller de culoare deschisă (geanta în care au fost descoperite cele două pachete menţionate).
De asemenea, constatându-se că inculpatul P.I. urma să-i dea această cantitate de droguri inculpatului D.H., predarea lor trebuind să se realizeze, conform înţelegerii existente între aceştia, în municipiul Cernavoda, judeţul Constanţa, ori în apropierea acestei localităţi, prin ordonanţa nr. 307/D/P/2008 din 15 februarie 2009 (12/A/l5 februarie 2009) a acestui parchet s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de circa 2 (două) kilograme de heroină, cu substituirea totală a drogurilor, de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Transfrontaliere şi unităţile din subordine.
Din procesul verbal din 15 februarie 2009 întocmit de către organele de poliţie judiciară rezultă că, în acest scop, s-a procedat la substituirea totală a drogurilor ridicate în împrejurările arătate de la inculpatul P.I., acestea fiind înlocuite cu substanţe a căror deţinere nu este interzisă de lege, ce au fost introduse în două pachete similare celor în care a fost descoperită cantitatea de heroină menţionată, ambalate în bandă adezivă de culoare maro.
În continuare, aşa cum rezultă din procesul verbal privind cel de-al doilea flagrant realizat la data de 15 februarie 2009, s-a procedat la introducerea cantităţii de heroină descoperită asupra inculpatului P.I. la data de 15 februarie 2009, conform procesului verbal încheiat în aceeaşi zi, într-o geantă tip sport, de culoare albastră, alături de alte articole textile, ce a fost înmânată sus-numitului, după ce, anterior, acesta şi-a exprimat consimţământul pentru a participa la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, în vederea tragerii la răspundere penală a destinatarului acestor droguri, respectiv a inculpatului D.H.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul P.I. l-a indicat ca destinatar al acestei cantităţi de heroină pe inculpatul D.H., fapt ce rezultă şi din celelalte probe administrate în cauză.
Drept urmare, în vederea supravegherii operative şi a prinderii în flagrant s-a procedat la constituirea unui dispozitiv operativ care, împreună cu inculpatul P.I. s-a deplasat pe direcţia Bucureşti - Medgidia - DN 2A.
Cu ocazia discuţiilor telefonice purtate în continuare de inculpatul D.H. cu inculpatul P.I. primul a stabilit ca întâlnirea în care, conform dorinţei sale, urma să-i fie înmânată cantitatea de circa 2 kilograme heroină, să aibă loc la data de 15 februarie 2009, orele 17:30, în parcarea Hanul K., situat pe DN 2A în apropierea localităţii OV., judeţul Constanţa.
Astfel, în jurul orelor 17:00 echipa operativă, formată din lucrători de poliţie, ajunsă la faţa locului a constatat faptul că inculpatul D.H. se afla deja la locul stabilit, fiind observat într-un taxi, cu numărul de înmatriculare BUUU., parcat pe marginea din dreapta a DN 2A, fiind orientat în direcţia Constanţa, în dreptul hanului menţionat mai sus.
În acest moment, sub supravegherea directă şi permanentă a lucrătorilor de poliţie care îl însoţeau, inculpatul P.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.H., transmiţându-i faptul că a ajuns la locul de întâlnire stabilit, ocazie cu care acesta din urmă i-a transmis să se deplaseze la aproximativ 500 m de locaţia aleasă de el iniţial, pe drumul către localitatea N..
În aceste împrejurări, în jurul orelor 17:30, inculpatul P.I., aflat într-un autoturism marca O.A., de culoare roşie, aparţinând Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, condus de către un lucrător de poliţie judiciară îmbrăcat în haine civile, acţionând sub stricta supraveghere a dispozitivului format din ceilalţi lucrători de poliţie, s-a deplasat până în spatele taxiului susmenţionat, din care a coborât inculpatul D.H.
După câteva momente, inculpatul P.I. a coborât şi el din autoturismul marca O.A., şi s-a îndreptat către inculpatul D.H., cei doi îmbrăţişându-se şi discutând pentru câteva momente. În continuare cei doi s-au deplasat împreună către autoturismul marca O.A., din interiorul căruia inculpatul P.I. a scos geanta tip sport de culoare albastră în care se aflau pachetele cu care fuseseră substituite pachetele cu heroină aduse din Turcia şi i-a înmânat-o inculpatului D.H.
Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul D.H. a preluat această geantă de la inculpatul P.I., s-a deplasat grăbit către taxiul cu care venise, a urcat pe locul din dreapta faţă, după care autoturismul respectiv, condus de martorul I.M.C. s-a pus în mişcare către localitatea N..
Astfel, după ce a fost lăsat să ruleze aproximativ 800 metri organele de poliţie delegate au procedat la blocarea acestui autoturismul, pe partea dreaptă a direcţiei de mers a drumului către localitatea N., moment în care inculpatul D.H. a fost văzut deschizând portiera din partea dreapta-faţă a taxiului şi aruncând geanta tip sport de culoare albastră înspre marginea şanţului, din mers, înainte ca autovehiculul să se oprească complet.
Fiind întrebat despre această geantă, inculpatul D.H. a declarat verbal în acele împrejurări, în limba română, că a aruncat-o deoarece nu ştia ce este în aceasta.
În prezenţa martorului I.M.C., şoferul taxiului cu care călătorea inculpatul D.H., s-a procedat la efectuarea controlului genţii tip sport de culoare albastră, ocazie cu care s-a constatat că, alături de alte articole textile, în interiorul acesteia se aflau cele două pachete de formă dreptunghiulară învelite în bandă adezivă de culoare maronie folosite pentru substituirea cantităţii de circa 2 kilograme heroină adusă din Turcia de către inculpaţii P.I. şi B.C.A.
Fiind audiat cu privire la aceste aspecte, inculpatul P.I. a avut o atitudine, în general, sinceră, recunoscând şi regretând faptele.
Prima instanţă a reţinut că cele de mai sus se coroborează în întregime şi cu declaraţiile martorului I.M.C., şoferul taxi-ului cu care a venit inculpatul D.H. la locul de întâlnire stabilit tot de el pentru a prelua de la inculpatul P.I. cantitatea de heroină despre care ştia că acesta i-o adusese din Turcia.
Acesta a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.H. în timp ce se aflau amândoi în Arestul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Inculpatul P.I. a declarat că, în luna ianuarie 2009, a fost sunat de inculpatul D.H. şi, la cererea acestuia s-a întâlnit cu el în municipiul Cernavodă, împrejurări în care i-a propus să transporte pentru el diferite cantităţi de heroină din Turcia în România, drogurile urmând să fie furnizate de conaţionali ai săi.
Inculpatul P.I. a declarat că, iniţial, nu a fost de acord însă, ulterior, la insistenţele inculpatului D.H. şi având în vedere că avea o datorie de circa 15.000 EURO faţă de nişte prieteni ai săi, a acceptat propunerea făcută.
S-a reţinut din declaraţiile inculpatului P.I. că s-a întâlnit din nou cu inculpatul D.H. într-o parcare din apropierea municipiului Cernavoda, ce îi fusese indicată de acesta din urmă, ocazie cu care i-a cerut să aducă de la Istanbul câteva kilograme de heroină, spunându-i că nu ştia nici el exact ce cantitate urmau să-i furnizeze prietenii săi din Turcia.
Inculpatul P.I. a declarat că inculpatul D.H. i-a spus că, în schimbul transportării acestor droguri până în România, îi va da suma de 3.000 - 4.000 euro. L-a pus în legătură cu furnizorii heroinei din Istanbul, dându-i la plecare şi un număr de telefon mobil turcesc la care să sune.
Inculpatul P.I. a declarat că, l-a contactat pe inculpatul B.C.A. şi i-a propus să meargă cu el în Turcia pentru a-l ajuta să aducă o geantă, promiţându-i că în schimb îi va da câteva sute de euro.
Inculpatul P.I. a declarat că i-a spus inculpatului B.C.A. că „în geanta respectivă se afla ascuns ceva ilegal", instanţa de fond apreciind că aceste precizări ale inculpatului P.I. sunt făcute cu intenţia de a-i asigura inculpatului B.C.A. o situaţie mai uşoară din punct de vedere juridic. S-a arătat că, chiar dacă s-ar admite că inculpatul P.I. nu i-a spus că urmau să transporte heroină (lucru apreciat ca fiind greu de crezut, faţă de relaţiile apropiate dintre cei doi, inculpatul P.I. fiind în relaţii apropiate cu sora inculpatului B.C.A.), în mod cert inculpatul B.C.A., el însuşi infractor recidivist, ce cunoştea trecutul infracţional al inculpatului P.I., respectiv faptul că acesta fusese condamnat pentru trafic ilicit de droguri, având ca obiect cantităţi extrem de mari de heroină (cei doi cunoscându-se chiar în penitenciar), şi-ar fi dat imediat seama, ţinând cont şi de modul de operare folosit, că urmau să procure, să deţină şi să transporte droguri.
În continuarea declaraţiilor sale inculpatul P.I. a arătat că inculpatul B.C.A. a fost de acord cu propunerea făcută şi astfel au plecat amândoi spre Istanbul pe data de 11 februarie 2009. Inculpatul P.I. a declarat că s-a înţeles cu inculpatul B.C.A., să plece cu două autocare diferite, aparţinând SC S. SRL şi SC M. SRL, pentru a evita astfel să se descopere că ei călătoreau împreună, urmând să se întâlnească la Istanbul, la capătul de linie al SC M. SRL.
Inculpatul P.I. a arătat că, pe data de 12 februarie 2009, în jurul orelor 04:00, s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A. în locul stabilit şi s-au cazat la un hotel din Istanbul, închiriind amândoi o singură cameră.
S-a mai reţinut că, din declaraţiile inculpatului P.I. rezultă că, în timp ce se aflau în Turcia, el a vorbit la telefon cu inculpatul D.H., ocazie cu care, la un moment dat, fiindu-i teamă că ar putea fi prinşi, i-a spus că nu mai putea să se întâlnească cu furnizorii heroinei, pretinzând că ar fi avut altă treabă, arătând însă că inculpatul D.H. l-a convins să continue conform planului stabilit.
Inculpatul P.I., i-a apelat pe cetăţenii turci la numărul de telefon pe care i-l dăduse inculpatul D.H. la plecare, folosind o cartelă de telefon mobil pe care a cumpărat-o în Istanbul, pe care a aruncat-o ulterior.
Inculpatul P.I. a declarat că a mers împreună cu inculpatul B.C.A. la locul de întâlnire stabilit, în zona Bazarului “BA.”, unde s-au întâlnit cu un tânăr de etnie turcă, de circa 23 ani slăbuţ înalt de circa 1,73 m, care i-a comunicat să se întâlnească a doua zi, în zona fostului Hotel P., lângă o parcare supraetajată, la o oră pe care trebuia să o stabilească la telefon.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul P.I. pe data de 13 februarie 2009, s-a deplasat împreună cu inculpatul B.C.A. la noul loc de întâlnire, unde s-au întâlnit cu acelaşi cetăţean turc, ocazie cu care acesta le-a dat o geantă de dimensiuni medii, de culoare gri, prevăzută cu roţi. Inculpatul P.I. a precizat că persoana respectivă i-a spus în limba turcă că în acea geantă se aflau ascunse două kilograme de heroină, precizând că aceste droguri erau disimulate pe fundul genţii.
Din declaraţiile inculpatului P.I. rezultă că nici el şi nici inculpatul B.C.A. nu i-au dat vreo sumă de bani persoanei care le-a predat geanta menţionată, întrucât conform celor ştiute de el drogurile trebuia să fie plătite ulterior de către inculpatul D.H., acesta fiind destinatarul lor.
Inculpatul P.I. s-a întors împreună cu inculpatul B.C.A. la hotelul în care erau cazaţi şi au ţinut în camera lor geanta primită de la cetăţeanul turc până când au plecat spre România.
Întrucât pachetele cu heroină, de mari dimensiuni, aflate în geantă, puteau fi lesne observate, ele fiind plasate în spatele unei pânze subţiri, ce se închidea doar cu un fermoar, inculpatul P.I. a cumpărat diverse articole (mohair şi alte lucruri pe care nu le reţine - ca dovadă că acestea nu au servit decât pentru disimularea drogurilor, fără a prezenta ele însele interes), pe care le-au pus în geanta respectivă, urmărind astfel să nu atragă atenţia în cazul efectuării unui control.
Inculpatul P.I. a declarat că, la rândul său, inculpatul B.C.A. a pus în geanta respectivă lucrurile sale personale, cu care venise din România.
Instanţa de fond a reţinut că, astfel, rezultă intenţia ambilor inculpaţi de a ascunde heroina despre care amândoi cunoşteau cu certitudine că era disimulată în interiorul genţii respective.
Inculpatul P.I. a relatat că, pe data de 14 februarie 2009, a plecat spre România, împreună cu inculpatul B.C.A., hotărând să călătorească separat ca şi la venire, cu două autocare diferite, cei doi urmărind să diminueze astfel riscul depistării lor şi a descoperirii drogurilor.
S-a apreciat de către tribunal că faptul că inculpaţii P.I. şi B.C.A. au călătorit atât la venire, cât şi la întoarcerea în ţară, separat, cu autocare diferite, ce au plecat spre destinaţie la scurt timp unul după celălalt, constituie o altă dovadă cu privire la faptul că amândoi au cunoscut că urmau să transporte, respectiv că transportau (la întoarcere) o cantitate de heroină.
S-a reţinut că, acest mod de operare este folosit deseori de către traficanţii de substanţe narcotice pentru a îngreuna identificarea lor, îndeosebi atunci când unul dintre cei în cauză este cunoscut cu antecedente pe linia traficului de droguri, cum este şi cazul inculpatului P.I. (motiv pentru care acesta din urmă bănuia că el s-ar putea afla în atenţia autorităţilor, existând un risc crescut de a-i fi controlate bagajele cu ocazia trecerii frontierei şi, implicit, şi ale celorlalte persoane care călătoreau împreună cu el).
Din declaraţiile inculpatului P.I. rezultă că, cu această ocazie i-a dat inculpatului B.C.A. geanta primită de la cetăţeanul turc, urmând ca acesta să i-o predea la Bucureşti, urmărind astfel ca el să îşi asume un risc cât mai mic de a fi prins de către autorităţi, fapt ce denotă şi poziţia superioară deţinută de acesta în cadrul reţelei faţă de inculpatul B.C.A.
Inculpatul P.I. a mai declarat că, în dimineaţa zilei de 15 februarie 2009, în jurul orelor 01:30 - 02:00, a ajuns în Bucureşti şi s-a dus la staţia SC M. SRL, pe Şoseaua Viilor, unde s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A., ocazie cu care acesta din urmă i-a dat geanta pe care el personal i-o dăduse la Istanbul pentru a o transporta până în România.
De asemenea, inculpatul P.I. a declarat că, ulterior, La sunat pe inculpatul D.H. şi i-a spus că „era totul în regulă", respectiv că se afla în Bucureşti şi că adusese heroina.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.I., dorind să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea depistării inculpatului B.C.A., la data de 15 februarie 2009, l-a apelat telefonic pe acesta şi i-a cerut să vină din Braşov în Bucureşti, la Restaurantul M.C.D. din Gara de N. - unde acesta a fost aşteptat de către organele de poliţie - sub pretextul că avea treabă cu el, înţelegând prin acesta că urma să îi plătească suma de bani promisă pentru transportul din Turcia până în România al genţii.
Prima instanţa a constatat că declaraţiile inculpatului P.I. se coroborează, în mare parte, şi cu cele ale inculpatului B.C.A.
Astfel, inculpatul B.C.A. a declarat că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite, arătând că îl cunoaşte pe inculpatul P.I., aproximativ din anul 2006, de când se aflau amândoi în Penitenciarul Bucureşti - J., unde acesta din urmă executa o pedeapsă de circa 10 ani închisoare pentru trafic de droguri.
Inculpatul B.C.A. a declarat că, după ce au fost eliberaţi amândoi din penitenciar, a fost căutat de către inculpatul P.I., întrucât acesta din urmă ţinea legătura cu sora sa, fiind prieteni.
Astfel, pe la începutul lunii februarie 2009, inculpatul P.I., ştiind de la el că avea mari datorii băneşti faţă de diferite persoane, în total circa 3.500 euro, i-a propus să meargă împreună cu el în Turcia, pentru a aduce „marfă".
S-a reţinut că inculpatul B.C.A. a descris în mod similar inculpatului P.I. modul în care a decurs această deplasare în Turcia, precum şi împrejurările în care s-au întâlnit la Istanbul cu un cetăţean turc, care le-a dat o geantă aparent goală, şi anume cea menţionată mai sus.
A precizat că nu a avut nici o sumă de bani la el, inculpatul P.I. suportând toate cheltuielile acestei deplasări.
Inculpatul B.C.A. a declarat că inculpatul P.I. a pus toate lucrurile cumpărate în geanta primită de la cetăţeanul turc şi, totodată i-a cerut să-şi pună şi el lucrurile personale, aduse din România, în aceeaşi geantă, lucru pe care l-a făcut.
Prin urmare, Tribunalul a reţinut că, în mod evident, inculpatul B.C.A. a cunoscut că se aflau în posesia unei cantităţi de heroină, pe care el urma să o transporte până în România, la Bucureşti, aceasta fiind singura „marfa" pentru care aceştia se deplasaseră la Istanbul.
Totodată, s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii nu au căutat, procurat şi transportat alte mărfuri în afara cantităţii de circa 2 kilograme heroină, ei doi participând chiar la o mai bună disimulare a acesteia.
S-a apreciat că, în niciun caz, inculpatul B.C.A. nu avea cum să creadă că au mers la Istanbul pentru a procura mărfuri licite, şi cu atât mai mult că nu avea cum să aibă această convingere în momentul plecării spre România şi pe durata drumului de întoarcere.
Prima instanţă a luat sub beneficiu de inventar declaraţiile inculpatului B.C.A. referitoare la faptul că abia pe drumul de întoarcere spre România, văzând comportamentul stresat al inculpatului P.I., a realizat că în geanta pe care le-o dăduse acel cetăţean turc, în împrejurările arătate mai sus şi pe care el o transporta spre ţară în acel moment erau ascunse droguri.
Instanţa de fond a reţinut că declaraţiile inculpatului B.C.A. în sensul că după ce şi-a dat seama că în geanta pe care o transporta se aflau droguri, şi-a continuat drumul spre ţară în aceleaşi condiţii, împrejurări în care a introdus pe teritoriul ţării cantitatea de circa 2 kilograme heroină ascunsă în bagajele sale.
Inculpatul B.C.A. a declarat că, după ce au ajuns la Bucureşti, i-a dat inculpatului P.I. geanta primită de la el la Istanbul, cu tot cu lucrurile sale personale ce se aflau în aceasta, urmând ca el să i le restituie după ce îi preda drogurile ascunse în geantă destinatarului lor despre care tot P.I. i-a spus, fie la popasul auto menţionat, fie pe drum, la telefon, că este o persoană de etnie turcă.
Referitor la inculpatul D.H., prima instanţă a constatat că a avut o atitudine obstrucţionistă, doar în mică parte sinceră, declaraţiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate.
Astfel, acesta a declarat că, la data de 30 decembrie 2008 a fost pus în libertate din Penitenciarul R. unde era arestat preventiv (în altă cauză) pentru trafic de droguri, iar pe data de 9 sau 10 februarie 2009, s-a întâlnit în Bucureşti cu inculpatul P.I., pe care îl cunoscuse anterior în Arestul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care l-a întrebat dacă ar putea să vândă heroină în cazul în care ar avea aşa ceva, întrebare la care ei i-a răspuns că acest lucru ar putea fi posibil.
Totodată, inculpatul D.H. a mai declarat că, pe data de 15 februarie 2009, inculpatul P.I. l-a sunat şi i-a spus că avea cantitatea de 2 kilograme de heroină, motiv pentru care s-a dus să se întâlnească cu el, în apropiere de localitatea N., judeţul Constanţa, împrejurări în care inculpatul P.I. i-a dat o geantă, după care a fost reţinut de către organele de poliţie.
Inculpatul D.H. a arătat şi faptul că heroina adusă din Turcia în condiţiile arătate mai sus îi era destinată lui, el urmând să-i vândă aceste droguri numitei “C.” (inculpata D.V. zisă “C.”) sau unui alt client pe care l-ar fi găsit.
De asemenea, inculpatul D.H. a declarat că în Turcia un kilogram de heroină se vinde cu 7.000 euro, iar în România cu preţul de 12.000 euro.
Inculpatul D.H. a susţinut că, după vânzarea heroinei pe care i-a adus-o inculpatul P.I., urma să împartă cu acesta profitul pe din două.
Instanţa de fond a reţinut că au fost interceptate în această cauză, în mod autorizat, numeroase comunicări telefonice.
Astfel, faptul că inculpatul P.I. era interesat să găsească o persoană care să transporte heroină rezultă şi din convorbirea pe care a avut-o acesta la data de 27 ianuarie 2009, ora 09:48, convorbire în care îi transmite interlocutorului că „nu are cine să aducă de acolo încoace" şi că este dispus să plătească pe cineva cu suma de „15 sute" pentru a „merge jumătate de oră" cu maşina până la beneficiarul drogurilor.
Din convorbirea telefonică din data de 28 ianuarie 2009, ora 17:15, avută de inculpatul P.I. cu inculpatul B.C.A., rezultă că primul inculpat se arată interesat de riscul aducerii heroinei din Turcia şi susţinând că „oamenii" reuşesc din ce în ce mai greu să treacă „în siguranţă" frontierele până „încoace", respectiv până în România, motiv pentru care va fi necesar ca ei să se deplaseze la furnizori pentru a efectua transportul drogurilor.
Din convorbirea telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:20 rezultă că, pentru efectuarea acestui transport de heroină, inculpatul P.I. a ales strategia de a-i procura inculpatului B.C.A. o carte de identitate contrafăcută, cu care acesta din urmă să se prezinte pentru a ridica pachetul cu droguri, astfel încât să nu se cunoască identitatea sa reală - el gândindu-se în acel moment la posibilitatea expedierii drogurilor prin poştă sau printr-o altă societate de curierat, disimulate într-un colet.
Tribunalul a constatat că, deşi la întoarcerea din Turcia spre România, inculpaţii P.I. şi B.C.A. au călătorit cu mijloace de transport diferite, din convorbirea telefonică din data de 15 februarie 2009 ora 01:27, rezultă că, primul inculpat manifestându-şi rolul său de coordonator în efectuarea transportului de droguri, l-a întrebat pe cel de al doilea inculpat dacă se apropie de graniţa bulgaro-română, deoarece el a ajuns la frontieră, la care i-a răspuns că este în urma sa, la vreo 25 km, dar speră să ajungă la frontieră în aproximativ 20 minute.
Totodată, s-a reţinut că, deşi inculpatul D.H. susţine că nu l-a ajutat pe inculpatul P.I. să aducă această cantitate de heroină din Turcia, din convorbirea telefonică pe care aceştia au avut-o la data de 15 februarie 2009, ora 01:28, imediat după ce inculpatul B.C.A. a intrat în România cu drogurile asupra sa, rezultă situaţia reală. Astfel, după ce inculpatul P.I. a aflat că heroina a ajuns în ţara noastră, l-a contactat pe inculpatul D.H. şi i-a transmis că „totul e frumos (...) totul e bine aici", respectiv că au ajuns fără probleme, fără a fi prinşi, ocazie cu care au stabilit să se întâlnească în apropiere de reşedinţa acestuia din urmă, din Cernavodă, pentru a-i preda drogurile.
Instanţa de fond a reţinut că întrucât, din probele administrate în cauză, inclusiv din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, în prezenta cauză, rezulta în mod cert că, aşa cum stabiliseră anterior, inculpatul D.H. se înţelesese cu inculpata D.V. să-i vândă acesteia cantitatea de circa 2 (două) kilograme heroină (pe care la rândul său trebuia să o primească, în condiţiile arătate mai sus, de la inculpatul P.I.), s-a procedat la efectuarea unei noi livrări supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora, activitate ce a fost autorizată prin ordonanţa nr. 14/A/2009 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.
Conform procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 17 februarie 2009 de către organele de poliţie judiciară delegate, cantitatea de circa 2 (două) kilograme constând în substanţele cu care lucrătorii de poliţie au înlocuit cantitatea similară de heroină, ambalată în două pachete paralelipipedice, cu dimensiunile de circa 28/21/2 cm, ambalate în bandă adezivă de culoare maro (similare ca formă, dimensiuni şi aspect cu cele două pachete în care au fost descoperite cele aproximativ 2 kilograme de heroină asupra inculpatului P.I. la data de 15 februarie 2009), a fost introdusă la data de 16 februarie 2009 într-o geantă tip sport de culoare albastră, alături de câteva articole textile. Această geantă i-a fost înmânată inculpatului D.H., care a consimţit să participe la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, în vederea tragerii la răspundere penală a destinatarului cantităţii de heroină menţionată mai sus, indicat de el în declaraţiile sale, respectiv a inculpatei D.V.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata D.V. era destinatara acestor droguri potrivit probelor administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice interceptate până în acel moment, toate acestea coroborându-se cu declaraţiile inculpatului D.H.
Astfel, anterior, tot la data de 16 februarie 2009, între orele 18:30 şi 20:00, inculpatul D.H. a fost apelat în mai multe rânduri de la posturile telefonice cu numerele 2., respectiv 3., posturi telefonice folosite de către inculpata D.V.
În jurul orelor 22:00, inculpatul D.H. a fost cazat la Hotel D., sub stricta supraveghere a organelor de poliţie.
În continuare, în prezenţa şi sub supravegherea permanentă şi directă a organelor de poliţie, inculpatul D.H. a încercat de mai multe ori, în timp ce se afla în camera de hotel, să o contacteze telefonic pe inculpata D.V. la posturile telefonice indicate mai sus, însă s-a constatat că aceste telefoane erau închise.
La data de 17 februarie 2009, în jurul orelor 00 : 05 inculpatul D.H. aflat la acel moment în camera hotelului menţionat a fost contactat telefonic de la numărul 4. de către inculpata D.V., ocazie cu care i-a transmis acesteia că era la hotel şi că o aştepta, aşa cum stabiliseră.
Din acelaşi proces-verbal rezultă că, în jurul orelor 01:15 inculpata D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.H., de la telefonul său mobil cu nr. 2., şi i-a transmis faptul că era pe drum, îndreptându-se spre el, ea revenind, după aproximativ 5 minute, cu un nou telefon, ocazie cu care i-a solicitat acestuia să coboare.
În jurul orelor 01:35, inculpatul D.H., aflat sub stricta şi directa supraveghere a organelor de poliţie, având asupra sa geanta tip sport de culoare albastră în care se aflau cele două pachete cu care fuseseră substituite pachetele cu heroină, a coborât în faţa hotelului, unde s-a constatat că era parcat taxiul de culoare galbenă, cu numărul de înmatriculare BTTT, marca D.L., autoturism în care a fost văzută şi inculpata D.V., aflată pe locul din dreapta spate al acestuia.
În acel moment inculpatul D.H. a urcat pe locul din dreapta faţă al taxiului menţionat, după care acest autovehicul s-a pus în mişcare, îndreptându-se spre Piaţa Unirii, iar după ce a parcurs aproximativ 10 metri, taxiul a fost blocat pe partea dreaptă a străzii Matei Basarab de către autovehiculele organelor de poliţie şi, în continuare, în prezenţa martorilor asistenţi A.P. şi D.Ş., şoferul taxiului cu numărul de înmatriculare BTTT, s-a procedat la identificarea ocupanţilor taxiului menţionat şi a bunurilor aflate în acesta, constatându-se că pe locul din dreapta faţă se afla inculpatul D.H., iar pe locul din dreapta spate al aceluiaşi autovehicul se afla inculpata D.V.
Din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante rezultă că pe locul din stânga spate al aceluiaşi taxi, lângă inculpata D.V., a fost descoperită geanta tip sport de culoare albastră, menţionată mai sus - ce îi fusese înmânată anterior inculpatului D.H. de către organele de poliţie judiciară -, ocazie cu care s-a constatat că în aceasta se aflau cele două pachete folosite la substituirea pachetelor cu heroină, menţionate mai sus, alături de câteva articole textile.
Fiind întrebată cu privire la provenienţa acestei genţi, inculpata D.V. a declarat următoarele: „asta e ce pot sa mai spun”.
Instanţa de fond a reţinut declaraţia inculpatului D.H. în sensul că, în luna ianuarie 2009, atunci când s-a prezentat la Tribunalul Bucureşti la termenul de judecată avut în dosarul în care este judecat împreună cu alte persoane, printre care şi inculpata D.V. zisă „C.” (Dosar 30365/3/2006, privind pe inculpaţii D.H., D.V. şi alţi 14 inculpaţi, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2006 din 11 septembrie 2006 al acestui parchet pentru alte infracţiuni de trafic ilicit de droguri), a vorbit cu aceasta din urmă după terminarea şedinţei de judecată, ocazie cu care i-a spus că poate să-i aducă 1-2 kilograme heroină, stabilind ca ea să-i dea banii reprezentând preţul drogurilor după ce, la rândul ei, le vindea mai departe.
Inculpatul D.H. a mai declarat că îşi aminteşte că, în luna ianuarie 2009, a vorbit la telefon mai întâi cu numitul “I.”, fiul inculpatei D.V. şi, după ce a cerut-o la telefon, a continuat discuţia cu aceasta, solicitându-i suma de 4.000 euro, cu scopul de a trimite aceşti bani la Istanbul, furnizorilor heroinei, pentru plata acestor droguri.
Inculpatul D.H. intenţiona să trimită suma de 4.000 euro la Istanbul prin intermediul inculpatului P.I., persoană care trebuia să şi aducă drogurile în România, aşa cum s-a şi întâmplat.
S-a reţinut că, cerându-i-se detalii cu privire la această convorbire telefonică purtată cu inculpata D.V., inculpatul D.H. a declarat că i-a spus sus-numitei că avea nevoie de „patru", adică de 4.000 euro, precizând că atunci când i-a spus acesteia „am vorbit acolo, până luni a spus că face patru", i-a transmis în fapt că vorbise în Turcia şi că avea nevoie de 4.000 euro, până luni, pentru a plăti heroina.
Inculpatul D.H. a declarat că inculpata D.V. zisă „C.” nu i-a dat aceşti bani, spunându-i că nu avea, arătând totodată că s-au înţeles să-i aducă heroină şi să primească banii abia după ce aceasta o revindea altor persoane.
De asemenea, inculpatul D.H. a declarat că, în seara de 15 februarie 2009, atunci când a vorbit cu inculpata D.V. la telefon şi i-a spus „vin cu aia", el i-a transmis astfel că urma să-i aducă heroina.
Inculpatul D.H. a declarat că, în convorbirile telefonice pe care le-am avut ulterior cu inculpata D.V., i-a comunicat acesteia că se afla la hotel, unde o aştepta să vină pentru a primi drogurile.
Tribunalul a reţinut că declaraţia dată de inculpatul D.H. se coroborează cu procesul verbal de surprindere în flagrant a inculpatei D.V.
S-a mai reţinut că inculpatul D.H. a declarat că, referindu-se la heroina pe care el trebuia să i-o vândă, inculpata D.V. l-a întrebat „ai adus ceva pentru mine, ai adus schimburile", el răspunzându-i că „da" după care i-a dat geanta în care se aflau cele două pachete, iar inculpata a aşezat-o lângă ea, pe banchetă, în partea stângă.
Inculpatul D.H. a mai arătat că, în continuare, taxiul în care se aflau s-a pus în mişcare şi a parcurs câţiva metri, moment în care au fost opriţi de către organele de poliţie.
Din declaraţiile inculpatului D.H. rezultă că, în acel moment inculpata D.V. i-a spus „H. ai făcut şmecherie pe mine" (în realitate, aşa, cum rezultă din procesul verbal de redare în scris a înregistrărilor efectuate cu acea ocazie din mediul ambiental, inculpata i-a spus „H., mi-ai facut-o"), reproşându-i astfel că a fost prinsă în flagrant.
Prima instanţă a reţinut că, fiind audiată cu privire la fapta săvârşită, inculpata D.V. a avut o atitudine în general sinceră, declaraţiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, aceasta a declarat că recunoaşte şi regretă faptele comise. Inculpata D.V. a arătat că, aproximativ la data de 20 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu inculpatul D.H. la Tribunalul Bucureşti, amândoi având termen în dosarul în care sunt judecaţi pentru trafic de droguri, împrejurări în care, în timp ce se aflau la tribunal, inculpatul D.H. a întrebat-o şi a insistat chiar să colaboreze cu el din nou, pentru a vinde heroină, el spunându-i că urma să procure drogurile de la un prieten al său, despre care a afirmat că locuia în Constanţa.
Inculpata D.V. a declarat că a fost de acord cu cele propuse de inculpatul D.H. şi a ţinut legătura telefonic cu el pentru încheierea acestei tranzacţii ilicite, împrejurări în care, într-una dintre convorbirile purtate cu el pe data de 16 februarie 2009, acesta i-a spus că venise în Bucureşti şi se cazase la Hotel D.
Totodată, inculpata D.V. a relatat că inculpatul D.H. i-a dat de înţeles cu această ocazie că adusese şi heroina pe care acesta trebuia să i-o vândă, stabilind să se întâlnească cu el la hotelul la care era cazat.
Inculpata D.V. a confirmat că, după miezul nopţii, a plecat de acasă, cu un autoturism marca S., de culoare galbenă, condus de un vecin, cerându-i acestuia să o ducă până la Piaţa Unirii, de unde a luat în continuare un taxi. Inculpata a precizat că nu a mers cu vecinul său, cu maşina acestuia, până la locul de întâlnire stabilit cu inculpatul D.H. întrucât vecinul său nu ştia despre tranzacţia cu heroină pe care urma să o încheie.
Din declaraţiile inculpatei D.V. rezultă că, atunci când a ajuns la Hotel D., l-a sunat pe inculpatul D.H. şi i-a spus acestuia să coboare; inculpatul a coborât din hotel şi s-a urcat în taxiul cu care venise ea, aşezându-se pe locul din faţă, lângă şofer.
Totodată, inculpata D.V. a declarat că l-a întrebat pe inculpatul D.H. dacă acesta îi adusese „cadoul" sau „bagajul", iar inculpatul D.H. a aşezat această geantă pe bancheta din spate a taxiului cu care venise, lângă ea, printre cele două scaune din faţă, inculpata susţinând că nu mai ţine minte dacă ea l-a ajutat când a făcut acest lucru, dându-şi seama că în geantă se află heroină.
De asemenea, inculpata D.V. a relatat că ea nu stabilise cu inculpatul D.H. preţul exact pe kilogramul de heroină pe care trebuia să i-l plătească, acesta urmând să fie stabilit în funcţie de preţul pe care îl plătea şi el altor persoane pentru aceste droguri.
Totodată, inculpata D.V. a afirmat că inculpatul D.H. i-a spus că pe el îl costa această heroină în jur de 11.000-12.000 euro/kilogram, împrejurări în care ea urma să-i plătească acestuia aproximativ 13.000 - 14.000 euro/kilogram.
Inculpata D.V. a mai declarat că urma să-i dea inculpatului D.H. banii pentru heroina furnizată de acesta abia după ce ea reuşea să o vândă mai departe.
Inculpata D.V. a precizat că au fost opriţi de către organele de poliţie la scurt timp după ce s-a pus în mişcare taxiul cu care venise, fiind găsită pe bancheta din spate, lângă ea, geanta adusă de către inculpatul D.H.
Instanţa de fond a reţinut că declaraţiile inculpaţilor D.H. şi D.V. se coroborează şi cu cele ale martorului D.Ş., şoferul taxiului menţionat mai sus.
Totodată, cele de mai sus se coroborează şi cu cele ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat în prezenta cauză.
Astfel, din procesele-verbale de redare în scris a acestor convorbiri telefonice rezultă că, la data de 22 ianuarie 2009, ora 16:53:02, inculpatul D.H. a vorbit cu inculpata D.V., ocazie cu care acesta i-a transmis că „până luni a spus că face patru, eu am vorbit acolo", iar în cursul declaraţiilor acest inculpat, cu privire la respectivele afirmaţii, a arătat că s-a referit la faptul că a vorbit în Turcia cu furnizorii de droguri şi până luni, adică până la 26 ianuarie 2009, avea nevoie de 4.000 euro pentru a-i trimite acestor furnizori ca să-i livreze heroina.
S-a mai reţinut că, la data de 15 februarie 2009, în jurul orei 22:40, în prezenţa organelor de poliţie, inculpatul D.H. a luat legătura cu inculpata D.V. şi referindu-se la faptul că îi va aduce heroina în această seară i-a transmis „eu vin în seara aceasta acolo, vin şi cu aia ... pentru tribunal, nu?", iar aceasta i-a răspuns „da".
S-a constatat că, în această discuţie, inculpatul D.H. s-a referit la tribunal, deoarece conform declaraţiei sale, confirmată şi de declaraţia inculpatei D.V. a afirmat că, în luna ianuarie 2009 atunci când ambii au fost la Tribunalul Bucureşti, la termenul de judecată, au vorbit despre efectuarea unei tranzacţii cu heroină în sensul că acest inculpat să-i vândă inculpatei 1-2 kilograme heroină.
În convorbirea din data de 16 februarie 2009, în jurul orei 15:50, pe care inculpatul D.H. a avut-o cu inculpata D.V., acesta i-a transmis că a venit în Bucureşti „a adus alea" şi se află la hotel, respectiv că a adus heroina şi o aşteaptă la hotel, iar inculpata, conform înţelegerii anterioare, i-a promis că va veni într-un timp cât mai scurt pentru a lua heroina.
Ulterior, în convorbirea din 17 februarie 2009, ora 01:45, înregistrată în mediul ambiental, chiar în taxiul în care se aflau cei doi inculpaţi, după ce inculpatul D.H. i-a dat inculpatei D.V. geanta de voiaj în care se aflau cele două pachete ce au înlocuit pachetele cu heroină, în momentul în care poliţia a oprit autoturismul taxi în care se aflau aceştia, inculpata D.V., dându-şi seama că a fost prinsă cu drogurile asupra sa, i-a spus acestuia „H. mi-ai făcut-o".
Coroborând toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale cu declaraţiile date în faţa instanţei, atât ale inculpaţilor, cât şi ale martorilor, tribunalul a constatat că toţi inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea, cu intenţie, a infracţiunilor de care au fost acuzaţi prin rechizitoriul parchetului.
Inculpaţii D.H., P.I. şi D.V. au recunoscut comiterea faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, arătând în faţa instanţei modalitatea în care s-au desfăşurat evenimentele (atât activitatea lor infracţională, cât şi livrările supravegheate).
S-a reţinut că singurul care a negat constant comiterea vreunei infracţiuni este inculpatul B.C.A., însă s-a apreciat că declaraţiile acestuia nu se coroborează cu nici un mijloc de probă dintre cele administrate şi nu există alte probe care să asigure suportul afirmaţiilor făcute de inculpat.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, datele personale ale inculpaţilor (P.I. şi B.C.A. fiind recidivişti postcondamnatorii, perseverenţi în activitatea infracţională, cu atitudine relativ sinceră, respectiv nesinceră şi necooperantă) şi toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului D.H. tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite - toate legate de trafic naţional şi internaţional de droguri de mare risc, în cantităţi semnificative, precum şi organizarea, coordonarea şi finanţarea unor astfel de activităţi - numărul infracţiunilor comise în concurs real, atitudinea relativ sinceră a acestuia pe întreg parcursul procesului penal, persoana inculpatului - care deşi necunoscut cu antecedente penale a dat dovadă de perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni (el fiind eliberat din penitenciar pentru comiterea de fapte similare cu puţin timp înainte de săvârşirea faptelor deduse judecăţii), durata mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea ilicită, practicarea operaţiunilor de trafic de droguri ca o ocupaţie permanentă, împreună cu mai multe persoane între care existau relaţii strânse, câştigurile mari de bani vizate prin efectuarea unor astfel de operaţiuni ilegale.
S-au aplicat inculpatului pedepse peste minimul special prevăzut de lege, cu executarea celei mai grele pedepse - conform dispoziţiilor referitoare Ia concursul de infracţiuni - cu executare în regim de detenţie, scopul preventiv şi educativ al pedepsei putând fi atins doar în acest mod.
Pe lângă fiecare pedeapsă cu închisoarea ce a fost aplicată inculpatului, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă determinată, după executarea pedepsei principale, iar conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă s-a aplicat şi cea mai grea dintre pedepsele complementare.
S-a dispus ca pe durata executării pedepsei să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a), b) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor P.I. şi B.C.A., tribunalul a avut în vedere - pe lângă criteriile deja enunţate - starea de recidivă postcondamnatorie a ambilor în care s-au săvârşit infracţiunile deduse judecăţii (inculpatul P.I. fiind condamnat anterior tot pentru săvârşirea de infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc), ceea ce s-a apreciat că duce la concluzia că pedepsele anterioare nu şi-au atins scopul, iar inculpaţii nu au conştientizat pe deplin consecinţele negative ale faptelor lor şi au perseverat în activitatea infracţională.
Mai mult, s-a reţinut că ambii inculpaţi au beneficiat de liberare condiţionată din executarea pedepselor anterioare şi au încălcat condiţiile acesteia, săvârşind fapte penale în perioada scursă de la liberarea lor şi până la împlinirea duratei pedepselor, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. în sensul revocării acestui beneficiu.
S-a avut în vedere pentru inculpatul P.I. şi faptul că acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi participaţia sa, iar pentru inculpatul B.C.A. faptul că deşi a avut o poziţie nesinceră, antecedentele sale penale nu vizează infracţiuni de aceeaşi natură cu cele deduse judecăţii.
Referitor la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei D.V., tribunalul a avut în vedere că şi aceasta mai era cercetată într-un alt dosar tot pentru săvârşirea de infracţiuni de aceeaşi natură, alături de alţi 15 inculpaţi, că a comis faptele deduse judecăţii la scurt timp de la liberarea sa din penitenciar, dar şi atitudinea sinceră pe care a avut-o în cursul urmăririi penale şi, în cele din urmă, şi în faţa instanţei.
Stabilirea unei pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege a fost apreciată de tribunal ca fiind necesară şi suficientă pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul preventiv şi educativ.
Împotriva acestei hotărâri au formulat anel inculpaţii D.H., P.I., D.V. şi B.C.A.
Prin decizia nr. 125 din 21 aprilie 2011 pronunţată de Curtea, de Apel Bucureşti, instanţa de apel a admis apelurile declarate de inculpaţii D.H., P.I. şi D.V. împotriva sentinţei penale nr. 176 din 10 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia l-a penală, în Dosarul nr. 19787/3/2009.
A desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.H. în pedepse componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. , a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi l-a condamnat pe inculpat pentru această infracţiune la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea prev. art. 71 şi 64 lit. a), b)) C. pen. A respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii P.I., D.V. şi D.H. în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A dispus restituirea bunurilor confiscate cu ocazia percheziţiei domiciliare inculpaţilor P.I. şi D.V. care nu au legătură cu cauza.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, printr-o examinare judicioasă a probelor aflate la dosarul cauzei, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare faptelor comise de inculpaţi cu excepţia reţinerii greşite a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la o infracţiune săvârşită de inculpatul D.H. în 2009.
S-a arătat că probele administrate în timpul procesului penal confirmă în totalitate situaţia de fapt pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, instanţa făcând referire concretă la probatoriile care demonstrează pe deplin şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor.
S-a considerat că împrejurarea că inculpatul D.H. nu a recunoscut faptele săvârşite în aprilie - iunie 2007 nu are relevanţă în contextul probator administrat, deoarece declaraţia sa nu se coroborează cu nicio probă.
Instanţa de apel a reţinut că atitudinea inculpatului a fost una de negare totală, în sensul că a declarat că nu îşi aminteşte nimic şi nu cunoaşte pe niciunul dintre cei implicaţi, ceea ce, însă, s-a dovedit neadevărat faţă de declaraţiile acestora din urmă.
Referitor la inculpatul B.C.A., din probatoriul administrat s-a reţinut că rezultă că avea cunoştinţă despre bunurile ce le transporta, aşa cum a declarat atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de fond, când a arătat că pe teritoriul Turciei a realizat că transporta droguri.
În ceea ce priveşte aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 solicitată de inculpaţii D.H., P.I. şi D.V., având în vedere denunţurile formulate, Curtea a constatat că solicitarea nu este fondată.
Astfel, s-a constatat că denunţurile au fost efectuate când deja se cunoştea că inculpaţii erau implicaţi în traficul de droguri şi cercetările erau în curs, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I., inculpaţii împotriva cărora a formulat denunţ, erau deja sub supravegherea Parchetului.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu pot fi incidente nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I. având în vedere informaţiile comunicate public de D.I.I.C.O.T., informaţii clasificate comunicate instanţei.
La solicitarea Parchetului şi în favoarea inculpatului D.H., Curtea a constatat că faptele din 2009 reţinute în sarcina acestui inculpat reprezintă o infracţiune unică şi nu în formă continuată, astfel că s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru aceste fapte prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de apel a apreciat că nici criticile aduse de inculpaţi cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei nu sunt fondate, instanţa având în vedere la stabilirea pedepselor toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cum de altfel au fost concretizate pentru fiecare inculpat în considerentele sentinţei apelate.
S-a considerat că, în cauză, nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante raportat la atitudinea procesuală a inculpaţilor, de colaborare, în parte, cu organele de cercetare penală, în condiţiile în care inculpatul P.I. este recidivist pentru o faptă similară, iar inculpaţii D.H. şi D.V. au săvârşit faptele la scurtă perioadă după ce au fapt eliberaţi din arest preventiv, într-o altă cauză.
S-au apreciat ca fiind întemeiate criticile relative la restituirea bunurilor, aduse de inculpata D.V. şi P.I., deoarece aceste bunuri nu au prezentat relevanţă sub aspectul faptelor penale reţinute în sarcina inculpaţilor, aceste bunuri fiind identificate în procesele - verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare din 02 martie 2009.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.I., D.H., B.C.A. şi D.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în susţinerea căruia au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Examinând cauza prin prisma motivelor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi pct. 20 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului.
Prin deciziile nr. 1483/2011 şi 1470/2011 ale Curţii Constituţionale s-au admis excepţiile de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 3201 din C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.
Urmare acestei decizii, prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, respectiv prin art. 11, s-a statuat că, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească, în primă instanţă, începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător, la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2012, recurenţii inculpaţi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., recunoscând în integralitate comiterea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.
Prin urmare, instanţa va da eficienţă juridică dispoziţiilor invocate şi va aplica recurenţilor inculpaţi pedepse cu închisoarea situate între limitele de pedeapsă stabilite în urma reducerii cu o treime a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise de aceştia.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanţe atenuante:
- conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba produsă, atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
Se impune, mai întâi, precizarea că circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu devine aplicabilă ca efect al comportamentului sincer manifestat de recurenţii inculpaţi, în calea de atac a recursului.
Ţinând seama de această atitudine procesuală, după cum s-a menţionat anterior, instanţa de recurs va stabili pedepsele ce vor fi aplicate inculpaţilor, între limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime, în temeiul art. 3201 alin (7) C. proc. pen., deoarece recurenţii inculpaţi au recunoscut comiterea faptelor şi au solicitat judecarea numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le-au însuşit.
Dispoziţiile art. 3201 alin (7) C. proc. pen. pot coexista cu cele ale art. 74 lit. c) C. pen., relativ Ia acelaşi inculpat, numai în situaţia în care circumstanţa atenuantă judiciară ar consta în altă împrejurare reglementată de textul legal, alta decât comportarea sinceră, respectiv prezentarea sa în faţa autorităţii, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
A admite cererea recurenţilor inculpaţi şi a aplica alături de dispoziţiile art. 3201 alin (7) C. proc. pen. şi pe cele ale art. 74 lit. c) C. pen., ar însemna să se dea eficienţă juridică, de două ori, aceleiaşi circumstanţe a recunoaşterii, de către inculpaţi a acuzaţiilor aduse.
Cât priveşte conduita inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor din prezenta cauză, se constată că aceştia nu îndeplinesc condiţia de a fi avut o conduită bună, întrucât inculpatul D.H. a mai intrat în conflict cu legea penală, tot sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri. De altfel, acesta a pus la cale activitatea infracţională desfăşurată în anul 2009, în urma unei discuţii cu inculpata D.V., la unul din termenele de judecată, în instanţă, în timp ce erau cercetaţi într-o altă cauză, tot pentru fapte incriminate ca infracţiuni de Legea nr. 143/2000.
Totodată, se constată că recurentul inculpat P.I. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru fapte de acelaşi gen, ceea ce demonstrează, de asemenea, nu doar specializare infracţională, ci şi faptul că faţă de acesta nu sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. Inculpatul este recidivist, cu o condamnare de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin decizia din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 27 martie 2008.
De asemenea, recurentul inculpat B.C.A. are antecedente penale, fiind la rândul său recidivist, în raport de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune de aceeaşi natură cu cele prezente, aplicată prin sentinţa penală 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 2 septembrie 2008.
Recurenta inculpată D.V., la rândul său, a dat dovadă de perseverenţă şi specializare infracţională, aceasta nefiind pentru prima dată cercetată pentru fapte în legătură cu traficul ilicit de droguri (a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul 71/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie alături de inculpatul D.H. şi alţi 14 inculpaţi).
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de recurs are în vedere natura drogului traficat de inculpaţi, care este drog de mare risc -heroină, precum şi cantităţile importante de heroină traficate (3,965 Kg, respectiv 1,784,9 kg), ceea ce evidenţiază nu doar urmărirea unor câştiguri mari de bani prin valorificarea acestora, dar şi gradul ridicat de periculos al atingerii aduse normalei desfăşurări a relaţiilor sociale privind sănătatea publică.
Inculpatul D.H. a fost cel care a organizat, coordonat şi finanţat traficul de droguri, în ambele situaţii, iar activitatea sa infracţională specializată în domeniul traficului ilicit de droguri naţional şi internaţional, poate fi apreciată ca având caracter de obişnuinţă.
Recurentul inculpat P.I. a avut rolul coordonator, în raport cu inculpatul B.C.A., în efectuarea traficului de droguri din Turcia în România.
Toate aceste elemente conduc la convingerea că nu se justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare în favoarea recurenţilor inculpaţi, chiar dacă, de exemplu, inculpaţii P.I. şi D.H. au consimţit şi au participat la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, iar inculpata D.V. are mai mulţi copii minori, acestea fiind aspecte pe care Înalta Curte le va avea în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor ce vor fi aplicate, în limitele fixate, prin reducerea cu o treime a celor prevăzute de Legea nr. 143/2000, pentru infracţiunile comise de inculpaţi.
Analizând materialul probator, Înalta Curte nu a identificat nicio altă împrejurare care ar putea constitui, în temeiul art. 74 alin. (2) C. proc. pen., caracterul unei circumstanţe care să conducă la coborârea pedepselor sub minimele stabilite ca efect al aplicării art. 3201 C. proc. pen.
Se mai reţine că toate împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante, fiind necesar ca acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul faptelor concrete şi la persoana inculpaţilor, ceea ce Înalta Curte a făcut, având în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau in considerare întotdeauna din oficiu, in conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există alte motive pentru casarea hotărârii criticate.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii D.H., B.C.A., P.I. şi D.V. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti secţia I penală.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală 176 din 10 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti secţia a II-a penală şi, rejudecând:
I. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat D.H., de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe recurentul inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. totul rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate recurentului inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) si b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
II. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat P.I., de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurentul inculpat P.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi va contopi restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi va contopi restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
III. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.C.A., de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurentul inculpat B.C.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi va contopi restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi va contopi restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurenta inculpată D.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.
Se vor deduce din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor D.H., P.I. şi B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii D.V. şi B.C.A., în cuantum de câte 300 RON şi onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu pentru ceilalţi inculpaţi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.H., B.C.A., P.I. şi D.V. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală 176 din 10 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:
I. Descontopeşte pedeapsa aplicată recurentului inculpat D.H., de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurentul inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. totul rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate recurentului inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa aplicată recurentului inculpat P.I., de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurentul inculpat P.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi contopeşte restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi contopeşte restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.C.A., de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurentul inculpat B.C.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi contopeşte restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău şi contopeşte restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurenta inculpată D.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.
Deduce din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor D.H., P.I. şi B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii D.V. şi B.C.A., în cuantum de câte 300 RON şi onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu pentru ceilalţi inculpaţi, în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 731/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
