ICCJ. Decizia nr. 822/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 822/2012
Dosar nr. 3760/100/2011
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa penală nr. 352 din 29 iunie 2011, a condamnat pe inculpatul G.G.S. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precum şi a art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 17 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.V. pentru minorul M.G.F., suma de câte 200 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 7 februarie 2011 până la majorat sau până la noi dispoziţii, precum şi suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata, către parte civilă M.D., a sumei de 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a constatat că M.V., M.A., M.G., M.E. nu s-au constituit părţi civile.
Totodată, inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile Serviciul judeţean de Ambulanţă Maramureş, suma de 403,60 lei cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei M.G., la această sumă adăugându-se dobânda legală aferentă. Cu acelaşi titlu, inculpatul a mai fost obligat la plata sumelor de 99,38 lei pentru Spitalul de Recuperare Borşa, precum şi 1.089,70 lei cu dobânda legală aferentă părţii civile „Spitalul judeţean de Urgenţă Dr. Constantin Opriş" Baia Mare.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele :
În seara de 5 februarie 2011, în locuinţa inculpatului şi a soţie lui, G.E.D. au venit R.M., însoţit de M.G., acesta din urmă necunoscut lor, cei doi fiind în stare de ebrietate. Inculpatul şi musafirii lui au consumat alcool, la un moment dat G.G.S. constatând că M.G. îi face avansuri nevestei lui, i-a aplicat o lovitură de cot la nivelul sternului, victima s-a dezechilibrat şi în cădere, s-a lovit cu capul de partea din lemn a unui pat.
Decesul lui M.G. s-a produs după aproximativ 28 de ore după lovire.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea lui M.G. a fost violentă, cauza fiind tamponada cardiacă survenită în urma rupturii inimii, leziunea tanato-generatoare, acompaniată de fractura de stern putându-se produce prin lovire cu un corp contondent dur, urmată de cădere. S-a mai înscris că leziunea de la nivelul scapular, s-a putut produce prin lovire de un corp contondent dur, în cadrul unei căderi de la acelaşi nivel. Mecanismul tanato-generator putea fi următorul: lovire sternală, urmată de căderea victimei şi lovirea scapulei de un corp contondent dur. Ruptura de inimă nu putea fi produsă din cauza manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie, nefiind vorba de o ruptură de inimă pe fond patologic.
De asemenea, s-a mai înscris că supravieţuirea de circa 28 de ore se explică prin faptul că, iniţial, în urma traumatismului suferit, s-a produs o ruptură de inimă de mici dimensiuni, aceasta mărindu-se în perioada de până la instalarea rezultatului letal, iar fractura de stern s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, contondent.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, le-a cunoscut, şi le-a însuşit, astfel prevalându-se de disp. art. 3201 C. proc. pen. (proces-verbal din 23 iunie 2011 –fila 39 dosar Tribunalul Maramureş).
De asemenea, la data menţionată, inculpatul, în scris, a fost de acord „cu toate despăgubirile civile cerute de părţile civile" (fila 39 verso acelaşi dosar) şi cu plata, către minorul M.G.F., a despăgubirilor materiale periodice (fila 40 dosar tribunal).
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, critica sa vizând modalitatea de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 199 A din 14 noiembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare susţinut fiind cel prevăzut de disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia apreciindu-se că Decizia este netemeinică odată ce din datele dosarului este stabilit că el a fost de acord să achite toate pretenţiile civile, a fost provocat să săvârşească fapta, nu are antecedente penale, iar executarea pedepsei într-o modalitate neprivativă de libertate este în măsură să conducă la reinserţia sa socială.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care stabileşte criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea acesteia se ţine seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se apreciază că pedeapsa de numai 3 ani închisoare este legală, şi totodată, temeinică, limitele prevăzute de textul incriminator prevăzând pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, cuantumul reflectă aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în redactarea introdusă prin Legea nr. 202/2010 (reducerea limitelor cu 1/3), reţinerea consecinţelor circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. – astfel cum prevede art. 76 lit. b) C. pen. privind efectele circumstanţelor atenuante, dar şi persoana inculpatului, acesta obligându-se să achite pretenţiile civile şi conduita anterioară pozitivă.
Dar, în ce priveşte modalitatea de executare, având în vedere consecinţa faptei, respectiv moartea, scopul pedepsei nu se poate atinge decât prin privare de libertate, aceasta trebuind să constituie un raport de echilibru între gravitatea actului infracţional şi riposta legală.
Ca atare, şi Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192, cu referire la art. 189 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.S. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 856/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
