ICCJ. Decizia nr. 1088/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1088/2013
Dosar nr. 1978/1/2013
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şui lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1427 din 07 aprilie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 397/59/2011, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului arestat preventiv R.I., instituindu-se în sarcina acestuia următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării fără încuviinţarea instanţei
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Liberarea provizorie este în vigoare şi în prezent, dosarul în care este judecat inculpatul R.I. aflându-se în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.
Prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, în baza art. 1603 C. proc. pen. s-a admis, în parte, cererea de ridicare totală a controlului judiciar formulată de inculpatul R.I.
S-a dispus ridicarea în parte controlul judiciar instituit în privinţa inculpatului R.I. prin decizia penală nr. 1427 din 07 aprilie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 397/59/2011, în sensul că au fost înlăturate următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării fără încuviinţarea instanţei;
c) să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie;
S-au menţinut celelalte obligaţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1603 C. proc. pen. „Controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice".
Instanţa a apreciat că în acest moment procesual se impune ridicarea parţială a controlului judiciar, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Inculpatul R.I. a fost arestat preventiv în perioada 09 februarie 2011 - 07 aprilie 2011, iar începând cu data de 07 aprilie 2011 se află sub puterea unei măsuri restrictive de libertate care şi-a produs efectele până în prezent (15 martie 2013). Prin urmare durata totală a măsurilor preventive la care a fost supus inculpatul în cadrul acestui proces depăşeşte doi ani de zile, interval de timp semnificativ în opinia Curţii. Până în prezent nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi încălcat vreuna dintre obligaţiile enumerate anterior şi nici acuzarea nu a susţinut acest aspect. Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti. Este adevărat că dosarul este unul complex iar administrarea probatoriului necesită timp, însă aceste împrejurări nu pot justifica, prin ele însele, menţinerea în continuare, în integralitate, a obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului, în condiţiile în care inculpatul, prin comportamentul său procesual, nu a tergiversat soluţionarea procesului.
În acest context, instanţa a apreciat că se impune ridicarea parţială a controlului judiciar, în ce priveşte obligaţiile prevăzute la lit. a) şi c), urmând a fi menţinute obligaţiile prevăzute de la lit. b), d), e).
S-a arătat că menţinerea acestor din urmă obligaţii se impune, în opinia instanţei, în considerarea faptului că inculpatul este supus în continuare unei proceduri judiciare iar prezenţa personală a acestuia în faţa instanţei se poate dovedi utilă (sau chiar necesară) în contextul administrării probatoriului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, criticând-o sub aspectul greşitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul R.I.
S-a arătat cererea de ridicare a controlului judiciar nu a fost motivată, iar faţă de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, care a încercat tergiversarea judecării cauzei, invocând numeroase excepţii şi de faptul că în cauză urmează a fi administrate probe, se impune menţinerii controlului judiciar faţă de inculpat.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul R.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, luare de mită în formă continuată (7 acte materiale) şi complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în referire la art. 274 din aceeaşi lege, precum şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de agent de poliţie, a aderat la un grup infracţional organizat alcătuit din alţi poliţişti de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Moraviţa, lucrători vamali şi alte persoane implicate în contrabanda cu ţigări în copul obţinerii de beneficii materiale. Acţionând în cadrul grupului infracţional, a primit în mod repetat suma de 24.307 euro şi 350 lei, din care şi-a însuşit suma de 797 euro.
Totodată, în aceeaşi perioadă i-a ajutat pe lucrătorii vamali şi alte persoane să introducă în ţară prin respectivul punct de trecere a frontierei un număr de 487 baxuri şi 49 cartuşe de ţigări, în valoare de 20.000 lei.
Prin încheierea de şedinţă din 9 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită succesiv până la data de 9 mai 2011 inclusiv.
Prin decizia nr. 1427 din 7 aprilie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală în dosarul nr. 397/59/2011 s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr. 92/PI din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, s-a casat încheierea atacată şi rejudecând, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului R.I. instituindu-se în sarcina acestuia următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării fără încuviinţarea instanţei
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În prezent, cauza se află în curs de judecată în primă instanţă pe rolul Curţii de Apel Timişoara, iar prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2013, în baza art. 160 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea în parte a controlului judiciar, instituit faţă de inculpat prin decizia nr. 1427 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prevăzute la pct. a) şi pct. c).
Potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (2) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totodată, potrivit art. 160 din acelaşi cod, controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsurile preventive sunt subordonate unui scop bine definit şi anume pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal ori pentru a se împiedica zădărnicirea aflării adevărului sau sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată.
În cauza de faţă, având în vedere stadiul în care se află procesul penal, respectiv, în faza de judecată în primă instanţă în care se administrează întregul probatoriu, ridicarea controlul judiciar privind depăşirea limitei teritoriale a ţării, fără încuviinţarea instanţe sau obligaţie de a se prezenta la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, conform programului de supraveghere, nu este oportună.
Pe de o parte, prin înlăturarea celor două obligaţii, instanţa de fond a lăsat fără substanţă măsura controlului judiciar instituit faţă de inculpat, acesta putând părăsi oricând teritoriul ţării, fără a se mai putea folosi eficient măsura controlului judiciar, iar pe de altă parte, din datele dosarului nu reies motivele temeinice prevăzute de art. 160 C. proc. pen. pentru care instanţa a restrâns controlul judiciar.
Având în vedere şi pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a se preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecată, măsura restrictivă fiind pe deplin justificată şi proporţională cu nevoile concrete ale procesului penal de faţă, înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat şi urmează a fi admis.
Se va casa în totalitate încheierea recurată şi rejudecând, se va respinge cererea de ridicare a controlului judiciar, formulată de inculpatul R.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva încheierii din data de 15 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în dosarul nr. 820/59/2011*/a1 privind pe inculpatul R.I.
Casează în totalitate încheierea recurată şi rejudecând:
Respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul R.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1087/2013. Penal → |
|---|
