ICCJ. Decizia nr. 1128/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1128/2013

Dosar nr. 6071/112/2011

Şedinţa publică din 1 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 86 din 15 iunie 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 6071/112/2011 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.F., zis „Ţ.", domiciliat în mun. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., sporită cu 6 luni astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..

În baza disp. art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore la data de 6 octombrie 2011 şi apoi arestat preventiv în perioada 21 octombrie 2011-8 februarie 2012.

2. R.M., zis „M." şi „B.", domiciliat în mun. Bistriţa jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore la data de 6 octombrie 2011 şi apoi arestat preventiv în perioada 21 octombrie 2011-8 februarie 2012.

3. Ş.A.D., domiciliat în mun. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320* C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

4. V.C.R., domiciliat în oraşul Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 212 din 24 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3071/117/2011, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

în baza disp. art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 212/2011 a Tribunalului Cluj, s-au descontopit pedepsele aplicate şi au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.;

-15 zile închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen..

Conform disp. art. 33 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu cele aplicate în prezenta cauză, de 8 luni şi respectiv 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

5. L.V.S., poreclit „B.", domiciliat în mun. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

6. L.S.O., poreclit „B.I.", domiciliat în mun. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 2 luni, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.

Potrivit disp. art. 86³ lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen..

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în raport de toţi inculpaţii.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor închisorii, aplicate inculpaţilor, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani dobândite de inculpaţi prin săvârşirea faptelor penale, astfel:

- 8.000 RON de la inculpatul M.F.;

- 50 RON de la inculpatul R.M.;

- 70 RON de la inculpatul Ş.A.D..

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că învinuitul Ş.A.D., poreclit „S.", se cunoştea cu inculpatul M.F. de circa 9 ani, iar învinuitul H.F., prieten din copilărie al lui „S.", îl cunoaşte pe inculpatul M.F. de circa 7 ani, ambii învinuiţi cunoscându-se de mai mult timp şi cu inculpatul R.M., zis „M.", zis „B.", dar şi cu fosta soţie a inculpatului, V.N..

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă a anului 2009, cel mai probabil în data de 30 decembrie 2009, mai mulţi tineri, printre care şi inculpatul M.F., viitoarea sa soţie „V.", învinuiţii H.F., Ş.A.D. poreclit „S." şi prietenele de atunci ale acestor învinuiţi, au organizat o petrecere la casa de vacanţă a părinţilor lui „V.", situată în Pasul T.. La acea petrecere inculpatul „Ţ." a adus o bucată de haşiş sub forma unei lame de gumă de mestecat pe care a împărţit-o cu învinuiţii Ş.A.D. - „S." şi H.F., confecţionând câteva „jointuri" (ţigări din drog în amestec cu tutun), a consumat şi le-a dat şi celor doi să consume, astfel că învinuiţii au deţinut drogul pe durata în care au consumat jointurile prin fumare.

Cu ocazia audierii învinuitului Ş.A.D. din data de 11 noiembrie 2011, în prezenţa unui apărător numit din oficiu, acesta a declarat că în cursul aceluiaşi an, 2009, inculpatul M.F. i-a mai oferit în două-trei rânduri haşiş şi cannabis, droguri de risc pe care cei doi le-au folosit la confecţionarea unor jointuri pe care le-au consumat împreună.

începând cu a doua jumătate a anului 2010, inculpatul M.F. a reluat activităţile de procurare, deţinere fără drept şi vânzare a drogurilor de risc. Practic, din perioada mai -iunie 2010 s-a înregistrat un reviriment al traficului de droguri de risc realizat în mod continuat de către inculpat, unele acţiuni fiind realizate cu concursul inculpatului R.M. zis „M." şi „B." şi al numitului S.S.E., poreclit „So", dar după cum s-a observat, şi alţi învinuiţi au desfăşurat diverse activităţi infracţionale, în relaţie mai mult sau mai puţin directă cu inculpatul M.F..

În ceea ce priveşte „colaborarea" inculpatului M.F. cu numitul S.S.E. pe linia traficului de droguri de risc, s-a reţinut că iniţiativa acestei relaţii a avut-o inculpatul M.F., probabil prin luna iunie 2010, care i-a propus numitului S.S.E. să vândă drogul de risc haşiş pentru el, acesta cunoscând mai dinainte despre faptul că inculpatul are preocupări pe linia traficului de droguri. Astfel, după ce primea drogurile de risc, numitul S.S.E. le vindea unor consumatori şi preda inculpatului M.F. suma minimă cerută de acesta rezultată din valorificarea drogurilor, reţinându-şi un adaos aplicat de el.

În timpul instrumentării Dosarului penal nr. 67D/P/2010 al acestui Birou Teritorial în care a fost cercetat şi arestat preventiv numitul S.S.E. la data de 13 septembrie 2010 (în prezent condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare) s-au efectuat cumpărări autorizate ale unor cantităţi din acest drog de risc prin intermediul mai multor investigatori sub acoperire şi colaboratori autorizaţi ai acestora, cantităţi care proveneau de la inculpatul M.F., după cum urmează:

- în seara zilei de 8 iulie 2010, numitul S.S.E. i-a oferit spre vânzare colaboratorului autorizat cu numele de cod "G.A." două bucăţi din drogul „haşiş" - una în cantitate de 0,3 grame, iar cealaltă în cantitate de 0,4 grame sub formă de substanţă solidă cu aspect de rezină de culoare verde-oliv cu preţul total de 100 RON, preţ cu care a fost de acord şi pe care i l-a plătit inculpatului pe loc din banii primiţi de la investigator. După ce a primit drogul, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.C." căruia i-a predat proba obţină, cu privire la care s-a dispus de către organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. Bistriţa-Năsăud efectuarea de analize fizico-chimice.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 iulie 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (B.C.C.O.) Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, s-a stabilit că probele obţinute de la numitul S.S.E. au fost constituite din cantitatea totală de 0,7 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol - care face parte din Tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000;

- la data de 20 iulie 2010, numitul S.S.E. i-a oferit încă o dată spre vânzare colaboratorului autorizat cu numele de cod "G.A." o bucată din drogul „haşiş" în cantitate de 0,7 grame sub formă de substanţă solidă cu aspect de rezină de culoare verde-oliv cu preţul total de 100 RON. După ce a primit drogul de la inculpat, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.C." căruia i-a predat proba obţinută, cu privire la care s-a dispus de către organele de poliţie din cadrul S.C.C.O - Bistriţa-Năsăud efectuarea de analize fizico-chimice;

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2010 al B.C.C.O. Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, s-a stabilit că proba obţinută de la inculpatul S.S.E. a fost constituită din cantitatea totală de 0,7 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul;

- la data de 10 august 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "I.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "R.C.", a cumpărat de la numitul S.S.E. cantitatea de 0,4 grame de rezină de cannabis cu suma de 50 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifîcă din 16 august 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca;

- la data de 31 august 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "J.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "M.M.", a cumpărat de la numitul S.S.E., cantitatea de 5 grame de rezină de cannabis sub forma unui "ou" ambalat într-o folie de celofan transparentă, cu suma de 250 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 2 septembrie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca;

- la data de 1 septembrie 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "I.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "R.C.", a cumpărat de la numitul S.S.E., cantitatea de 2,2 grame de rezină de cannabis cu suma de 150 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifîcă din data de 1 septembrie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

În afara acestor probe, într-un alt Dosar penal cu nr. 53 D/P/2010, ce a fost instrumentat la D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud privind pe numitul P.A.I. trimis în judecată şi condamnat în prezent pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, au fost obţinute prin cumpărări autorizate efectuate de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod "P.P." şi colaboratorul acestuia cu numele de cod "L.V.A." la datele de 2 iulie 2010 şi 21 iulie 2010, alte două probe de 0,6 grame, respectiv de 0,3 grame din drogul de risc rezină de cannabis, despre care numitul P.A.I. a arătat că le-a procurat de la numitul S.S.E. cu preţul de 50 RON/gram.

În declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, numitul S.S.E. a arătat că, începând din luna mai sau iunie 2010 şi până la data de 6 sau 7 septembrie 2010, inculpatul M.F. i-a furnizat în mai multe rânduri diferite cantităţi din drogul de risc rezină de cannabis - ambalat de multe ori sub formă de "ou" într-o folie de celofan transparent, în greutate de cea 5 grame fiecare - pentru a-l vinde unor consumatori din reţeaua sa cu preţul de minim 40 RON/gram, preţ la care numitul S.S.E. - în calitate de distribuitor -putea să aplice un adaos de cea 10-15 RON/gram, iar periodic, de obicei săptămânal, să-i predea inculpatului banii adunaţi corespunzător cantităţilor de drog vândute. Numitul S.S.E. a precizat că în decursul acestei perioade i-a predat inculpatului M.F., ca urmare a vânzării cantităţilor de rezină de cannabis pe care acesta i le-a pus la dispoziţie, o sumă de peste 6.000 RON, iar la data de 12 septembrie 2010, când S.S.E. a fost reţinut, avea faţă de inculpatul M.F. o datorie de circa 700 RON, provenind din ultimele cantităţi de drog pe care le primise de la inculpat şi le vânduse, dar nu apucase să-i remită banii.

S-a constatat că declaraţia numitului S.S.E. se coroborează perfect cu transcrierile convorbirilor telefonice pe care inculpatul M.F. le-a avut cu acesta, în care, de multe ori, inculpatul îi cerea numitului S.S.E. să-i predea sumele de bani pe care i le datora de pe urma vânzării drogurilor şi de mai multe ori îi reproşa sau îl jignea pentru faptul că întârzia sau nu respecta termenele de predare a banilor către inculpatul M.F., stabilite de comun acord cu acesta.

Faptul că inculpatul M.F. vindea droguri a mai fost probat şi prin cumpărarea autorizată în prezentul dosar la data de 5 decembrie 2010 când el a procurat, a deţinut fără drept şi a oferit spre consum drogul numit cannabis colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „B.R.I.", autorizat ca şi colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod „P.E.", prin ordonanţa procurorului din 8 noiembrie 2010.

Proba obţinută de către colaborator a ajuns în posesia investigatorului sub acoperire, care a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 8 decembrie 2010 concluzionându-se că proba predată de colaborator investigatorului sub acoperire constă în cantitatea de 0,4 grame cannabis.

S-a mai reţinut că inculpatul R.M., poreclit „M." sau „B.", l-a cunoscut pe inculpatul M.F. în urmă cu circa 4-5 ani, din declaraţia dată de cel dintâi în ziua de 9 decembrie 2011, în prezenţa apărătorului ales, rezultând faptul că, încă din perioada august-septembrie 2010, a aflat că inculpatul M.F. cumpăra „ouă" de haşiş de la o persoană (rămasă neidentificată) la preţuri variind între 150 şi 200 de RON pentru un „ou" (cu greutatea cuprinsă între 4 şi 5 grame), de calitate mai slabă, respectiv mai bună, în scopul valorificării ori al consumului propriu sau al oferirii lor spre consum propriu unor prieteni sau apropiaţi lui. De asemenea, inculpatul R.M. a aflat că, la rândul său, coinculpatul M.F. vindea „oul" de haşiş unor persoane diverse cu preţuri variind de la 200 la 250 de RON pentru un „ou", adaosul aplicat de el şi bineînţeles încasat de la „datornici", permiţându-i lui „Ţ." să realizeze suficiente câştiguri încât, separat, să consume şi el o parte din haşişul pe care îl cumpăra şi, de asemenea, să ofere prietenilor săi unele cantităţi de haşiş în vederea consumului propriu al acestora.

Inculpatul R.M. a mai precizat că inculpatul M.F. i-a spus că de la acel individ necunoscut a cumpărat în mai multe rânduri „ouă" de haşiş, 7-8 asemenea „ouă" şi odată „chiar 15", adică în total cel puţin 20-30 de „ouă" de haşiş, din care i-a dat o mare parte lui S.S.E. să le vândă, precum şi că a cumpărat o singură dată pe datorie „iarbă" (cannabis). Declaraţia dată de inculpatul R.M. a prezentat o importanţă deosebită deoarece a confirmat legătura existentă între inculpatul M.F. şi S.S.E. pe linia distribuirii drogurilor de către acesta din urmă, care vindea droguri pentru inculpatul M.F., acesta din urmă dorind să păstreze aparenţa unui om neimplicat în traficul de droguri.

Inculpatul R.M. a remarcat, la fel ca şi învinuiţii Ş.A.D. („S.") şi H.F., că începând cu luna septembrie 2010, inculpatul M.F. - „Ţ." a început să facă trafic şi cu drogul de risc cannabis. într-o zi din luna septembrie 2010, inculpatul M.F. i-a propus inculpatului R.M. să-1 însoţească la o întâlnire cu bărbatul necunoscut de la care îşi procura drogul de risc cannabis contra cost, ca să ia o cantitate mai mare din acel drog pe datorie, după care să nu-i mai achite individului respectiv contravaloarea drogului, „serviciu" pentru care inculpatul R.M. ar fi urmat să încaseze suma de 500 euro. Inculpatul R.M. a declarat că a declinat oferta şi că, în locul său, inculpatul M.F. l-a ales pe învinuitul L.V.S., poreclit „B.", cu diferenţa că acest învinuit nu a dorit să primească bani de la „Ţ.", ci a preferat să primească jumătate din cantitatea de cannabis cumpărată de „Ţ.".

Cu toate acestea, aşa cum a reieşit din starea de fapt expusă, inculpatul R.M. nu a rămas cu totul deoparte de activităţile referitoare la traficul de droguri, chiar dacă el nu ar fi urmărit un folos pecuniar (aspect precizat de inculpat), cu menţiunea că legea nu prevede realizarea unui asemenea scop pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri.

Astfel, după cum a rezultat din cele declarate de inculpatul R.M., coroborat cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul M.F., convorbiri redate la data de 6 septembrie 2010, acesta din urmă l-a trimis pe inculpatul R.M. la staţia de vânzare a combustibililor amplasată în mun. Bistriţa, pentru a plăti unei persoane de la care „Ţ." cumpărase droguri, respectiv „ouă" de haşiş, suma de 1.500 RON, sumă ce corespunde unei cantităţi de aproximativ 35-40 grame de drog de risc. Faptul că inculpatul R.M. ştia cu cine se întâlneşte a fost dovedit şi de faptul că, la un moment dat, în cursul discuţiei, îl întreabă pe „Ţ." dacă „e ăla, al nostru?", întrebare la care inculpatul M.F. îi răspunde „da...C.", „Ţ." averizându-l în continuare să-i dea acelui individ „numai banii".

S-a reţinut, de asemenea, că într-o seară de la începutul lunii septembrie 2010, învinuitul B.I., consumator de drog de risc care cumpărase anterior droguri de la inculpatul M.F., 1-a sunat pe acesta şi l-a întrebat dacă se pot întâlni, acesta fiind limbajul codificat, limbaj stabilit anterior de cei doi şi folosit în cazul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare de droguri. Inculpatul 1-a chemat în Bistriţa şi pentru că învinuitul nu avea autoturism, l-a rugat pe învinuitul V.C.R. să îl transporte până în Bistriţa, acesta acceptând. La locul de întâlnire stabilit - staţia OMV/MOL Bistriţa - inculpatul M.F. a venit cu o maşină însoţit de inculpatul R.M.. învinuitul B.I. l-a întrebat pe inculpatul M.F. dacă îi poate vinde un gram de haşiş, iar acesta a răspuns că „va încerca", cerându-i mai întâi suma de 50 de RON, pe care a primit-o de la învinuitul B.I., aceasta reprezentând contravaloarea unui gram de haşiş, după care inculpaţii au plecat fără ca vreunul dintre ei să îi dea pe loc gramul de drog cumpărătorului care a rămas să aştepte. La scurt timp, la benzinăria respectivă a revenit cu maşina doar inculpatul R.M., care, în cunoştinţă de cauză, a deschis geamul portierei maşinii sale şi i-a dat învinuitului gramul de haşiş plătit anterior lui M.F..

S-a mai reţinut că, în seara zilei de 8 septembrie 2010, la solicitarea telefonică a inculpatului M.F., ce se afla în Năsăud, inculpatul R.M. s-a deplasat la locuinţa părinţilor acestuia situată în mun. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, de unde a ridicat un nr. de 4 „ouă" de haşiş (o cantitate de cea. 16-20 grame din drogul de risc rezină de cannabis) aflate într-o haină pe care i-a dat-o numitul M.I. - tatăl inculpatului M.F., conform indicaţiilor date telefonic de către acesta din urmă lui R.M.. Apoi, inculpatul R.M. s-a deplasat cu un taxi, transportând astfel drogul până la benzinăria OMV din mun. Bistriţa unde îl aştepta cumpărătorul V.C.R., căruia i-a vândut cantitatea de drog, respectiv cele 4 "ouă" de haşiş cu preţul de 800 RON, sumă din care şi-a reţinut, cu acordul inculpatului „Ţ.", 50 de RON, urmând ca acesta să-i remită conform înţelegerii avute prin telefon şi suma de 10 RON, reprezentând contravaloarea cursei cu taxi-ul efectuate de R.M..

Din redările convorbirilor şi comunicărilor telefonice, a rezultat că inculpatul M.F., care se întâlnise în ziua respectivă cu învinuitul V.C.R., despre care ştia că este consumator şi căruia îi oferise gratis o cantitate foarte mică din drogul de risc haşiş - cât să-i stârnească pofta de a consuma haşiş -, a fost apelat telefonic în seara zilei de 8 septembrie 2010 de către învinuit, care l-a rugat să se întâlnească cu el în scopul de a-i vinde o cantitate mai mare de drog, iar inculpatul "Ţ.", printr-o serie de sms-uri, l-a determinat pe inculpatul R.M. să se deplaseze acasă la părinţii inculpatului M.F., unde îl aştepta "G." - tatăl lui M.F., care i-a dat o haină în care se aflau 4 "ouă" - "4 milioane"" (în limbaj codificat), în greutate de aproximativ 20 grame. După această succesiune de mesaje transmise prin telefon, redate, inculpatul M.F. i-a telefonat lui "M." şi i-a comunicat faptul că "în buzunarul - hainei- n.n. - ai banii..apoi ăsta îţi lasă 8 milioane", apoi i-a telefonat tatălui său şi i-a cerut să-i dea lui "M." o bluză. în continuare, inculpatul M.F. l-a reapelat pe coinculpatul R.M. şi i-a spus că a vorbit cu "G." care îl aşteaptă să îi dea haina, urmând ca ulterior inculpatul R.M. să plece spre locul unde urma să se întâlnească cu "Ş." (poreclă dispreţuitoare atribuită de "Ţ." învinuitului V.C.R.), individ care îi va da lui "M." suma de 8 milioane RON vechi. Inculpatul M.F. l-a ghidat printr-o serie de mesaje pe "M." spre locul de întâlnire din benzinăria OMV stabilit cu învinuitul V.C.R., răsplătindu-l pe inculpatul R.M. cu suma de 50 de RON, ceea ce l-a determinat pe inculpatul R.M. să-i transmită un mesaj de mulţumire.

Totodată, s-a reţinut că, într-o altă zi din cursul lunii septembrie 2010, după aproximativ o săptămână de la această cumpărare, învinuitul B.I. i-a solicitat prin telefon o altă "întâlnire" inculpatului M.F. pentru a cumpăra droguri de la acesta. Inculpatul i-a răspuns că nu se află în zonă şi l-a îndrumat să-l contacteze pe "băiatul" care a fost cu el în benzinăria OMV atunci când i-a vândut un gram de haşiş. învinuitul a vorbit la telefon cu inculpatul R.M. stabilind ca loc de întâlnire pentru realizarea vânzării-cumpărării drogului parcul de lângă Metropolis. Inculpatul R.M., care se afla aproape de acel loc, la discotecă, a venit în parc şi s-a întâlnit cu învinuitul, căruia i-a dat un gram de haşiş, încasând de la acesta suma de 50 de RON.

Învinuitul V.C.R. l-a cunoscut pe inculpatul M.F. prin intermediul fratelui fostei soţii a inculpatului, iar într-o zi din cursul lunii septembrie 2010, s-a întâlnit cu inculpatul în Năsăud, în faţa localului denumit "H.", ocazie cu care inculpatul, ştiind că învinuitul este consumator de droguri, i-a oferit o cantitate mică de „haşiş" - adică rezină de cannabis, cantitate care, odată consumată, îl determina să dorească să consume din nou drogul, dar în mod repetat şi în cantitate mai mare. învinuitul a deţinut şi apoi, în scurt timp, a consumat drogul primit de la inculpat.

S-a mai reţinut că, în cursul zilei de 8 septembrie 2010, învinuitul V.C.R. a venit cu autoturismul său din N. până în mun. Bistriţa, aducându-l cu maşina pe învinuitul B.I., poreclit „J.". Acesta a cumpărat o cantitate de circa un gram de drog (haşiş) de la inculpatul M.F., care a primit banii pe loc, drogul fiind adus ulterior de către inculpatul R.M., învinuitul V.C.R. nefîind implicat în această tranzacţie.

La aceeaşi dată, dar seara, învinuitul V.C.R., având nevoie de o cantitate mai mare de haşiş şi fiind preocupat de a-şi face „o provizie" din acest drog, s-a hotărât să cumpere de la inculpatul M.F. 4 „ouă" de haşiş la preţul de 50 RON gramul, care era preţul de vânzare practicat de inculpatul M.F.. învinuitul i-a comunicat inculpatului M.F. care era intenţia sa (convorbirea telefonică de la ora 22,01,. în seara zilei de 8 septembrie 2010, ora 22,11, învinuitul a vorbit cu inculpatul M.F. care i-a spus celui dintâi să vină într-un sfert de oră(...) „acolo unde ai mai fost aseară", iar la ora 22,30, cei doi au vorbit din nou la telefon, convenind să se vadă în faţa localului la „H." din Năsăud, întâlnire în cursul căreia învinuitul i-a spus că vrea să cumpere o cantitate mai mare de haşiş, respectiv 4 „ouă". Pentru că inculpatul nu avea la el o asemenea cantitate, iar învinuitul nu avea probabil la el toţi banii necesari, au stabilit ca învinuitul să se deplaseze în mun. Bistriţa, la OMV, unde urma să se întâlnească cu inculpatul R.M., pe care învinuitul îl văzuse deja, împreună cu inculpatul M.F. cu ocazia întâlnirii pe care o avuseseră la benzinăria MOL cu învinuitul şi B.I., inculpat care îi va aduce „ouăle" de haşiş şi căruia învinuitul îi va remite suma de 800 de RON reprezentând contravaloarea acestora. Conform înţelegerii, învinuitul V.C.R. a venit singur în mun. Bistriţa cu maşina sa la benzinăria OMV, iar după ce a ajuns, la ora 23,11, i-a transmis inculpatului un sms prin care i-a adus la cunoştinţă că a ajuns, la care inculpatul i-a răspuns să aştepte acolo încă 10-15 minute până când va veni „omu" lui. În continuare, printr-o succesiune de sms-uri transmise învinuitului V.C.R. de către inculpatul M.F. şi inculpatului R.M. până în jurul orei 23,30, precum şi în urma unei discuţii telefonice avute cu tatăl său, tranzacţia dintre inculpatul R.M. şi învinuitul V.C.R. s-a realizat în jurul orei 23,35, după cum a rezultat din sms-ul trimis de R.M. inculpatului M.F. „am rezolvat(...)".

Tot în luna septembrie 2010, la un interval de câteva zile, învinuitul V.C.R. a mai cumpărat de la inculpatul M.F. pentru suma de 100 de RON cantitatea de 2 grame din drogul de risc cannabis, cei doi întâlnindu-se la OMV din Bistriţa.

La data de 4 octombrie 2011, învinuitul V.C.R. a fost condus de poliţie pe baza mandatului de aducere la sediul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud în vederea audierii în legătură cu cumpărările de droguri de risc de la inculpatul M.F..

Prin rezoluţia procurorului s-a dispus recoltarea de probe biologice de la învinuit (sânge şi urină), lucru care s-a efectuat la sediul S.M.L Bistriţa-Năsăud, ulterior, prin raportul de constatare medico-legală din 13 octombrie 2011 stabilindu-se că în probele respective s-a pus în evidenţă drogul de risc tetrahidrocannabinol - THC.

În baza acestei probe ştiinţifice a rezultat că învinuitul V.C.R. a deţinut şi consumat în perioada anterioară recoltării probelor biologice rezină de cannabis, care conţine THC. Cu privire la acest aspect, învinuitul a declarat că prezenţa THC în probe s-ar datora consumului de haşiş în cursul anului 2010, lucru care însă nu este posibil. Admiţând totuşi că în urma consumului de cannabis sau de rezină de cannabis drogul ar putea rămâne în organism o durată mare de timp, de până în 5 luni, a rezultat că învinuitul a putut deţine şi consuma drogul de risc conţinând THC în cursul lunii mai 2011, în prima parte a acestei luni. La aprecierea momentului comiterii faptei de către învinuit, s-a ţinut cont de faptul că a declarat că el nu a mai consumat nici un fel de drog cu mai multe luni de zile anterior audierii din 4 octombrie 2011.

Prin procesul verbal de sesizare din 6 decembrie 2010, organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. Bistriţa-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul Ş.A.D. poreclit „S." se ocupa cu traficul de droguri de risc, şi anume cannabis, pe raza municipiului Bistriţa. Dosarul a fost declinat pentru competentă soluţionare la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, înregistrându-se astfel Dosarul penal nr. 110 D/P/2010, care a fost conexat la Dosarul nr. 76/D/P/2010 la data de 8 noiembrie 2011.

După cum s-a menţionat în cuprinsul pct. 1 al actului de sesizare a instanţei, învinuitul Ş.A.D. l-a cunoscut pe inculpatul M.F. în urmă cu aproximativ 9 ani. începând cu vara anului 2010 şi până la sfârşitul acestui an, inculpatul i-a oferit învinuitului, în mai multe rânduri, în diverse locuri din mun. Bistriţa, drogurile de risc rezinnă de canabis, respectiv cannabis, pentru a le consuma prin fumare. învinuitul a declarat că inculpatul confecţiona ţigări din amestec de tutun şi drog de risc din care consuma şi îi dădea şi învinuitului să consume, iar într-o asemenea împrejurare când el şi cu inculpatul au deţinut pentru consum o cantitate de rezină de cannabis, a remarcat faptul că haşişul oferit de inculpat din care consumau, se prezenta sub forma unui „ou".

Devenind un consumator dependent de drog, învinuitul a început să cumpere droguri de risc de la inculpatul M.F., el declarând că în a doua jumătate a anului 2010, în mai multe rânduri, a achiziţionat fie singur, fie împreună cu învinuitul H.F., „ouă" de haşiş de la inculpat, cantitatea achiziţionată fiind cel puţin de 8-9 asemenea „ouă". Fiind prieten bun cu învinuitul H.F., vecin cu el, învinuitul Ş.A.D. a început să-i ofere în mai multe rânduri prietenului său mici cantităţi de haşiş pentru consum, mai întâi gratis, ulterior cerându-i acestuia „să pună banii pe din două", pentru a putea procura anumite cantităţi de drog de la inculpat. Uneori, ambii învinuiţi se deplasau cu autoturismul învinuitului Ş.A.D. la locuinţa inculpatului din Bistriţa pentru a cumpăra droguri, învinuitul H.F. nedeţinând autoturism, cei doi consumând drogurile fie în acel autoturism, fie în alte locuri. După ce inculpatul a încetat să mai procure şi să comercializeze haşiş, iar în locul acestui drog a început de la sfârşitul toamnei 2010 să procure şi să comercializeze drogul de risc cannabis, învinuiţii au cumpărat de la acesta şi cannabis, preţul cerut de către inculpat pentru un gram de drog de risc fiind de 50 de RON.

S-a reţinut, de asemenea, că într-o zi de la începutul lunii septembrie 2010, în Bistriţa, cu ocazia căsătoriei numitului I.I. poreclit „F.", a venit din Bucureşti unul din naşii de cununie ai inculpatului M.F., învinuitul V.F., care anterior nunţii s-a cazat la pensiunea „R." situată la intrarea în Bistriţa. Deoarece învinuitul discutase la telefon cu finul său, inculpatul a venit să-l vadă la pensiune, dar nu s-a deplasat singur, ci însoţit de învinuitul Ş.A.D. cu autoturismul acestuia. întrucât după înfăţişare, ca şi după felul în care vorbeau, învinuitul V.F. a realizat că aceştia sunt „fumaţi", adică se drogaseră, i-a spus inculpatului M.F. ,finule, eşti spart!" - aceasta însemnând că este foarte drogat, iar inculpatul nu a negat, ci a confirmat. Referitor la finul său, învinuitul V.F. a precizat că aflase încă din cursul lunii mai 2010, pe când, de asemenea, era ocazional în Bistriţa, că inculpatul vinde droguri de fumat, persoana care i-a adus la cunoştinţă acest lucru, respectiv P. poreclit „B."spunându-i oarecum cu reproş, „finu ăsta a tău nu dă fără bani!".

Relaţia învinuitului Ş.A.D. cu inculpatul M.F. pe linia procurării de droguri de risc a continuat până la sfârşitul anului 2010, învinuitul declarând faptul că în perioada noiembrie-decembrie 2010, în două sau trei rânduri, a cumpărat câte un gram de cannabis de la inculpat în schimbul sumei de 50 de RON pe gram, că anterior acestor cumpărări a fumat o ţigară confecţionată de inculpat dm tutun în amestec cu cannabis în autoturismul inculpatului şi că, la începutul lunii decembrie 2010, a cumpărat de la inculpat o cantitate de 10-15 grame muguraşi de cannabis, pentru care a plătit suma totală de 600 RON, sumă achitată în mai multe rânduri inculpatului.

La data de 6 decembrie 2010, ca urmare a informaţiilor primite de poliţie referitor la activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată de învinuitul Ş.A.D., prin ordonanţă, procurorul a autorizat ca investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.V." să procure direct sau prin intermediul colaboratorului acoperit cu numele de cod "Ş.A.", drogurile de risc cannabis, rezină de cannabis sau orice alte tipuri de droguri de la Ş.A.D., de la oricare alt făptuitor cercetat în dosar ori de la orice coparticipant cu acesta la comiterea infracţiunilor, în vederea descoperirii faptelor, identificării autorilor şi obţinerii mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul de droguri.

La data de 7 decembrie 2010, colaboratorul autorizat al investigatorului sub acoperire a achiziţionat de la învinuitul Ş.A.D., care se afla la acea dată în mun. Cluj-Napoca, unde era student la una din universităţile clujene, mai multe fragmente de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, sub formă de muguraşi, pentru care i-a plătit învinuitului suma de 70 de RON, sumă ce a fost solicitată cu titlu de preţ de către învinuit. La scurt timp după desfăşurarea tranzacţiei, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire şi i-a predat respectivele fragmente despre care învinuitul afirmase că reprezintă „iarbă", acestea fiind înaintate cu rezoluţia motivată Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (B.C.C.O.) Cluj-Napoca. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 decembrie 2010 s-a concluzionat că proba obţinută de la învinuitul Ş.A.D. a fost constituită din cantitatea totală de 0,6 grame cannabis în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), substanţă biosintetizată din planta cannabis.

La data de 4 octombrie 2011, de la învinuit s-au prelevat probe biologice în vederea stabilirii eventualului consum de droguri, iar prin raportul de constatare medico-legală din 12 octombrie 2010 emis de către Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, s-a concluzionat că în aceste probe nu s-au pus în evidenţă substanţe psihotrope.

La data de 11 noiembrie 2011, la locuinţa învinuitului Ş.A.D. s-a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care s-au găsit mai multe comprimate şi fragmente de comprimate ovale care au fost trimise spre analiză aceluiaşi laborator mai sus-menţionat, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 noiembrie 2011 concluzionându-se că aceste comprimate conţin ca substanţe active benzilpiperazină şi trifluorometilfenilpiperazină, acestea constituind droguri de mare:risc. Despre aceste comprimate, învinuitul a declarat că le-a achiziţionat în cursul anului 2009 de la un magazin de etnobotanice ce ar fi fost situat pe blvd. Decebal din Bistriţa, că a consumat o jumătate de comprimat, dar din cauza faptului că ulterior i s-ar fi făcut rău, restul de comprimate le-a lăsat acasa, fără a se mai atinge de ele. Chiar şi dacă lucrurile ar fi stat aşa, s-a reţinut că că după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 6/2010 la data de 17 februarie 2010, învinuitul avea obligaţia ca în termen de 10 zile să le distrugă.

S-a mai reţinut că unul dintre prietenii apropiaţi ai inculpatul M.F. a fost învinuitul L.V.S., poreclit „B.", cunoscut ca vechi consumator de droguri de risc „de fumat" (cannabis şi rezină de cannabis).

La sfârşitul verii-începutul toamnei anului 2010, învinuitul desfăşura în legătură cu inculpatul M.F. activităţi infracţionale pe linia procurării de la inculpat sau de la „colaboratori" ai acestuia de droguri pentru consumul său propriu.

La data de 1 septembrie 2010, ora 13,53, cei doi au discutat telefonic despre o viitoare întâlnire cu un individ rămas neidentificat, în contextul intenţiei de procurare de droguri. Acest aspect a rezultat prin coroborare cu discuţiile telefonice pe care inculpatul şi învinuitul le-au avut la data de 7 septembrie 2010, la orele 23,03, 23,16, 23,26 şi 23,32 în care fac referire la „ştou" - termen folosit în mod uzual în jargon pentru a defini droguri.

Astfel, din discuţia purtată de cei doi în ziua de 7 septembrie 2010, ora 23,32, după ce anterior discutaseră despre o întâlnire în zona „A." din Bistriţa cu nişte persoane neidentificate, a rezultat că, la un moment dat, învinuitul l-a întreabat pe inculpatul M.F. „păi nu mai bine făceam invers ştoul?", inculpatul răspunzând „nu mă, nu-i aşa..păi da acela ştie(...) de două ori o fost la mine aşa"; învinuitul L.V.S., care îi dăduse inculpatului cel mai probabil bani, nemulţumit de modul în care se efectuase tranzacţia, i-a spus inculpatului că mai bine s-ar fi orientat către alt furnizor. în acest context, s-a reţinut şi faptul că într-o zi din toamna anului 2010, fără a se putea indica data exactă, inculpatul M.F. a cumpărat de la o persoană rămasă neidentificată o cantitate mai mare de cannabis - în valoare de circa 500 euro, potrivit declaraţiei inculpatului R.M., care avea cunoştinţă despre această tranzacţie, deoarece inculpatul îi propusese lui să participe „la combinaţie", dar a refuzat - cantitate din care i-a dat învinuitului L.V.S. aproximativ jumătate - adică circa 25 grame, raportat la preţul de piaţă al drogului din acea perioadă. Faptele corespunzătoare acestei tranzacţii s-au reţinut în sarcina inculpatului, respectiv a învinuitului, ca urmare a coroborării convorbirilor telefonice ale inculpaţilor cu declaraţiile inculpatului R.M..

La data de 3 noiembrie 2010, la o ieşire făcută se pare în pădurea „S.", învinuitul L.V.S. s-a întâlnit cu inculpaţii M.F. şi R.M., cu învinuitul P.F. zis „P.G." şi cu alte persoane. La un moment dat, fiind frig, învinuitul L.V.S. i-a cerut inculpatului R.M. geaca sa, pe care acesta i-a dat-o. învinuitul L.V.S. deţinea asupra sa o cantitate de cannabis aflată într-o punguliţă din plastic pentru consumul său propriu, din care probabil a şi consumat în timpul în care cei sus-menţionaţi „s-au petrecut" împreună în acel loc. în seara acelei zile, în momentul restituirii hainei (gecii) inculpatului R.M., învinuitul L.V.S. a uitat punguţa ce conţinea drogul de cannabis care îi mai rămăsese într-unui din buzunarele acesteia, fără ca inculpatul R.M. să aibă cunoştinţă de acest aspect.

La plecarea acasă, inculpatul R.M. a luat haina şi, ajungând la domiciliu* a lăsat-o în cuier. în dimineaţa zilei următoare, învinuitul L.V.S. l-a contactat pe inculpatul R.M., s-a întâlnit cu acesta şi i-a spus că a uitat în buzunarele gecii sale o punguţă cu droguri. învinuitul s-a deplasat apoi cu inculpatul la domiciliul acestuia şi au căutat în buzunarele gecii, dar nu au mai găsit drogurile. Fiind îngrijorat că părinţii săi ar fi putut găsi drogurile, inculpatul R.M. a contactat-o telefonic pe mama sa, pe care a întrebat-o dacă a găsit „ceva" în buzunarul gecii sale - referindu-se bineînţeles la punguţa cu cannabis, - aceasta răspunzându-i că „da" şi că i-a dat-o soţului ei.

Despre aceste aspecte inculpatul R.M. i-a adus la cunoştinţă inculpatului M.F.. Pentru a-l acoperi pe învinuitul L.V.S. şi pentru ca inculpatul R.M. să se justifice credibil în faţa părinţilor săi că drogul nu-i aparţinea lui şi că nu a devenit consumator de cannabis, inculpaţii au convenit să meargă la părinţii lui R.M. şi să susţină împreună că acea punguţă nu conţine drog, ci o substanţă legală care ar aparţine unui amic al lui M.F., poreclit „Z.". Considerându-l băiat „serios" şi „credibil" pe M.F., pe care îl ştiau de mai mult timp, părinţii lui R.M. i-au dat inculpatului M.F. punguţa cu cannabis, după care, în seara aceleiaşi zile, inculpatul M.F. i-a remis învinuitului L.V.S. punguţa conţinând circa un gram de cannabis sub formă de muguraş.

La data de 14 noiembrie 2010, în timp ce se aflau la barul din localul „H." din Bistriţa, deţinut de numitul C.A., inculpatul M.F. i-a dat învinuitului L.V.S. o cantitate de „iarbă", fără ca inculpatul R.M. să fie de faţă, dar ulterior tranzacţiei, învinuitul a constatat că, în fapt, cantitatea de drog pe care i-o remisese inculpatul M.F. era mai mică decât îi spusese lui şi pentru care plătise ori trebuia să plătească preţul. Ca urmare a acestei neînţelegeri referitoare la cantitatea de drog tranzacţionată, inculpatul M.F. a susţinut că şi inculpatul R.M. a văzut ce cantitate de drog i-a dat pentru că ar fi fost de fată - adică martor - la operaţiunea de cântărire a drogului de către inculpatul M.F., aspect care l-a enervat pe învinuit deoarece s-a considerat înşelat la măsurătoare de către inculpatui M.F. în înţelegere cu inculpatul R.M.. în acest context, în aceeaşi zi, la ora 12,01, l-a contactat telefonic pe inculpatul R.M. şi i-a reproşat faptul că a susţinut că inculpatul M.F. i-a dat o cantitate de drog mai mare decât a fost în realitate, respectiv 2,8 grame. învinuitul a făcut referire în cursul discuţiei (ce a fost urmată de o altă discuţie la ora 12,38), în mod clar, atât la natura bunului ce a format obiectul tranzacţiei, respectiv droguri, cât şi la cantitate {„2,8...2,8"grame -n.n.). S-a constatat că aceste convorbiri telefonice se coroborează perfect cu declaraţia inculpatului R.M., precum şi cu cumpărarea autorizată a drogului cannabis de la inculpatul M.F., constituind astfel mijloace de probă în baza cărora s-a reţinut această stare de fapt. De asemenea, inculpatul R.M. a confirmat faptul că, în două rânduri, la date diferite din acea perioadă, a fost de faţă în timp ce se aflau într-o maşină, inculpatul M.F. a consumat haşiş împreună cu învinuiţii L.V.S. şi L.O.S., aspect ce se coroborează cu declaraţia învinuitului L.V.S. care a precizat că „în ţară nu am consumat cannabis sau haşiş din vara anului 2010".

La data de 10 noiembrie 2011, învinuitul a fost adus de organele de poliţie în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul D.I.I.C.O.T. întrucât cu ocazia audierii învinuitului a declarat că în ziua precedentă că a consumat un „joint" din amestec de tutun cu cannabis, s-a dispus prin rezoluţie de către procuror efectuarea unui raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili dacă în organismul învinuitului se pun în evidenţă substanţe psihotrope. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 7 decembrie 2011 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, s-a concluzionat faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), confirm ându-se astfel că învinuitul a deţinut în ziua precedentă o cantitate de cannabis din care şi-a confecţionat în amestec cu tutun un „joint", pe care l-a consumat.

Totodată, s-a reţinut că învinuitul L.O.S., poreclit „B.I.", a fost şi el un prieten apropiat al inculpatului M.F., de la care a primit în toamna anului 2010 diverse cantităţi de haşiş. Astfel, într-o zi din luna septembrie 2010, inculpatul M.F. s-a deplasat cu inculpatul R.M. la locuinţa învinuitului situată în Bistriţa. Inculpatul M.F. a cumpărat de la învinuit câteva obiecte de îmbrăcăminte în schimbul cărora i-a dat învinuitului un „ou" de haşiş. într-o altă zi din aceeaşi lună, în timp ce inculpaţii şi învinuitul se aflau la localul „H." din Bistriţa, inculpatul M.F. a cumpărat de la învinuit haine în valoare de circa 1.000 RON, preţ din care inculpatul i-a achitat doar o parte, pentru diferenţă i-a remis un ou de haşiş.

În afară de aceste acte de vânzare de droguri de risc efectuate de inculpatul M.F., respectiv de cumpărare efectuate de L.O.S., în alte trei rânduri, inculpatul i-a oferit învinuitului să consume haşiş în amestec cu tutun prin fumare, acest lucru făcându-l cei doi consumând împreună drogul de risc, în prezenţa inculpatului R.M. - care a fost martor la aceste fapte. Declaraţia inculpatului R.M. s-a coroborat cu cea a învinuitului H.F., ambele constituind mijloace de probă prin care au fost dovedite faptele inculpatului M.F. şi ale învinuitului L.O.S..

La data de 30 noiembrie 2011, învinuitul a fost adus de organele de poliţie în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul D.I I.C.O.T. în vederea audierii sale. întrucât învinuitul a declarat că în urmă cu circa trei luni de zile, în timp ce se afla în Germania, a consumat o ţigară cu cannbis („iarbă"), s-a dispus prin rezoluţie de către procuror efectuarea unui raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili dacă în organismul învinuitului se pun în evidenţă substanţe psihotrope. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 8 decembrie 2011 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, s-a concluzionat faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidenţă tetrahidro-cannabinolul (THC), confîrmându-se astfel, ca şi în cazul învinuitului L.V.S., faptul că învinuitul L.O.S. a deţinut anterior recoltării probelor biologice drogul de risc cannabis pe care l-a consumat prin fumare.

Inculpaţii au recunoscut starea de fapt, astfel cum a fost aceasta descrisă mai sus, şi-au însuşit probele administrate în cursul urmării penale şi nu au dorit administrarea de noi probe, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen..

S-a stabilit că faptele astfel reţinute în sarcina inculpatului M.F. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două fapte) şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două fapte), toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen..

Tot astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului R.M., descrisă la pct. 1II constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen..

Pe de altă parte, s-a stabilit că faptele reţinute în sarcina inculpatului Ş.A.D., astfel cum au fost acestea descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (două fapte) şi deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen..

În fine, s-a stabilit că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor V.C.R., L.V.S. şi L.S.O. întrunesc elementele constitutive a câte două infracţiuni de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., prima dintre fapte fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de către fiecare dintre cei trei inculpaţi.

În baza textelor legale mai sus menţionate şi făcând şi aplicarea disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor.

Apreciindu-se că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor poate fî atins şi fără executarea acestora, în temeiul disp. art. 86^! C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, stabilindu-se, potrivit art. 86² C. pen., termene de încercare conform dispozitivului hotărârii, pe duratele termenelor de încercare inculpaţii urmând a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ lit. a)-d) C. pen..

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere, pe lângă textele legale invocate şi referatele de evaluare efectuate în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, şi actele depuse în circumstanţiere pentru inculpaţi (adeverinţe, caracterizări, etc).

Împotriva mai sus menţionatei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii L.V.S., L.S.O. şi Ş.A.D..

Apărătorul inculpatului Ş.A.D. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, reţinerea incidenţei art. 16 din Legea nr. 143/2000, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi modalitatea de executare. S-a susŢ.t că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 72 şi 52 C. pen. şi nici de practica în materie, potrivit cărora trebuie avute în vedere numărul de acte materiale, circumstanţele reale de săvârşire a faptei, timpul în care s-a săvârşit infracţiunea, tăria drogurilor şi urmarea faptelor săvârşite şi că nu prezintă un pericol social ridicat, împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună şi sinceră pe tot parcursul procesului penal şi este la prima confruntare cu legea penală.

Apărătorul inculpatului L.V.S. a solicitat înlocuirea modalităţii de executare a pedepsei, cu reţinerea art. 81 C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320 C. proc. pen.. S-a susţinut că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptelor, că nu a comercializat droguri, făcându-se vinovat doar de deţinere pentru consum propriu, că este căsătorit şi are în întreţinere patru copii minori.

Apărătorul inculpatului L.S.O. a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată în temeiul art. 81 C. pen., având în vedere că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 72 şi 52 C. pen. şi nici de practica incidenţă în materie, respectiv nu a avut în vedere numărul de acte materiale şi circumstanţele în care au fost săvârşite, gradul de pericol social al faptei şi urmările acesteia. în ce-l priveşte pe inculpat, s-a susţinut că acesta a fost trimis în judecată în urma unui denunţ formulat de un alt inculpat din dosar şi judecarea pe fond s-a făcut în baza unei convorbiri telefonice ambigue, iar inculpatul regretă faptele comise, a avut o conduită bună atât înainte, cât şi după începerea procesului penal şi se află la prima confruntare cu legea penală, astfel că instanţa se poate pronunţa asupra diminuării pedepsei şi poate dispune suspendarea condiţionată. S-a solicitat, de asemenea, a se avea în vedere concluziile referatului de evaluare a inculpatului din care rezultă că acesta realizează venituri mult peste medie, că a fost marcat de faptele comise, că beneficiază de suportul moral al familiei şi a întrerupt orice legătură cu anturajul infracţional.

Prin decizia penală nr. 211/A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii L.V.S., L.S.O. şi Ş.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 86/F din 15 iunie 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.200 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei cu titlul de onorarii pentru apărătorii din oficiu.

Au fost obligaţi inculpaţii recurenţi, conform art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., să plătească fiecare suma de câte 700 RON, din care câte 400 RON reprezentând onorariul avocaţial.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor art. 371 şi urm. C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului - constatând că în faza de urmărire penală au fost administrare în condiţiile de legalitate şi de către un organ competent probe suficiente din care rezultă, fără dubiu, vinovăţia inculpaţilor Ş.A.D., L.V.S. şi L.S.O., raportat şi la poziţia procesuală exprimată de aceştia în declaraţiile din şedinţa publică din 28 martie 2012 (Ş.A.D. şi L.S.O.) şi, respectiv, din 24 mai 2012 (L.V.S.) prin care au arătat că recunosc, în totalitate, faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei, cunosc probele administrate de către organele judiciare şi nu solicită administrarea de probe noi -, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen..

Astfel, s-a reţinut că din material probator administrat în faza de urmărire penală, însuşit şi necontestat de către inculpaţii apelanţi, respectiv din declaraţiile acestora şi ale coinculpaţilor M.F., R.M. şi V.C.R., din raportul de constare tehnico ştiinţifică din 8 decembrie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, din rapoartele de constatare medico legală din 12 octombrie 2010, din 7 decembrie 2011 şi din 8 decembrie 2011 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa Năsăud, din transcrierea convorbirilor telefonice, rezultă fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei.

În acest sens, s-a constatat că faptele inculpatului Ş.A.D., care în cursul anului 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale, a primit, procurat şi deţinut, în vederea consumului propriu, fără drept, drogurile de risc cannabis şi rezinnă de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Tot astfel, acţiunile comise de acelaşi inculpat, de a procura pentru altul, de a oferi şi vinde altei persoane drogurile de risc cannabis şi rezinnă de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar fapta de a deţine, fără drept, droguri de mare risc în vederea consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cele trei infracţiuni fiind comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a constatat, de asemenea, că faptele inculpatului L.V.S., care în perioada august - noiembrie 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale, de a cumpăra, respectiv de a primi de la inculpatul M.F. diverse cantităţi de droguri de risc, pe care le-a deţinut fără drept pentru consumul propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar fapta aceluiaşi inculpat comisă în anul 2011, descrisă la subpunctul 4 din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele infracţiuni în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a mai reţinut că faptele inculpatului L.S.O., care în cursul anului 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale, a cumpărat sau a primit de la inculpatul M.F. diverse cantităţi de drog de risc, pe care le-a deţinut în vederea consumului propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar fapta aceluiaşi inculpat comisă la sfârşitul verii - începutul toamnei anului 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele infracţiuni în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa fondului au fost just individualizate, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, împrejurările în care acestea au fost comise, gradul de participaţie penală a fiecărui inculpat, perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, numărul de acte materiale comise de aceştia, limitele de pedeapsă reduse cu 1/3, ca urmare aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi incidenţa art. 16 din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.A.D., persoana inculpaţilor, atitudinea sinceră pe care au avut-o pe parcursul întregului proces penal, precum şi lipsa antecedentelor penale.

S-a constatat că, în mod legal şi temeinic, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., instanţa fondului a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor, aplicându-le şi un spor.

Criticile inculpaţilor, în ceea ce priveşte reducerea cuantumului pedepselor aplicate, au fost apreciate ca fiind nefondate, reţinându-se că pedepsele stabilite de instanţa fondului sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpaţilor şi să fie totodată un mijloc de constrângere a acestora şi de prevenire a comiterii unor noi infracţiuni.

S-a constatat că, în urma unei analize atente a persoanei inculpaţilor şi a faptelor deduse judecăţii, instanţa fondului a apreciat, în mod corect, că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins şi fără executarea efectivă a sancţiunilor penale, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Ş.A.D., pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 10 luni, respectiv pe un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul L.V.S. şi de 2 ani şi 10 luni pentru inculpatul L.S.O..

Instanţa de apel a apreciat, de asemenea, că scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen., raportat la gravitatea faptelor, la împrejurările în care acestea au fost comise, la conduita generală a inculpaţilor şi posibilităţile acestora de reeducare, poate fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor.

Astfel, s-a reţinut că impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen. este mai potrivită şi oferă instanţei anumite garanţii că inculpaţii nu vor mai intra în câmpul infracţional şi că vor înţelege consecinţele faptelor lor, o simplă suspendare condiţionată nefiind aptă să se circumscrie scopului pedepsei.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.V.S., Ş.A.D. şi L.S.O., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen..

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi, inculpaţii recunoscând, de altfel, comiterea faptelor în faţa primei instanţe şi beneficiind de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen..

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre acestea enumerându-se şi personalitatea inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. în literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei priveşte un complex de date referitoare

la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofîzică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criteriu care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

În prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, numărul de acte materiale comise de inculpaţi, precum şi circumstanţelor personale ale acestora.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte reţine că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speţă, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpaţilor au fost corect evaluate de instanţe cu prilejul stabilirii modalităţii de executare a pedepselor, în mod just apreciindu-se că este justificată aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, aceasta fiind suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpaţilor.

În acelaşi sens, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de prim control judiciar, că nu se impune suspendarea condiţionată a executării pedepselor, conform art. 81 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, măsurile impuse potrivit art. 86³ C. pen. fiind de natură să confere garanţii în sensul prevenirii unor noi situaţii cu risc criminogen.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin disp.art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalitătii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurenţii inculpaţi apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. în temeiul art, 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.V.S., Ş.A.D. şi L.S.O. împotriva deciziei penale nr. 211/A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1136/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1125/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1088/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1096/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 111/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1125/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1136/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1137/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1150/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 116/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs