ICCJ. Decizia nr. 1096/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1096/2013
Dosar nr. 290/116/2012
Şedinţa publică din 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 07 iunie 2012 Tribunalul Călăraşi – Secţia Penală a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul A.L.F., prin apărătorul său.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.L.F. la 7 ani si 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991/R a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.L.F. şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă din sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani si 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A luat act că părţile vătămate C.E. şi D.M. nu se constituie părţi civile în cauză.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4928,36 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, către această parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui cuţit folosit la săvârşirea infracţiunii, cuţit ce se află depus la Tribunalul Călăraşi şi înregistrat sub nr. 2/2012 în Registrul Corpuri Delicte.
A fost obligat inculpatul la 4777 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 22 septembrie 2011 în jurul orei 11,00 inculpatul a mers la barul „Întreprindere Individuală I.A.L.” unde a consumat băuturi alcoolice (două sticle whisky) până în jurul orelor 17,30, împreună cu numiţii P.C., M.M., M.E.V. şi C.I.
După plecarea din bar, inculpatul s-a întâlnit cu martora E.I.A. pe scara blocului unde locuieşte cu concubina sa T.J.I., a vorbit cu cele două, cerându-le bani după care a plecat din faţa blocului si a ajuns în preajma barului unde consumase anterior whisky iar lângă acest bar se află blocul în care locuieşte partea vătămată C.E.
Partea vătămată C.E. venea acasă de la locul său de muncă, iar inculpatul a urmărit-o îndeaproape până la uşa de acces în scara blocului, a aşteptat până când aceasta a folosit cartela de acces si a deschis uşa, a intrat după ea în bloc, a prins-o de la spate punându-i mâna la gură să nu ţipe si a ameninţat-o cu un cuţit pe un ton răstit spunându-i să nu ţipe că altfel o omoară, cerându-i totodată să-şi dea chiloţii jos cu intenţia de a o viola.
Partea vătămată fiind şocată de cele întâmplate si a ameninţărilor primite a rămas blocată, moment în care la un etaj superior s-a auzit zgomotul unei uşi si zornăit de chei, iar inculpatul realizând că poate fi surprins de către unul dintre vecinii victimei a lovit-o pe aceasta cu pumnii si picioarele după care a fugit de la locul faptei.
Inculpatul a plecat pe jos fără o destinaţie precisă ajungând pe strada Aleea Bisericii din Călăraşi, situată într-o zonă opusă blocului unde domiciliază partea vătămată C.E.
Pe stradă, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată D.M. în vârstă de 22 ani care mergea pe jos în aceeaşi direcţie cu el, a ajuns-o din urmă, i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să ţipe si să ceară ajutor iar cu cealaltă mână a înjunghiat-o în zona abdominală aplicându-i o singură lovitură după care s-a îndepărtat cu paşi grăbiţi de la locul faptei. Partea vătămată D.M. surprinsă de atacul neaşteptat a observat că-i curge sânge din zona abdominală, realizând că este înjunghiată, motiv pentru care a sunat la poliţie si la ambulanţă, aceasta fiind transportată la Spitalul judeţean de Urgenţă Călăraşi unde a fost supusă de urgenţă unei intervenţii chirurgicale care i-a salvat viaţa.
Din raportul medico legal din 28 septembrie 2011 emis de SML Călăraşi rezultă că partea vătămată D.M. prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur, tăietor înţepător, leziuni ce au pus în primejdie viaţa victimei, intervenţia chirurgicală promptă înlăturând pericolul.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor precizând că în data de 22 septembrie 2011 a mers în jurul orelor 12,00 la barul de lângă Centrală situat lângă blocul unde a consumat două sticle cu whisky împreună cu P.C., M.M. şi un alt băiat pe numele M. iar în jurul orelor 18,00 P.C. l-a dus acasă la concubina sa T.J.I. si după ce a luat o sumă de bani cu împrumut a coborât din apartament în jurul orelor 19,00 – 19,15 si a plecat să se plimbe pe strada Zăvoiului pe lângă centrul de reparaţii al lui A. după care pe strada Bucureşti până la fost cofetărie J. unde s-a aşezat pe o canapea si a consumat o sticlă de 500 ml apă plată rămânând acolo o oră.
A mai declarat inculpatul că în jurul orelor 20,15 s-a întâlnit în parcul Năvodari cu concubina sa, au stat puţin de vorbă după care au mers în apartament.
În jurul orelor 21,00 a fost sunat pe telefonul mobil de P.C. care i-a spus la telefon că se află pe strada Aleea Bisericii unde o fată a fost înjunghiată dar nu s-a dus pe această stradă si s-a întâlnit cu P.C. pe strada Năvodari la o spălătorie auto după care au plecat la barul unde consumase în timpul zilei cele două sticle cu whisky.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că inculpatul le-a atacat pe cele două părţi vătămate si a comis infracţiunile pentru care este cercetat, motiv pentru care nu pot fi reţinute în cauză dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., cerere formulată de apărătorul inculpatului.
Declaraţia inculpatului nu este în concordanţă cu declaraţiile părţilor vătămate si ale martorilor audiaţi în cauză.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că în momentul săvârşirii infracţiunilor în jurul orelor 19,00-20,00 se afla pe strada Bucureşti în apropierea fostei cofetării J. pe o bancă consumând o sticlă de apă.
Inculpatul nu a putut să justifice intervalul orar 19,00 – 20,00 declaraţiile sale necoroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate si ale martorilor. Deşi inculpatul a încercat să acrediteze ideea că în data de 22 septembrie 2011 era îmbrăcat cu o pereche de blugi de culoare albastru deschis si un tricou alb, această poziţie este infirmată de către părţile vătămate care au precizat că la momentul comiterii infracţiunilor inculpatul era îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră si o pereche de bermude de culoare închisă dar si de către martorii I.A.L., E.I.A. si P.V. care confirmă faptul că inculpatul purta la data respectivă haine de culoare închisă si nicidecum îmbrăcăminte de culoare închisă.
De asemenea, din procesele verbale de interceptare telefonică rezultă că inculpatul îi sugerează martorului M.M. să declare că dacă va fi audiat, a fost îmbrăcat cu haine de culoare albastră.
Din procesele verbale de prezentare spre recunoaştere precum si din declaraţiile părţilor vătămate C.E. si D.M. rezultă că acestea au recunoscut cu certitudine pe inculpatul A.L.F. ca fiind autorul agresiunilor pe care le-au suferit în seara zilei de 22 septembrie 2011.
De asemenea, declaraţiile martorilor P.C., D.A., T.J.I., E.I.A., I.A.L., I.I.C. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză inclusiv interceptările telefonice avute cu apropiaţii săi din care rezultă că este conştient de faptele comise dar si de faptul că părţile vătămate l-au recunoscut.
Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, iar la scurt timp după comiterea faptelor a fugit din ţară pentru a se sustrage urmăririi penale, acesta neputând fi audiat în faza de cercetare judecătorească.
De asemenea, instanţa a mai reţinut din conţinutul proceselor verbale a interceptărilor telefonice că inculpatul este agresiv, folosind un limbaj vulgar si ameninţător de natură să influenţeze declaraţiile martorilor care au fost în preajma sa în seara zilei de 22 septembrie 2011 pentru a nu-l trăda.
Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că în drept, faptele inculpatului A.L.F. care la data de 22 septembrie 2011, pe fondul consumului de alcool, cu ajutorul unui cuţit purtat fără drept în locuri în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor a ameninţat-o pe partea vătămată C.E. în scara blocului în care locuia, din municipiul Călăraşi, încercând să întreţină cu aceasta un raport sexual împotriva voinţei acesteia, după care la scurt timp 19,45 a înjunghiat-o cu un cuţit pe partea vătămată D.M. pe strada Aleea Bisericii din municipiul Călăraşi, în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, intervenţia chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., tentativă de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. si port fără drept de cuţit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991R cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru toate infracţiunile.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, modalitatea si împrejurările comiterii acesteia (pe fondul consumului de alcool cu ajutorul unui cuţit a înjunghiat-o pe partea vătămată D.M. cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, iar prin ameninţare a părţii vătămate C.E. încercând să întreţină un raport sexual cu aceasta împotriva voinţei ei), circumstanţele personale ale inculpatului, nerecunoscând săvârşirea infracţiunii încercând să acrediteze ideea că nu el este autorul infracţiunilor deşi probele administrate au demonstrat contrariul, sustragerea de la urmărire si judecată, fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă, fiind cunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţă, precum si criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa apreciind că scopul pedepsei si reeducarea inculpatului nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat anterior în minorat la 7 ani si 6 luni închisoare fiind arestat la data de 12 iunie 2004 şi liberat la 14 decembrie 2010 cu un rest de 352 de zile, iar prezentele fapte au fost săvârşite în timpul liberării condiţionate, instanţa în baza art. 61 C. pen. a dispus revocarea acestui rest de pedeapsă de 352 zile, rest ce s-a contopit cu pedeapsa rezultantă din prezenta sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul A.L.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul parchetului se critică sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate, iar în raport de natura şi gravitatea acestora, pericolul social ridicat al faptelor, de îndrăzneala inculpatului în comiterea lor, dar şi pentru că inculpatul s-a sustras procesului penal plecând din ţară înainte de sesizarea instanţei de fond, dar şi în raport de antecedenţa penală a inculpatului care a fost condamnat anterior pentru comiterea mai multor infracţiuni grave, este justificată o majorare a pedepselor la nivelul maximului special şi aplicarea unui spor de pedeapsă.
Altă critică se referă la faptul că instanţa de fond a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 352 zile, nu a indicat sentinţa penală de condamnare şi nu a dispus această măsură a revocării pe lângă fiecare pedeapsă aplicată, ci doar pe lângă pedeapsa rezultantă.
Altă critică se referă la faptul că, deşi inculpatul a fost condamnat pentru o infracţiune de tentativă la viol, nu i s-a aplicat pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C. pen., întrucât această faptă îl face nedemn să fie tutore ori curator. Procurorul de şedinţă a invocat şi tardivitatea apelului declarat de inculpat.
În apelul inculpatului se critică sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor, solicitându-se reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi, în raport de poziţia procesuală sinceră din apel, când inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia şi a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., este justificată aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus.
Cu privire la excepţia tardivităţii, solicită respingerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 332/A din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti –Secţia I Penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 89 din 07 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi - Secţia Penală.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpatului A.L.F. prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i); 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.; 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată); restul de 352 zile rămas neexecutat din pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi pentru care s-a dispus revocarea liberării condiţionate, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.L.F., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului şi a contopit restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 9 ani închisoare.
În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 61 C. pen., dispune revocarea liberării condiţionate a inculpatului şi contopeşte restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 1 an închisoare,
În temeiul art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului şi a contopit restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 şi art. 65 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardiv formulat, apelul inculpatului A.L.F., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului, de la data de 03 august 2012 până la zi.
În temeiul art. 383 alin. (11) şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului apelant.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul parchetului, au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă că apelul parchetului este întemeiat în schimb apelul declarat de inculpat este tardiv declarat.
În privinţa situaţiei de fapt şi a împrejurărilor comiterii faptelor s-a constatat că instanţa de fond a făcut o temeinică analiză a tuturor dovezilor administrate la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti apreciindu-le potrivit art. 63 C. proc. pen.
În privinţa criticilor formulate de parchet s-a constatat că acestea sunt întemeiate.
Examinând critica greşitei individualizări a pedepselor s-a constatat că instanţa de fond s-a orientat la pedepse aflate la minimul special prevăzut de lege ceea ce nu corespunde nici criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nici scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. dar nici ansamblului circumstanţelor cauzei.
S-a reţinut că inculpatul a comis infracţiuni de o gravitate cu un pericol social ridicat, chiar dacă au rămas în faza de tentativă, că acesta a dat dovadă de o atitudine sfidătoare la adresa organelor judiciare neasumându-şi răspunderea pentru faptele sale şi că a dat dovadă de perseverenţă infracţională.
S-a mai reţinut că ansamblul circumstanţelor cauzei dar şi persoana inculpatului privită prin antecedenţa penală şi sustragerea de la procesul penal, justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat, tocmai pentru a asigura realizarea scopului pedepsei, de coerciţie şi reinserţie socială.
S-a mai reţinut, de asemenea, că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 14 decembrie 2010 iar în urma liberării condiţionate inculpatul a rămas cu un rest neexecutat de 352 zile, care trebuie contopit cu fiecare pedeapsă aplicată iar nu doar cu pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, aceasta fiind în conformitate cu art. 61 C. pen.
De asemenea, s-a constatat că instanţa a omis să aplice pedeapsa complementară pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., după cum în cauză este justificată interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C. pen. (ca pedeapsă accesorie şi pedeapsă complementară), natura infracţiunii de tentativă la viol, făcându-l pe inculpat nedemn de a fi tutore sau curator.
Pentru considerentele arătate a fost admis apelul Parchetului şi a fost desfiinţată sentinţa în sensul celor menţionate.
Examinându-se apelul declarat de inculpat s-a constatat că acesta a fost tardiv formulat nerespectându-se termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionare a declarat recurs inculpatul A.L.F., susţinerile inculpatului, ale apărătorului acestuia şi ale reprezentantului Ministerului Public, fiind cuprinse în practicaua prezentei decizii.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond şi apel.
Încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat care, la data de 22 septembrie 2011, pe fondul consumului de alcool, cu ajutorul unui cuţit purtat fără drept în locuri în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, a ameninţat-o pe partea vătămată C.E. în scara blocului în care locuia, încercând să întreţină cu aceasta un raport sexual împotriva voinţei acesteia, după care, la scurt timp, respectiv orele 19.45 a înjunghiat-o cu un cuţit pe partea vătămată D.M., în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, intervenţia chirurgicală promptă înlăturând pericolul letal, corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului A.L.F. pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.
Referitor la individualizarea cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, Înalta Curte consideră că o pedeapsă principală majorată de 9 ani închisoare aplicată de prima instanţă de control judiciar este în măsură să atingă scopul preventiv şi educativ al acesteia, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i acestuia o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor săvârşite, modalităţii şi împrejurărilor în care acestea au fost comise precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
De asemenea, examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă de control judiciar a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat întrucât nu a fost respectat termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii prev. de art. 363 C. proc. pen.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, nefiind prezent la nici un termen în perioada desfăşurării judecării cauzei în faţa instanţei de fond, acesta nefiind prezent nici la dezbaterile care au avut loc la data de 31 mai 2012.
Potrivit dovezii de comunicare a sentinţei, aceasta i s-a comunicat la 12 iunie 2012 la adresa de domiciliu, iar inculpatul a declarat apel abia la data de 9 septembrie 2012 (filele 29-31 dosar apel) cu încălcarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii expres prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
Avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 august 2012 la 29 martie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.L.F. împotriva deciziei penale nr. 332/A din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 august 2012 la 29 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1088/2013. Penal → |
|---|
