ICCJ. Decizia nr. 1125/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1125/2013
Dosar nr. 394/30/2012
Şedinţa publică din 1 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160/PI din 11 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 394/30/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.I.P. la 1 an şi 5 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii.de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare,:fără a se aplica un spor şi care va fi executată în regim de detenţie.
În temeiul art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 346 C. proc. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Timiş şi, în temeiul art. 998 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul să achite in favoarea părţii civile suma de 146.728,62 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 595/P/2008, emis la data de 17 ianuarie 2012, inculpatul F.I.P. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în urma unui control încrucişat efectuat la sediul SC M.G. SRL, la care acesta avea calitatea de asociat şi administrator, s-au constatat ilegalităţi cu privire la activitatea desfăşurată de societate în perioada iulie-septembrie 2007.
Astfel, s-a constatat că inculpatul F.I.P. a livrat, prin intermediul SC M.G. SRL, al cărui asociat şi administrator a fost, cantităţi semnificative de cereale către SC L.G. SRL Chişineu Criş, valoarea totală a celor 36 de tranzacţii comerciale efectuate fiind de 500.631 RON, tranzacţiile nefiind înregistrate în evidenţele contabile ale SC M.G. SRL şi nefiind plătite către bugetul de stat impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată.
S-a mai constatat că SC M.G. SRL a fost înfiinţată în cursul anului 2004 de numitul Ş.M., având ca principal obiect de activitate silvicultura şi exploatarea forestieră. În b aza Hotărârii AGA nr. 1 din 05 iulie 2005, a actului adiţional la actul constitutiv al SC M.G. SRL şi a contractului de cesiune a părţilor sociale din data de 05 iulie 2005, martorul Ş.M. a cesionat părţile sociale ale SC M.G. SRL către inculpatul F.I.P., care a devenit astfel asociatul unic şi administratorul societăţii. Menţiunile corespunzătoare au fost operate la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 11 iulie 2005.
Sediul social al societăţii a fost stabilit în mun. Timişoara, unde funcţionase anterior un punct de lucru al societăţii.
S-a reţinut că, după preluarea societăţii şi prin intermediul acesteia, învinuitul F.I.P. a dezvoltat o relaţie comercială cu SC L.G. SRL din loc. Chişineu Criş, jud. Arad, reprezentată de numitul C.V.. În acest sens, SC M.G. SRL a livrat către SC L.G. SRL cantităţi semnificative de cereale, respectiv porumb boabe, grâu şi grâu de panificaţie. Pentru cantităţile de cereale livrate, F.I.P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei iulie-septembrie 2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500.631 RON, fără a le înregistra în evidenţele contabile ale SC M.G. SRL.
S-a mai reţinut că, în cursul anului 2009, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad a efectuat o inspecţie fiscală la SC L.G. SRL, prilej cu care s-a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş efectuarea unui control încrucişat la SC M.G. SRL, având în vedere că această societate comercială era unul dintre partenerii comerciali principali ai SC L.G. SRL.
Din procesul verbal de inspecţie fiscală încheiat la data de 21 martie 2008 de către organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş, au rezultat, în principal, următoarele aspecte de natură penală: la sediul social al societăţii din Timişoara, nu funcţionează nicio societate comercială; au fost emise mai multe invitaţii pe numele inculpatului F.I.P., atât la sediul societăţii, cât şi la domiciliul acestuia, invitaţiile fiind returnate pe motiv de „destinatar necunoscut la adresele respective"; de la data preluării societăţii SC M.G. SRL de către inculpatul F.I.P., nu au mai fost depuse la organele de control fiscal declaraţii privind obligaţiile fiscale la bugetul general consolidat al statului; cele 36 de facturi fiscale emise de SC M.G. SRL către SC L.G. SRL însumează venituri impozabile în sumă de 420.694 RON şi TVA în sumă de 79.937 RON; prin neevidenţierea şi nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor sus arătate, au fost încălcate mai multe prevederi din legislaţia financiar-fiscală, respectiv Legea nr. 571/2003; prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 144.836 RON, din care 64.899 RON impozit pe profit şi 79.937 RON TVA.
Aspectele constatate de organele de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş s-au coroborat şi cu constatările organelor de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Arad, cu ocazia inspecţiei fiscale efectuate la SC L.G. SRL. Astfel, s-a reţinut în cuprinsul procesului verbal de inspecţie fiscală din data de 09 februarie 2009, încheiat de D.G.F.P. Arad că „din răspunsurile primite ca urmare a verificărilor încrucişate rezultă că aceste societăţi (între care şi SC M.G. SRL-n.n.) nu funcţionează la sediul declarat, nu au depus declaraţii de impozite şi taxe în perioada în care desfăşurau relaţii comerciale cu societatea verificată şi nu au depus raporturi anuale în această perioadă. Societăţile menţionate au avut sediul social în locaţiile respective cu contracte de închiriere pentru perioade limitate, iar reprezentanţii societăţilor nu au putut fî contactaţi şi nu au depus la organul fiscal teritorial deconturi şi declaraţii, facturile emise nu pot fi considerate documente justificative legale, întrucât furnizorii se încadrează în categoria firmelor fantomă".
Probele propuse de acuzare au fost: sesizarea penală a D.G.F.P. Timiş; procesul verbal de inspecţie fiscală a D.G.F.P. Timiş; fotocopii facturi fiscale; acte contabile; raport de inspecţie fiscală a D.G.F.P Arad; raport de expertiză contabilă judiciară; declaraţii martori; plase foto; înscrisuri privind cesionarea SC M.G. SRL; notă de calcul; fisă cazier judiciar.
Tribunalul a fost sesizat cu judecarea cauzei la data de 20 ianuarie 2012, fiind ataşat şi Dosarul de urmărire penală nr. 595/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
La termenul din 11 mai 2012, inculpatul, prezent în instanţă, a fost audiat, prilej cu care a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar pe latură civilă, a solicitat disjungerea cauzei şi efectuarea unei expertize contabile.
În ceea ce priveşte cererea de aplicare a procedurii simplificate, prima instanţă a avut a se pronunţa asupra admisibilităţii acesteia, în condiţiile în care inculpatul a declarat că înţelege să solicite aplicarea acestei proceduri şi s-a impus luarea unei declaraţii faţă de faptul că acesta nu fusese audiat în cursul urmăririi penale.
Din cuprinsul declaraţiei inculpatului a rezultat că acesta recunoaşte în totalitatea faptele, însă, detaliind asupra elementelor de fapt, acesta a relatat că societatea administrată de el a emis cele 36 de facturi care fac obiectul uneia din acuzaţii, dar, întrucât nu mai are documente contabile, nu poate demonstra acest fapt, însuşindu-şi practic susţinerile acuzării.
Prima instanţă a observat că inculpatul este acuzat pentru săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv cele prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în faptul că nu a înregistrat veniturile realizate în urma emiterii unui număr de 36 facturi fiscale şi nu a declarat la organul fiscal operaţiunile comerciale derulate de societatea sa, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că a declarat fictiv sediul social al societăţii şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a falsificat 36 de facturi fiscale, menţionând în cuprinsul lor date nereale, respectiv faptul că mărfurile livrate provin de la societatea SC M.G. SRL, lucru care nu ar fi fost posibil în condiţiile în care inculpatul, personal, a ridicat facturierul care cuprinde facturile de mai sus abia în luna august 2005, respectiv după finalizarea livrărilor de marfă ce au fost consemnate în facturi.
Examinând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, prin coroborarea cu susţinerile inculpatului, prima instanţă a observat că faptele care se impută acestuia sunt stabilite, iar afirmaţia inculpatului constând în aceea că a emis cele 36 de facturi, dar nu poate demonstra acest lucru, nedeţinând acte contabile, nu modifică starea de fapt sau încadrarea juridică dată faptelor, astfel încât să se impună respingerea cererii de aplicare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut că, potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală atât omisiunea evidenţierii în actele contabile oficiale a operaţiunilor comerciale efectuate, cât şi omisiunea evidenţierii veniturilor realizate cu consecinţa neachitării obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat, context în care ne aflăm în prezenţa acestei infracţiuni şi atunci când nu există o evidenţă contabilă, asemenea cazului de faţă. S-a reţinut că împrejurarea că inculpatul, recunoscând săvârşirea infracţiuni de evaziunea fiscală în modalitatea sustragerii de la plata impozitelor, a precizat că nu deţine o evidenţă contabilă, presupune o recunoaştere a faptului că nu au fost înregistrate operaţiunile economice în conformitate cu legislaţia fiscală, inclusiv veniturile realizate urmare a celor 36 de facturi.
De asemenea, s-a reţinut că infracţiunea prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 are un conţinut alternativ, modalitatea de săvârşire a infracţiunii prin neînregistrarea operaţiunilor economice, urmare a neîntocmirii actelor contabile, în speţa de faţă, incluzând în conţinutul ei modalitatea neînregistrării veniturilor realizate.
Pentru aceste motive, tribunalul a constat faptul că poate fi dată eficienţă manifestării de voinţă a inculpatului de a se aplica faţă de el procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen. De altfel, în opinia tribunalului, acesta este şi scopul instituirii procedurii de mai sus, acela de a da prioritate voinţei inculpaţilor de a apela la acest procedeu, dar şi de a accelera procesul de judecare a cauzelor.
Analizând pe fond cauza, prima instanţă a observat că inculpatul este acuzat de săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv două infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a fost următoarea: SC M.G. SRL a fost înfiinţată în cursul anului 2004 de numitul Ş.M., iar la data de 05 iulie 2005, martorul Ş.M. a cesionat părţile sociale ale SC M.G. SRL către inculpatul F.I.P., care a devenit astfel asociatul unic şi administratorul societăţii.
După preluarea societăţii şi prin intermediul acesteia, învinuitul F.I.P. a dezvoltat o relaţie comercială cu SC L.G. SRL din localitatea. Chişineu Criş, jud. Arad, reprezentată de numitul C.V.. în acest sens, SC M.G. SRL a livrat către SC L.G. SRL cantităţi semnificative de cereale, respectiv porumb boabe grâu şi grâu de panificaţie. Pentru cantităţile de cereale livrate, F.I.P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei iulie-septembrie 2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500.631 RON, fără a le înregistra în evidenţele contabile ale SC M.G. SRL.
S-a reţinut că la dosarul cauzei există facturile care au fost ridicate de la SC L.G. SRL, prilej cu care s-a constatat că fac parte din cotorul, care a fost ridicat de inculpat personal, la data de 09 august 2005, mult după începerea relaţiei comerciale cu SC L.G. SRL. Prima factură din contabilitatea acestei societăţii a apărut ca fiind emisă în data de 20 iulie 2005, fapt ce a condus la concluzia că aceste facturi au fost completate ulterior şi conţin date nereale cu privire la realitatea operaţiunii consemnate în cuprinsul lor şi la furnizor.
Starea de fapt de mai sus a rezultat din procesul verbal de inspecţie fiscală încheiat la data de 21 martie 2008 de către organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş, cu prilejul unui control încrucişat la SC L.G. SRL, din care rezultă nu numai neînregistrarea acestor facturi, care a produs un prejudiciu de 144.836 RON bugetului de stat, dar şi faptul că de la preluarea societăţii SC M.G. SRL de către inculpatul F.I.P., nu au mai fost depuse la organele de control fiscal nici un fel de declaraţii privind obligaţiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, precum şi faptul că firma nu funcţiona la sediul declarat.
Aceleaşi aspecte au rezultat din procesul verbal de inspecţie fiscală din data de 09 februarie 2009, încheiat de D.G.F.P. Arad, care concluzionează că societatea SC M.G. SRL nu funcţionează la sediul declarat, nu a depus declaraţii de impozite şi taxe în perioada în care desfăşura relaţii comerciale cu societatea verificată şi nu a depus raporturi anuale în această perioadă.
Relevantă cu privire la poziţia subiectivă a inculpatului a fost reţinerea faptului că societatea a avut sediul social stabilit cu contract de închiriere pentru perioadă limitată, demonstrându-se astfel intenţia de a prejudicia bugetul de stat.
Faptul că inculpatul a procedat la preluarea societăţii de mai sus, desfăşurând activităţi comerciale o perioadă scurtă de timp, a rezultat şi din declaraţia martorului Ş.M., fost administrator al SC M.G. SRL, care relatează că, la un an de la cesionarea societăţii, a constatat că aceasta nu mai desfăşura activităţi la sediul respectiv. Aşa cum a rezultat din adresa de la fila 104, privind istoricul societăţii SC M.G. SRL, sediul acesteia a expirat la data de 01 august 2005, iar fotocopiile facturilor de la dosar probează că societatea a mai efectuat activităţi şi după această dată.
S-a mai reţinut că martorul C.V. a confirmat efectuarea de operaţiuni comerciale cu firma administrată de inculpat, precum şi faptul că acesta i-a emis facturi pentru cerealele achiziţionate.
Cuantumul prejudiciului a fost stabilit prin procesul verbal de control, prin estimare, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) din. O.G. nr. 92/2003 şi a fost confirmat prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmării penale de către expert contabil P.V..
Tuturor acestor probe li s-a alăturat declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului F.I.P. în calitatea de asociat şi administrator al SC M.G. SRL care, în perioada iulie 2005-septembrie 2005, a livrat, urmare a 36 de tranzacţii către SC L.G. SRL Chişineu Criş, cantităţi de cereale în valoarea totală de 500.631 RON, tranzacţiile nefiind înregistrate în evidenţele contabile ale SC M.G. SRL şi nefiind plătite către bugetul de stat impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată, în cuantum de 144.836 RON, din care 64.899 RON impozit pe profit şi 79.937 RON TVA, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 5 luni închisoare.
Tot astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului F.I.P., în calitatea de asociat şi administrator al SC M.G. SRL care, după preluarea societăţii de mai sus prin cesiune, a desfăşurat activităţi comerciale în numele acestei societăţi fără a declara sediul fiscal al acesteia, în condiţiile în care contractul de închiriere a locaţiei ce a servit ca sediu social s-a încheiat pe o perioadă determinată, fără a fi reînnoit, acţiune care a condus la împiedicarea efectuării verificărilor financiar fiscale, constituie infracţiunea prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 4 luni închisoare.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului care, în perioada iulie 2005 -09 august 2005, a emis mai multe facturi fiscale către SC L.G. SRL, conţinând date nereale privitor la data realizării tranzacţiei şi numele furnizorului, constituie infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor, prima instanţă a avut în vederea limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, pericolul social concret al infracţiunilor rezultat din aceste limite, dar şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor, instanţa concluzionând asupra faptului că inculpatul a premeditat săvârşirea acestora prin aceea că a preluat societatea SC M.G. SRL cu scopul vădit de a desfăşura activităţi comerciale cu cereale de amploare „la negru" şi a frauda bugetul de stat. Aceste aspecte au rezultat şi din împrejurarea că, la scurt timp după efectuarea acestor operaţiuni, a părăsit România, declarând că în acest moment are un loc de muncă stabil în străinătate. Instanţa a mai avut în vedere la stabilirea pedepsei faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi a solicitat aplicarea clauzei de reducerea a pedepsei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Întrucât infracţiunile de mai sus sunt săvârşite sub forma concursului real, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., prima instanţă a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare, fără a se aplica un spor şi care va fi executată în regim de detenţie.
În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., faţă de gravitatea faptelor săvârşite de către inculpat, prima instanţă a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În ce priveşte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, s-a observat faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, neimpunându-se obligarea societăţii în calitate de parte responsabilă civilmente întrucât aceasta nu mai are capacitatea de folosinţă, în prezent fiind radiată.
S-a constatat că, faţă de inculpat, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei, prejudiciul este determinat prin procesul verbal de control fiscal şi prin expertiză şi există legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
În consecinţă, în baza art. 346 C. proc. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Timiş şi în temeiul art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul să achite în favoarea părţii civile suma de 146 728,62 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 160/PI din 11 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 394/30/2012, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul F.I.P..
În motivarea apelului, procurorul a arătat că sentinţa apelată este nelegală, deoarece instanţa a omis să dispună înregistrarea în Oficiul Registrului Comerţului a hotărârii definitive de condamnare.
De asemenea, s-a arătat că printr-o decizie de speţă (decizia penală nr. 2412 din 04 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 352/2004), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „în considerarea dispoziţiilor legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunea de evaziune fiscală la 2 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a mai fi administrator al unei societăţi comerciale pe timp de 3 ani, instanţele aveau obligaţia să dispună şi efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul Comerţului Timiş".
Inculpatul, în motivarea apelului, a criticat individualizarea pedepsei în ceea ce priveşte modalitatea de executare, arătând că a recunoscut faptele săvârşite, că are un loc de muncă stabil şi doi copii în întreţinere, iar această modalitate de executare va avea consecinţe nefaste asupra familiei sale, motiv pentru care a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 185/A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul F.I.P. împotriva sentinţei penale nr. 160/PI din 11 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 394/30/2012.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza, s-a dispus că, în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului va fi comunicată către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea apelului procurorului.
Procedând la analiza sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate şi analizate din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care a rezultat vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, de altfel, starea de fapt nefiind contestată de către procuror şi nici de către inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere gravitatea faptelor, circumstanţele săvârşirii acestora, prejudiciul mare produs în sumă de 146.718,62 RON, forma continuată a infracţiunii de evaziune fiscală, numărul mare de infracţiuni săvârşite în concurs, dar şi aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor, motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor întrucât acestea au fost orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În legătură cu solicitarea inculpatului privind aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a efectuat o corectă individualizare a executării pedepsei, având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, 146.718,62 RON, faptul că inculpatul a premeditat săvârşirea faptelor încă de la preluarea SC M.G. SRL cu scopul de a desfăşura activităţi comerciale cu cereale „la negru" şi a frauda bugetul de stat, forma continuată a infracţiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce priveşte aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor, situaţia familială, s-a reţinut că acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, nefiind suficiente pentru a aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 81 C. pen., deoarece scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Astfel, s-a apreciat că menţinerea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare, stabilite de către prima instanţă, este justificată, raportat la dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen..
În ceea ce priveşte critica procurorului privind omisiunea primei instanţe de a dispune înregistrarea în Oficiul Registrului Comerţului a hotărârii definitive de condamnare, s-a constatat că aceasta este fondată.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, „Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită oficiului registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun, conform legii. în aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului."
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, a rezultat faptul că prima instanţă, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi fals, avea obligaţia de a comunica oficiului registrului comerţului hotărârea de condamnare.
împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.I.P., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen..
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în speţă, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale acestuia.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoaiia căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
În ceea ce priveşte însă modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reţine că suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim privativ de libertate, ori în speţă, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului - care ţin de lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptelor, situaţia familială -, se apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea acestuia şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Totodată, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., având în vedere că fapta a fost comisă în perioada iulie 2005 - 09 august 2005, iar termenul de prescripţie specială este de 7 ani şi 6 luni, acesta fiind împlinit la data de 9 februarie, 2013.
În lumina acestor consideraţii, constatând că în cauză este incident şi cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 185/A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 160/PI din 11 mai 2012 a Tribunalului Timiş şi, în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, urmând ca pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului F.I.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele de 1 an şi 5 luni închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 5 luni închisoare. I
În baza art. 81 C. pen., se vd suspenda condiţionat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 5 luni, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen..
În baza art. 359 C. proc. pen., vor fi puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul F.I.P. împotriva deciziei penale nr. 185/A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 160/PI din 11 mai 2012 a Tribunalului Timiş şi, în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
-pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen;
-pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen;
-pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F.I.P. pentru infracţiunea prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele de 1 an şi 5 luni închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 5 luni. închisoare.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 5 luni, stabilit în condiţiile.prevăzute de art. 82 C. pen..
În baza art. 359 C. proc. pen. pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 111/2013. Penal → |
|---|
